In mod normal ar trebui sa fiu suparat de furtul pietrelor dintr-o cetate romana.
DAR!!!
Cand este vorba de ce s-a realizat din ele nu mai este nici o suparare.
La nici 15 km de Sarmizegetusa Ulpia Traiana se gaseste micul sat Densus. Care in afara de a da Romaniei cativa membrii ai familiei Densuseanu are ceva cu totul si cu totul aparte.
BISERICA!!!
Parafrazand o replica dintr-un film : Ce rost au niste bolovani dintr-o ruina daca nu se cladeste din ei o biserica. In original = ce rost are un drum care nu duce la nici o biserica {Calauza}.
Asa ca rezultatul pentru mine este uluitor. Pietre de la Sarmizegetusa sustin Casa Domnului.
Iar as spune = Pe aceste Pietre a fost cladita Biserica Ortodoxa Romana!!!!
Cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie ce simti cand vezi biserica.
Aceasta senzatie am mai trait-o dor la capela din Rosslyn de langa Edinburgh.
Aici as spune ca se gaseste quintesenta Romaniei.
Din ruinele civilizatiei romane, pe pamanturile Daciei cu spirtul ortodox s-a nascut un popor unic = POPORUL ROMAN.
Nascut ortodox si nu facut ortodox de nici un rege si de nici un palos!!!!
Nu am facut cetati din alte cetati. Ci biserici.
Nu am reusit sa strangem bogatii pentru ca am fost mereu furati de ele.
Nu am cotropit pe nimeni ci mereu am fost cotropiti.
Mai presus de toate Femeile romane au fost si raman seva si esenta poporului roman.
Asemenea bisericii din Densus am fost si suntem si noi romanii.
Austera, dura, reconstruita din ruine dar originala, fascinanta si indestructibila.
Biserica din Densus dupa mine este exact descrierea poporului roman.
Si sunt mandru ca am vizitat-o!!!
Va invit si pe voi!
Nu putem sa ne descoperim mai bine pe noi insine decat daca intelegem din ce suntem creati!
duminică, 28 iulie 2013
Sarmizegetusa Ulpia Traiana
Drumul de la Hateg la Caransebes este un drum tare frumos si bun. Ocoleste Retezatul pe la nord si din acest drum se deschid multe drumuri pe vaile Retezatului. Acest culoar a insemnat in istorie si drumul armatelor romane spre inima Daciei. O Dacie bogata si greu de administrat. La nici 20 de km de Hateg chiar in buza soselei nationale se gasesc ruinele asezarii romane Sarmizegetusa Ulpia Traiana. O parcare micuta, o terasa si cateva chioscuri te intampina. La fel si casa de bilete. Locurile arata mult mai bine decat acum cativa ani. De fapt peste tot arata mult mai bine. La intrare este amfiteatru langa care evident se gaseste si un templu. Sa nu uitam de unde vin cuvintele : PANEM ET CIRCENSIS!!!
Asa ca reteta era simpla. Lupte de gladiatori, ceva religie si o Agora cu de toate. Un fel de Mall in epoca romana. Aici nu s-a lucrat foarte mult la reconstruire. Si poate ca este bine asa, altfel cine stie ce mai iesea !?
Partea draguta este sa ajungi de la amfiteatru la Agora. Treci pe un drum prafuit printre parcelele oamenilor care au facut si ei gardulete cu pietrele de la ruine. Asa ca totul are un aer vintage!!!!
Aproape 200 de ani a durat calarirea efectiva a Daciei de catre romani. Si nu a toata Daciei. Cel putin asa spunea carpii si costobocii si ceva daci liberi.
Cel mai interesant aspect este legat de goti. Adica de ceva suedezi veniti din Gotland. Si care brusc i-a apuca dorul de mai bine. Cum i-a apucat si pe romanii nostri mersul in tarile dezvoltate din UE. Si cum Imperiul Roman era la acea vreme o culme a progresului, civilizatiei si culturii si era normal ca sa aiba si ei capsunarii lor. Care au fost gotii. Inghesuiti de huni au stat prin tarisoara noastra si au reusit sa zdrobeasca armatele lui Valens. Complet.
Zona Hategului musteste de istorie inca nedescoperita. Timpul are insa raspuns pentru toate. Chiar si pentru : " Cine a tras in noi dupa 22!"
Asa ca eu declar Tara Hategului si zona limitrofa ca fiind Romania de grad zero!!!!!
Asa ca reteta era simpla. Lupte de gladiatori, ceva religie si o Agora cu de toate. Un fel de Mall in epoca romana. Aici nu s-a lucrat foarte mult la reconstruire. Si poate ca este bine asa, altfel cine stie ce mai iesea !?
Partea draguta este sa ajungi de la amfiteatru la Agora. Treci pe un drum prafuit printre parcelele oamenilor care au facut si ei gardulete cu pietrele de la ruine. Asa ca totul are un aer vintage!!!!
Aproape 200 de ani a durat calarirea efectiva a Daciei de catre romani. Si nu a toata Daciei. Cel putin asa spunea carpii si costobocii si ceva daci liberi.
Cel mai interesant aspect este legat de goti. Adica de ceva suedezi veniti din Gotland. Si care brusc i-a apuca dorul de mai bine. Cum i-a apucat si pe romanii nostri mersul in tarile dezvoltate din UE. Si cum Imperiul Roman era la acea vreme o culme a progresului, civilizatiei si culturii si era normal ca sa aiba si ei capsunarii lor. Care au fost gotii. Inghesuiti de huni au stat prin tarisoara noastra si au reusit sa zdrobeasca armatele lui Valens. Complet.
Zona Hategului musteste de istorie inca nedescoperita. Timpul are insa raspuns pentru toate. Chiar si pentru : " Cine a tras in noi dupa 22!"
Asa ca eu declar Tara Hategului si zona limitrofa ca fiind Romania de grad zero!!!!!
sâmbătă, 27 iulie 2013
Manastirea Prislop
Era prima data cand mergeam la manastire. Auzisem ceva povesti.
Pe drum zeci de localnici aveau flori de vanzare. Si cand spun flori ma refer la zeci de locuri (poate spre suta) unde se vindeau flori.
Era ziua de Sfantul Ilie si deja era ora 20.00 .
Pana in Silvasu de Sus traficul parea normal .
Cand am luat-o in stanga spre manastire deja parca nimerisem pe autostrada. Un drum ingust serpuind pe culmile dealurilor ne ducea spre manastire. Eram deja intr-o mica coloana de masini care mergeau cu o viteza maricica pentru acel segment de drum. SI!
La un moment dat au inceput sa vina dinspre manastire sute.....sute de masini si microbuze. Un sarpe urias se apropia de noi mergand pe culmile dealurilor in negura ce se lasa. Cu greu am ajuns sa parcam masina. Cu greu am ajuns sa intram in manastire. Toata lumea pleca cu toata ca slujba deja incepuse.
Si atunci brusc am inteles ce era cu magazinele de flori. Un munte de flori era la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Un rug imens de lumanari dogorea in jurul mormantului.
Totul era la superlativ. Totul era grandios.
Totusi in aer plutea un sentiment de multumire. Oamenii erau multumiti ca adusesera o floare si considerau ca asta ii va ajuta in viata.
Aici am trait sentimente contradictorii.
Frumusetea locului este inegalabila. Cine a ctitorit manastirea a ales o gura de rai.
Biserica are si ea un farmec aparte. Se mai pastreaza un fragment din pictura exterioara. O Judecata de Apoi diferita de cea din Moldova, dar in multe punct asemanatoare. Ca doar suntem in Romania.
Am ascultat o slujba in care maicutele cantau. Si ce muzica angelica razbatea din biserica.
Drumul spre mormantul Parintelui Arsenie Boca este un drum idilic. La fel si zona de cimitir. Parca Miorita si Eminescu au fost contopite in acele locuri. O traire autentic romaneasca!
A inceput o ploaie de vara si nu am mai ajuns la pestera.
Ce am mai vazut.
BANI BANI BANI.
Lacul de langa biserica era plin de bancnote de 1 leu plutind. Fundul nu se vedea de monezi de 50 de bani.
cateva cutii 50x40x40 pline de Pomelnice si BANI!
Trei butoaie de aghiasma de 2000 litri fiecare erau secate.
Eu am baut apa de la izvorul de langa biserica si parca era aceesi apa ca la Sarmizegetusa.
Limpede rece si tonifianta.
Buna pentru un om insetat cum sunt eu. Poate prea insetat uneori si prea atent la detalii.
Seara se lasa din ce in ce mai repede.
Vanzatorii ambulanti de la intrarea in manastire incepusera sa stranga. Nu mai veneau autocare si masini spre manastire.
Ziua Sfantului Ilie trecuse. Dar si maine era o noua zi si pentru florari si pentru vanzatorii ambulanti. Era doar Duminica!
Daca m-am mai gandit vreodata unde sa fiu ingropat cu siguranta ca poienita de la Manastirea Prislop este prima in locul preferintelor mele.
DOAMNE AJUTA!
Pe drum zeci de localnici aveau flori de vanzare. Si cand spun flori ma refer la zeci de locuri (poate spre suta) unde se vindeau flori.
Era ziua de Sfantul Ilie si deja era ora 20.00 .
Pana in Silvasu de Sus traficul parea normal .
Cand am luat-o in stanga spre manastire deja parca nimerisem pe autostrada. Un drum ingust serpuind pe culmile dealurilor ne ducea spre manastire. Eram deja intr-o mica coloana de masini care mergeau cu o viteza maricica pentru acel segment de drum. SI!
La un moment dat au inceput sa vina dinspre manastire sute.....sute de masini si microbuze. Un sarpe urias se apropia de noi mergand pe culmile dealurilor in negura ce se lasa. Cu greu am ajuns sa parcam masina. Cu greu am ajuns sa intram in manastire. Toata lumea pleca cu toata ca slujba deja incepuse.
Si atunci brusc am inteles ce era cu magazinele de flori. Un munte de flori era la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Un rug imens de lumanari dogorea in jurul mormantului.
Totul era la superlativ. Totul era grandios.
Totusi in aer plutea un sentiment de multumire. Oamenii erau multumiti ca adusesera o floare si considerau ca asta ii va ajuta in viata.
Aici am trait sentimente contradictorii.
Frumusetea locului este inegalabila. Cine a ctitorit manastirea a ales o gura de rai.
Biserica are si ea un farmec aparte. Se mai pastreaza un fragment din pictura exterioara. O Judecata de Apoi diferita de cea din Moldova, dar in multe punct asemanatoare. Ca doar suntem in Romania.
Am ascultat o slujba in care maicutele cantau. Si ce muzica angelica razbatea din biserica.
Drumul spre mormantul Parintelui Arsenie Boca este un drum idilic. La fel si zona de cimitir. Parca Miorita si Eminescu au fost contopite in acele locuri. O traire autentic romaneasca!
A inceput o ploaie de vara si nu am mai ajuns la pestera.
Ce am mai vazut.
BANI BANI BANI.
Lacul de langa biserica era plin de bancnote de 1 leu plutind. Fundul nu se vedea de monezi de 50 de bani.
cateva cutii 50x40x40 pline de Pomelnice si BANI!
Trei butoaie de aghiasma de 2000 litri fiecare erau secate.
Eu am baut apa de la izvorul de langa biserica si parca era aceesi apa ca la Sarmizegetusa.
Limpede rece si tonifianta.
Buna pentru un om insetat cum sunt eu. Poate prea insetat uneori si prea atent la detalii.
Seara se lasa din ce in ce mai repede.
Vanzatorii ambulanti de la intrarea in manastire incepusera sa stranga. Nu mai veneau autocare si masini spre manastire.
Ziua Sfantului Ilie trecuse. Dar si maine era o noua zi si pentru florari si pentru vanzatorii ambulanti. Era doar Duminica!
Daca m-am mai gandit vreodata unde sa fiu ingropat cu siguranta ca poienita de la Manastirea Prislop este prima in locul preferintelor mele.
DOAMNE AJUTA!
Zimbrii din Hateg
La intoarcerea de la Sarmizegetusa Regia am hotarat ca fie drumul cat de rau o voi lua spre Calan prin Ocolisu Mic. Zis si facut. In Ludestii de jos in centru am luat-o la stanga.
Si bine am facut!!!!
Un minunat drum te plimba prin dealurile din zona Hateg. Soseaua foarte buna. Si se scurteaza drumul cu 60 km. Am ajuns la Hateg foarte repede. Ne era foame si am cautat sa mancam. In centru am nimerit la un pub. Nu aveam asteptari foarte mari. Dar si ce am gasit m-a dezumflat. Mancare proasta si scumpa!!!!!
Asa ca am plecat la zimbrarie.
Una din cele 3 existente in Romania:
Hateg;
Bucsani - Dambovita
Vanatori - Neamt
La zimbrarie se nascuse un pui. O zimbrisoara nascuta de Rusalii. Si denumita Rosalina.
Am fost putin dezamagit de locatie. Mica si inghesuita. Cu toate ca oamenii de acolo cu care am stat de vorba erau oameni de nadejde.
Si cand te gandesti ca codrii Romaniei erau plini de zimbri si de bouri.
Acum ii avem pe cei din Polonia sa ne tina de urat!
Programul este pana la ora 20.00 si nu cum este pe Internet pana la 17.30
Si pretul biletelor este mai mare in realitate. Dar ne-au luat banii doar pentru adulti. Merci!
Am cumparat magnetel in schimb.
Padurea este frumoasa, tarcul animalelor mi s-a parut mic.
O experienta interesanta mai ales pentru copiii.
Si bine am facut!!!!
Un minunat drum te plimba prin dealurile din zona Hateg. Soseaua foarte buna. Si se scurteaza drumul cu 60 km. Am ajuns la Hateg foarte repede. Ne era foame si am cautat sa mancam. In centru am nimerit la un pub. Nu aveam asteptari foarte mari. Dar si ce am gasit m-a dezumflat. Mancare proasta si scumpa!!!!!
Asa ca am plecat la zimbrarie.
Una din cele 3 existente in Romania:
Hateg;
Bucsani - Dambovita
Vanatori - Neamt
La zimbrarie se nascuse un pui. O zimbrisoara nascuta de Rusalii. Si denumita Rosalina.
Am fost putin dezamagit de locatie. Mica si inghesuita. Cu toate ca oamenii de acolo cu care am stat de vorba erau oameni de nadejde.
Si cand te gandesti ca codrii Romaniei erau plini de zimbri si de bouri.
Acum ii avem pe cei din Polonia sa ne tina de urat!
Programul este pana la ora 20.00 si nu cum este pe Internet pana la 17.30
Si pretul biletelor este mai mare in realitate. Dar ne-au luat banii doar pentru adulti. Merci!
Am cumparat magnetel in schimb.
Padurea este frumoasa, tarcul animalelor mi s-a parut mic.
O experienta interesanta mai ales pentru copiii.
Sarmizegetusa Regia ! Locul de unde incepe !
Am ales Hategul ca loc de cazare pentru ca descoperisem un nou drum de acces la Gradistea de Munte. Nu cel arhicunoscut prin Orastie. Gasisem un drum din Calan spre Orastioara de Sus ( mai exact Ludestii de Jos) prin Ocolisu Mic.
Cum imi place sa ma tot consult cu lumea am intrebat si eu la pensiune cum e drumul. PROST!
Am mai intrebat niste bucuresteni si ei mi-au confirmat ca rupi masina!!!!
Asa ca trist am ales drumul tot prin Orastie si asta a insemnat 60 km in plus si cel putin o ora .
Am vazut o noua bucata de autostrada gata A1 si am fost incantat de centrul orasului Orastie.
Am mers spre Gradistea de Munte pe acelasi drum petecit ca acum 20 de ani.
Au aparut multe pensiuni si locul isi pastreaza frumusetea nefiind alterat de sindromul Valea Prahovei.
Drumul de astfalt se termina brusc la intrarea in Gradistea de Munte si de acolo un drum forestier foarte bun te duce spre Sarmizegetusa Regia cat si spre varful Godeanu. La un moment dat drumul spre Sarmizegetusa o ia la stanga, se ingusteaza si devine mai abrupt. Praful starnit in urma masinilor este absolut fantastic. Erau unii care alergau cu 60 km/h lasand in urma un nor apocaliptic de praf.
Se poate urca cu orice masina (care nu e terminata) pana la zidul cetatii.
Am fost uimit de organizare. WC-uri ecologice cu hartie igienica (in varf de munte) vreo 10 gardieni mereu cu ochii pe tine. Casa de bilete si multe panouri explicative.
Aici tin sa-mi exprim regretul pentru interpretarile facute la presupusele reconstituri grafice.
NIMIC nu imi pare corect. Inspiratii celtice si grecesti la istoria dacica.
Dacii au avut o cultura proprie puternica si autentica.
Tocmai ce am urmarit la Hystory Chanel un documentar despre Traian.
Atat vreau sa spun:
123 de zile de petreceri in Roma platite de imparat;
3000 tone de argint luate din Dacia;
16000 tone de aur luate din Dacia
Din acesti bani s-au finantat lucrari in tot imperiu. Si tot atunci s-a luat hotararea ca imperiu sa nu se mai extinda.
LE FUSESE DE AJUNS ce luasera din DACIA! Alte bogatii comparabile in lumea cunoscuta de romani nu mai existau!!!!
O mare cultura si o mare civilizatie inca stau ferecate in negura istoriei.
Visul meu din copilarie a fost sa pot descifra macar o farama din puzzelul DACIEI!
Cu cat stiu mai mult cu atat se deschid noi orizonturi dar din pacate inca nu se leaga nimic.
Doar busturile de daci din Vatican tot imi revin in minte ca o dovada ca am fost o forta in Europa!
Poate altii vor reusi sa gaseasca dovezile care stiu sigur ca stau pitite pe undeva.
Si nu doar niste amarati de kosoni si cateva bratari de aur dau dovada maretiei DACIEI!
Am baut apa de la izvorul din incinta sanctuarului si am simtit cum sangele meu incepe sa navaleasca in corpul meu spunandu-mi ca acolo exista ceva care trebuie sa iasa la lumina!
Inainte de fi romani am fost totusi daci.
Si eu sunt mandru de cei 2500 de ani de istorie (chiar si nedeslusita inca) pe care o simt in tara mea!
Sa nu uitam ca suntem urmasii unui popor mandru si neinfricat!!!!
Sa va mandriti bine!
Cum imi place sa ma tot consult cu lumea am intrebat si eu la pensiune cum e drumul. PROST!
Am mai intrebat niste bucuresteni si ei mi-au confirmat ca rupi masina!!!!
Asa ca trist am ales drumul tot prin Orastie si asta a insemnat 60 km in plus si cel putin o ora .
Am vazut o noua bucata de autostrada gata A1 si am fost incantat de centrul orasului Orastie.
Am mers spre Gradistea de Munte pe acelasi drum petecit ca acum 20 de ani.
Au aparut multe pensiuni si locul isi pastreaza frumusetea nefiind alterat de sindromul Valea Prahovei.
Drumul de astfalt se termina brusc la intrarea in Gradistea de Munte si de acolo un drum forestier foarte bun te duce spre Sarmizegetusa Regia cat si spre varful Godeanu. La un moment dat drumul spre Sarmizegetusa o ia la stanga, se ingusteaza si devine mai abrupt. Praful starnit in urma masinilor este absolut fantastic. Erau unii care alergau cu 60 km/h lasand in urma un nor apocaliptic de praf.
Se poate urca cu orice masina (care nu e terminata) pana la zidul cetatii.
Am fost uimit de organizare. WC-uri ecologice cu hartie igienica (in varf de munte) vreo 10 gardieni mereu cu ochii pe tine. Casa de bilete si multe panouri explicative.
Aici tin sa-mi exprim regretul pentru interpretarile facute la presupusele reconstituri grafice.
NIMIC nu imi pare corect. Inspiratii celtice si grecesti la istoria dacica.
Dacii au avut o cultura proprie puternica si autentica.
Tocmai ce am urmarit la Hystory Chanel un documentar despre Traian.
Atat vreau sa spun:
123 de zile de petreceri in Roma platite de imparat;
3000 tone de argint luate din Dacia;
16000 tone de aur luate din Dacia
Din acesti bani s-au finantat lucrari in tot imperiu. Si tot atunci s-a luat hotararea ca imperiu sa nu se mai extinda.
LE FUSESE DE AJUNS ce luasera din DACIA! Alte bogatii comparabile in lumea cunoscuta de romani nu mai existau!!!!
O mare cultura si o mare civilizatie inca stau ferecate in negura istoriei.
Visul meu din copilarie a fost sa pot descifra macar o farama din puzzelul DACIEI!
Cu cat stiu mai mult cu atat se deschid noi orizonturi dar din pacate inca nu se leaga nimic.
Doar busturile de daci din Vatican tot imi revin in minte ca o dovada ca am fost o forta in Europa!
Poate altii vor reusi sa gaseasca dovezile care stiu sigur ca stau pitite pe undeva.
Si nu doar niste amarati de kosoni si cateva bratari de aur dau dovada maretiei DACIEI!
Am baut apa de la izvorul din incinta sanctuarului si am simtit cum sangele meu incepe sa navaleasca in corpul meu spunandu-mi ca acolo exista ceva care trebuie sa iasa la lumina!
Inainte de fi romani am fost totusi daci.
Si eu sunt mandru de cei 2500 de ani de istorie (chiar si nedeslusita inca) pe care o simt in tara mea!
Sa nu uitam ca suntem urmasii unui popor mandru si neinfricat!!!!
Sa va mandriti bine!
Calea Eroilor - Targul Jiu
Am ajuns spre seara in Targul Jiu. Drumul fusese bun si am ramas placut surprins de cat de bine arata in Horezu si in nordul Olteniei. Ultima oara fusesem cu masina pe platforma anul trecut. Asa ca acum parca am vazut altceva.
Din pacate Calea Eroilor se poate parcurge doar pe jos. Pleaca de pe malul Jiului incepand cu Masa Tacerii, se continua cu aleea cu scaune pana se ajunge la Poarta Sarutului. Parcul arata foarte bine. Urmeaza partea urbana a Caii Eroilor cu destinatia Coloana Ifinitului cu un scurt popas nebrancusian la Biserica. Un alt parc superb gazduieste Coloana Infinitului. O axa superba de la fecorie la inaltare.
Masa Tacerii = Ultima cina a soldatului inainte de plecarea la razboi,
Aleea cu scaune = ulita satului,
Poarta Sarutului = Despartirea de cei dragi si plonjarea in lumea cruda a razboiului
Moartea si intoarcerea in satul natal intr-un cosciug
Biserica = Se tine slujba pentru Eroi si se deschid portile cerului
Coloana Infinitului = Inaltarea Eroului la Dumnezeu =Scara lui Iacob
In Targul Jiu era curat, monumentele era foarte bine puse in valoare, cu explicatii cu tot (nu complete) si se vede oarecum pe unde au fost fonduri europene si este vorba de patrimoniu UNESCO. In centru orasului era terase, oameni erau bine imbracati si nu mai exista aerul de provincie si de urbe parasita. Am parasit Tg.
Jiu cu destinatia Hateg.
Drumul era ff prost. Santier cu multe semafoare. Nu a fost aglomeratie mare dar pana se va rezolva este de ocolit Valea Jiului.
Petrosani era parca incremenit in timp si cu toate ca si aici se vad schimbari in bine totul era gri si trist.
Strans intre Parang si Retezat , Jiul merita o expunere mai buna si un drum mai bun.
Am ajuns si la Manastirea Lainici unde nu am mai oprit. Semeata si ascetica domina un cot al Jiului ca o poarta spre smerenie.
Brusc dupa Petrosani drumul devine superb si aerul de Ardeal se simte. Intram in minunata lume a Tarii Hategului cea plina de istorie autentic romaneasca.
Am ajuns si la Hateg pe seara. Pensiunea era exact tipul de caravanserai pentru trecatori. In pretul cazarii era inclusa si piscina. Nu si micul dejun cum ne-a fost specificat. Pacat ca nu eram o broscuta sa apreciez apa tulbure. Am mancat de seara si nu prea am fost incantat. Dar imi era foame si asa ca a fost bun ce mi-a umplut burta.
Din pacate Calea Eroilor se poate parcurge doar pe jos. Pleaca de pe malul Jiului incepand cu Masa Tacerii, se continua cu aleea cu scaune pana se ajunge la Poarta Sarutului. Parcul arata foarte bine. Urmeaza partea urbana a Caii Eroilor cu destinatia Coloana Ifinitului cu un scurt popas nebrancusian la Biserica. Un alt parc superb gazduieste Coloana Infinitului. O axa superba de la fecorie la inaltare.
Masa Tacerii = Ultima cina a soldatului inainte de plecarea la razboi,
Aleea cu scaune = ulita satului,
Poarta Sarutului = Despartirea de cei dragi si plonjarea in lumea cruda a razboiului
Moartea si intoarcerea in satul natal intr-un cosciug
Biserica = Se tine slujba pentru Eroi si se deschid portile cerului
Coloana Infinitului = Inaltarea Eroului la Dumnezeu =Scara lui Iacob
In Targul Jiu era curat, monumentele era foarte bine puse in valoare, cu explicatii cu tot (nu complete) si se vede oarecum pe unde au fost fonduri europene si este vorba de patrimoniu UNESCO. In centru orasului era terase, oameni erau bine imbracati si nu mai exista aerul de provincie si de urbe parasita. Am parasit Tg.
Jiu cu destinatia Hateg.
Drumul era ff prost. Santier cu multe semafoare. Nu a fost aglomeratie mare dar pana se va rezolva este de ocolit Valea Jiului.
Petrosani era parca incremenit in timp si cu toate ca si aici se vad schimbari in bine totul era gri si trist.
Strans intre Parang si Retezat , Jiul merita o expunere mai buna si un drum mai bun.
Am ajuns si la Manastirea Lainici unde nu am mai oprit. Semeata si ascetica domina un cot al Jiului ca o poarta spre smerenie.
Brusc dupa Petrosani drumul devine superb si aerul de Ardeal se simte. Intram in minunata lume a Tarii Hategului cea plina de istorie autentic romaneasca.
Am ajuns si la Hateg pe seara. Pensiunea era exact tipul de caravanserai pentru trecatori. In pretul cazarii era inclusa si piscina. Nu si micul dejun cum ne-a fost specificat. Pacat ca nu eram o broscuta sa apreciez apa tulbure. Am mancat de seara si nu prea am fost incantat. Dar imi era foame si asa ca a fost bun ce mi-a umplut burta.
Republica Ortodoxa Romania
Aceste randuri nu se doresc un atac la adresa nimanui. Sunt pur si simplu niste constatari personale dupa excursia prin tara si patrunderea in mijlocul evenimentelor. Asa ca nu sunt rodul fanteziei ci doar un spirit critic care se manifesta. Si nu se manifesta pentru a face rau ci pentru a incerca sa-si clarifice care este pozitia si rolul in Romania 2013 a BOR.
O sa incep cu cateva intrebari retorice:
- Cine este cel mai mare latifundiar din Romania?
- Cine are cea mai mare retea de cazare din Romania?
- Cine administreaza cele mai multe imobile din Romania?
- Cine are cea mai mare agentie de turism din Romania (intern si extern)?
- Cine are in subordine cei mai multi oameni din Romania?
- Cine poate influenta politic aproape intreaga Romanie?
- Cine are monopol pe lumanari si alte obiecte din aceeasi categorie?
- Cine are cea mai mare editura din Romania?
- Cine tipareste cel mai mult in Romania, vinde si difuzeaza carti , calendare si articole conexe?
- Cine nu palteste taxe si impozite, dar primeste subventii de la stat?
Oare are cineva habar de cifra de afaceri a BOR????? Cumva miliardul de euro????
Oare cineva stie cati bani se duc pe Pomelnice si Acatiste?
In excursia mea am cheltuit peste 300 RON pe lumanari, mir, tamaie, carti, pliante, bilete etc.
Am vazut cutii pline cu bani pentru pomelnice. Fiecare pomelnic avea cel putin 10 RON atasati. Si erau sute intr-o cutie.
Am vazut slujba pentru autoturisme.
Am vazut sute de masini in parcari proaspat amenajate pentru a primi credinciosii. Am vazut mii de oameni la manastiri venind cu flori. Am vazut curse speciale cu credinciosi veniti din toata tara. Am vazut mii de litri de aghiasma disparand intr-o secunda.
Am vazut masini de lux alergand spre manastiri sfidand orice regula de circulatie. Am vazut doamne si domnite imbracate si aranjate dupa ultima moda venind sa lase cativa banuti pentru linistea lor sufleteasca.
Pentru cine nu stie, vreau sa va povestesc pe scurt povestea lui Martin Luther:
""Credința lui Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, papa Leon al X-lea a vândut credincioșilor indulgențe. Prin vânzarea de indulgențe se oferea, în schimbul unei donații bănești, anularea suferințelor vremelnice datorate păcatului - odată iertat prin pocăință. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.""
O sa incep cu cateva intrebari retorice:
- Cine este cel mai mare latifundiar din Romania?
- Cine are cea mai mare retea de cazare din Romania?
- Cine administreaza cele mai multe imobile din Romania?
- Cine are cea mai mare agentie de turism din Romania (intern si extern)?
- Cine are in subordine cei mai multi oameni din Romania?
- Cine poate influenta politic aproape intreaga Romanie?
- Cine are monopol pe lumanari si alte obiecte din aceeasi categorie?
- Cine are cea mai mare editura din Romania?
- Cine tipareste cel mai mult in Romania, vinde si difuzeaza carti , calendare si articole conexe?
- Cine nu palteste taxe si impozite, dar primeste subventii de la stat?
Oare are cineva habar de cifra de afaceri a BOR????? Cumva miliardul de euro????
Oare cineva stie cati bani se duc pe Pomelnice si Acatiste?
In excursia mea am cheltuit peste 300 RON pe lumanari, mir, tamaie, carti, pliante, bilete etc.
Am vazut cutii pline cu bani pentru pomelnice. Fiecare pomelnic avea cel putin 10 RON atasati. Si erau sute intr-o cutie.
Am vazut slujba pentru autoturisme.
Am vazut sute de masini in parcari proaspat amenajate pentru a primi credinciosii. Am vazut mii de oameni la manastiri venind cu flori. Am vazut curse speciale cu credinciosi veniti din toata tara. Am vazut mii de litri de aghiasma disparand intr-o secunda.
Am vazut masini de lux alergand spre manastiri sfidand orice regula de circulatie. Am vazut doamne si domnite imbracate si aranjate dupa ultima moda venind sa lase cativa banuti pentru linistea lor sufleteasca.
Pentru cine nu stie, vreau sa va povestesc pe scurt povestea lui Martin Luther:
""Credința lui Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, papa Leon al X-lea a vândut credincioșilor indulgențe. Prin vânzarea de indulgențe se oferea, în schimbul unei donații bănești, anularea suferințelor vremelnice datorate păcatului - odată iertat prin pocăință. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.""
Nu ma pot pronunta cu siguranta daca asistam iarasi la un fenomen de vanzare de indulgente. Dar exodul din ultimii ani a oamenilor cu bani si cu constiinta incarcata spre biserica are sigur o justificarea in gasirea unei consolari prin donarea sub diverse forme a banilor pentru biserica.
Asta sa zic ca a fost partea care m-a tulburat negativ.
Partea insorita a excursiei a fost :
Am vazut cum toate manastirile si bisericile sunt complet (sau partial) renovate. Am vazut ordine si curatenie. Am vazut multe flori, liniste si am simtit o pace interioara (nu peste tot). Am vazut oameni ai bisericii interesati in interactiunea cu vizitatorii. Am auzit cuvinte frumoase si pline de pilda. Am simtit si bunatate si milostivenie.
Am vazut si ranile manastirilor si pericolul in care au fost in trecut. Cand au fost la limita supravietuirii. Si clar ele au reprezentat un focar de rezistenta, de cultura si traire ortodoxa si romaneasca. Am vazut si oameni deznadaduiti, oameni disperati veniti in sanul bisericii dupa alinare. Am auzit slujbe cu muzica cantata de maicute care parea sunetul ingerilor. Am avut ocazia sa vad dragostea si admiratie fata de un om cum nu am mai vazut pana acum. Si ma refer la Parintele Arsenie Boca. Mormantul lui este un adevarat loc de pelerinaj. As putea spune ca manastirea Prislop prin asezarea ei, prin rezonanta care o transmite oamenilor a devenit manastirea mea numarul unu in Romania.
Daca am hulit imi cer scuze. Daca am suparat cu scrisul meu tin sa subliniez ca nu este lectura obligatorie.
Poate sunt o oaie ratacita. Dar macar stiu ca ma indoiesc. Si indoindu-ma, cuget. Si as spune ca si exist!
joi, 25 iulie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)