Am gasit pe Facebook o superba filmare aeriana cu Bucurestiul.
O dau si eu mai departe mai ales pentru cei care sufera de dor de Bucuresti!
http://www.youtube.com/watch?list=PLZQhGEu_Z5pcUWQmJpbUo6d9V9a9F_dTA&v=RR2SdvUTcNs
luni, 30 decembrie 2013
Zapada de Craciun 2013!
Pentru cine nu crede ca zapada exista aproape de Bucuresti iata cateva poze.
Mergand pe Ialomita in sus drumul, din pacate, nu mai poate urma cursul Ialomitei. Asa ca mergi in continuare pe cursul Brateiului. Si treci pe langa niste chei foarte frumoase ( Cheile Brateiului) si te asteapta in fata un tunel. Dupa ce treci prin tunel parca esti intr-o alta lume. Regatul zapezii.
Cand la Bucuresti era doar 1 grad si ceata, la Moroeni erau 15 grade si un soare superb. Nu era urma de zapada. DAR! Putin mai la munte in zona cabanei Bratei puteai gasi zapada cat sa faci un om de zapada.
Sa stie lumea: Nu toti oamenii de zapada au murit sau nu au fost creati!
Eu stiu cel putin unul !
luni, 23 decembrie 2013
De Craciun !
Nu stiu cand mai apuc sa scriu si vine Craciunul!
Asa ca o sa incep cu prafuitele urari de bla, bla , bla!!!
Ceea ce ar fi important pentru mine astazi ar fi ca este vorba despre o Nastere!
Si nu orice fel de nastere. Cea mai importanta Nastere. Care are loc...intr-o iesle!
Primul simbol important. Nu conteaza unde ne nastem. Important este ceea ce facem in viata.
Din pacate sarbatoarea Craciunului nu are nimic din austeritatea unei iesle. Constat cu amaraciune ca in Romania simbolul ieslei nici nu mai apare. Pur si simplu a disparut.
Daca intrebi pe strada "multimea" ce se serbeaza de Craciun cred ca se va raspunde ;" BLACK 12.25"
Sau luna superofertelor!
Al doilea simbol important ar fi steaua calauzitoare. Toti trebuie sa avem in viata o stea calauzitoare. ceva care sa ne lumineze si ghideze existenta. Si cea mai frumoasa stea, este steaua dragostei. Ea te poate incalzi, lumina si te face fericit.
Al treilea simbol important ar fi : cei 3 Magi!
Stau si ma intreb si eu oare nu ar fi vorba de 3 profesori veniti sa isi vada noul elev. Si oare unde a fost Iisus intre 18 si 30 de ani. Nu cumva a fost la cei 3 profesori. Cate 6 ani la fiecare?
O sa imi continui cercetarile si poate mai postez ceva!
Unii dintre noi cauta modele in viata. Unii chiar le gasesc.
Dar avem in fata noastra un model de urmat de care nimeni nu mai pare interesat!
Pentru cei care mai cred ca important este spiritul si nu materialul eu mai continui sa scriu.
Asa ca o sa incep cu prafuitele urari de bla, bla , bla!!!
Ceea ce ar fi important pentru mine astazi ar fi ca este vorba despre o Nastere!
Si nu orice fel de nastere. Cea mai importanta Nastere. Care are loc...intr-o iesle!
Primul simbol important. Nu conteaza unde ne nastem. Important este ceea ce facem in viata.
Din pacate sarbatoarea Craciunului nu are nimic din austeritatea unei iesle. Constat cu amaraciune ca in Romania simbolul ieslei nici nu mai apare. Pur si simplu a disparut.
Daca intrebi pe strada "multimea" ce se serbeaza de Craciun cred ca se va raspunde ;" BLACK 12.25"
Sau luna superofertelor!
Al doilea simbol important ar fi steaua calauzitoare. Toti trebuie sa avem in viata o stea calauzitoare. ceva care sa ne lumineze si ghideze existenta. Si cea mai frumoasa stea, este steaua dragostei. Ea te poate incalzi, lumina si te face fericit.
Al treilea simbol important ar fi : cei 3 Magi!
Stau si ma intreb si eu oare nu ar fi vorba de 3 profesori veniti sa isi vada noul elev. Si oare unde a fost Iisus intre 18 si 30 de ani. Nu cumva a fost la cei 3 profesori. Cate 6 ani la fiecare?
O sa imi continui cercetarile si poate mai postez ceva!
Unii dintre noi cauta modele in viata. Unii chiar le gasesc.
Dar avem in fata noastra un model de urmat de care nimeni nu mai pare interesat!
Pentru cei care mai cred ca important este spiritul si nu materialul eu mai continui sa scriu.
Mircea, te mai faci ca lucrezi?
Au trecut 24 de ani de cand ne-am contopit cu televizorul. Si ce se spunea la televizor era bine. Ce simteai tu era rau.
Lumea s-a intrebat : A fost sau nu a fost?
Intrebare fara rost. De fost a fost ceva, dar nu a fost ce trebuia !
Ia sa vedem cum se vede din perspectiva mea ce a fost prin decembrie.
Ca un preambul vrea sa va spun ca o explozie are nevoie de cel putin doi componenti. La fel ca la o ardere. Are nevoie si de carburant dar si de comburant.
In Romania sa zicem ca ar fi fost ceva carburant. S-a vazut asta si la Lupeni in 1977 si la Brasov in 1985. Dar fara miraculosul comburant arderea s-a fasait destul de rapid.
Vorbim despre Revolutia Romana fara a avea in vedere complexul european. Chiar si cu mintea de atunci, am inteles cand am vazut mitingul din 21, ca acela era sfarsitul.
Ca sa folosesc un cuvant pompos, acela era ZEITGEIST-ul ! Si ce urma sa se intampla nu s-a stabilit nici la Iasi, nici la Timisoara si nici macar la Bucuresti.
In fiecare tara s-a tinut cont de specificul local. Si s-a actionat ca atare.
Pe scurt. Ceasusescu urma sa cada. Unii au inteles asta si s-au dat deoparte. Altii nu au inteles si au devenit teroristi sau au ramas ancorati in istorie.
Nu este nimic glorios in marea manipulare din decembrie. Nici macar cei care au luat puterea nu au acum taria sa recunoasca ce au facut. Si nici justitia si nici macar istoria nu poate spune corect povestea.
Sunt multe ite imbarligate si multi si-au dat mana sa finalizeze ce s-a intamplat in decembrie 1989. Multi din afara si mai putini din inauntru.
Ce este totusi de admirat, este ca varsarea de sange putea fi mai mare. Se putea ajunge ca in Siria. Si dupa ceva vreme lumea putea considera, la fel ca in Siria ca Al Asad reprezinta pentru moment cea mai buna varianta.
Au murit oameni. Sange nevinovat s-a varsat! Si inca nimani nu a fost gasit cu adevarat vinovat. Acum sunt batranei care mananca o paine alba. Si sunt multi cei care stiu adevarul si tac. Isi vad de senectute si lasa poporul roman fara istorie.
Vreau doar sa va mai spun o poveste despre un interviu dat de Lenin prin anii 1920.
""Iar eu inaintea acelei masti obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea fata pe jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un zambet sarcastic.
- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a veni noi! Strainii si imbecilii presupun ca s-a creat ceva nou.
Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte, dezvoltandu-l, regimul instaurat de ţari si care e singurul potrivit cu poporul rus.
Nu se poate guverna o suta de milioane de brute fara bat, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.
Unde erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari, in total o suta de mii de indivizi ; azi sunt aproape doua milioane de proletari si comunisti.
E un progres, un mare progres, deoarece privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare. Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.
Si Lenin incepu sa rida in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.
- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?
Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.
- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a invatat ca teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Data fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul meu scop.
In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile englezesti si admirator in secret al industrialismului. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa a profeţiilor lui Marx.
Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.
Oamenii, domnule Gog, sunt niste salbatici fricosi, care trebuiesc stapaniţi de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor. Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o ocna.
Vechea «catorga» (ocna – n.n.) tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea mai potrivita celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, in sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul. Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.
Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar isi odihneste spiritul.
Si stie ca in fiece zi va avea ce sa manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun aceasta din egoism, caci intr-un atsfel de sistem cei mai sclavi si cei mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!
Lenin tacu deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.
- Si ţaranii?
- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust. Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev si de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile si maniile religioase, lucrul manual. Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma.
Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii deţarani.
Se va ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini, in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor crapa. Viaţa in natura e o rusine preistorica.
Baga-ţi in cap ca bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor corupţi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne vom uita la alegerea armelor.
Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani. Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai bun igrasamant oferit de natura.
Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste executii si spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.
Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.
Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii omucide.
Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau de a ingriji corpurile.
E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu stiu bine daca in Franţa sau in Germania – unele satisfacţii au acaparat oamenii.
Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret s-a pierdut, dupa caderea paganilor.
Sacrificiile omenesti aveau ceva bun: erau simbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare sanatoasa.
Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven. Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.
Mi se paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el. Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea nevoie de putina odihna. Iesii indata.
Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra.»
«GOG», memorii de Giovanni Papini
(traducere de Ileana Zara, publicat 1990, Bucuresti)""
Lumea s-a intrebat : A fost sau nu a fost?
Intrebare fara rost. De fost a fost ceva, dar nu a fost ce trebuia !
Ia sa vedem cum se vede din perspectiva mea ce a fost prin decembrie.
Ca un preambul vrea sa va spun ca o explozie are nevoie de cel putin doi componenti. La fel ca la o ardere. Are nevoie si de carburant dar si de comburant.
In Romania sa zicem ca ar fi fost ceva carburant. S-a vazut asta si la Lupeni in 1977 si la Brasov in 1985. Dar fara miraculosul comburant arderea s-a fasait destul de rapid.
Vorbim despre Revolutia Romana fara a avea in vedere complexul european. Chiar si cu mintea de atunci, am inteles cand am vazut mitingul din 21, ca acela era sfarsitul.
Ca sa folosesc un cuvant pompos, acela era ZEITGEIST-ul ! Si ce urma sa se intampla nu s-a stabilit nici la Iasi, nici la Timisoara si nici macar la Bucuresti.
In fiecare tara s-a tinut cont de specificul local. Si s-a actionat ca atare.
Pe scurt. Ceasusescu urma sa cada. Unii au inteles asta si s-au dat deoparte. Altii nu au inteles si au devenit teroristi sau au ramas ancorati in istorie.
Nu este nimic glorios in marea manipulare din decembrie. Nici macar cei care au luat puterea nu au acum taria sa recunoasca ce au facut. Si nici justitia si nici macar istoria nu poate spune corect povestea.
Sunt multe ite imbarligate si multi si-au dat mana sa finalizeze ce s-a intamplat in decembrie 1989. Multi din afara si mai putini din inauntru.
Ce este totusi de admirat, este ca varsarea de sange putea fi mai mare. Se putea ajunge ca in Siria. Si dupa ceva vreme lumea putea considera, la fel ca in Siria ca Al Asad reprezinta pentru moment cea mai buna varianta.
Au murit oameni. Sange nevinovat s-a varsat! Si inca nimani nu a fost gasit cu adevarat vinovat. Acum sunt batranei care mananca o paine alba. Si sunt multi cei care stiu adevarul si tac. Isi vad de senectute si lasa poporul roman fara istorie.
Vreau doar sa va mai spun o poveste despre un interviu dat de Lenin prin anii 1920.
""Iar eu inaintea acelei masti obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea fata pe jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un zambet sarcastic.
- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a veni noi! Strainii si imbecilii presupun ca s-a creat ceva nou.
Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte, dezvoltandu-l, regimul instaurat de ţari si care e singurul potrivit cu poporul rus.
Nu se poate guverna o suta de milioane de brute fara bat, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.
Unde erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari, in total o suta de mii de indivizi ; azi sunt aproape doua milioane de proletari si comunisti.
E un progres, un mare progres, deoarece privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare. Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.
Si Lenin incepu sa rida in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.
- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?
Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.
- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a invatat ca teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Data fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul meu scop.
In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile englezesti si admirator in secret al industrialismului. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa a profeţiilor lui Marx.
Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.
Oamenii, domnule Gog, sunt niste salbatici fricosi, care trebuiesc stapaniţi de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor. Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o ocna.
Vechea «catorga» (ocna – n.n.) tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea mai potrivita celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, in sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul. Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.
Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar isi odihneste spiritul.
Si stie ca in fiece zi va avea ce sa manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun aceasta din egoism, caci intr-un atsfel de sistem cei mai sclavi si cei mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!
Lenin tacu deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.
- Si ţaranii?
- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust. Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev si de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile si maniile religioase, lucrul manual. Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma.
Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii deţarani.
Se va ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini, in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor crapa. Viaţa in natura e o rusine preistorica.
Baga-ţi in cap ca bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor corupţi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne vom uita la alegerea armelor.
Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani. Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai bun igrasamant oferit de natura.
Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste executii si spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.
Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.
Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii omucide.
Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau de a ingriji corpurile.
E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu stiu bine daca in Franţa sau in Germania – unele satisfacţii au acaparat oamenii.
Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret s-a pierdut, dupa caderea paganilor.
Sacrificiile omenesti aveau ceva bun: erau simbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare sanatoasa.
Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven. Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.
Mi se paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el. Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea nevoie de putina odihna. Iesii indata.
Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra.»
«GOG», memorii de Giovanni Papini
(traducere de Ileana Zara, publicat 1990, Bucuresti)""
Ca sa intelegi cum a intinat Ceausescu nobilele idealuri ale comunismului!
Cam asa arata si Romania mosita de Iliescu. Si mai cred ca si el are aceeasi viziune despre OPERA lui!
Mircea !!! Opreste-te din lucrat. Sunt atatia care vegeaza pentru noi.
ROMANIA DORMI LINISTITA!!!
joi, 19 decembrie 2013
Exista Mos Craciun?
Asteptam de ceva timp aceasta intrebare.
Si in aceasta seara Andrei m-a intrebat : Exista Mos Craciun? Si vreu adevarul, a subliniat!
Am inceput sa-i povestesc despre Dumnezeu si despre Sfantul Duh. Cum o forma de manifestare a Divinitatii este Sfantul Duh. Imposibil de vazut, dar omniprezent. Si cum in perioada Craciunului, Sfantul Duh poate uneori sa ii faca pe oameni mai buni si doritori de a oferii satisfactii celor iubiti. Sub forma unor cadouri.
Si asa am incercat sa-i explic ca ceea ce conteaza este sa te lasi cuprins de magia Sarbatorilor si sa incerci sa faci fapte bune.
Si DA! Parintii sunt cei care pun cadourile sub pomul de Craciun.
I-am mai explicat si de imaginea Coca-Cola si de traditiile germanice ale bradului si de societatea de consum in care traim.
A plans si a fost trist. A fost dezamagit ca in toti acesti ani a crezut ca Mosul ii aduce cadourile.
Si ca nu mai vrea cadouri anul acesta.
Din pacate copii se fac mari. Si varsta inocentei se pierde repede.
Logica si ratiunea isi face loc rapid in capsorul lor mic. Asa ca astazi am mai daramat un mit.
Nu stiu exact ce am pus in loc. Dar in nici un caz nu puteam pune o minciuna.
Supararea o sa treaca. Si cu timpul va regasi bucuria sarbatorilor de Craciun. Si mai ales va vedea ca parintii lui il iubesc. Si poate asta conteaza cel mai mult.
Sunt curios ce o sa-i spun cand o sa ma interbe daca exista Dumnezeu?
Caci si eu l-am gasit destul de greu.
Mos Craciun exista. Si este in fiecare din noi. Patrunde in noi si ne facem sa fim mai iubitori si mai buni.
Din pacate este greu sa pastrezi si magia si inocenta si ratiunea in acelasi timp.
Ceea ce pierzi intr-o parte, o castigi in cealaltă parte.
Asa ca sania cu renii Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen si cu batranelul cu barba alba a ramas acum istorie.
Trece timpul asta..........
Si in aceasta seara Andrei m-a intrebat : Exista Mos Craciun? Si vreu adevarul, a subliniat!
Am inceput sa-i povestesc despre Dumnezeu si despre Sfantul Duh. Cum o forma de manifestare a Divinitatii este Sfantul Duh. Imposibil de vazut, dar omniprezent. Si cum in perioada Craciunului, Sfantul Duh poate uneori sa ii faca pe oameni mai buni si doritori de a oferii satisfactii celor iubiti. Sub forma unor cadouri.
Si asa am incercat sa-i explic ca ceea ce conteaza este sa te lasi cuprins de magia Sarbatorilor si sa incerci sa faci fapte bune.
Si DA! Parintii sunt cei care pun cadourile sub pomul de Craciun.
I-am mai explicat si de imaginea Coca-Cola si de traditiile germanice ale bradului si de societatea de consum in care traim.
A plans si a fost trist. A fost dezamagit ca in toti acesti ani a crezut ca Mosul ii aduce cadourile.
Si ca nu mai vrea cadouri anul acesta.
Din pacate copii se fac mari. Si varsta inocentei se pierde repede.
Logica si ratiunea isi face loc rapid in capsorul lor mic. Asa ca astazi am mai daramat un mit.
Nu stiu exact ce am pus in loc. Dar in nici un caz nu puteam pune o minciuna.
Supararea o sa treaca. Si cu timpul va regasi bucuria sarbatorilor de Craciun. Si mai ales va vedea ca parintii lui il iubesc. Si poate asta conteaza cel mai mult.
Sunt curios ce o sa-i spun cand o sa ma interbe daca exista Dumnezeu?
Caci si eu l-am gasit destul de greu.
Mos Craciun exista. Si este in fiecare din noi. Patrunde in noi si ne facem sa fim mai iubitori si mai buni.
Din pacate este greu sa pastrezi si magia si inocenta si ratiunea in acelasi timp.
Ceea ce pierzi intr-o parte, o castigi in cealaltă parte.
Asa ca sania cu renii Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen si cu batranelul cu barba alba a ramas acum istorie.
Trece timpul asta..........
marți, 17 decembrie 2013
Perfect fara tine !
De ceva vreme vreau sa scriu si despre Vama. Si despre solistul trupei. Care prin desemnarea lui ca un reper moral de catre Crin Antonescu a captat toata atentia mea. De la melodia Hotel Cismigiu cu greu am gasit atata voluptate in versuri si in muzica.
Toata lumea cred ca stie melodia. Nu exista ceva in Romania sa-i dai drumul ( ma refer aici la radio, internet si chiar si cuptor cu microunde) sa nu auzi cel putin refrenul.
O alta declaratie a solistului imi vine totusi in minte.
"" Drumul catre inima unei femei este ca drum forestier. Inaccesibil." ! Frumos si interesant.
Cred ca cine a putut compara drumul prin padurea (sper ca virgina) sufletului unei femei cu
""Acum sunt singur in masina, dar nu e suparare
Decat premiant in inchisoare, mai bine repetent in drum spre mare "" cred ca a pierdut de ceva vreme marcajul si s-a ratacit. Chiar daca merge cu un Gipan 4x4.
Tin sa-i spun ca drumul forestier nu este tocmai o cursa pe autostrada. Un drum forestier este o cale ingusta si nebatatorita plina de mistere si provocari. Nu poti sa-i dai talpa la masina si sa ajungi la destinatie. Aici trebuie sa stii sa negociezi fiecare viraj, sa stii in ce treapta de viteza sa te afli si cat poti forta motorul sau norocul.
Multa lume a avut parte de versurile urmatoare in editie "live":
""Nu mai urla
Toata lumea cred ca stie melodia. Nu exista ceva in Romania sa-i dai drumul ( ma refer aici la radio, internet si chiar si cuptor cu microunde) sa nu auzi cel putin refrenul.
O alta declaratie a solistului imi vine totusi in minte.
"" Drumul catre inima unei femei este ca drum forestier. Inaccesibil." ! Frumos si interesant.
Cred ca cine a putut compara drumul prin padurea (sper ca virgina) sufletului unei femei cu
""Acum sunt singur in masina, dar nu e suparare
Decat premiant in inchisoare, mai bine repetent in drum spre mare "" cred ca a pierdut de ceva vreme marcajul si s-a ratacit. Chiar daca merge cu un Gipan 4x4.
Tin sa-i spun ca drumul forestier nu este tocmai o cursa pe autostrada. Un drum forestier este o cale ingusta si nebatatorita plina de mistere si provocari. Nu poti sa-i dai talpa la masina si sa ajungi la destinatie. Aici trebuie sa stii sa negociezi fiecare viraj, sa stii in ce treapta de viteza sa te afli si cat poti forta motorul sau norocul.
Multa lume a avut parte de versurile urmatoare in editie "live":
""Nu mai urla
Se-aude in bloc
Am inteles ideea
Ai risipit iubirea pe un dobitoc.
Iesi naibi din casa
Eu asta astept, iubito
Esti libera sa cauti fraierul…""
Am inteles ideea
Ai risipit iubirea pe un dobitoc.
Iesi naibi din casa
Eu asta astept, iubito
Esti libera sa cauti fraierul…""
Se pare ca de la un drum forestier pana a evada spre mare este o distanta destul de mare.
Si o inconsecventa cel putin ciudata.
Cine isi asuma drumul forestier trebuie sa incerce sa mearga pana la capat. Nu sa abandonezi la prima hurducatura.
Un drum in viata trebuie asumat. Si cu bune si cu rele. Daca ramai ancorat in cele rele nu mai reusesti sa vezi frumusetea celor bune.
Pentru indrazneti vreau sa spun ca drumul forestier este greu dar plin de satisfactii. Poti vedea frumusetea naturii si a padurii dar sa ai grija si la drum.
Este greu sa explici cuiva frumusetea sofatului. Unii inteleg sofatul de unul singur. Vine un moment in viata cand poti avea alaturi de tine un copilot. Si alaturi de el drumul este altfel. Este greu la inceput sa imparti raspunderea sofatului. Si sa tii cont si de parerea lui. Dar copilotul stie intodeauna drumul mai bine. Caci el are harta.
Asa ca o melodie frumoasa cu versuri misogine.
Dragostea adevarata nu poate exista intr-un suflet misogin.
Si nici drumul adevarat nu poti sa il gasesti daca esti atent mai mult la claxonat decat la sofat.
Eu unul stiu ca mi-am gasit un copilot.
Caruia ii urez :
LA MULTI ANI!
luni, 16 decembrie 2013
Dilema prieteniei pe Facebook !
In ultimul timp am inceput sa primesc tot mai multe solicitari de prietenie atat pe Facebook cat si pe Google+. Ma uit analizez si in mare parte a cazurilor confirm. Cu toate ca sunt persoane despre care nu stiu nimic. Iata ca ieri m-am intalnit cu o situatie din care nu stiu sa ies.
Am primit o solicitare de cerere de prietenie de la un baiat de (cred) 12 ani, prieten de la karate cu Andrei. Pentru cine nu stie am intrat in al 47-lea an de viata. 47-12=35 ani!!!! Cam mult ! NU?
Stau si ma uit ca prostul la butonul de confirm. Sa spun DA sau nu acum? Asta da dilema.
Baiatul este un tip de treaba, chiar simpatic si dintr-o familie mai mult decat onorabila.
Dar totusi ce pot eu impartasi cu un baiat de 12 ani?
Avem oare acelasi sistem de valori, radem la aceleasi glume? Putem comunica real?
Sau doar sunt un numar in panoplia de prieteni de pe Facebook?
Cautam o comunitate in care sa ne impartasim gandurile si realizarile sau cu cat mai multi cu atat mai bine?
Ce conteaza calitatea sau cantitatea?
Cand postezi ceva te astepti sa ai o reactie sau pur si simplu arunci pe net ce iti trece prin cap?
Poti fi prieten cu toata lumea?
Inteleg ca o nevasta mai tanara nu strica. La fel si o amanta!
Dar un prieten cu 35 de ani mai tanar pe Facebook nu este cam mult.
Inca stau si ma uit la cererea de prietenie.
Sincer astept si eu o sugestie!
Si nu vrea sa las baiatul sa astepte!
Am primit o solicitare de cerere de prietenie de la un baiat de (cred) 12 ani, prieten de la karate cu Andrei. Pentru cine nu stie am intrat in al 47-lea an de viata. 47-12=35 ani!!!! Cam mult ! NU?
Stau si ma uit ca prostul la butonul de confirm. Sa spun DA sau nu acum? Asta da dilema.
Baiatul este un tip de treaba, chiar simpatic si dintr-o familie mai mult decat onorabila.
Dar totusi ce pot eu impartasi cu un baiat de 12 ani?
Avem oare acelasi sistem de valori, radem la aceleasi glume? Putem comunica real?
Sau doar sunt un numar in panoplia de prieteni de pe Facebook?
Cautam o comunitate in care sa ne impartasim gandurile si realizarile sau cu cat mai multi cu atat mai bine?
Ce conteaza calitatea sau cantitatea?
Cand postezi ceva te astepti sa ai o reactie sau pur si simplu arunci pe net ce iti trece prin cap?
Poti fi prieten cu toata lumea?
Inteleg ca o nevasta mai tanara nu strica. La fel si o amanta!
Dar un prieten cu 35 de ani mai tanar pe Facebook nu este cam mult.
Inca stau si ma uit la cererea de prietenie.
Sincer astept si eu o sugestie!
Si nu vrea sa las baiatul sa astepte!
duminică, 15 decembrie 2013
Amintirile unui Decretel !
Pentru cine nu cunoaste termenul de Decretel este vorba de un faimos decret ( Decretul 770/1966 din 01.10/1966) care stabilea la Art 1 : " Intreruperea cursului sarcinii este interzisa". Asa ca brusc cand m-am nascut Bucurestiul gemea deja de noi nascuti. Daca pana atunci la scoala erau clase pana la litera "D" prin anii 1974 ajunsesera sa fie pana la litera "P".
Daca America a avut generatia Woodstock sau Flower-Power, romanii au doar generatia decreteilor. Si care teoretic acum incearca sa ia puterea de la cei batrani.
Daca tot este sa imi reamnintesc ceva ar putea fi vorba si despre :
- cozile la carne la Bucur-Obor la poarta de intrare in garajul subteran dinspre Hala Obor;
- ratia de ulei si zahar pe care o luam din alimentara din subsolul de la Bucur-Obor;
- coada de dimineata de la lapte si iaurt de la Hala Obor;
- coada pentru cartofi de la sina de tren unde oprea vagonul cu cartofi;
- cozile de la benzina si mai ales cea de la benzinaria Baneasa care tinea pana unde acum este Taverna Sarbului pe str. Tipografilor. Benzinaria este pe DN1 dupa fantana Miorita si dupa podul CFR Constanta;
- piesele de teatru de la Bulandra, Notara sau TNB;
- spectacolele de PMT ale lui Pitis;
- cuplajurile de fotbal pe stadionul 23 August;
Si ar mai fi si multe altele. Dar cum sa povestesti (de exemplul baiatului tau) despre foame, frig si frica.
Si toate astea sunt legate de un singur nume. Nicolae Ceausescu ! Odiosul dictator executat in ziua de Craciun la Targoviste. Chiar atunci am resimtit o usoara neintelegere a mascaradei de proces si a executiei rapide. Dar asa cerea REVOLUTIA!
A trecut si Revolutia si in noua democratie am invatat ca tot ce a tinut de Ceasusescu a fost rau si tot ce tine de Iliescu este bun.
Cum este sezonul reevaluarilor incerc si eu sa-mi fac niste dusmani si sa vorbesc despre anumite aspecte care sunt TABU.
Nu am uitat si nu cred ca voi uita vreodată ca au fost ierni in care am avut si 14 ' C in apartamentul de bloc. Sau ca apa calda era mai rece decat apa rece. Nu voi uita niciodata ca au fost zile in care mi-a fost foame. Nu multe dar au fost cateva. Am avut ocazia sa inteleg, putim mai tarziu si cum functiona Departamentul de Securitate a Statului. Asa ca am trait si eu intre cei 3 F. Frig, Foame, Frica.
Ceea ce imi reamintesc este totusi ca in Romania se producea o multime de lucruri. Daca stau bine sa ma gandesc chiar se producea orice. ORICE!!! Existau o multime de fabrici si uzine in care munceau tristi si nemultumiti o groaza de romani. Primeau un salariu si aveau un apartament, eventual o masina si un concediu pe an. Eventual la mare.
Ce s-a mai ales din toate astea???? PRAFUL!!!
Si de ce? Tot ni s-a spus ca Romania nu producea de calitate si ca acele industrii trebuia sa dispara. La fel ca sistemul de irigatii, la fel ca industria militara, la fel ca industria siderurgica, la fel ca industria petro-chimica........
GRESIT!!!!
Romania producea o groaza de lucruri care nu erau intradevar bune pentru Occident. Dar putea fi bune pentru alte piete. Asa s-a dat startul la furat. Si la distrus. A fost cineva judecat si inculpat pentru distrugerea ROMANIEI in toti acesti ani????
Repet Romania putea produce doar daca isi adapta oferta pentru pietele traditionale. Si daca nu se rupeau brusc toate puntile cu clientii traditionali.
Daca va exista JUSTITIE in Romania pe langa dosarul Revolutiei si al Mineriadei ar trebui deschis si doua mari dosare:
1. DOSARUL COMUNISMULUI
2. DOSARUL DISTRUGERII ECONOMIEI NATIONALE.
Doar atunci putem spune ca in Romania exista JUSTITE. Pana atunci..........
Sa recapitulam. Totul a fost distrus si vandut la fier vechi pentru ca nu eram competitivi. NU?
Sa va spun cateva mici povesti. De curand am fost la un producator de tubulatura. Care functiona in localul unei vechi intreprinderi socialiste de profil. Omul produce cu aproape acelasi utilaje de pe vremea lui Nea Nicu si este competitiv. Am fost si in vizita la Faur si acolo se produce inca la greu. La fel si in alte si alte fost fabricute acum privatizate. Unele cu tehnologii moderne (ulterior cumparate) altele cu aceleasi tehnologii si echipamente.
Cum era melodia cu NECOMPETIVITATEA????
Si inca cateva exemple:
1. PETROM. Dintr-o mare gaura neagra a devenit compania nr.1 in Romania;
2. SIDEX. Dintr-o mare gaura neagra, poate produce (daca piata ar cere) otel pentru jumatate din Europa.
3. CARPAT CEMENT . Dintr-o mare gaura neagra in cativa ani si-au platit toate datoriile si acum sunt stabilizati si daca piata ar cere ar putea produce cimentul pentru toate podurile si viaductele de care avem nevoie.
Exemplele pot continua dar nu este domeniul meu forte.
In schimb toate celelalte au ajuns la fier vechi!!!
Si NIMENI NU ESTE TRAS LA RASPUNDERE!!!???
Cum ramane si cu flota?
Ca tot este mare discutie cu autostrazile in Romania.
Va atasez o poza cu un proiect din 1968 despre cum ar trebui sa arate autostrazile in Romania. Si proiectul chiar avea in spate aproape toata documentatia gata.
Daca ma intreba cineva ce a fost rau si ce a fost bun nu sunt sigur ca stiu exact ce sa raspund.
Stiu sa spun ca de platit a platit doar familia Ceausescu si restul au ramas neprihaniti.
Stiu sa spun ca o societate care are la baza un simulacru de proces si atat (dublat poate de o executie) nu poate avea moralitate.
Insanatosirea morala nu trebuie sa tina cont doar de actualii profitori. Ranile sunt mult mai adanci si trecutul inca nu este curatat de toate crimele si lucrurile odioase petrecute.
Insa a da cu piciorul la ceea ce romanii au muncit si creat si a arunca pe apa Sambetei tot ce s-a realizat in doua generatii de romani este un lucru pe care eu nu il pot intelege.
Daca ramanem cu capul in tarana nu avem sansa sa vedem si cerul de deasupra noastra si nici sa vedem Soarele stralucind.
Romania are si lumini si umbre. Dar trebuie delimitate clar. Pentru ca altfel o sa vedem totul in gri si nu vom ști niciodata ceea ce a fost luminos si nici ceea ce a fost intunecat.
Romania nu a insemnat numai Nicolae Ceausescu. Dovada este si faptul ca la un moment dat a ajuns sa faca autostopul pe langa Targoviste.
Tovasarii lui de drum sunt inca printre noi. Ei si copii lor. Dar si aici exista alb si negru. Si mult gri!
Visez la o Romanie colorata si in care griul sa nu mai existe.
Cam astea sunt amintirile unui Decretel pe ziua de azi!
Tare mult mi-as dori sa nu mai fim o tara de consum. Si daca nu mai producem orice macar acum sa existe o strategie pentru domenii de varf si de viitor. Altfel toti IT-isti nostri o sa ajunga prin strainatate si cu ei multi altii.
Militez pentru o Romanie mandra, corecta si valoroasa.
Poate nu sunt chiar singur!
Daca America a avut generatia Woodstock sau Flower-Power, romanii au doar generatia decreteilor. Si care teoretic acum incearca sa ia puterea de la cei batrani.
Daca tot este sa imi reamnintesc ceva ar putea fi vorba si despre :
- cozile la carne la Bucur-Obor la poarta de intrare in garajul subteran dinspre Hala Obor;
- ratia de ulei si zahar pe care o luam din alimentara din subsolul de la Bucur-Obor;
- coada de dimineata de la lapte si iaurt de la Hala Obor;
- coada pentru cartofi de la sina de tren unde oprea vagonul cu cartofi;
- cozile de la benzina si mai ales cea de la benzinaria Baneasa care tinea pana unde acum este Taverna Sarbului pe str. Tipografilor. Benzinaria este pe DN1 dupa fantana Miorita si dupa podul CFR Constanta;
- piesele de teatru de la Bulandra, Notara sau TNB;
- spectacolele de PMT ale lui Pitis;
- cuplajurile de fotbal pe stadionul 23 August;
Si ar mai fi si multe altele. Dar cum sa povestesti (de exemplul baiatului tau) despre foame, frig si frica.
Si toate astea sunt legate de un singur nume. Nicolae Ceausescu ! Odiosul dictator executat in ziua de Craciun la Targoviste. Chiar atunci am resimtit o usoara neintelegere a mascaradei de proces si a executiei rapide. Dar asa cerea REVOLUTIA!
A trecut si Revolutia si in noua democratie am invatat ca tot ce a tinut de Ceasusescu a fost rau si tot ce tine de Iliescu este bun.
Cum este sezonul reevaluarilor incerc si eu sa-mi fac niste dusmani si sa vorbesc despre anumite aspecte care sunt TABU.
Nu am uitat si nu cred ca voi uita vreodată ca au fost ierni in care am avut si 14 ' C in apartamentul de bloc. Sau ca apa calda era mai rece decat apa rece. Nu voi uita niciodata ca au fost zile in care mi-a fost foame. Nu multe dar au fost cateva. Am avut ocazia sa inteleg, putim mai tarziu si cum functiona Departamentul de Securitate a Statului. Asa ca am trait si eu intre cei 3 F. Frig, Foame, Frica.
Ceea ce imi reamintesc este totusi ca in Romania se producea o multime de lucruri. Daca stau bine sa ma gandesc chiar se producea orice. ORICE!!! Existau o multime de fabrici si uzine in care munceau tristi si nemultumiti o groaza de romani. Primeau un salariu si aveau un apartament, eventual o masina si un concediu pe an. Eventual la mare.
Ce s-a mai ales din toate astea???? PRAFUL!!!
Si de ce? Tot ni s-a spus ca Romania nu producea de calitate si ca acele industrii trebuia sa dispara. La fel ca sistemul de irigatii, la fel ca industria militara, la fel ca industria siderurgica, la fel ca industria petro-chimica........
GRESIT!!!!
Romania producea o groaza de lucruri care nu erau intradevar bune pentru Occident. Dar putea fi bune pentru alte piete. Asa s-a dat startul la furat. Si la distrus. A fost cineva judecat si inculpat pentru distrugerea ROMANIEI in toti acesti ani????
Repet Romania putea produce doar daca isi adapta oferta pentru pietele traditionale. Si daca nu se rupeau brusc toate puntile cu clientii traditionali.
Daca va exista JUSTITIE in Romania pe langa dosarul Revolutiei si al Mineriadei ar trebui deschis si doua mari dosare:
1. DOSARUL COMUNISMULUI
2. DOSARUL DISTRUGERII ECONOMIEI NATIONALE.
Doar atunci putem spune ca in Romania exista JUSTITE. Pana atunci..........
Sa recapitulam. Totul a fost distrus si vandut la fier vechi pentru ca nu eram competitivi. NU?
Sa va spun cateva mici povesti. De curand am fost la un producator de tubulatura. Care functiona in localul unei vechi intreprinderi socialiste de profil. Omul produce cu aproape acelasi utilaje de pe vremea lui Nea Nicu si este competitiv. Am fost si in vizita la Faur si acolo se produce inca la greu. La fel si in alte si alte fost fabricute acum privatizate. Unele cu tehnologii moderne (ulterior cumparate) altele cu aceleasi tehnologii si echipamente.
Cum era melodia cu NECOMPETIVITATEA????
Si inca cateva exemple:
1. PETROM. Dintr-o mare gaura neagra a devenit compania nr.1 in Romania;
2. SIDEX. Dintr-o mare gaura neagra, poate produce (daca piata ar cere) otel pentru jumatate din Europa.
3. CARPAT CEMENT . Dintr-o mare gaura neagra in cativa ani si-au platit toate datoriile si acum sunt stabilizati si daca piata ar cere ar putea produce cimentul pentru toate podurile si viaductele de care avem nevoie.
Exemplele pot continua dar nu este domeniul meu forte.
In schimb toate celelalte au ajuns la fier vechi!!!
Si NIMENI NU ESTE TRAS LA RASPUNDERE!!!???
Cum ramane si cu flota?
Ca tot este mare discutie cu autostrazile in Romania.
Va atasez o poza cu un proiect din 1968 despre cum ar trebui sa arate autostrazile in Romania. Si proiectul chiar avea in spate aproape toata documentatia gata.
Stiu sa spun ca de platit a platit doar familia Ceausescu si restul au ramas neprihaniti.
Stiu sa spun ca o societate care are la baza un simulacru de proces si atat (dublat poate de o executie) nu poate avea moralitate.
Insanatosirea morala nu trebuie sa tina cont doar de actualii profitori. Ranile sunt mult mai adanci si trecutul inca nu este curatat de toate crimele si lucrurile odioase petrecute.
Insa a da cu piciorul la ceea ce romanii au muncit si creat si a arunca pe apa Sambetei tot ce s-a realizat in doua generatii de romani este un lucru pe care eu nu il pot intelege.
Daca ramanem cu capul in tarana nu avem sansa sa vedem si cerul de deasupra noastra si nici sa vedem Soarele stralucind.
Romania are si lumini si umbre. Dar trebuie delimitate clar. Pentru ca altfel o sa vedem totul in gri si nu vom ști niciodata ceea ce a fost luminos si nici ceea ce a fost intunecat.
Romania nu a insemnat numai Nicolae Ceausescu. Dovada este si faptul ca la un moment dat a ajuns sa faca autostopul pe langa Targoviste.
Tovasarii lui de drum sunt inca printre noi. Ei si copii lor. Dar si aici exista alb si negru. Si mult gri!
Visez la o Romanie colorata si in care griul sa nu mai existe.
Cam astea sunt amintirile unui Decretel pe ziua de azi!
Tare mult mi-as dori sa nu mai fim o tara de consum. Si daca nu mai producem orice macar acum sa existe o strategie pentru domenii de varf si de viitor. Altfel toti IT-isti nostri o sa ajunga prin strainatate si cu ei multi altii.
Militez pentru o Romanie mandra, corecta si valoroasa.
Poate nu sunt chiar singur!
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Romania mea si Romania lor!
Iarasi fac apel la istorie. Hitler a castigat alegerile in Germania. A fost desemnat Cancelar si apoi a inceput sa schimbe legile. La ce s-a ajuns s-a vazut. Curat democratic. Asta este una din fetele democratiei. A celei reprezentative. Si asta se intampla daca pui in mana unor necunoscuti dreptul tau de a hotara ceva. Asa ca Europa a mai avut asemenea experiente pe care acum vrea sa le lase sub pres. Poate de aicea si reactia unitara.
Eu cred ca democratia reprezentativa si-a atins si depasit limitele. La fel si societatea capitalista de consum. Si asta nu o spun numai eu ci si cu alte interpretari si altii.
In Romania situatia este un pic diferita, dar nu cu mult. Proaspat iesita din comunism ( HA HA HA , daca ati uitat au trecut 24 de ani !!! ) Romania nu isi gaseste un ritm democratic si o normalitate. Oamenii voteaza emotional, visceral si uneori si pentru o galeata sau o punga de malai. Aici ar fi o discutie despre votul la romani. Dupa cum se observa procentul de absenteism este din ce in ce mai mare. Asta si datorita lehamitei generalizate. Se ajunge in situatia ca pentru cateva zeci de mii de voturi balanta puterii sa se schimbe. Si acele cateva zeci de mii de voturi de obicei sunt din cele cumparate.
In fiecare partid exista un grup de elita de sociologi, matematicieni si statisticieni. Care creeaza modele matematice si reusesc sa puna in cifre intentia de vot cat si reactia emotionala a poporului roman. De mare ajutor sunt si campaniile de televoting sau concursurile gen Vocea Romaniei, Romanii au Talent sau chiar si X Factor. Grupul Intact stiu unde isi varsa informatiile (daca va tot intrebati de ce rezista asa bine PC) , in schimb despre grupul Pro am doar o banuiala. Asa modelul matematic creat se pune problema cine isi mobilizeaza mai bine electoratul si cine reuseste sa cumpere cel mai sigur voturile unor minoritati. Caci aici se face diferenta. Societatea romana este destul de polarizata si plina de ura si resenimente. O gandire limpede lipseste ca si o voce autentica si respectabila. Nu avem in clipa de fata nici o personalitate care sa nu fie intr-un fel manjita. Cei 24 de ani de la Lovilutie au plimbat pe la borcanul cu miere aproape pe toata lumea care a aparut pe sticla. Si cum daca nu esti pe sticla nu existi sa zicem ca accesul in clubul exclusivist este inchis. La fel de greu este accesul si la un partid politic. Sa infiintezi acum un nou partid este o misune aproape imposibila. Ai nevoie sigur de specialisti care au functionat prin alte partide existente. Ai nevoie de logistica, ai nevoie de expunere media si ai nevoie de multi bani. Si in primul rand de o platforma politica adaptata zilelelor noastre.
Atunci poate nu va mai conta multitudinea de asistati de catre stat in orice forma si poate va exista si o dezbatere pe idei si solutii nu pe injurii si atacuri la persoana.
Si poate tot atunci minoritatea care munceste si face afaceri corect va avea un cuvant mai mare de spus in Romania.
Romania mea este cea in care politica se face din corectitudine si din chemare, nu din oportunism si parvenitism. Romania mea este plina de oameni corecti si muncitori , intre care lucrez si interactionez zilnic.
Romania lor este si vrea sa ramana un stat mafiot in care furtisagul este virtutea maxima. Si care doar intamplator este in UE si NATO. Nu reprezinta un sistem de valori acceptat si impartasit.
Nu stiu care Romanie va supravietui.
Asta depinde si de noi. Nu neaparat la vot ci si in viata de zi cu zi.
Nu suntem putini si nu suntem in situatia sa fim pierzatori. Pentru ca suntem atasati valorilor democratice si Adevarului.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Eu cred ca democratia reprezentativa si-a atins si depasit limitele. La fel si societatea capitalista de consum. Si asta nu o spun numai eu ci si cu alte interpretari si altii.
In Romania situatia este un pic diferita, dar nu cu mult. Proaspat iesita din comunism ( HA HA HA , daca ati uitat au trecut 24 de ani !!! ) Romania nu isi gaseste un ritm democratic si o normalitate. Oamenii voteaza emotional, visceral si uneori si pentru o galeata sau o punga de malai. Aici ar fi o discutie despre votul la romani. Dupa cum se observa procentul de absenteism este din ce in ce mai mare. Asta si datorita lehamitei generalizate. Se ajunge in situatia ca pentru cateva zeci de mii de voturi balanta puterii sa se schimbe. Si acele cateva zeci de mii de voturi de obicei sunt din cele cumparate.
In fiecare partid exista un grup de elita de sociologi, matematicieni si statisticieni. Care creeaza modele matematice si reusesc sa puna in cifre intentia de vot cat si reactia emotionala a poporului roman. De mare ajutor sunt si campaniile de televoting sau concursurile gen Vocea Romaniei, Romanii au Talent sau chiar si X Factor. Grupul Intact stiu unde isi varsa informatiile (daca va tot intrebati de ce rezista asa bine PC) , in schimb despre grupul Pro am doar o banuiala. Asa modelul matematic creat se pune problema cine isi mobilizeaza mai bine electoratul si cine reuseste sa cumpere cel mai sigur voturile unor minoritati. Caci aici se face diferenta. Societatea romana este destul de polarizata si plina de ura si resenimente. O gandire limpede lipseste ca si o voce autentica si respectabila. Nu avem in clipa de fata nici o personalitate care sa nu fie intr-un fel manjita. Cei 24 de ani de la Lovilutie au plimbat pe la borcanul cu miere aproape pe toata lumea care a aparut pe sticla. Si cum daca nu esti pe sticla nu existi sa zicem ca accesul in clubul exclusivist este inchis. La fel de greu este accesul si la un partid politic. Sa infiintezi acum un nou partid este o misune aproape imposibila. Ai nevoie sigur de specialisti care au functionat prin alte partide existente. Ai nevoie de logistica, ai nevoie de expunere media si ai nevoie de multi bani. Si in primul rand de o platforma politica adaptata zilelelor noastre.
Atunci poate nu va mai conta multitudinea de asistati de catre stat in orice forma si poate va exista si o dezbatere pe idei si solutii nu pe injurii si atacuri la persoana.
Si poate tot atunci minoritatea care munceste si face afaceri corect va avea un cuvant mai mare de spus in Romania.
Romania mea este cea in care politica se face din corectitudine si din chemare, nu din oportunism si parvenitism. Romania mea este plina de oameni corecti si muncitori , intre care lucrez si interactionez zilnic.
Romania lor este si vrea sa ramana un stat mafiot in care furtisagul este virtutea maxima. Si care doar intamplator este in UE si NATO. Nu reprezinta un sistem de valori acceptat si impartasit.
Nu stiu care Romanie va supravietui.
Asta depinde si de noi. Nu neaparat la vot ci si in viata de zi cu zi.
Nu suntem putini si nu suntem in situatia sa fim pierzatori. Pentru ca suntem atasati valorilor democratice si Adevarului.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
miercuri, 11 decembrie 2013
Un sfat pentru luna cadourilor !
Totul a inceput acum cativa ani. Nu vroiam sa scriu despre ceea ce fac eu prin luna decembrie. Dar totusi!!!
Dupa un schimb de comentarii despre Internet am ajuns la concluzia ca fiecare rand cu informatii despre cineva conteaza. Si mai ales un link conteaza:
http://www.casa-de-copii-domnesti.org/?m=0101
Am strans niste hainute de la Andrei. Adica un ditamai sacul. Si cum ii erau mici si in perfecta stare am hotarat sa le dam la o casa de copii. Stiam de una in Domnesti. Mia's home. Din pacate mie imi era greu sa ajung acolo. Am un coleg de serviciu care sta in Domnesti. Asa ca l-am rugat sa duca sacul cu haine. Nu vroiam sa imi stie cineva identitatea. Vroiam sa fie pur si simplu un gest crestinesc.
Astazi am primit pe mail o poza.
Care m-a impresionat !
Si care daca si pe voi va impresioneaza aveti link-ul de mai sus.
Nu ezitati. Zambetul unui copil nu se poate compara cu nimic.
Dupa un schimb de comentarii despre Internet am ajuns la concluzia ca fiecare rand cu informatii despre cineva conteaza. Si mai ales un link conteaza:
http://www.casa-de-copii-domnesti.org/?m=0101
Am strans niste hainute de la Andrei. Adica un ditamai sacul. Si cum ii erau mici si in perfecta stare am hotarat sa le dam la o casa de copii. Stiam de una in Domnesti. Mia's home. Din pacate mie imi era greu sa ajung acolo. Am un coleg de serviciu care sta in Domnesti. Asa ca l-am rugat sa duca sacul cu haine. Nu vroiam sa imi stie cineva identitatea. Vroiam sa fie pur si simplu un gest crestinesc.
Astazi am primit pe mail o poza.
Care m-a impresionat !
Si care daca si pe voi va impresioneaza aveti link-ul de mai sus.
Nu ezitati. Zambetul unui copil nu se poate compara cu nimic.
marți, 10 decembrie 2013
Statul mafiot 2.0 !
Pentru cei mai putin obisnuiti cu ideea de 2.0, acum in Romania, ideea de stat mafiot a ajuns la alt nivel.
Ia sa vedem cum arata Romania stat mafiot 1.0 .
Pe vremea lui Bombo se faceau abuzuri dar nu se tinea cont de lege. Legea era doar un cuvant putin jenant.
Nimeni nu avea frica de nimic. Si legile erau doar niste cuvinte scrise undeva.
Dar iata ca lucrurile s-au schimbat. A aparut DNA, ANI ......si chiar si oameni hotarati. Intr-un cuvant a aparut o tentativa timida de justitie.
Care a pus mana pe Lege si a inceput sa o aplice.
Asa ca smecherii si-au dat seama ca trebuie pusa in armonie legislatia cu apetitul lor de furtisag. Sincer sa fiu asta a aparut pe vremea lui Tariceanu nu tocmai acum. Acum insa a aparut cu acte in regula = Romania stat mafiot 2.0.
Si ce inseamna asta.
Inseamna ca se fura legal prin legislatie si cu ajutorulo Parlamentului. Si daca ceva nu este legal atunci se modifica legile asa incat sa fie totul legal. Ca doar nu de pomana Parlamentul are 80% o singura vointa si voce.
Le-a trebuit cam mult dar si-au dat seama ca acum este orisice posibil.
Vrei sa favorizezi pe cineva. Pac modifici legea asa incat sa favorizezi pe cine vrei.
In loc sa umbli sa schimbi oameni pe la ANI pe la DNA pe la CSM pe la Curtea Constitutionala mai bine modifici legile asa incat institutiile sus mentionate sa constate cu stupoare ca totul este perfect legal.
In fond asta este marea miza. Sa bulversezi sistemul juridic incat sa nu se mai stie care si cine este hotul.
Daca tot sunt pline puscariile sa intre in ele doar cine a furat un ou. Geniile economice sa fie amnistiate sau chiar gratiate.
Se naste o supercategorie de romani. Cei cu superimunitate. Care vor fura fara frica ca mai vor fi trasi la raspundere asa cum a patit "saracu" Bombo. Sau altii.
De ce sa furi si mai apoi sa te dai bolnav sau sa te operezi pe cord. De ce sa fugi prin strainatate. De ce sa incerci sa te sinucizi.
Nu e mai simplu sa furi fara stres?
Ca doar in Romania 2.0 va fi posibil.
Asa cum vad eu treaba Schengen este din ce in ce mai indepartat de noi. Si pe buna dreptate.
Se pare ca doar pedeapsa cu moartea si confiscarea totala a averii poate ii mai sperie pe unii.
Scriu si eu prostii, ca doar nu suntem tara bananiera! NU?
Si prostii care platesc taxe si impozite corect ce sa mai faca in tara asta????
CE???????????
Ia sa vedem cum arata Romania stat mafiot 1.0 .
Pe vremea lui Bombo se faceau abuzuri dar nu se tinea cont de lege. Legea era doar un cuvant putin jenant.
Nimeni nu avea frica de nimic. Si legile erau doar niste cuvinte scrise undeva.
Dar iata ca lucrurile s-au schimbat. A aparut DNA, ANI ......si chiar si oameni hotarati. Intr-un cuvant a aparut o tentativa timida de justitie.
Care a pus mana pe Lege si a inceput sa o aplice.
Asa ca smecherii si-au dat seama ca trebuie pusa in armonie legislatia cu apetitul lor de furtisag. Sincer sa fiu asta a aparut pe vremea lui Tariceanu nu tocmai acum. Acum insa a aparut cu acte in regula = Romania stat mafiot 2.0.
Si ce inseamna asta.
Inseamna ca se fura legal prin legislatie si cu ajutorulo Parlamentului. Si daca ceva nu este legal atunci se modifica legile asa incat sa fie totul legal. Ca doar nu de pomana Parlamentul are 80% o singura vointa si voce.
Le-a trebuit cam mult dar si-au dat seama ca acum este orisice posibil.
Vrei sa favorizezi pe cineva. Pac modifici legea asa incat sa favorizezi pe cine vrei.
In loc sa umbli sa schimbi oameni pe la ANI pe la DNA pe la CSM pe la Curtea Constitutionala mai bine modifici legile asa incat institutiile sus mentionate sa constate cu stupoare ca totul este perfect legal.
In fond asta este marea miza. Sa bulversezi sistemul juridic incat sa nu se mai stie care si cine este hotul.
Daca tot sunt pline puscariile sa intre in ele doar cine a furat un ou. Geniile economice sa fie amnistiate sau chiar gratiate.
Se naste o supercategorie de romani. Cei cu superimunitate. Care vor fura fara frica ca mai vor fi trasi la raspundere asa cum a patit "saracu" Bombo. Sau altii.
De ce sa furi si mai apoi sa te dai bolnav sau sa te operezi pe cord. De ce sa fugi prin strainatate. De ce sa incerci sa te sinucizi.
Nu e mai simplu sa furi fara stres?
Ca doar in Romania 2.0 va fi posibil.
Asa cum vad eu treaba Schengen este din ce in ce mai indepartat de noi. Si pe buna dreptate.
Se pare ca doar pedeapsa cu moartea si confiscarea totala a averii poate ii mai sperie pe unii.
Scriu si eu prostii, ca doar nu suntem tara bananiera! NU?
Si prostii care platesc taxe si impozite corect ce sa mai faca in tara asta????
CE???????????
duminică, 8 decembrie 2013
Despre Religie !
De la inceput as vrea sa mentionez ceva destul de important pentru mine :
Personal cred intr-un Creator al cerului si al pamntului, al celor vazute si al celor nevazute (mai ales). Mai cred si in Fiul nascut si nu facut , adevarta lumina din lumina. Mai cred in mantuirea omului devenita posibila prin sacrificul altui Om si cel mai important lucru ar fi ca de Paste chiar cred cand spun : "ADEVARAT A INVIAT!". Pe scurt cred in Sfanta Treime. Mai cred si in taina Botezului, sper in iertarea pacatelor si astept viata veacului ce va sa vie !
Nu voi incerca sa descopar acum roata. Au facut-o altii mult mai bine decat mine. Va fi pur si simplu o poveste despre timpul petrecut alaturi de problema Sinelui si cautarea de raspunsuri.
Inca din start o intrebare ma macina : Suntem creati dupa chipul si asemanarea Domnului sau noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra?
Prima mea intrebare adevarata in viata a fost cand am aflat de moartea unei cunostiinte. Atunci, desi copil fiind, mi-am pus intrebarea despre viata si despre moarte la un nivel empiric si am simtit pentru prima data teama si nesiguranta. Nu dupa mult timp a urmat o furtuna cu fulgere si tunete care si ea mi-a readus aceeasi stare. Momentul de varf al copilariei a fost cutremurul din 1977. Atunci tot ce simtisem s-a amplificat cu 100 %. Am depasit aceste momente dar in sufletul meu au aparut intrebari deja fara raspuns. Am mai crescut si am devenit deja un fel mesterica. Cream din mai nimic diverse masinarii, demontand si remontand diverse lucruri, de altfel noi. Asa ca am inceput sa-mi pun si eu intrebari despre Creatie. Mai intai la modul generic si apoi din ce in ce mai mult despre oameni. Am participat intre timp la multe inmormantari si si la mai multe botezuri. De fiecare data simteam ceva ciudat si parca in aer plutea ceva de neinteles pentru mine. Din pacate Bucurestiul anilor '80 nu era locul in care sa simti sau sa intelegi religia. Asa ca vremea a inceput sa treaca si intalnirea a inceput sa aiba loc din ce in ce mai rar.
In schimb pacla comunismului intuneca din ce in ce mai mult lumina credintei.
Am inceput sa cunosc lumea din ce in ce mai mult in lumina stiintei si a experimentului riguros si exact. Si a gandirii materialiste.
Am invatat despre Big Bang, am invatat despre evolutie si evolutionism, despre fenomenele naturii si despre fizica si chimie si toate celelalte stiinte. Am inteles ca in spatele fricii de obicei sta ignoranta si lipsa de cunostiinte. Am vazut totusi si ce inseamna amoralitatea si imoralitate.
Apoi am invatat despre HAOS. Si despre nevoia omului de pune ordine in viata lui si in lumea inconjuratoare. Omul are nevoie de certitudini. Si de sens. Viata trebuie sa aiba sens. Existenta trebuie sa aiba sens. Tot ce se intampla in viata ta trebuie sa aiba un sens, chiar daca nu il intelegi in momentul producerii evenimentului.
Ceea ce este sigur, este ca exista o Constiinta. Constiinta are nevoie, pentru ca omul sa nu inebuneasca si sa nu se sinucida, sa-si structureze niste AXIOME. Asa creierul uman isi creează propriul sistem defensiv, se incadreaza in societate si are un anumit comportament.
In acel moment poti alege in viata. Iti alegi un punct de sprijin, o origine axiomatica si traiesti toata viata impacat ca tot ce se intampla, se intampla pentru un anumit motiv si tu pur si simplu urmezi un curs evolutiv. Sau mai pe scurt gasesti o faclie in viata care sa-ti lumineze calea si sa-ti fie alaturi si sa te incalzeasca si sa te calauzeasca. Altfel poti alege drumul mult mai singuratic al parcurgerii fara de sprijin intr-o ceata crepusculara.
Ceea ce pot spune cu siguranta este ca flacara stiintei nu poate lumina decat pana la un anumit punct. In schimb flacara religiei iti poate lumina tot drumul chiar si cand mergi prin valea tenebrelor.
Multa vorbarie de fapt nu ajuta la nimic. Daca nu simti si nu intelegi Divinitatea, din carti nu o poti gasi. Si nici nu exista vreo ecuatie sau vreun experiment din care sa poti afirma fara urma de indoiala ca Dumnezeu exista. Pe scurt Dumnezeu nu poate fi pus in ecuatie. Pentru ca El este Ecuatia Insasi.
As vrea sa incerc sa dau o definitie putin inginereasca religiei.
Sa ne imaginam ca cineva are un post de radio gigantic care emite o muzica divina. Si ca el emite pe o frecventa nu de multi stiuta. Mai exista o antena care emite in eter undele radio. Si in timp a aparut un instalator care a reusit sa repare radiourile oamenilor asa incat sa poata prinde acea frecventa. Cei care auzeau acea muzica erau fericiti. Pentru ca intalnisera Instalatorul si pentru ca auzeau muzica si din timp in timp auzeau vocea Creatorului radioului.
Ia sa vedem : Radio, Unde, Instalator. Si multi, multi asculatatori. Cu ce seamana asta oare???
Mai stau si ma gandesc daca omenirea va fi mai fericita daca va descoperi ca inainte de Big Bang cineva sau ceva a dat impulsul energetic pentru ca marea explozie primordiala sa aiba loc. Si daca dupa bosonul lui Higgs vom descoperi si alte particule la nivel subatomic si de acolo se vor deschide si alte porti inca necunoscute. Si vom vedem ca si in stiinta exista un determinism. Si daca vom vedea ca miscarea browniana este haotica doar in aparenta.....si daca........
Oare ce ar fi daca am vedea ca il avem in noi si pe Dumnezeu sub forma unei gene. Sa zicem o gena a religiozitatii. Asta ar mai lamuri oare lucrurile sau le-ar incurca mai tare.
Pot spune cu siguranta ca dupa aproape 200 de ani de descoperiri galopante in stiinta si tehnica, cand genetica si ingineria au ajuns pe varfuri considerate cu numai 50 de ani in urma ca apartinand domeniului științifico-fantastic, noi de fapt sa fi descoperit doar partea vizibila a aisbergului.
Unii au mare nevoie sa creada fara sa cerceteze. Altii au mare nevoie sa cerceteze fara sa creada. Oare un drum de mijloc nu exista???
In viata mea apropierea de Divinitate nu s-a facut usor. Si drumul a fost lung si anevoios. Dar au fost momente cand singura explicatie pentru trairile mele nu putea fi decat existenta LUI!
Si eu chiar cred. Poate intr-un mod eretic dar nu distructiv si rauvoitor. Poate ma apropii mai mult de Toma decat de altii.
Dar stiu sigur ca viata asta, asa cum este ea, merita sa fie traita cu Dragoste si cu Lumina. Nu cu intuneric si cu ura.
Eu nu vrea sa strivesc corola de minuni a lumii. Eu nu vrea nici sa supar pe cei care au certitudini si nu au intrebari.
Eu pur si simplu vreau sa ma regasesc pe mine si mai ales sa il gasesc pe EL. Si tot ceea ce reprezinta EL:
DRAGOSTEA.
Caci EL este CALEA, ADEVARUL si VIATA!
In luna decembrie nu se naste un Mantuitor. In luna decembrie de fapt ne nastem toti.
Asa cum in luna ianuarie ne botezam toti.
Si de Paste murim odata cu EL ca sa renastem odata cu EL.
Si cei mai fericiti dintre noi sa ne inaltam.
Caci pentru mine cea mai importanta sarbatoare este Inaltarea!
Cam asta am inteles eu din religie!
Si cred ca poate voi mai intelege si altele!
Personal cred intr-un Creator al cerului si al pamntului, al celor vazute si al celor nevazute (mai ales). Mai cred si in Fiul nascut si nu facut , adevarta lumina din lumina. Mai cred in mantuirea omului devenita posibila prin sacrificul altui Om si cel mai important lucru ar fi ca de Paste chiar cred cand spun : "ADEVARAT A INVIAT!". Pe scurt cred in Sfanta Treime. Mai cred si in taina Botezului, sper in iertarea pacatelor si astept viata veacului ce va sa vie !
Nu voi incerca sa descopar acum roata. Au facut-o altii mult mai bine decat mine. Va fi pur si simplu o poveste despre timpul petrecut alaturi de problema Sinelui si cautarea de raspunsuri.
Inca din start o intrebare ma macina : Suntem creati dupa chipul si asemanarea Domnului sau noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra?
Prima mea intrebare adevarata in viata a fost cand am aflat de moartea unei cunostiinte. Atunci, desi copil fiind, mi-am pus intrebarea despre viata si despre moarte la un nivel empiric si am simtit pentru prima data teama si nesiguranta. Nu dupa mult timp a urmat o furtuna cu fulgere si tunete care si ea mi-a readus aceeasi stare. Momentul de varf al copilariei a fost cutremurul din 1977. Atunci tot ce simtisem s-a amplificat cu 100 %. Am depasit aceste momente dar in sufletul meu au aparut intrebari deja fara raspuns. Am mai crescut si am devenit deja un fel mesterica. Cream din mai nimic diverse masinarii, demontand si remontand diverse lucruri, de altfel noi. Asa ca am inceput sa-mi pun si eu intrebari despre Creatie. Mai intai la modul generic si apoi din ce in ce mai mult despre oameni. Am participat intre timp la multe inmormantari si si la mai multe botezuri. De fiecare data simteam ceva ciudat si parca in aer plutea ceva de neinteles pentru mine. Din pacate Bucurestiul anilor '80 nu era locul in care sa simti sau sa intelegi religia. Asa ca vremea a inceput sa treaca si intalnirea a inceput sa aiba loc din ce in ce mai rar.
In schimb pacla comunismului intuneca din ce in ce mai mult lumina credintei.
Am inceput sa cunosc lumea din ce in ce mai mult in lumina stiintei si a experimentului riguros si exact. Si a gandirii materialiste.
Am invatat despre Big Bang, am invatat despre evolutie si evolutionism, despre fenomenele naturii si despre fizica si chimie si toate celelalte stiinte. Am inteles ca in spatele fricii de obicei sta ignoranta si lipsa de cunostiinte. Am vazut totusi si ce inseamna amoralitatea si imoralitate.
Apoi am invatat despre HAOS. Si despre nevoia omului de pune ordine in viata lui si in lumea inconjuratoare. Omul are nevoie de certitudini. Si de sens. Viata trebuie sa aiba sens. Existenta trebuie sa aiba sens. Tot ce se intampla in viata ta trebuie sa aiba un sens, chiar daca nu il intelegi in momentul producerii evenimentului.
Ceea ce este sigur, este ca exista o Constiinta. Constiinta are nevoie, pentru ca omul sa nu inebuneasca si sa nu se sinucida, sa-si structureze niste AXIOME. Asa creierul uman isi creează propriul sistem defensiv, se incadreaza in societate si are un anumit comportament.
In acel moment poti alege in viata. Iti alegi un punct de sprijin, o origine axiomatica si traiesti toata viata impacat ca tot ce se intampla, se intampla pentru un anumit motiv si tu pur si simplu urmezi un curs evolutiv. Sau mai pe scurt gasesti o faclie in viata care sa-ti lumineze calea si sa-ti fie alaturi si sa te incalzeasca si sa te calauzeasca. Altfel poti alege drumul mult mai singuratic al parcurgerii fara de sprijin intr-o ceata crepusculara.
Ceea ce pot spune cu siguranta este ca flacara stiintei nu poate lumina decat pana la un anumit punct. In schimb flacara religiei iti poate lumina tot drumul chiar si cand mergi prin valea tenebrelor.
Multa vorbarie de fapt nu ajuta la nimic. Daca nu simti si nu intelegi Divinitatea, din carti nu o poti gasi. Si nici nu exista vreo ecuatie sau vreun experiment din care sa poti afirma fara urma de indoiala ca Dumnezeu exista. Pe scurt Dumnezeu nu poate fi pus in ecuatie. Pentru ca El este Ecuatia Insasi.
As vrea sa incerc sa dau o definitie putin inginereasca religiei.
Sa ne imaginam ca cineva are un post de radio gigantic care emite o muzica divina. Si ca el emite pe o frecventa nu de multi stiuta. Mai exista o antena care emite in eter undele radio. Si in timp a aparut un instalator care a reusit sa repare radiourile oamenilor asa incat sa poata prinde acea frecventa. Cei care auzeau acea muzica erau fericiti. Pentru ca intalnisera Instalatorul si pentru ca auzeau muzica si din timp in timp auzeau vocea Creatorului radioului.
Ia sa vedem : Radio, Unde, Instalator. Si multi, multi asculatatori. Cu ce seamana asta oare???
Mai stau si ma gandesc daca omenirea va fi mai fericita daca va descoperi ca inainte de Big Bang cineva sau ceva a dat impulsul energetic pentru ca marea explozie primordiala sa aiba loc. Si daca dupa bosonul lui Higgs vom descoperi si alte particule la nivel subatomic si de acolo se vor deschide si alte porti inca necunoscute. Si vom vedem ca si in stiinta exista un determinism. Si daca vom vedea ca miscarea browniana este haotica doar in aparenta.....si daca........
Oare ce ar fi daca am vedea ca il avem in noi si pe Dumnezeu sub forma unei gene. Sa zicem o gena a religiozitatii. Asta ar mai lamuri oare lucrurile sau le-ar incurca mai tare.
Pot spune cu siguranta ca dupa aproape 200 de ani de descoperiri galopante in stiinta si tehnica, cand genetica si ingineria au ajuns pe varfuri considerate cu numai 50 de ani in urma ca apartinand domeniului științifico-fantastic, noi de fapt sa fi descoperit doar partea vizibila a aisbergului.
Unii au mare nevoie sa creada fara sa cerceteze. Altii au mare nevoie sa cerceteze fara sa creada. Oare un drum de mijloc nu exista???
In viata mea apropierea de Divinitate nu s-a facut usor. Si drumul a fost lung si anevoios. Dar au fost momente cand singura explicatie pentru trairile mele nu putea fi decat existenta LUI!
Si eu chiar cred. Poate intr-un mod eretic dar nu distructiv si rauvoitor. Poate ma apropii mai mult de Toma decat de altii.
Dar stiu sigur ca viata asta, asa cum este ea, merita sa fie traita cu Dragoste si cu Lumina. Nu cu intuneric si cu ura.
Eu nu vrea sa strivesc corola de minuni a lumii. Eu nu vrea nici sa supar pe cei care au certitudini si nu au intrebari.
Eu pur si simplu vreau sa ma regasesc pe mine si mai ales sa il gasesc pe EL. Si tot ceea ce reprezinta EL:
DRAGOSTEA.
Caci EL este CALEA, ADEVARUL si VIATA!
In luna decembrie nu se naste un Mantuitor. In luna decembrie de fapt ne nastem toti.
Asa cum in luna ianuarie ne botezam toti.
Si de Paste murim odata cu EL ca sa renastem odata cu EL.
Si cei mai fericiti dintre noi sa ne inaltam.
Caci pentru mine cea mai importanta sarbatoare este Inaltarea!
Cam asta am inteles eu din religie!
Si cred ca poate voi mai intelege si altele!
Framantari in Undrea !
O sa las deoparte postarile despre materialismul lumii in care traim. Si o sa pun accentul pe cateva framantari spirituale.
Ca de exemplu:
Ce este si ce inteleg eu despre Biserica.
Ce si ce inteleg eu despre Religie.
Astazi o sa incep sa va scriu putin despre Biserica.
Biserica sau Casa Domnului. Eu personal aveam in minte o groaza de lucruri care odata cu scurgerea timpului s-au dovedit a fi eronate. Chiar si la aceasta varsta inca mai descopar o multime de lucruri noi si neintelese de mine pana acum.
Cea mai noua descoperire a avut loc cu ocazia sarbatorii de Sfanta Paraschiva. Unde am inteles (explicat foarte frumos de o doamna etnoloaga la un post TV) despre TRAIREA ORTODOXA.
Se spunea ca cea mai importanta menire a Bisericii Ortodoxe Romane este mentinerea si perpetuarea trairii ortodoxe.
Cu alte cuvinte tot ce vedem la televizor cu aglomeratie, imbulzeala si isterie este ceva natural. Si dorit si incurajat.
Trairea Ortodoxa ma intreb eu, oare trebuie sa fie la nivel de individ sau de mase. Si acum incep cu framantarile mele.
Casa Domnului este un lacas sacru in care un suflet isi cauta alinarea si incearca sa desluseasca tainele existentei? Si oare aici gaseste asistenta individuala si indrumare? Sau iarasi revin cu obsedanta intrebare: Individual sau in Masa? Este Casa Domnului un Sanctuar spiritual.
Nu vreau sa fiu malitios dar ma intreb daca nu cumva fostele teatre antice s-au transformat in biserica. Asa câțiva actori isi joaca rolul dupa o partitura bine stabilita si restul stau in amfiteatru si asista in transa la ceea ce se intampla? Interactiunea intre actori si spectatori este oare la nivel de transa la sau la nivel de framantari existentiale?
Eu am crezut un timp despre Casa Domnului ca nu are program si nici usi inchise. Este o poarta spre liniste si alinare. In care oameni superiori te asteapta cu un sfat, cu o vorba buna sau chiar cu un ajutor. Asa de naiv am fost.
Constat tot mai trist ca rolul si locul individului este din ce in ce mai marginalizat. Se doreste o comuniune in masa. Poate si aici exista un sens ascuns. Poate multimea aduce mult mai usor comuniunea cu Divinitatea. Poate cheia succesului se regaseste in rezonanta multipla a sufletelor credinciosilor. Si poate preotul nu este decat un dirijor care stie sa realizeze saltul spre traierea spirituala prin atingerea Divinitatii. Dar ce stiu eu?
Poate de fapt o biserica este o cutie de rezonata in care se produce miracolul transpunerii sufletului la frecventa Divinitatii. Poate este nevoie de cat mai multi enoriasi sa se obtina efectul maxim. Si atunci trairea ortodoxa isi are si ea sensul ei.
Poate ca individul nici nu conteaza. Conteaza turma. Caci multimea da puterea.
Ceea ce ma inspaimanta pe mine este similitudinea intre abordarea multimii atat de politica cat si de biserica . Sau poate este vorba de POSOLOGIE! Si de administrarea de doze intr-un ritm calculat. Brusc imi vin in minte cuvintele lui Karl Marx. Cele referitoare la opiu.
Daca urasc ceva este sa imi pierd identitatea mea. De fiinta de sine statatoare. Care are un suflet si un spirit. Si care doreste raspunsuri individuale si intelegeri individuale.
Ce optiuni imi raman. Sa devin un sihastru. Sau eventual un proscris exilat din comunitate. Tare ma tem ca orice comunitate devine ea insasi o entitate. Cu toate ca este in esenta o multime de indivizi.
Repet obsesiv intrebarea: Ce sanse are un individ? Ce sanse ii da lui Biserica? Sau trebuie sa isi ia singur TOTUL!?
Pe de alta parte nu pot sa nu observ afluxul de romani spre Biserica. Si de participarea la Trairea Ortodoxa. Faptul este pozitiv si salutar. Traditia multisecular ortodoxa se perpetueaza si in zile noastre ca in putine alte locuri.
Biserica as spune ca a fost mama statului national unitar roman. Politica a fost tatal.
Biserica a fost focar de cultura. Biserica a fost focar de rezistenta si supravietuire a neamului romanesc. Biserica a fost esenta romanismului de-a lungul timpului.
Existam astazi mai ales datorita bisericii ortodoxe romane.
La nivel de spirit sunt dezamagit. La nivel de cetatean roman sunt fericit.
Asta da contradictie.
Ca de exemplu:
Ce este si ce inteleg eu despre Biserica.
Ce si ce inteleg eu despre Religie.
Astazi o sa incep sa va scriu putin despre Biserica.
Biserica sau Casa Domnului. Eu personal aveam in minte o groaza de lucruri care odata cu scurgerea timpului s-au dovedit a fi eronate. Chiar si la aceasta varsta inca mai descopar o multime de lucruri noi si neintelese de mine pana acum.
Cea mai noua descoperire a avut loc cu ocazia sarbatorii de Sfanta Paraschiva. Unde am inteles (explicat foarte frumos de o doamna etnoloaga la un post TV) despre TRAIREA ORTODOXA.
Se spunea ca cea mai importanta menire a Bisericii Ortodoxe Romane este mentinerea si perpetuarea trairii ortodoxe.
Cu alte cuvinte tot ce vedem la televizor cu aglomeratie, imbulzeala si isterie este ceva natural. Si dorit si incurajat.
Trairea Ortodoxa ma intreb eu, oare trebuie sa fie la nivel de individ sau de mase. Si acum incep cu framantarile mele.
Casa Domnului este un lacas sacru in care un suflet isi cauta alinarea si incearca sa desluseasca tainele existentei? Si oare aici gaseste asistenta individuala si indrumare? Sau iarasi revin cu obsedanta intrebare: Individual sau in Masa? Este Casa Domnului un Sanctuar spiritual.
Nu vreau sa fiu malitios dar ma intreb daca nu cumva fostele teatre antice s-au transformat in biserica. Asa câțiva actori isi joaca rolul dupa o partitura bine stabilita si restul stau in amfiteatru si asista in transa la ceea ce se intampla? Interactiunea intre actori si spectatori este oare la nivel de transa la sau la nivel de framantari existentiale?
Eu am crezut un timp despre Casa Domnului ca nu are program si nici usi inchise. Este o poarta spre liniste si alinare. In care oameni superiori te asteapta cu un sfat, cu o vorba buna sau chiar cu un ajutor. Asa de naiv am fost.
Constat tot mai trist ca rolul si locul individului este din ce in ce mai marginalizat. Se doreste o comuniune in masa. Poate si aici exista un sens ascuns. Poate multimea aduce mult mai usor comuniunea cu Divinitatea. Poate cheia succesului se regaseste in rezonanta multipla a sufletelor credinciosilor. Si poate preotul nu este decat un dirijor care stie sa realizeze saltul spre traierea spirituala prin atingerea Divinitatii. Dar ce stiu eu?
Poate de fapt o biserica este o cutie de rezonata in care se produce miracolul transpunerii sufletului la frecventa Divinitatii. Poate este nevoie de cat mai multi enoriasi sa se obtina efectul maxim. Si atunci trairea ortodoxa isi are si ea sensul ei.
Poate ca individul nici nu conteaza. Conteaza turma. Caci multimea da puterea.
Ceea ce ma inspaimanta pe mine este similitudinea intre abordarea multimii atat de politica cat si de biserica . Sau poate este vorba de POSOLOGIE! Si de administrarea de doze intr-un ritm calculat. Brusc imi vin in minte cuvintele lui Karl Marx. Cele referitoare la opiu.
Daca urasc ceva este sa imi pierd identitatea mea. De fiinta de sine statatoare. Care are un suflet si un spirit. Si care doreste raspunsuri individuale si intelegeri individuale.
Ce optiuni imi raman. Sa devin un sihastru. Sau eventual un proscris exilat din comunitate. Tare ma tem ca orice comunitate devine ea insasi o entitate. Cu toate ca este in esenta o multime de indivizi.
Repet obsesiv intrebarea: Ce sanse are un individ? Ce sanse ii da lui Biserica? Sau trebuie sa isi ia singur TOTUL!?
Pe de alta parte nu pot sa nu observ afluxul de romani spre Biserica. Si de participarea la Trairea Ortodoxa. Faptul este pozitiv si salutar. Traditia multisecular ortodoxa se perpetueaza si in zile noastre ca in putine alte locuri.
Biserica as spune ca a fost mama statului national unitar roman. Politica a fost tatal.
Biserica a fost focar de cultura. Biserica a fost focar de rezistenta si supravietuire a neamului romanesc. Biserica a fost esenta romanismului de-a lungul timpului.
Existam astazi mai ales datorita bisericii ortodoxe romane.
La nivel de spirit sunt dezamagit. La nivel de cetatean roman sunt fericit.
Asta da contradictie.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Dragostea Oprescului fata de mamaitze !
Cand a inaugurat trotuarul rulant de la Basarab mi-au dat cateva lacrimi vazand grija lui Oprescu fata de mamaitzele cu papornitze mergand sa prinda trenul de Alexandria (pana se face autostrada). Doamne ce om bun mi-am zis eu. Ce conteaza cateva milioane de euro pentru protejarea mamaitzelor.
Dar oare aceeasi dragoste o are pentru toate mamaitzele?
Cunosc si eu doua mamaitze care aveau si ele o casa nationalizata. Am mai scris eu despre ele acum un an - doi.
Sa va spun pe scurt cum este cu dragostea, grija si respectul.
Ca sa primeasca dispozitia primarului general trebuie sa semneze o declaratie cum ca au primit in fapt imobilul. Asta se intampla intr-un birou de la AFI ( administrarea fondului imobiliar). Semnezi (ca primarul) si primesti actele in original. Fara sa vezi ceva din casa retrocedata. Asta este doar pe hartie.
Prima surpriza este cand primesti in final actul de la primarie. El este emis, sa zicem in octombrie 2011.
Il primesti prin ianuarie 2012. Cand mergi la Taxe si Impozite sa declari casa ai prima surpriza. Ai venit peste termenul legal de 30 de zile in care trebuie declarata casa dobandita. Adica ce incerci tu sa explici ca hartia a semnat-o Oprescu in octombrie, dar ca tu de fapt ai primit-o in ianuarie. AMENDA!
Bun. Speri ca asta este tot.
In decizia de retrocedare scire ca ea devine executorie in momentul cand finalizezi publicitatea imobiliara ???!!! Ai nevoie de un avocat sa-ti explice ca asta inseamna sa le faci cadastru. Si cum poti face cadastru la ceva la care nu ai acces. Pentru ca este plin de chiriasi. Si ei nu te lasa sa intri. Asa ca mergi la un executor judecatoresc. Care spune ca nu are ce face decat dupa ce faci cadastru. Asta sa zicem ca se intampla in martie 2012. Si incepi sa faci cadastru. Care dureaza si el pana in ianuarie 2013. DE CE???? Pentru ca la cadastru este o bulibaseala totala. Au declarat corpuri de cladire in devalmasie doar ca sa prinda fonduri europene. Si asa au raportat plin de mandrie ca intreg Bucurestiul are cadastru. Gresit! Un pseudo-cadastru. Ce sa mai vorbim ca altfel figureaza la cartea funciara. O nebunie totala.
Sa recapitulam. Ai hartia emisa in octombrie 2011, o primesti in ianuarie 2012 si in ianuarie 2013 ai cadastrul facut si poti merge la executor.
Credeati ca se termina? NU!
Executorul credeam ca este o cale rapida de a rezolva o problema juridica in care tu ai dreptate. FALS!
A inceput sa faca adrese. A venit cu politia, cu expertul. A depus somatii. A citat primaria. Si undeva prin septembrie 2013 a reusit sa finalizeze procesul verbal de punere in posesie!
Credeti ca s-a terminat????
NNNNNNNNNNUUUUUUUUUUUU!!!!
Primaria a contestat in instanta atat procesul verbal de punere in posesie, un proces si executarea si recuperarea taxelor in alt proces.
Asa ca nenea Oprescu a bagat mamaitzele in doua procese cu aceeasi speta ca sa le treaca pofta de retrocedari. Decembrie 2013. Inca se judeca!!!!
Poate intre timp mor mamaitzele si scapa Oprescu cu cheltuielile si cu case neretrocedate.
Mare sufletist esti Monsher!!!! Sper sa te voteze toate mamaitzele!!!!!
Dar oare aceeasi dragoste o are pentru toate mamaitzele?
Cunosc si eu doua mamaitze care aveau si ele o casa nationalizata. Am mai scris eu despre ele acum un an - doi.
Sa va spun pe scurt cum este cu dragostea, grija si respectul.
Ca sa primeasca dispozitia primarului general trebuie sa semneze o declaratie cum ca au primit in fapt imobilul. Asta se intampla intr-un birou de la AFI ( administrarea fondului imobiliar). Semnezi (ca primarul) si primesti actele in original. Fara sa vezi ceva din casa retrocedata. Asta este doar pe hartie.
Prima surpriza este cand primesti in final actul de la primarie. El este emis, sa zicem in octombrie 2011.
Il primesti prin ianuarie 2012. Cand mergi la Taxe si Impozite sa declari casa ai prima surpriza. Ai venit peste termenul legal de 30 de zile in care trebuie declarata casa dobandita. Adica ce incerci tu sa explici ca hartia a semnat-o Oprescu in octombrie, dar ca tu de fapt ai primit-o in ianuarie. AMENDA!
Bun. Speri ca asta este tot.
In decizia de retrocedare scire ca ea devine executorie in momentul cand finalizezi publicitatea imobiliara ???!!! Ai nevoie de un avocat sa-ti explice ca asta inseamna sa le faci cadastru. Si cum poti face cadastru la ceva la care nu ai acces. Pentru ca este plin de chiriasi. Si ei nu te lasa sa intri. Asa ca mergi la un executor judecatoresc. Care spune ca nu are ce face decat dupa ce faci cadastru. Asta sa zicem ca se intampla in martie 2012. Si incepi sa faci cadastru. Care dureaza si el pana in ianuarie 2013. DE CE???? Pentru ca la cadastru este o bulibaseala totala. Au declarat corpuri de cladire in devalmasie doar ca sa prinda fonduri europene. Si asa au raportat plin de mandrie ca intreg Bucurestiul are cadastru. Gresit! Un pseudo-cadastru. Ce sa mai vorbim ca altfel figureaza la cartea funciara. O nebunie totala.
Sa recapitulam. Ai hartia emisa in octombrie 2011, o primesti in ianuarie 2012 si in ianuarie 2013 ai cadastrul facut si poti merge la executor.
Credeati ca se termina? NU!
Executorul credeam ca este o cale rapida de a rezolva o problema juridica in care tu ai dreptate. FALS!
A inceput sa faca adrese. A venit cu politia, cu expertul. A depus somatii. A citat primaria. Si undeva prin septembrie 2013 a reusit sa finalizeze procesul verbal de punere in posesie!
Credeti ca s-a terminat????
NNNNNNNNNNUUUUUUUUUUUU!!!!
Primaria a contestat in instanta atat procesul verbal de punere in posesie, un proces si executarea si recuperarea taxelor in alt proces.
Asa ca nenea Oprescu a bagat mamaitzele in doua procese cu aceeasi speta ca sa le treaca pofta de retrocedari. Decembrie 2013. Inca se judeca!!!!
Poate intre timp mor mamaitzele si scapa Oprescu cu cheltuielile si cu case neretrocedate.
Mare sufletist esti Monsher!!!! Sper sa te voteze toate mamaitzele!!!!!
Limba romana o limba misogina !
Cam dur titlul?
Ieri ascultam si eu la radio o emisiune despre gramatica limbii romane.
Si acolo era vorba despre o groaza de substantive care eu le credeam masculine si ele de fapt erau neutre. Au fost transformate fortat in substantive masculine si chiar si eu credeam despre unele ca sunt masculine.
Iata cateva exemple:
- un robinet - corect = doua robinete ;
- un rulment - corect = doua rulmente;
si tot asa cateva zeci de substantive.
Iata vin si eu cu o provocare.
Astept sa-mi spuneti un substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit. ORISICE!
Credeam ca gasisem unul.
Scuze: un cacat , credeam eu doi cacati. Dar NU! Corect este: un cacat - doua cacaturi. Cacati este tot o masculinizare fortata.
Asa macar la nivel de limba romana masculinizam tot ce gasim.
In curand vom avea si un matriarhat , doi matriarhati.
Curat misogina se dovedeste uneori limba romana.
Astept sa-mi scrieti la rubrica comentarii (chiar si anonim) despre substantive (conform dictonarului academiei romane) care sa fie cele cautate de mine (substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit).
Ieri ascultam si eu la radio o emisiune despre gramatica limbii romane.
Si acolo era vorba despre o groaza de substantive care eu le credeam masculine si ele de fapt erau neutre. Au fost transformate fortat in substantive masculine si chiar si eu credeam despre unele ca sunt masculine.
Iata cateva exemple:
- un robinet - corect = doua robinete ;
- un rulment - corect = doua rulmente;
si tot asa cateva zeci de substantive.
Iata vin si eu cu o provocare.
Astept sa-mi spuneti un substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit. ORISICE!
Credeam ca gasisem unul.
Scuze: un cacat , credeam eu doi cacati. Dar NU! Corect este: un cacat - doua cacaturi. Cacati este tot o masculinizare fortata.
Asa macar la nivel de limba romana masculinizam tot ce gasim.
In curand vom avea si un matriarhat , doi matriarhati.
Curat misogina se dovedeste uneori limba romana.
Astept sa-mi scrieti la rubrica comentarii (chiar si anonim) despre substantive (conform dictonarului academiei romane) care sa fie cele cautate de mine (substantiv masculin care sa defineasca ceva neinsufletit).
Echilibrul in viata !
Am avut o discutie recent cu cineva despre cat stau eu la serviciu. Si de ce nu fac ore suplimentare (inutile). In primul rand pentru ca eu reusesc sa imi termin treaba in orele contractuale. Si nu este nevoie decat rareori sa stau in plus. Pe langa ca mai lucrez si de acasa. Dar i-am mai spus ca important pentru mine este sa gasesc un echilibru in viata si sa pot avea acelasi timp si pentru familie. Si in primul rand pentru Andrei. Asa ca discutia a ramas neterminata.
Plecand de la aceasta discutie m-am gandit cum ar arata un echilibru in viata. Si inginer fiind am incercat sa construiesc un grafic.
Asa ca va rog si pe voi sa luati un creion si o foaie de hartie. Bun!
Sa trasam un sistem de axe ortogonal. Adica sa desenam un fel de cruce sau o roza a vanturilor. Si sa avem cele 4 puncte cardinale. DECI? Am reusit?
Si acum sa vedem cum inlocuim punctele cardinale.
Ce este important in viata:
Sa zicem ca foarte important pentru unii ar fi CARIERA. Bun ! Si care ar fi opusul carierei. Sa zicem FAMILIA. Am plecat de la ideea ca pe vremuri era barbatul angajat si femeia era casnica. Asa ca la Nord puneti cariera si la Sud puneti familia. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
Sa vedem ce mai este important in viata :
Sa zicem ca pentru unii important ar fi AVEREA. BUN. Si care ar fi opusul Averii. Sa zicem ca viata spirituala. SPIRITUALITATEA. Adica lupta intre acumularile materiale si cele spirituale. Asa ca la Est puneti Spiritualitatea si la Vest puneti Averea. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
In functie de alegerile dumneavoastra puteti fi in unul din cele patru cadrane.
Care ar fi :
1. CARIERA - SPIRITUALITATE
2. FAMILIE - SPIRITUALITATE
3. CARIERA - AVERE
4. FAMILIE - AVERE
Puteti vedea singuri unde va aflati si ce se potriveste.
Eu din pacate am picat acest test.
Pentru mine echilibrul perfect ar fi cand esti in origine. Sau mai popular spus cand esti ZERO!
Sa fie oare echilibrul in viata definit de nulitate????
Sau o oscilatie in jurul originii pe cele patru axe. Cate putin din fiecare si pe rand.
Putina cariera, putina spiritualitate, putina avere si putina familie.
Asta da intrebare????
Mai cauta oare cineva echilibrul in viata????
Plecand de la aceasta discutie m-am gandit cum ar arata un echilibru in viata. Si inginer fiind am incercat sa construiesc un grafic.
Asa ca va rog si pe voi sa luati un creion si o foaie de hartie. Bun!
Sa trasam un sistem de axe ortogonal. Adica sa desenam un fel de cruce sau o roza a vanturilor. Si sa avem cele 4 puncte cardinale. DECI? Am reusit?
Si acum sa vedem cum inlocuim punctele cardinale.
Ce este important in viata:
Sa zicem ca foarte important pentru unii ar fi CARIERA. Bun ! Si care ar fi opusul carierei. Sa zicem FAMILIA. Am plecat de la ideea ca pe vremuri era barbatul angajat si femeia era casnica. Asa ca la Nord puneti cariera si la Sud puneti familia. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
Sa vedem ce mai este important in viata :
Sa zicem ca pentru unii important ar fi AVEREA. BUN. Si care ar fi opusul Averii. Sa zicem ca viata spirituala. SPIRITUALITATEA. Adica lupta intre acumularile materiale si cele spirituale. Asa ca la Est puneti Spiritualitatea si la Vest puneti Averea. Si acum pozitionati-va pe aceasta axa in functie de ce doriti de la viata.
In functie de alegerile dumneavoastra puteti fi in unul din cele patru cadrane.
Care ar fi :
1. CARIERA - SPIRITUALITATE
2. FAMILIE - SPIRITUALITATE
3. CARIERA - AVERE
4. FAMILIE - AVERE
Puteti vedea singuri unde va aflati si ce se potriveste.
Eu din pacate am picat acest test.
Pentru mine echilibrul perfect ar fi cand esti in origine. Sau mai popular spus cand esti ZERO!
Sa fie oare echilibrul in viata definit de nulitate????
Sau o oscilatie in jurul originii pe cele patru axe. Cate putin din fiecare si pe rand.
Putina cariera, putina spiritualitate, putina avere si putina familie.
Asta da intrebare????
Mai cauta oare cineva echilibrul in viata????
vineri, 6 decembrie 2013
Greu de pensionat si mai Greu de ucis ! (politic)
Motto-ul ar fi : " Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti" (politic).
In politica ar mai insemna ca o executie trebuie dusa pana la capat. Altfel risti sa fi tu executat in direct si la o ora de varf.
Acest Bruce Willis al Cotroceniului si-a mai incordat odata muschii si a pornit razbunarea finala.
Urmeaza un razboi urat in care nimeni nu va fi iertat. Mama, fica, sora, matusa ,toti vor fi puricati si scosi in fata.
De fapt va fi un razboi al informatiilor si al serviciilor. Unul sigur isi va avea baza la Deveselu. De celalalt nu stiu exact unde isi va avea baza. Sau la Dragonul Rosu sau la Kazmunaigaz sau chiar la RMGC.
Doua au fost momentele de varf ale interventiei televizate.
1. El saracul nu vroia sa mareasca TVA dar s-a lovit de indarjirea UDMR-ului si nu a putut sa-i invinga ... HAHAHA!
2. Ministerul Dezvoltarii Regionale este o adevarata pusculita electorala. A demonstrat cu toata convingerea. Intrebarea mea este: Pe vremea Udrei ce era ???
Cu cat ne adancim in zoaiele guvernarii si a deturnarii banului public nimeni nu mai este strain de nimic. Doar unii pozeaza in victime si altii in durii-durilor.
Aceeasi clica ne jecmaneste de peste 20 de ani.
SA FURATI BINE!!!
In politica ar mai insemna ca o executie trebuie dusa pana la capat. Altfel risti sa fi tu executat in direct si la o ora de varf.
Acest Bruce Willis al Cotroceniului si-a mai incordat odata muschii si a pornit razbunarea finala.
Urmeaza un razboi urat in care nimeni nu va fi iertat. Mama, fica, sora, matusa ,toti vor fi puricati si scosi in fata.
De fapt va fi un razboi al informatiilor si al serviciilor. Unul sigur isi va avea baza la Deveselu. De celalalt nu stiu exact unde isi va avea baza. Sau la Dragonul Rosu sau la Kazmunaigaz sau chiar la RMGC.
Doua au fost momentele de varf ale interventiei televizate.
1. El saracul nu vroia sa mareasca TVA dar s-a lovit de indarjirea UDMR-ului si nu a putut sa-i invinga ... HAHAHA!
2. Ministerul Dezvoltarii Regionale este o adevarata pusculita electorala. A demonstrat cu toata convingerea. Intrebarea mea este: Pe vremea Udrei ce era ???
Cu cat ne adancim in zoaiele guvernarii si a deturnarii banului public nimeni nu mai este strain de nimic. Doar unii pozeaza in victime si altii in durii-durilor.
Aceeasi clica ne jecmaneste de peste 20 de ani.
SA FURATI BINE!!!
marți, 3 decembrie 2013
Parada de 1 decembrie 2013 !
Au trecut 95 de ani ! Oare de la ce? Glorioase momente.
Era o vreme cand imi placea sa fiu in mijlocul evenimentelor. Cand spun asta ma refer si la fotbal si la manifestatii si la multe altele. Acum am ajuns sa savurez o transmisune TV-HD. Asa ca aceste randuri sunt o observatie la o observatie. Deci ca nu pot garanta ca obiectivitatea este prezenta.
Am vazut parada de 1 decembrie. Si mi-a placut. De ce?
In primul rand ca nu s-a huiduit. In al doilea rand ca mi-a dat un sentiment de mandrie. As spune ca de mandrie nationala.
Am vazut militari romani si tehnica lor de lupta. Femei si barbati vanjosi si frumosi care au defilat impecabil. Nu a fost o defialre de milogi si handicapati. A fost o defilare de oameni demni, profesionisti care aratau foarte bine atat fizic cat si psihic (as spune dupa expresia fetei lor). Si ei radiau de mandrie as zice datorita participarii la acest eveniment.
As vrea sa spun si cateva cuvinte si despre tehnica de lupta. Care trebuie legata de o reevaluare a lui Ceausescu. Sincer DA! A venit timpul sa ne uitam inapoi fara manie.
In afara de cateva masini, avioane si elicoptere TOTUL ERA FABRICAT IN ROMANIA!!!!
Asadar sunt mandru ca inca mai putem fabrica tancuri. Chiar si dupa model sovietic, tot un tanc romanesc este. Sunt mandru ca fabricam avioane cu reactie. Sunt mandru ca fabricam elicoptere. Sunt mandru ca fabricam autovehicule de lupta specializate. Ca fabricam rachete sol-aer si sol-sol si .....Sunt mandru ca in ROMANIA inca se mai produc o groaza de lucruri care functioneaza si functioneaza bine.
Prea ne-a fost inoculata ideea ca noi nu mai producem nimic! NIMIC! Si ca trebuie sa importam TOTUL!
Romania are cativa piloni de baza : ARMATA , BISERICA.
Daca BOR inca este un subiect TABU, Armata Romana merita lauda noastra. Cu fonduri insuficiente poate face fata si inca foarte bine alaturi de partenerii din NATO. Nu a fost niciodata vreun comentariu negativ din partea NATO referitor la Armata Romana.
In incheiere as vrea sa subliniez ca aproape toti cei care au defilat sunt nascuti pe vremea lui Ceausescu.
Sunt tare curios sa vad cum va arata o parada cu cei nascuti pe vremea lui Iliescu!
ROMANIA LA MULTI ANI!!!
Era o vreme cand imi placea sa fiu in mijlocul evenimentelor. Cand spun asta ma refer si la fotbal si la manifestatii si la multe altele. Acum am ajuns sa savurez o transmisune TV-HD. Asa ca aceste randuri sunt o observatie la o observatie. Deci ca nu pot garanta ca obiectivitatea este prezenta.
Am vazut parada de 1 decembrie. Si mi-a placut. De ce?
In primul rand ca nu s-a huiduit. In al doilea rand ca mi-a dat un sentiment de mandrie. As spune ca de mandrie nationala.
Am vazut militari romani si tehnica lor de lupta. Femei si barbati vanjosi si frumosi care au defilat impecabil. Nu a fost o defialre de milogi si handicapati. A fost o defilare de oameni demni, profesionisti care aratau foarte bine atat fizic cat si psihic (as spune dupa expresia fetei lor). Si ei radiau de mandrie as zice datorita participarii la acest eveniment.
As vrea sa spun si cateva cuvinte si despre tehnica de lupta. Care trebuie legata de o reevaluare a lui Ceausescu. Sincer DA! A venit timpul sa ne uitam inapoi fara manie.
In afara de cateva masini, avioane si elicoptere TOTUL ERA FABRICAT IN ROMANIA!!!!
Asadar sunt mandru ca inca mai putem fabrica tancuri. Chiar si dupa model sovietic, tot un tanc romanesc este. Sunt mandru ca fabricam avioane cu reactie. Sunt mandru ca fabricam elicoptere. Sunt mandru ca fabricam autovehicule de lupta specializate. Ca fabricam rachete sol-aer si sol-sol si .....Sunt mandru ca in ROMANIA inca se mai produc o groaza de lucruri care functioneaza si functioneaza bine.
Prea ne-a fost inoculata ideea ca noi nu mai producem nimic! NIMIC! Si ca trebuie sa importam TOTUL!
Romania are cativa piloni de baza : ARMATA , BISERICA.
Daca BOR inca este un subiect TABU, Armata Romana merita lauda noastra. Cu fonduri insuficiente poate face fata si inca foarte bine alaturi de partenerii din NATO. Nu a fost niciodata vreun comentariu negativ din partea NATO referitor la Armata Romana.
In incheiere as vrea sa subliniez ca aproape toti cei care au defilat sunt nascuti pe vremea lui Ceausescu.
Sunt tare curios sa vad cum va arata o parada cu cei nascuti pe vremea lui Iliescu!
ROMANIA LA MULTI ANI!!!
duminică, 1 decembrie 2013
Sanandrei 2013
Sa zicem ca odata cu sarbatoare de Sfantul Andrei incepe iarna. Am reamintit numele de Sanadrei cu toate ca in acest caz (ca de altfel in multe altele) data de 30 noiembrie are o istorie mult mai lunga fata de sarbatoarea crestina. Si tine de obiceiurile pastorale ale poporului roman. Si de trecerea de la toamna la iarna. Legenda vorbeste si de lupi si de strigoi si de multe obiceiuri care astazi si-au pierdut intelesul si semnificatia.
Asa ca daca ai in familie nu un sarbatorit, ci doi, misiunea devine din ce in ce mai complicata. Mai ales ca Andrei a devenit, dupa vacantele la bunici, un expert in gastronomie si a invatat exact sensul notiunii de carciuma. Si cum el asociaza o aniversare cu mersul la carciuma si cu aceasta ocazie a trebuit sa urmam traditia. Putin pagana, putin crestina. Si pentru a fi exact in acesti parametri am ales sa mergem la un restaurant turcesc. Edessa 63. Nu departe de noi. Mai exact pe Soseaua Colentina pe partea stanga cum mergi spre Voluntari la vreo 300 metri de la intersectia cu Soseaua Fundeni. Localul nu prea are clasa si aduce mai mult cu notiunea de birt. Andrei chiar m-a intrebat repetat daca nu suntem la o autoservire. A stat îmbufnat tot timpul. Are deja la varsta asta clar notiunea de calitate si nu pare dispus sa accepte lucrurile "cheap", cum ar spune el.
Meniul este destul de variat. Bucatarii sunt turci autentici. Mancarea este gustoasa. Si atunci?
Curatenia este pe planul doi. La fel si ventilatia localului. Cu greu cred ca o sa scot mirosul de fum de tigara din haine. Temperatura nu este nici ea prea generoasa in interior. Daca ai proasta inspiratie sa stai la geam, in curand vei simti curentul de aer care navaleste prin geamurile prost etansate.
Pe de alta parte daca nu esti un pretentios si vrei sa mănânci ceva autentic turcesc la un pret nu prea mare, esti la locul potrivit.
Servitul nu a durat mult. Exact atat cat sa ne probam noile telefoane. Am ajuns sa postez si eu pe Facebook evenimentul. Nu credeam ca o sa ajung asa departe.
In Bucuresti era frig si ceata. Si lumea era trista. Zumzaitul din restaurantele din Romania nu are aceeasi tonalitate si acustica cu ceea ce se aude intr-un restaurant din strainatate. Poate si asta este un indicator despre o tara trista.
LA MULTI ANI !!! Tuturor Andreilor si Andreelor.
Si multumesc pentru urarile primite.
Asa ca daca ai in familie nu un sarbatorit, ci doi, misiunea devine din ce in ce mai complicata. Mai ales ca Andrei a devenit, dupa vacantele la bunici, un expert in gastronomie si a invatat exact sensul notiunii de carciuma. Si cum el asociaza o aniversare cu mersul la carciuma si cu aceasta ocazie a trebuit sa urmam traditia. Putin pagana, putin crestina. Si pentru a fi exact in acesti parametri am ales sa mergem la un restaurant turcesc. Edessa 63. Nu departe de noi. Mai exact pe Soseaua Colentina pe partea stanga cum mergi spre Voluntari la vreo 300 metri de la intersectia cu Soseaua Fundeni. Localul nu prea are clasa si aduce mai mult cu notiunea de birt. Andrei chiar m-a intrebat repetat daca nu suntem la o autoservire. A stat îmbufnat tot timpul. Are deja la varsta asta clar notiunea de calitate si nu pare dispus sa accepte lucrurile "cheap", cum ar spune el.
Meniul este destul de variat. Bucatarii sunt turci autentici. Mancarea este gustoasa. Si atunci?
Curatenia este pe planul doi. La fel si ventilatia localului. Cu greu cred ca o sa scot mirosul de fum de tigara din haine. Temperatura nu este nici ea prea generoasa in interior. Daca ai proasta inspiratie sa stai la geam, in curand vei simti curentul de aer care navaleste prin geamurile prost etansate.
Pe de alta parte daca nu esti un pretentios si vrei sa mănânci ceva autentic turcesc la un pret nu prea mare, esti la locul potrivit.
Servitul nu a durat mult. Exact atat cat sa ne probam noile telefoane. Am ajuns sa postez si eu pe Facebook evenimentul. Nu credeam ca o sa ajung asa departe.
In Bucuresti era frig si ceata. Si lumea era trista. Zumzaitul din restaurantele din Romania nu are aceeasi tonalitate si acustica cu ceea ce se aude intr-un restaurant din strainatate. Poate si asta este un indicator despre o tara trista.
LA MULTI ANI !!! Tuturor Andreilor si Andreelor.
Si multumesc pentru urarile primite.
vineri, 29 noiembrie 2013
Iesirea din Ipocrizie
Ani de-a randul nu am simit decat IPOCRIZIE!
Pentru prima data in viata mea aud si eu pe cineva spunand lucrurilor pe nume.
Al treilea mare obiectiv national este reintregirea Romaniei!!!
Foarte frumos!!!
Multa lume a acuzat si acuza Romania de comportament duplicitar si de o oarecare neseriozitate.
Acum vad mareti analisti vorbind despre " ROMANIA = copilul problema al Europei".
Nu mai inteleg nimic.
Adica sa asteptam in tacere si eventual in genunchi sa ne roage rusofonii din Basarabia sa ne unim cu ei.
Sa nu se supere Maica Rusia.
Sa nu se supere Europa.
Si ce daca.
Momentul a fost ales, zic eu, de minune. Chiar inainte de summitul de la Vilnus. Sa nu zica nimeni ca nu stia ce are in "gusa" Romania. Si sa nu mai zica nimeni ca avem agende ascunse. NU! Obietivul national al Romaniei este reintregirea tarii. Scurt si la obiect.
Cu cartile pe masa sa vorbim de la egal la egal. Asta este punctul de vedere al Romaniei. Asta este dorinta ei. Si acum nu mai este una secreta. Este publica. Prin cea mai votata voce a ei.
Dupa ce am dat burse la mii de studenti. Dupa ce am dat ajutoare finaciare si logistice ani de zile, acum a venit momentul sa spunem ce vrem noi cu adevarat.
Care este diferenta dintre a dori ceva, a spune si a actiona ca atare si a face si a nu spune. Nu cumva este vorba de ipocrizie. Sau se numeste diplomatie?
Mare nevoie are Romania de a spune lucrurilor pe nume. In orice domeniu. Si de a fi mandri de a fi romani.
Acest prim mare pas eu il salut. Mai ales ca este inainte de 1 decembrie.
Nu suntem un neam de slugi. Nu suntem un neam de handicapapti.
Daca unii compatrioti aleg sa traiasca putin mai bine prin UK sau prin alta parte din Europa asta este. Dar o fac din neputinta guvernantilor de a imbunatati nivelul de trai.
Oare de ce Stefan cel Mare si-a construit aproape toate cetatiile pe Nistru? De ce? A stiut el cu 500 de ani in avans de unde vine pericolul?
Eu vreau sa vizitez cetatile lui Stefan fara sa am nevoie sa trec printr-o granita.
Aste este pohta ce o pohtesc!!!!
Pentru prima data in viata mea aud si eu pe cineva spunand lucrurilor pe nume.
Al treilea mare obiectiv national este reintregirea Romaniei!!!
Foarte frumos!!!
Multa lume a acuzat si acuza Romania de comportament duplicitar si de o oarecare neseriozitate.
Acum vad mareti analisti vorbind despre " ROMANIA = copilul problema al Europei".
Nu mai inteleg nimic.
Adica sa asteptam in tacere si eventual in genunchi sa ne roage rusofonii din Basarabia sa ne unim cu ei.
Sa nu se supere Maica Rusia.
Sa nu se supere Europa.
Si ce daca.
Momentul a fost ales, zic eu, de minune. Chiar inainte de summitul de la Vilnus. Sa nu zica nimeni ca nu stia ce are in "gusa" Romania. Si sa nu mai zica nimeni ca avem agende ascunse. NU! Obietivul national al Romaniei este reintregirea tarii. Scurt si la obiect.
Cu cartile pe masa sa vorbim de la egal la egal. Asta este punctul de vedere al Romaniei. Asta este dorinta ei. Si acum nu mai este una secreta. Este publica. Prin cea mai votata voce a ei.
Dupa ce am dat burse la mii de studenti. Dupa ce am dat ajutoare finaciare si logistice ani de zile, acum a venit momentul sa spunem ce vrem noi cu adevarat.
Care este diferenta dintre a dori ceva, a spune si a actiona ca atare si a face si a nu spune. Nu cumva este vorba de ipocrizie. Sau se numeste diplomatie?
Mare nevoie are Romania de a spune lucrurilor pe nume. In orice domeniu. Si de a fi mandri de a fi romani.
Acest prim mare pas eu il salut. Mai ales ca este inainte de 1 decembrie.
Nu suntem un neam de slugi. Nu suntem un neam de handicapapti.
Daca unii compatrioti aleg sa traiasca putin mai bine prin UK sau prin alta parte din Europa asta este. Dar o fac din neputinta guvernantilor de a imbunatati nivelul de trai.
Oare de ce Stefan cel Mare si-a construit aproape toate cetatiile pe Nistru? De ce? A stiut el cu 500 de ani in avans de unde vine pericolul?
Eu vreau sa vizitez cetatile lui Stefan fara sa am nevoie sa trec printr-o granita.
Aste este pohta ce o pohtesc!!!!
miercuri, 27 noiembrie 2013
Crouching tiger, hidden dragon 2013 !
Acesta este un fel de legenda romano-chineza adaptata vremurilor noastre.
Un dragon (bineinteles rosu) era pazitorul unei fabuloase comori. Si pentru ca dragonul sa supravietuiasca el trebuia sa sporeasca comoara. Daca se oprea fie si pentru o secunda din marirea comorii, el murea. Asa ca acum cauta o portita de intrare in Regatul de Apus. Si asa a pus ochii lui de dragon hulpav pe micuta Tigresia. Tara tigrului de branza- brazda- manz. Un fel de usita din dos a mareului Regat de Apus. Unde bunastarea este la ea acasa si unde dragonul poate sa isi vanda marfa. Caci mare nevoie are dragonul sa produca si sa vanda ORICE!
A plecat dragonul peste mari si zari sa se intalneasca cu tigrul cel tanar. Si dornic de afirmare.
A venit si cu lectia invatata : " Apa trece, pietrele raman" Din fundul intelepciunii orientale asta ar insemna. Dam spaga si facem treaba de mantuiala. Raman banisori si de campanie si nu mai este nevoie sa furati din fonduri europene sa vina GLAF-ul peste voi si sa returnati aproape 1.000.000.000 iepuroi.
Asa ca dragonul a inceput sa promita : trenuri de mare viteza, reactoare nucleare, energie eoliana, hidrocentrale, autostrazi (suspendate si nu prea)......
Ochii tigrisorului scaparara de fericire. Cum a dat norocul peste el.
Morala: Intre vorbe si fapte este ceva diferenta. Diferenta care conteaza.
Realitate: Pe centura Regatului de Apus erau mai multe matroane dispuse sa se lase seduse de dragon si sa fie investite cu titlul de tigru. Un mare merit este ca dragonul s-a oprit pe plaiurile mioritece. Sincer! Macar asa aratam si noi Regatului de Apus ca in materie de prostitutie ne-am saturat sa fim doar capra. Acum vrem sa fim si tigru.
Confesiune: Sunt un MARE admirator al culturii si civilizatie chineze. Chiar si a tipul de economie planificata de piata. Visul meu este sa vizitez CHINA!
In esenta, la nivel politic, diferenta dintre noi si ei este ca macar ei nu au renuntat la titulatura de Republica Populara si nu au renuntat la planul cincinal. In rest sunt cam aceeasi (sau copii lor) cei care unii invatau prin Romania si altii prin China tainele socialismului stiintific si incercau sa nu intineze nobilele idealuri.
Sa vedem pana la urma cine este dragonul si cine este tigrul ?!?!?!
Un dragon (bineinteles rosu) era pazitorul unei fabuloase comori. Si pentru ca dragonul sa supravietuiasca el trebuia sa sporeasca comoara. Daca se oprea fie si pentru o secunda din marirea comorii, el murea. Asa ca acum cauta o portita de intrare in Regatul de Apus. Si asa a pus ochii lui de dragon hulpav pe micuta Tigresia. Tara tigrului de branza- brazda- manz. Un fel de usita din dos a mareului Regat de Apus. Unde bunastarea este la ea acasa si unde dragonul poate sa isi vanda marfa. Caci mare nevoie are dragonul sa produca si sa vanda ORICE!
A plecat dragonul peste mari si zari sa se intalneasca cu tigrul cel tanar. Si dornic de afirmare.
A venit si cu lectia invatata : " Apa trece, pietrele raman" Din fundul intelepciunii orientale asta ar insemna. Dam spaga si facem treaba de mantuiala. Raman banisori si de campanie si nu mai este nevoie sa furati din fonduri europene sa vina GLAF-ul peste voi si sa returnati aproape 1.000.000.000 iepuroi.
Asa ca dragonul a inceput sa promita : trenuri de mare viteza, reactoare nucleare, energie eoliana, hidrocentrale, autostrazi (suspendate si nu prea)......
Ochii tigrisorului scaparara de fericire. Cum a dat norocul peste el.
Morala: Intre vorbe si fapte este ceva diferenta. Diferenta care conteaza.
Realitate: Pe centura Regatului de Apus erau mai multe matroane dispuse sa se lase seduse de dragon si sa fie investite cu titlul de tigru. Un mare merit este ca dragonul s-a oprit pe plaiurile mioritece. Sincer! Macar asa aratam si noi Regatului de Apus ca in materie de prostitutie ne-am saturat sa fim doar capra. Acum vrem sa fim si tigru.
Confesiune: Sunt un MARE admirator al culturii si civilizatie chineze. Chiar si a tipul de economie planificata de piata. Visul meu este sa vizitez CHINA!
In esenta, la nivel politic, diferenta dintre noi si ei este ca macar ei nu au renuntat la titulatura de Republica Populara si nu au renuntat la planul cincinal. In rest sunt cam aceeasi (sau copii lor) cei care unii invatau prin Romania si altii prin China tainele socialismului stiintific si incercau sa nu intineze nobilele idealuri.
Sa vedem pana la urma cine este dragonul si cine este tigrul ?!?!?!
duminică, 24 noiembrie 2013
Black Friday 2013
Parca asa nebunie ca anul acesta nu am mai vazut.
Balck Friday = inca un import de peste ocean a ceea ce este mai decadent si imoral in ziua de astazi. Si nu in ultimul rand o himera ambalata in gest filantropic. Aceasta zi ( care ar trebui sa fie vinerea de dupa Ziua Recunostiintei, adica ultima vineri din luna noiembrie) este parca copilul Haloween-ului si a Sfantului Valentin.
Are caracteristicile ambilor parinti. De la Haloween a luat Black si nebunia si frenezia, iar de la Sfantul Valentin a luat dragostea pentru cumparaturi si cheltuit banii aiurea.
Anul acesta am urmarit si eu cu atentie fenomenul. Si am avut ocazia sa vad pe seara si niste magazine intesate de cumparatori si cozi aproape ca pe vremea lui Nea Nicu.
Sa stabilim clar niste lucruri:
VANZATORII NU AU IESIT IN PIERDERE!!!
Poate nu au castigat pe fiecare produs in parte cat isi doreau, dar pe intreg stocul au iesit pe profit. Poate nu mare, dar au scapat de marfa pe care nu o vindeau si o tineau in depozit.
Si oferta a fost focusata doar pe anumite produse. Nu tot ce au pe in magazine a fost redus. Si de fapt reducerea se referea la niste preturi de lista care in ultimele doua saptamani au crescut fata de preturile preacticate mai inainte. Adica scumpim putintel si apoi reducem putintel.
Incepand cu ora 11 deja pe internet la o groaza de produse scria : STOC EPUIZAT. Si asta chiar si la masini. Chiar si la Mercedes de peste 50.000 euro.
Am vazut o frenezie a cumparaturilor!
Am vazut iarasi chilipirgii in transa.
Am vazut oameni chinuindu-se cu combine frigorifice incercand sa le tareasca spre masina aidoma unor catei cu fleici de carne furate de la macelarie. Am vazut doamne destul de trecute cu televizoare cu diagonala mare mandre nevoie mare. Am vazut copii tremurand langa "device-ul" dorit.
CRIZA A TRECUT!!!
Oare?
Suntem o natie usor manipulabila si avida de un trai mai bun.
Pentru asta sacrificam si bruma de intelepciune pe care o avem.
Suntem perfect incadrati in deviza : TRAIESTE-TI CLIPA!
Cu orice pret.
Propun ca de la anul sa fie zi libera nelucratoare BLACK FRIDAY!
Si bugetarii sa aiba un discount suplimentar la achizitia de produse electro-casnice.
La fel si pensionarii.
Ca doar ei sunt motorul economiei!
Si de ce nu sa fie un BLACK FRIDAY in fiecare luna?
Asta da idee!
Se aude domnu PM (VVP)?
Sigur o sa iasa ceva voturi din asta. Si doar este an de alegeri prezidentiale.
Balck Friday = inca un import de peste ocean a ceea ce este mai decadent si imoral in ziua de astazi. Si nu in ultimul rand o himera ambalata in gest filantropic. Aceasta zi ( care ar trebui sa fie vinerea de dupa Ziua Recunostiintei, adica ultima vineri din luna noiembrie) este parca copilul Haloween-ului si a Sfantului Valentin.
Are caracteristicile ambilor parinti. De la Haloween a luat Black si nebunia si frenezia, iar de la Sfantul Valentin a luat dragostea pentru cumparaturi si cheltuit banii aiurea.
Anul acesta am urmarit si eu cu atentie fenomenul. Si am avut ocazia sa vad pe seara si niste magazine intesate de cumparatori si cozi aproape ca pe vremea lui Nea Nicu.
Sa stabilim clar niste lucruri:
VANZATORII NU AU IESIT IN PIERDERE!!!
Poate nu au castigat pe fiecare produs in parte cat isi doreau, dar pe intreg stocul au iesit pe profit. Poate nu mare, dar au scapat de marfa pe care nu o vindeau si o tineau in depozit.
Si oferta a fost focusata doar pe anumite produse. Nu tot ce au pe in magazine a fost redus. Si de fapt reducerea se referea la niste preturi de lista care in ultimele doua saptamani au crescut fata de preturile preacticate mai inainte. Adica scumpim putintel si apoi reducem putintel.
Incepand cu ora 11 deja pe internet la o groaza de produse scria : STOC EPUIZAT. Si asta chiar si la masini. Chiar si la Mercedes de peste 50.000 euro.
Am vazut o frenezie a cumparaturilor!
Am vazut iarasi chilipirgii in transa.
Am vazut oameni chinuindu-se cu combine frigorifice incercand sa le tareasca spre masina aidoma unor catei cu fleici de carne furate de la macelarie. Am vazut doamne destul de trecute cu televizoare cu diagonala mare mandre nevoie mare. Am vazut copii tremurand langa "device-ul" dorit.
CRIZA A TRECUT!!!
Oare?
Suntem o natie usor manipulabila si avida de un trai mai bun.
Pentru asta sacrificam si bruma de intelepciune pe care o avem.
Suntem perfect incadrati in deviza : TRAIESTE-TI CLIPA!
Cu orice pret.
Propun ca de la anul sa fie zi libera nelucratoare BLACK FRIDAY!
Si bugetarii sa aiba un discount suplimentar la achizitia de produse electro-casnice.
La fel si pensionarii.
Ca doar ei sunt motorul economiei!
Si de ce nu sa fie un BLACK FRIDAY in fiecare luna?
Asta da idee!
Se aude domnu PM (VVP)?
Sigur o sa iasa ceva voturi din asta. Si doar este an de alegeri prezidentiale.
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
Pseudofabula
Pe vremuri ascultasem o melodie pe care de curand am ascultat-o cu Andrei.
Versurile sunt :
""Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Sub un nu ştiu care pat
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Terminând de ros un os
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şorïcel…""
Versurile sunt :
""Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Sub un nu ştiu care pat
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Terminând de ros un os
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte
Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şorïcel…""
Frumos ! Si ce este cu asta. Macar melodia este mai simpatica.
Sa facem urmatorul rationament:
Soricelul este "capul de locuitor" sau mai bine zis un simplu cetatean.
Pisica este si ea, sa zicem un organ de control, sa zicem de la ANAF.
Catelul, tot in sirul imaginatiei ar fi un politist.
Lupul ar fi un procuror.
In sfarsit vanatoreasa ar fi Politicianul roman.
Soricelul ar trebui sa se teama si sa respecte legea altfel pisica l-ar manca de viu.
Pisica si ea ar trebui sa se teama sa fie corecta si sa aplice legea si sa nu fie si ea mancata de catel.
La randul lui catelul ar trebui si el sa vegheze ca toata lumea sa fie corecta astfel sa nu fie mancat de lup.
Lupul ar trebui sa fie dintr-o haita de incoruptibili si sa atace tot ce este mafiot si ilicit, pentru ca altfel ar fi vanat de vanatoreasa.
Iar vanatoreasa ar trebui sa fie cea mai corecta fiinta de pe lumea asta pentru ca o data la 4 ani ajunge in urna soricelului.
Asta ar fi o logica normala.
Iata cu arata personajele din pseudofabula romaneasca din realitate.
Soriceii nu sunt singuri de fapt. Mai sunt si sobolanii. Soriceii de fapt manaca firimiturile cazute din tolba vanatoresei si au devenit dependenti de firimituri.
Pisicile sunt schimbate asa de des de vanatoreasa sau au imbatranit incat nu mai au gheare si nici colti. Si asteapta lapticul de la sobolani. Au devenit un fel de pazitori ai sobolanilor. Ele vaneaza doar soricei albi si cuminti. Care isi cauta singuri de mancare si nu vor sa le dea lapticul. De fapt si pisicile si cateii sunt frati si surori. Care se apara unii pe altii. Si zgarie si musca tot ce nu este in fratia lor. Si cateii primesc oscioare de la sobolani si privesc cu intelegere cum pisicile isi beau lapticul.
Ce sa mai spunem de lupi. Sunt de fapt oite in blana de lup. Baheitul lor le tradeaza. Caci adevaratii lupi au devenit vanatoresele. Care trag in tot ce misca. Ele au perfectionat sistemul incat soriceii vin din 4 in 4 ani doar ca se le premareasca. Si sunt aidoma "Muzicantilor din Bremen". Falutul lor fermecat hipnotizeaza soriceii. Pentru o bucatica de branzica soriceii uita ca ei de fapt tin in viata vanatoreasa.
Lantul trofic in natura este foarte important. La fel ar trebui sa fie si in viata de zi cu zi.
Din pacate in ziua de azi POLITICIANUL ROMAN nu are un pradator natural. Nu exista ceva care sa-l manance! Doar ii baga temporar in cusca. Si atat!
Pseudofabula este chiar viata in care tarim!
miercuri, 20 noiembrie 2013
Intelepciune !
Vine sezonul cumparaturilor si ma tot gandesc ce mi-as dori?
Si am ajuns la concluzia ca as vrea sa am ceva intelepciune.
Cautand pe internet am dat peste vorbele lui Dalai Lama despre ințelepciune si simt nevoia sa le dau si eu mai departe:
"Omul isi sacrifica tineretea alergand dupa bani. Apoi isi cheltuieste toti banii incercand sa-si recupereze sanatatea pierduta. Devine asa de anxios si stresat gandindu-se la viitor incat nu isi savureaza prezentul.
Rezultatul consta in trairea vietii nici in prezent nici in viitor.
Asta il face sa traiasca necrezand ca o sa moara si va muri fara sa fi trait cu adevarat. "
Fata de aceste cuvinte de adanca intelepciune imi dau seama ca si eu nu fac decat sa intru in acelasi sablon.
Mi-am mancat santatea incercand sa castig bani. Acum incerc sa-mi repar sanatatea cheltuind bani.
Ma gandesc destul de stresat la viitor si nu prea imi traiesc prezentul.
Totusi stiu ca moartea este inevitabila.
Sper sa nu ajung si la concluzia ca de fapt nici macar nu am trăit cu adevarat.
Asa ca nu mai vreau Intelepciune.
Este mult prea deprimanta.
Nu mai vreu NIMIC!!!
Si am ajuns la concluzia ca as vrea sa am ceva intelepciune.
Cautand pe internet am dat peste vorbele lui Dalai Lama despre ințelepciune si simt nevoia sa le dau si eu mai departe:
"Omul isi sacrifica tineretea alergand dupa bani. Apoi isi cheltuieste toti banii incercand sa-si recupereze sanatatea pierduta. Devine asa de anxios si stresat gandindu-se la viitor incat nu isi savureaza prezentul.
Rezultatul consta in trairea vietii nici in prezent nici in viitor.
Asta il face sa traiasca necrezand ca o sa moara si va muri fara sa fi trait cu adevarat. "
Fata de aceste cuvinte de adanca intelepciune imi dau seama ca si eu nu fac decat sa intru in acelasi sablon.
Mi-am mancat santatea incercand sa castig bani. Acum incerc sa-mi repar sanatatea cheltuind bani.
Ma gandesc destul de stresat la viitor si nu prea imi traiesc prezentul.
Totusi stiu ca moartea este inevitabila.
Sper sa nu ajung si la concluzia ca de fapt nici macar nu am trăit cu adevarat.
Asa ca nu mai vreau Intelepciune.
Este mult prea deprimanta.
Nu mai vreu NIMIC!!!
Un credit de nevoi prezidentiale !
Mi-e scarba!
Si totusi vreau sa o vars in cuvinte!
Daca era vorba de o banca cu capital privat, totul era OK! Dar este vorba de o banca cu capital de STAT!
Asa ca ....
Stiti reclama cu Zanul si cei doi oligocepizi care gasesc cu greu finalitatea cuvantului silabisit.
Cam asta se pare ca este nivelul celor care nu vad nici o problema in ceea ce se intampla.
Deci te duci cu buletinul si cu 300.000 de euro in papornitza si intri in biroul directorului.
Si silabisesti.
NA-NA are hectare. TA-TA vrea cre-dit!
Sa se joace acum de-a fermierul dupa ce a facut pe marinarul. Mai are doar sa stapaneasca aerul (aviator) si focul (pompier) si devine si el Quintesenta politikului.
Si in 7 zile (calendaristice) pac ai banii in cont.
Ce daca publici actele de creditare pe oficiosul hotnews.ro sau pe vocea patriotului labe1.tv
Nu despre acte este vorba. Ar fi culmea ca un notar sa nu aiba actele in regula.
Este vorba despre principiu.
TATA= barosan.
ghetea=pupincurist
In 7 zile se face lumea si tot in 7 zile se acorda creditul.
Ioana= fermiera (pana la terminarea sau suspendarea mandatului).
Ce om din Romania mai are parte de asa ceva? SINCER?!
Chiar nu se vede nici o umbra de trafic de influenta (pupincurism) in toata afacerea asta?
Asta este normalitatea spre care ne indreptam.
Si cum ramane cu studiile de specialitate daca vrei sa cumperi teren agricol???
RUSINE!!!
Bine ca se pregateste ingrasamantul natural de pe acum.
Si totusi vreau sa o vars in cuvinte!
Daca era vorba de o banca cu capital privat, totul era OK! Dar este vorba de o banca cu capital de STAT!
Asa ca ....
Stiti reclama cu Zanul si cei doi oligocepizi care gasesc cu greu finalitatea cuvantului silabisit.
Cam asta se pare ca este nivelul celor care nu vad nici o problema in ceea ce se intampla.
Deci te duci cu buletinul si cu 300.000 de euro in papornitza si intri in biroul directorului.
Si silabisesti.
NA-NA are hectare. TA-TA vrea cre-dit!
Sa se joace acum de-a fermierul dupa ce a facut pe marinarul. Mai are doar sa stapaneasca aerul (aviator) si focul (pompier) si devine si el Quintesenta politikului.
Si in 7 zile (calendaristice) pac ai banii in cont.
Ce daca publici actele de creditare pe oficiosul hotnews.ro sau pe vocea patriotului labe1.tv
Nu despre acte este vorba. Ar fi culmea ca un notar sa nu aiba actele in regula.
Este vorba despre principiu.
TATA= barosan.
ghetea=pupincurist
In 7 zile se face lumea si tot in 7 zile se acorda creditul.
Ioana= fermiera (pana la terminarea sau suspendarea mandatului).
Ce om din Romania mai are parte de asa ceva? SINCER?!
Chiar nu se vede nici o umbra de trafic de influenta (pupincurism) in toata afacerea asta?
Asta este normalitatea spre care ne indreptam.
Si cum ramane cu studiile de specialitate daca vrei sa cumperi teren agricol???
RUSINE!!!
Bine ca se pregateste ingrasamantul natural de pe acum.
1 decembrie 1918
Ziua Nationala a Romaniei!
Dar oare s-a terminat totul la 1 decembrie 1918. Romania ar fi aratat oare asa cum o stim -daca anul 1919 nu ar fi existat???
NU!
1 decembrie 1918 nu ar fi insemant mare lucru fara tot ce s-a intamplat in anul 1919!!!
Sa ne fie clar. Romania Mare exista pentru ca Romania a luptat pe doua fronturi si pentru ca Romania a sfidat ANTANTA!!!
A dus lupte pline de maretie si de patriotism si in Est si in Vest.
Toate astea au culminat cu patrunderea Armatei Romane in Budapesta si dezintegrarea Republicii Sovietice Ungare. Tot cu aceasta ocazie a disparut si Republica Sovietica Slovaca.
DA !!! Romania a fost prima tara care s-a luptat pe fata cu COMUNISMUL!!!
Un episod nu asa de indepartat din istoria României sta intr-o umbra nedemna pentru niste stramosi asa de mari. Si de viteji !!!
Cand avem la indemana asa un frumos exemplu de maretie noi cautam mandria nationala tocmai pe vremea lui Burebista sau Decebal. Nu ca acolo nu s-ar gasi asa ceva. Dar exista ceva extraordinar de care ne desparte nici macar un secol.
Si ce poate fi mai maret si mai frumos decat:
- Unirea Basarabiei cu Romania. DA pentru ca exact in acele momente Romania era ranita si ocupata de trupele bulgare si germane. Si totusi asta nu a contat. Unirea nu a fost de conjunctura. A FOST DIN CREDINTA!
- Ramasa singura pe tot frontul de rasarit Romania a fost obligata sa ceară pace. Dar nimeni nu mai spune ca tratatul de pace NU A FOST SEMNAT DE REGELE FERDINAND!!!!! Deci fara consecinte juridice.
- Romania doar cu actul de la 1 decembrie 1918 ar fi fost mult mai mica decat o stim noi astazi. Orase precum Aradul, Oradea sau Satu-Mare ar fi fost in afara Romaniei.
- la 10 noiembrie 1918 Romania reintra in razboi. De acolo si " Treceti batalioane romane Carpatii".
Romania a fost atacata de Ungaria Sovietica. Nu Romania a atacat prima. A urmat un contra atac si incet incet linia frontului a ajuns de pe Tisa pana la Budapesta. Si zdrobirea si anihilarea comunismului in Ungaria.
Asta a fost frontul de Vest.
Pe frontul de Est trebuie subliniata aparitia Republicii Autonoma Sovietica Moldoveneasca ( actuala Transnistria). In data de 21 martie 1919 Romania ocupa Tiraspolul in ajutorul Antantei care ducea lupte grele in zona Odessa cu Armata Rosie. Acestea au fost trupele regimentului 39. In data de 27 mai 1919 orasul Tighina este atacat si partial cucerit de bolsevici. Cu ajutorul trupelor franceze in 28 mai Tighina este eliberata.
A existat o intelegere intre Lenin si Bela Kun pentru unirea Ungariei cu Rusia. Si o jonctiune intre Armata Rosie si armata comunista ungara ( sa zicem asa...). Care presupunea reducerea Romaniei la Muntenia. Fara macar Oltenia si fara Dobrogea.
Ce parere aveti de asa o Romanie????
De la Pitesti la Dunare !!!
Romania a sfidat si a infruntat Antanta. A avut ordin ca Armata Romana sa se opreasca pe Mures. Apoi a avut ordin sa nu depaseasca linia Arad-Oradea-Satu Mare (adica la 5 km pana in ele). Apoi sa nu depaseasca raul Tisa.
Antanta a fost fericita ca Romania a zdrobit Ungaria Sovietica. Antanta a fost fericita ca in zona Odessa Armata Rosie nu a miscat in front.
Si TOTUSI!
Romania a fost scoasa de pe lista tarilor care au primit despagubiri de razboi de la Germania!!!! SINGURA TARA BELIGERANTA!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asta DA pedeapsa.
Dar am castigat ROMANIA MARE!!!
Partial! Si de scurta durata (la scara istoriei).
Pentru oamenii acelor vremuri RESPECTUL MEU !!!
LA MULTI ANI ROMANIA!!! Cea profunda. Si cea MARE!
Tari precum Cehoslovacia, Serbia , Ucraina ar trebui sa ne fie cel putin recunoscatoare!
Dar oare s-a terminat totul la 1 decembrie 1918. Romania ar fi aratat oare asa cum o stim -daca anul 1919 nu ar fi existat???
NU!
1 decembrie 1918 nu ar fi insemant mare lucru fara tot ce s-a intamplat in anul 1919!!!
Sa ne fie clar. Romania Mare exista pentru ca Romania a luptat pe doua fronturi si pentru ca Romania a sfidat ANTANTA!!!
A dus lupte pline de maretie si de patriotism si in Est si in Vest.
Toate astea au culminat cu patrunderea Armatei Romane in Budapesta si dezintegrarea Republicii Sovietice Ungare. Tot cu aceasta ocazie a disparut si Republica Sovietica Slovaca.
DA !!! Romania a fost prima tara care s-a luptat pe fata cu COMUNISMUL!!!
Un episod nu asa de indepartat din istoria României sta intr-o umbra nedemna pentru niste stramosi asa de mari. Si de viteji !!!
Cand avem la indemana asa un frumos exemplu de maretie noi cautam mandria nationala tocmai pe vremea lui Burebista sau Decebal. Nu ca acolo nu s-ar gasi asa ceva. Dar exista ceva extraordinar de care ne desparte nici macar un secol.
Si ce poate fi mai maret si mai frumos decat:
- Unirea Basarabiei cu Romania. DA pentru ca exact in acele momente Romania era ranita si ocupata de trupele bulgare si germane. Si totusi asta nu a contat. Unirea nu a fost de conjunctura. A FOST DIN CREDINTA!
- Ramasa singura pe tot frontul de rasarit Romania a fost obligata sa ceară pace. Dar nimeni nu mai spune ca tratatul de pace NU A FOST SEMNAT DE REGELE FERDINAND!!!!! Deci fara consecinte juridice.
- Romania doar cu actul de la 1 decembrie 1918 ar fi fost mult mai mica decat o stim noi astazi. Orase precum Aradul, Oradea sau Satu-Mare ar fi fost in afara Romaniei.
- la 10 noiembrie 1918 Romania reintra in razboi. De acolo si " Treceti batalioane romane Carpatii".
Romania a fost atacata de Ungaria Sovietica. Nu Romania a atacat prima. A urmat un contra atac si incet incet linia frontului a ajuns de pe Tisa pana la Budapesta. Si zdrobirea si anihilarea comunismului in Ungaria.
Asta a fost frontul de Vest.
Pe frontul de Est trebuie subliniata aparitia Republicii Autonoma Sovietica Moldoveneasca ( actuala Transnistria). In data de 21 martie 1919 Romania ocupa Tiraspolul in ajutorul Antantei care ducea lupte grele in zona Odessa cu Armata Rosie. Acestea au fost trupele regimentului 39. In data de 27 mai 1919 orasul Tighina este atacat si partial cucerit de bolsevici. Cu ajutorul trupelor franceze in 28 mai Tighina este eliberata.
A existat o intelegere intre Lenin si Bela Kun pentru unirea Ungariei cu Rusia. Si o jonctiune intre Armata Rosie si armata comunista ungara ( sa zicem asa...). Care presupunea reducerea Romaniei la Muntenia. Fara macar Oltenia si fara Dobrogea.
Ce parere aveti de asa o Romanie????
De la Pitesti la Dunare !!!
Romania a sfidat si a infruntat Antanta. A avut ordin ca Armata Romana sa se opreasca pe Mures. Apoi a avut ordin sa nu depaseasca linia Arad-Oradea-Satu Mare (adica la 5 km pana in ele). Apoi sa nu depaseasca raul Tisa.
Antanta a fost fericita ca Romania a zdrobit Ungaria Sovietica. Antanta a fost fericita ca in zona Odessa Armata Rosie nu a miscat in front.
Si TOTUSI!
Romania a fost scoasa de pe lista tarilor care au primit despagubiri de razboi de la Germania!!!! SINGURA TARA BELIGERANTA!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asta DA pedeapsa.
Dar am castigat ROMANIA MARE!!!
Partial! Si de scurta durata (la scara istoriei).
Pentru oamenii acelor vremuri RESPECTUL MEU !!!
LA MULTI ANI ROMANIA!!! Cea profunda. Si cea MARE!
Tari precum Cehoslovacia, Serbia , Ucraina ar trebui sa ne fie cel putin recunoscatoare!
duminică, 17 noiembrie 2013
Roata lui Ontanu !
M-am nascut, am invatat si traiesc in mare parte in sectorul 2 din Bucuresti. Chiar daca pe buletinul meu scrie Ilfov, eu tot un bucurestean ma consider. Doar ca nu am drept de vot.
Si pentru ca nu imi pot exprima parerea despre sectorul pe care il iubesc prin vot, scriu pe blog.
La fix doua luni de la moartea copilului muscat de catei in parcul Tei, acelasi parc vrea sa aiba parte de o rebrandare. Parc de distractii. Eventual si de o casa a groazei. Iti trimit copilul intr-o casa plina de catei maidanezi agresivi. Si sa te tii aventura.
Asta cred ca este metoda de a scapa de cainii maidanezi preconizata de Ontanu.
Au trecut aproape 3 luni si toata lumea a uitat de moartea micutului. Si frenezia anti-catei s-a muiat si ea. Asta pana ce alt copil o sa moara muscat. Politicenii o sa trimita coroane de flori si o sa-si stearga o lacrima in direct la o ora de maxima audienta.
Asa ca vreau si eu putin sa scriu despre incompetenta domnului primar al sectorului 2.
Sau despre lipsa de viziune si solutii.
Si o sa vorbesc despre zona Fabrica de Glucoza + Dimitrie Pompei + Soseaua Petricani pana la intersectia Doamna Ghica Colentina.
Pentru circulatia auto zona respectiva este cosmarul pe pamant. Pierzi o jumatate de ora dimineata si aproape o ora seara sa faci un drum pe care sambata sau duminica il faci in 7 minute.
Si de ce?
Pentru ca a permis ca pe bulevardul Dimitrie Pompei sa functioneze o fabrica de tigari. Care trebuie si ea aprovizionata cu TIR-ul. Si acesta blocheaza Dimitrie Pompei care de la 9 la 18 este de fapt o super parcare. Mii de masini stau atarnate pe orice locsor liber. Printre ele se inghesuie autobuzele private care fac curse de la statia de metrou pana la birourile din Ilfov-Pipera. Zona este un iad. Si in continuare nu se gasesc solutii. Dimitrie Pompei are un acces foarte prost in Barbu Vacarescu.
Se stie de cel putin 10 ani ca in zona Mobexpert de la Petricani- Fabrica de Glucoza o sa intre A3 Bucuresti Ploiesti. Si aici nu se rezolva nimic. Fabrica de Glucoza trebuia supralargita de ani buni. Proiectul pasajului care acum trece acum peste Barbu Vacarescu trebuia initial sa fie in zona Fabricii de Glucoza astfel incat Fabrica de Glucoza sa ajunga pe malul lacului pana la Ambasada Chineza (un proiect logic) si sa se lege cu Aviatorilor.
La fel si supralargirea Soselei Petricani. Milioane de euro au fost cheltuite cu floricelele si sistemele de irigat intr-o zona ce urmeaza a fi sistematizata. Toata infrastructura de sub Soseaua Petricani este partial inlocuita ( si se tot repara) si partial este deplorabila. Cum sa bagi autostrada intr-o strada cu infrastructura nefinalizata. Cat va dura aici santierul cand zona deja este de calvar???
La toate aceste probleme ROATA lui Ontanu este solutia.
Eventual si un ceaun cu fasole si mititei la gratar!
Eu unul nu l-as vota pe Ontanu chiar de ar candida impotriva lui Nosferatu!
Si pentru ca nu imi pot exprima parerea despre sectorul pe care il iubesc prin vot, scriu pe blog.
La fix doua luni de la moartea copilului muscat de catei in parcul Tei, acelasi parc vrea sa aiba parte de o rebrandare. Parc de distractii. Eventual si de o casa a groazei. Iti trimit copilul intr-o casa plina de catei maidanezi agresivi. Si sa te tii aventura.
Asta cred ca este metoda de a scapa de cainii maidanezi preconizata de Ontanu.
Au trecut aproape 3 luni si toata lumea a uitat de moartea micutului. Si frenezia anti-catei s-a muiat si ea. Asta pana ce alt copil o sa moara muscat. Politicenii o sa trimita coroane de flori si o sa-si stearga o lacrima in direct la o ora de maxima audienta.
Asa ca vreau si eu putin sa scriu despre incompetenta domnului primar al sectorului 2.
Sau despre lipsa de viziune si solutii.
Si o sa vorbesc despre zona Fabrica de Glucoza + Dimitrie Pompei + Soseaua Petricani pana la intersectia Doamna Ghica Colentina.
Pentru circulatia auto zona respectiva este cosmarul pe pamant. Pierzi o jumatate de ora dimineata si aproape o ora seara sa faci un drum pe care sambata sau duminica il faci in 7 minute.
Si de ce?
Pentru ca a permis ca pe bulevardul Dimitrie Pompei sa functioneze o fabrica de tigari. Care trebuie si ea aprovizionata cu TIR-ul. Si acesta blocheaza Dimitrie Pompei care de la 9 la 18 este de fapt o super parcare. Mii de masini stau atarnate pe orice locsor liber. Printre ele se inghesuie autobuzele private care fac curse de la statia de metrou pana la birourile din Ilfov-Pipera. Zona este un iad. Si in continuare nu se gasesc solutii. Dimitrie Pompei are un acces foarte prost in Barbu Vacarescu.
Se stie de cel putin 10 ani ca in zona Mobexpert de la Petricani- Fabrica de Glucoza o sa intre A3 Bucuresti Ploiesti. Si aici nu se rezolva nimic. Fabrica de Glucoza trebuia supralargita de ani buni. Proiectul pasajului care acum trece acum peste Barbu Vacarescu trebuia initial sa fie in zona Fabricii de Glucoza astfel incat Fabrica de Glucoza sa ajunga pe malul lacului pana la Ambasada Chineza (un proiect logic) si sa se lege cu Aviatorilor.
La fel si supralargirea Soselei Petricani. Milioane de euro au fost cheltuite cu floricelele si sistemele de irigat intr-o zona ce urmeaza a fi sistematizata. Toata infrastructura de sub Soseaua Petricani este partial inlocuita ( si se tot repara) si partial este deplorabila. Cum sa bagi autostrada intr-o strada cu infrastructura nefinalizata. Cat va dura aici santierul cand zona deja este de calvar???
La toate aceste probleme ROATA lui Ontanu este solutia.
Eventual si un ceaun cu fasole si mititei la gratar!
Eu unul nu l-as vota pe Ontanu chiar de ar candida impotriva lui Nosferatu!
La Multi Ani, Print de Wales !
Stimate cetatean al UE Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor va adresez pe aceasta cale invitatia de a fi de acord cu investirea dumneavoastra pe tronul Romaniei sub numele de Carol al III-lea prin plebiscit.
Asta ar fi cel mai bun raspuns la campania " Why dont't you come over?" .
De ce cred sincer in propunerea susmentionata.
Primul aspect ar fi ca Romania este deja o republica (mareata vatra). Care s-a instaurat prin forta Armatei Rosii si prin vointa lui Stalin. Deci nu ii vad legitimitatea istorica. Si mai ales ca din exemplele de presedinti , mie unul nu mi-au inspirat incredere niciunul, mai ales ca nu vad un viitor pentru institutia prezidentiala in contextul existentei actualei clase politice. Actuala clasa politica nu poate naste personalitatea de care Romania are nevoie. Partidul care genereaza presedintele il tine in continuare dependent de partid printr-o simbioza letala pentru Romania.
De fapt toate aceste framantari si dileme au mai fermentat odata in Romania. De la Revolutia din 1848 pana in 1859 si tocmai pana in 1866.
NU EXISTA POSIBILITATE CA ROMANII SA-SI ADMINISTREZE SINGURI TARA !!!!
Asta este Romania! Se fura si se minte !
Avem nevoie de alt sange proaspat si neinfectat politic.
Al doilea aspect ar fi existenta unei Case Regale in Romania. Din pacate eu nu o vad ca o solutie viabila. Cu toate ca il iubesc pe Regele Mihai consider ca nu mai are vigoarea de a schimba radical Romania. La fel gandesc si despre domnul Radu Duda. Care oricat s-ar stradui tot nu poate isi depasi conditia. Astfel consider ideea ca actuala Casa Regala sa poate sta deoparte de cloaca politica a Miticilor de Bucuresti ca fiind futila. Asa ca si aici vad un drum inchis, sau fara finalitate. Ar fi o schimbare doar de forma, actualul politic urmand sa acapareze total Casa Regala. Care este prea infometata, usor vindicativa si prea ancorata in trecut. Iar colaboratorii sunt si ei cel putin greu de dezlipit de trecutul comunist. Este pur si simplu VIRUSATA. Cu un virus rosu extrem de agresiv si de inselator.
Asa ca profilul meu de REGE suna cam asa:
- sa fie cineva botezat cu apa chiar din raul Iordanului;
- sa fi urmat cursuri de fotbal la scoala primara;
- sa fi angajat intr-o groaza de proiecte sociale si ecologice;
- sa aiba cea mai buna educatie;
- sa fie foarte bogat;
- sa iubesca si sa inteleaga ceea ce altora li se pare greu de iubit si inteles.
Cand am fost la Londra, la o plimbare cu vaporasul pe Tamisa, ghidul a comentat ceva despre gusturile Printului Charles si aplecarea lui spre frumos. Cu referire clara la Camilla. Toata lumea din vapor a ras.
Asa ca de el este lipita o eticheta de necunoscator si nerafinat. Si asta tot din comparatia Camilla - Diana.
Eu insa il inteleg perfect. Si il aprob in totalitate.
Un barbat care ii marturiseste amantei ca ar dori sa fie Tampax-ul ei, stie despre ce vorbeste. Si mai ales ca relatia lui cu Camilla este deasupra timpului.
La fel ca relatia lui cu Romania.
Romania cea urata si hulita este in sufletul lui Charles asemenea Camillei.
Daca UK este Diana, atunci cu siguranta Romania este Camilla.
Eu cred ca tronul Angliei nu il va vedea niciodata.
Asa ca tronul Romaniei pare o tina mult mai realista.
LA MULTI ANI MAIESTATE......... CAROL al III-lea!!
Costurile anuale cu intretinerea unei Case Regale sunt comparabile cu bugetul Presedentiei. La aceste calcule trebuie adaugate si cheltuielile cu alegerile. Si cele vizibile si cele invizibile.
Asa ca nu este vorba de bani!
Asta ar fi cel mai bun raspuns la campania " Why dont't you come over?" .
De ce cred sincer in propunerea susmentionata.
Primul aspect ar fi ca Romania este deja o republica (mareata vatra). Care s-a instaurat prin forta Armatei Rosii si prin vointa lui Stalin. Deci nu ii vad legitimitatea istorica. Si mai ales ca din exemplele de presedinti , mie unul nu mi-au inspirat incredere niciunul, mai ales ca nu vad un viitor pentru institutia prezidentiala in contextul existentei actualei clase politice. Actuala clasa politica nu poate naste personalitatea de care Romania are nevoie. Partidul care genereaza presedintele il tine in continuare dependent de partid printr-o simbioza letala pentru Romania.
De fapt toate aceste framantari si dileme au mai fermentat odata in Romania. De la Revolutia din 1848 pana in 1859 si tocmai pana in 1866.
NU EXISTA POSIBILITATE CA ROMANII SA-SI ADMINISTREZE SINGURI TARA !!!!
Asta este Romania! Se fura si se minte !
Avem nevoie de alt sange proaspat si neinfectat politic.
Al doilea aspect ar fi existenta unei Case Regale in Romania. Din pacate eu nu o vad ca o solutie viabila. Cu toate ca il iubesc pe Regele Mihai consider ca nu mai are vigoarea de a schimba radical Romania. La fel gandesc si despre domnul Radu Duda. Care oricat s-ar stradui tot nu poate isi depasi conditia. Astfel consider ideea ca actuala Casa Regala sa poate sta deoparte de cloaca politica a Miticilor de Bucuresti ca fiind futila. Asa ca si aici vad un drum inchis, sau fara finalitate. Ar fi o schimbare doar de forma, actualul politic urmand sa acapareze total Casa Regala. Care este prea infometata, usor vindicativa si prea ancorata in trecut. Iar colaboratorii sunt si ei cel putin greu de dezlipit de trecutul comunist. Este pur si simplu VIRUSATA. Cu un virus rosu extrem de agresiv si de inselator.
Asa ca profilul meu de REGE suna cam asa:
- sa fie cineva botezat cu apa chiar din raul Iordanului;
- sa fi urmat cursuri de fotbal la scoala primara;
- sa fi angajat intr-o groaza de proiecte sociale si ecologice;
- sa aiba cea mai buna educatie;
- sa fie foarte bogat;
- sa iubesca si sa inteleaga ceea ce altora li se pare greu de iubit si inteles.
Cand am fost la Londra, la o plimbare cu vaporasul pe Tamisa, ghidul a comentat ceva despre gusturile Printului Charles si aplecarea lui spre frumos. Cu referire clara la Camilla. Toata lumea din vapor a ras.
Asa ca de el este lipita o eticheta de necunoscator si nerafinat. Si asta tot din comparatia Camilla - Diana.
Eu insa il inteleg perfect. Si il aprob in totalitate.
Un barbat care ii marturiseste amantei ca ar dori sa fie Tampax-ul ei, stie despre ce vorbeste. Si mai ales ca relatia lui cu Camilla este deasupra timpului.
La fel ca relatia lui cu Romania.
Romania cea urata si hulita este in sufletul lui Charles asemenea Camillei.
Daca UK este Diana, atunci cu siguranta Romania este Camilla.
Eu cred ca tronul Angliei nu il va vedea niciodata.
Asa ca tronul Romaniei pare o tina mult mai realista.
LA MULTI ANI MAIESTATE......... CAROL al III-lea!!
Costurile anuale cu intretinerea unei Case Regale sunt comparabile cu bugetul Presedentiei. La aceste calcule trebuie adaugate si cheltuielile cu alegerile. Si cele vizibile si cele invizibile.
Asa ca nu este vorba de bani!
Andrei si inotul
Andrei nu face numai karate. Mai practica si alte sporturi.
Cum ar fi inotul.
Din pacate eu nu am putut fi un bun instructor pentru Andrei. Poate si datorita legaturii sufletesti dintre noi. Nu pot avea fermitatea unui strain.
Si mai ales ca eu am invatat sa inot prin metoda imersiunii.
Era anul 1971 si se intampla la piscina hotelului Cozia. Unde la un moment dat m-am trezit singur in apa. Si a trebuit sa ma descurc. Dar atunci nu erau instructori de inot pe toate drumurile.
Cautand si tot cautand, am gasit instructorul ideal chiar la o azvârlitura de bat.
Se numeste Daniel si impreuna cu jumatatea lui invata tainele inotului o multime de pusti de prin Fundeni si nu numai.
Bazinul este marisor si apa OK.
Rezultatele pentru mine sunt incurajatoare.
Daca la karate nu simt instinctul de killer, la inot chiar consider ca exista un mare potential. Chiar de campion.
Iata unde puteti urmari un fragment din cum se mişca Andrei.
http://youtu.be/-_5XCZlbPkY
Cum ar fi inotul.
Din pacate eu nu am putut fi un bun instructor pentru Andrei. Poate si datorita legaturii sufletesti dintre noi. Nu pot avea fermitatea unui strain.
Si mai ales ca eu am invatat sa inot prin metoda imersiunii.
Era anul 1971 si se intampla la piscina hotelului Cozia. Unde la un moment dat m-am trezit singur in apa. Si a trebuit sa ma descurc. Dar atunci nu erau instructori de inot pe toate drumurile.
Cautand si tot cautand, am gasit instructorul ideal chiar la o azvârlitura de bat.
Se numeste Daniel si impreuna cu jumatatea lui invata tainele inotului o multime de pusti de prin Fundeni si nu numai.
Bazinul este marisor si apa OK.
Rezultatele pentru mine sunt incurajatoare.
Daca la karate nu simt instinctul de killer, la inot chiar consider ca exista un mare potential. Chiar de campion.
Iata unde puteti urmari un fragment din cum se mişca Andrei.
http://youtu.be/-_5XCZlbPkY
Multumesc Daniel Popescu!
Taierea motului copilului!
Ce parinte nu a practicat obiceiul neortodox de a taia motul copilului.
Si de a-i pune pe tava diverse obiecte din care copilul sa-si aleaga cateva.
Toata lumea considera acesta moment ca fiind o poarta deschisa spre viitor si prin alegerile facute copilul isi dezvaluie putin din viitorul lui.
Aici din pacate am o viziune proprie asupra evenimentului si as spune ca nu este vorba de o poarta spre viitor ci de una spre trecut.
Copilul nu alege obiecte pe care le va utiliza in viitor ci obiecte pe care le cunoaste deja.
Si acum am sa va spun o mica poveste legata de Dalai Lama.
Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, este al 5-lea copil dintre cei 16 din familia sa din satul Taktser din provincia tibetana Amdo si a fost numit succesorul celui de-al 13-lea Dalai Lama de la varsta de doi ani.
Nascut la 6 iulie 1935, Dalai Lama a fost proclamat ca nou conducator al tibetanilor la 17 noiembrie 1950, devenind cel mai important conducator politic, la doar o luna dupa invadarea Tibetului de catre chinezi, de la 7 octombrie 1950. In 1954 Dalai Lama a mers la Beijing pentru a vorbi cu conducatorul Chinez Mao Zedong si a fost ales presedinte al Congresului National Chinez. Totusi, dupa caderea miscarii rezistentei tibetane din 1959, Dalai Lama s-a retras in India, unde se afla si in prezent.
Si de a-i pune pe tava diverse obiecte din care copilul sa-si aleaga cateva.
Toata lumea considera acesta moment ca fiind o poarta deschisa spre viitor si prin alegerile facute copilul isi dezvaluie putin din viitorul lui.
Aici din pacate am o viziune proprie asupra evenimentului si as spune ca nu este vorba de o poarta spre viitor ci de una spre trecut.
Copilul nu alege obiecte pe care le va utiliza in viitor ci obiecte pe care le cunoaste deja.
Si acum am sa va spun o mica poveste legata de Dalai Lama.
Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, este al 5-lea copil dintre cei 16 din familia sa din satul Taktser din provincia tibetana Amdo si a fost numit succesorul celui de-al 13-lea Dalai Lama de la varsta de doi ani.
Nascut la 6 iulie 1935, Dalai Lama a fost proclamat ca nou conducator al tibetanilor la 17 noiembrie 1950, devenind cel mai important conducator politic, la doar o luna dupa invadarea Tibetului de catre chinezi, de la 7 octombrie 1950. In 1954 Dalai Lama a mers la Beijing pentru a vorbi cu conducatorul Chinez Mao Zedong si a fost ales presedinte al Congresului National Chinez. Totusi, dupa caderea miscarii rezistentei tibetane din 1959, Dalai Lama s-a retras in India, unde se afla si in prezent.
Ritualul de alegere a fost acelasi pentru toti cei 14 Dalai Lama de dinaintea actualului.
Chiar inainte de moarte, Dalai Lama aduna un consiliu special pentru desemnarea viitorului Dalai Lama.
El indica o zona geografica in care se va reincarna. Pe baza acestei zone calugarii pleaca si cerceteaza copii cu varste intre 1 si 3 ani.
Ritualul este destul de secret dar se pare ca include ca proba eliminatorie alegerea de pe o tava cu multe obiecte a 4 obiecte care se presupune ca i-au fost dragi si lui Buddha. Asa ca fiecare copil desemnat Dalai Lama a ales de pe tava exact aceleasi 4 obiecte. De fiecare data!
Pentru desemnarea actualului Dalai Lama au fost testati inca alti 4 copii.
Aceste obiecte au apartinut si i-au fost dragi lui Buddha. Asa ca doar o adevarata reincarnare a lui Buddha poate iubi si alege aceleasi 4 obiecte.
Asa ca noi la taierea motului oare ce vedem cand copilul alege:
Viitorul sau Trecutul?????
Despre patriotism !
Am auzit tot felul de definitii ale patriotismului. De la registru nationalist pana la cel popular, trecand prin cel religios.
Eu personal nu aveam o explicatie coerenta a fenomenului. Si asta pana de curand.
Inca mai stau si ma gandesc daca este vorba de patriotism sau o stare avansata de tulburare.
Sa vedem ce zic si cei care ma citesc.
Totul a inceput cu un nou concurs de karate a lui Andrei. Care a avut loc acum doua saptamani la Scoala Americana. Si unde au venit copiii de la clubul in care activeaza si Andrei. Multi romani dar si destul de multi straini.
Andrei a avut parte la categoria lui de varsta de ceva copii. Nu ca altii care cu un singur meci aveau locul doi asigurat.
Asa ca primul meci l-a avut cu un baietel din Rusia. Fyodor pe numele lui mic. Tatal arata ca un voleibalist in forma maxima si mama arata de parca s-a dat jos de pe scena Balsoi-ului. Asa ca stiam ca va fi o lupta grea. Chiar daca dupa centura Andrei era favorit.
Si incepe lupta. Si eu incep sa-l incurajez. Si in timp ce eu strigam aud voci care nu rasunau in romana.
Erau in limba rusa. Si care nu spuneau decat : "DAVAY"!
Si o spuneau cu o frecvanta si o tarie care pe mine incepea sa ma acopere.
Si brusc am simtit un fior rece pe sira spinarii. Am inceput sa maresc si eu intensitatea si cadenta.
Si brusc ma trezesc ca strig in marea de DAVAY-uri : " HAI ROMANIA!"
Asa de rau am luat-o razna. Era deja pentru mine un meci cu Rusia si Andrei era luptatorul impotriva Davay-ului.
Asta a fost atmosfera pe care am simtit-o!
Asta a fost momentul in care s-a declasat ceva in mine.
Andrei s-a mai luptat si cu alti copii. Si cu alti straini.
A fost suficient sa aud un DAVAY ( de fapt multe si agresive) sa ma transpun si sa ma simt depasit la nivel personal de aceasta lupta.
Poate ca nu este normal dar v-am povestit ceea ce am simtit eu.
Pe Andrei il puteti vedea la timpul 1:56 si 2:21 cat si pe mine.
http://vimeo.com/79512623
Andrei a invins in aceasta lupta. Si in urmatoarea cu nepotul presedintelui pentru o noapte.
A fost oprit in finala de un genunchi nemilos aplicat direct intre picioare. S-a ridicat si cu lacrimi in ochi a continuat lupta.
La final m-a intrebat cum de a pierdut datorita unei lovituri nepermise cu genunchiul. Nu am putut raspunde. Mai ales ca unul din arbitrii, impotriva vointei centralului, l-a desemnat pe el invingator.
BRAVO ANDREI!
Eu personal nu aveam o explicatie coerenta a fenomenului. Si asta pana de curand.
Inca mai stau si ma gandesc daca este vorba de patriotism sau o stare avansata de tulburare.
Sa vedem ce zic si cei care ma citesc.
Totul a inceput cu un nou concurs de karate a lui Andrei. Care a avut loc acum doua saptamani la Scoala Americana. Si unde au venit copiii de la clubul in care activeaza si Andrei. Multi romani dar si destul de multi straini.
Andrei a avut parte la categoria lui de varsta de ceva copii. Nu ca altii care cu un singur meci aveau locul doi asigurat.
Asa ca primul meci l-a avut cu un baietel din Rusia. Fyodor pe numele lui mic. Tatal arata ca un voleibalist in forma maxima si mama arata de parca s-a dat jos de pe scena Balsoi-ului. Asa ca stiam ca va fi o lupta grea. Chiar daca dupa centura Andrei era favorit.
Si incepe lupta. Si eu incep sa-l incurajez. Si in timp ce eu strigam aud voci care nu rasunau in romana.
Erau in limba rusa. Si care nu spuneau decat : "DAVAY"!
Si o spuneau cu o frecvanta si o tarie care pe mine incepea sa ma acopere.
Si brusc am simtit un fior rece pe sira spinarii. Am inceput sa maresc si eu intensitatea si cadenta.
Si brusc ma trezesc ca strig in marea de DAVAY-uri : " HAI ROMANIA!"
Asa de rau am luat-o razna. Era deja pentru mine un meci cu Rusia si Andrei era luptatorul impotriva Davay-ului.
Asta a fost atmosfera pe care am simtit-o!
Asta a fost momentul in care s-a declasat ceva in mine.
Andrei s-a mai luptat si cu alti copii. Si cu alti straini.
A fost suficient sa aud un DAVAY ( de fapt multe si agresive) sa ma transpun si sa ma simt depasit la nivel personal de aceasta lupta.
Poate ca nu este normal dar v-am povestit ceea ce am simtit eu.
Pe Andrei il puteti vedea la timpul 1:56 si 2:21 cat si pe mine.
http://vimeo.com/79512623
Andrei a invins in aceasta lupta. Si in urmatoarea cu nepotul presedintelui pentru o noapte.
A fost oprit in finala de un genunchi nemilos aplicat direct intre picioare. S-a ridicat si cu lacrimi in ochi a continuat lupta.
La final m-a intrebat cum de a pierdut datorita unei lovituri nepermise cu genunchiul. Nu am putut raspunde. Mai ales ca unul din arbitrii, impotriva vointei centralului, l-a desemnat pe el invingator.
BRAVO ANDREI!
vineri, 15 noiembrie 2013
Puterea de a face ceea ce crezi ca este bine
Acum cativa ani am fost la un interviu pentru a ma angaja manager la o companie multinationala. Unde se pare ca nu am ajuns. Poate si pentru ca pe atunci vedeam putin altfel lucrurile.
Interviul nu a fost un interviu propriu-zis ci o discutie amicala. Intr-un colt al incaperii statea o psiholoaga si ma urmarea.
La un moment dat pica si o intrebare "capcana".
Ce parere am eu daca seful meu greseste sau daca eu nu sunt de acord cu el. Ce voi face?
Atunci raspunsul meu a fost ca in fata colegilor nu il voi contrazice, dar in particluar ii voi spune punctul meu de vedere.
Atunci multinationalul a avut o reactie..... ca asta este un mod tipic de gandire romaneasca.
De atunci ma tot gandesc.
Si de curand am gasit raspunsul.
Pentru mine lucrurile erau clare. Angajatorul este angajator si angajatul este angajat. Din moment ce el ma angajeaza pe mine este clar ca este mai sus in lantul trofic. Altfel il angajam eu pe el!!!!
DAR!
La lucrarea de care va povesteam am avut un moment crucial acum cateva zile.
Am primit un ordin direct de a sista lucrarile si de a trimite oamenii la alte lucrari.
DAR!
Am nesocotit ordinul si am continuat lucrarea.
Pentru ca am crezut ca este o masura luata la nervi si neproductiva pentru colaborarea intre beneficiar si executant. Pentru ca am simtit ca lucrurile sunt doar temporar complicate si de fapt ele nu evoluau pe o panta negativa.
Asa ca fara sa stie sau sa isi dea seama eu mi-am continuat treaba si lucrurile s-au normalizat si conflicut s-a atenuat.
Acum lucrurile sunt istorie si momentul crucial este in spate ingropat.
Am ajuns sa imi ignor angajatorul si sa fac ceea ce am crezut eu ca este corect sa fac. Cu toate ca nu este firma mea, afacerea mea si nu am nici un bonus sau recompensa materiala. Salariu si doar atat.
Cu toate astea nu m-am dat deoparte si mi-am sustinut si pus in practica punctul de vedere.
Si acum vin si spun. Multinationalul avea dreptate. Daca in tara asta fiecare ne-am sustine punctele de vedere in care credem si nu am considera ca nu este treaba noastra cu ceea ce se intampla,poate Romania ar arata altfel.
Da ar trebui sa ne pese daca guvernul isi bate joc de noi. Daca este incapabil sa gestioneze economia si sa asigure un nivel decent de trai si asta fara a pune taxe peste taxe pe cei care muncesc cinstit.
Cum ar fi daca noi chiar am lupta pentru ceea ce credem ca este BINE si CORECT?
Interviul nu a fost un interviu propriu-zis ci o discutie amicala. Intr-un colt al incaperii statea o psiholoaga si ma urmarea.
La un moment dat pica si o intrebare "capcana".
Ce parere am eu daca seful meu greseste sau daca eu nu sunt de acord cu el. Ce voi face?
Atunci raspunsul meu a fost ca in fata colegilor nu il voi contrazice, dar in particluar ii voi spune punctul meu de vedere.
Atunci multinationalul a avut o reactie..... ca asta este un mod tipic de gandire romaneasca.
De atunci ma tot gandesc.
Si de curand am gasit raspunsul.
Pentru mine lucrurile erau clare. Angajatorul este angajator si angajatul este angajat. Din moment ce el ma angajeaza pe mine este clar ca este mai sus in lantul trofic. Altfel il angajam eu pe el!!!!
DAR!
La lucrarea de care va povesteam am avut un moment crucial acum cateva zile.
Am primit un ordin direct de a sista lucrarile si de a trimite oamenii la alte lucrari.
DAR!
Am nesocotit ordinul si am continuat lucrarea.
Pentru ca am crezut ca este o masura luata la nervi si neproductiva pentru colaborarea intre beneficiar si executant. Pentru ca am simtit ca lucrurile sunt doar temporar complicate si de fapt ele nu evoluau pe o panta negativa.
Asa ca fara sa stie sau sa isi dea seama eu mi-am continuat treaba si lucrurile s-au normalizat si conflicut s-a atenuat.
Acum lucrurile sunt istorie si momentul crucial este in spate ingropat.
Am ajuns sa imi ignor angajatorul si sa fac ceea ce am crezut eu ca este corect sa fac. Cu toate ca nu este firma mea, afacerea mea si nu am nici un bonus sau recompensa materiala. Salariu si doar atat.
Cu toate astea nu m-am dat deoparte si mi-am sustinut si pus in practica punctul de vedere.
Si acum vin si spun. Multinationalul avea dreptate. Daca in tara asta fiecare ne-am sustine punctele de vedere in care credem si nu am considera ca nu este treaba noastra cu ceea ce se intampla,poate Romania ar arata altfel.
Da ar trebui sa ne pese daca guvernul isi bate joc de noi. Daca este incapabil sa gestioneze economia si sa asigure un nivel decent de trai si asta fara a pune taxe peste taxe pe cei care muncesc cinstit.
Cum ar fi daca noi chiar am lupta pentru ceea ce credem ca este BINE si CORECT?
marți, 12 noiembrie 2013
11.11.1918 ora 11.00
Sau cum s-a incheiat primul razboi mondial!
Evident ca toata lumea stie ca Germania a pierdut razboiul si ca a trebuit sa plateasca despagubiri de razboi.
Istoria condensata, in viziunea unui german de rand din acea vreme, a perioadei intre Compiegne si Versailles
- transformarea unui armistitiu in capitulare;
- plata unor despagubiri imense din partea Germaniei;
- atacul asupra institutiilor monarhice traditionale din Germania de catre partidul condus de Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht finalizat cu daramarea monarhiei;
- finantele americane au impus Germaniei statutul de invins si aproape au distrus-o financiar.
Pe aceste fundamente s-a ridicat Hitler. Si a reusit sa duca aproape o intreaga natiune pe un drum aproape fara de intoarcere. Cine stie cum ar fi aratat lumea daca el nu ar fi atacat pe doua fronturi?
Si pentru ca totusi un lucru nu se spune clar eu vreau in aceste randuri sa evoc memoria acelor clipe.
Context general.
Razboiul nu avea in acele clipe un castigator clar.
DA! America intrase in razboi de curand si pompa masiv bani, armament si recruti proaspeti.
DA! Germania era sleita si fara prea mare viitor. Dar nu pierduse nici o palma de pamant german. Luptele se duceau inca in Franta. Si mai puteau dura ca doar venea iarna si o ofensiva era exclusa.
SI ATUNCI DE CE?????
In Germania era haos. Revolutia comunista lovise Kiel-ul, Hamburg si se apropia de Berlin. Si de acolo pana sa se inroseasca toata Europa era doar un pas. Kaiserul fugise in Olanda.
ASA CA.
Germania cere ARMISTITIU !!!! Nu capitulare. Doar Armistitiu.
Pe care USA si restul se grabesc sa il acorde.
In seara zilei de 10.11.1918 termenii erau de Armistitiu. Se convine o formula de Armistitiu. Care este prezentata partilor, urmand ca in dimineata zilei urmatoare sa se semneze acordul. Nimeni nu vorbea despre capitulare.
Peste noapte datele problemei se schimba dramatic.
Reprezentantii USA le cer Angliei si Frantei sa plateasca ajutorul financiar si militar oferit de USA. DAR! Anglia si Franta nu au bani sa plateasca sumele cerute. Era ca si cum ele ar fi fost invinse in primul razboi mondial.
Atunci : Au hotarat sa arunce in sarcina Germaniei intregul efort de razboi.
Asa s-a scris ISTORIA! De la BANI!
Motivatia a fost ca in Germania este Revolutie si nu la Paris sau Londra.
La ora 5.00 hartia modificata este pusa in fata reprezentantului Germaniei. Care accepta si semneaza!
La ora 11.00 focul inceteaza si incepe curatenia anti-comunista in Europa.
Asta a fost pretul platit pentru ca Germania sa nu devina a 3 tara comunista dupa Rusia si Ungaria.
Inca o dovada ca un lucru incorect nu are cum sa dureze mult.
Din pacate modul de a actiona al USA, al Frantei si al Angliei l-au adus la putere pe Hitler.
Germania dorea pacea. Dar nu o dorea in genunchi! Si cine a crezut ca Germania poate fi îngenuncheata usor s-a inselat amarnic.
Asa ca dupa al doilea razboi mondial a fost un vizionar pe nume Robert Schuman!
La fel ca si planul Marshall!
Macar lumea a invatat din propriile greseli!
De aceea am ajuns in 2013 fara a mai avea razboi in Europa. Si motive ar fi fost suficiente....
Evident ca toata lumea stie ca Germania a pierdut razboiul si ca a trebuit sa plateasca despagubiri de razboi.
Istoria condensata, in viziunea unui german de rand din acea vreme, a perioadei intre Compiegne si Versailles
- transformarea unui armistitiu in capitulare;
- plata unor despagubiri imense din partea Germaniei;
- atacul asupra institutiilor monarhice traditionale din Germania de catre partidul condus de Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht finalizat cu daramarea monarhiei;
- finantele americane au impus Germaniei statutul de invins si aproape au distrus-o financiar.
Pe aceste fundamente s-a ridicat Hitler. Si a reusit sa duca aproape o intreaga natiune pe un drum aproape fara de intoarcere. Cine stie cum ar fi aratat lumea daca el nu ar fi atacat pe doua fronturi?
Si pentru ca totusi un lucru nu se spune clar eu vreau in aceste randuri sa evoc memoria acelor clipe.
Context general.
Razboiul nu avea in acele clipe un castigator clar.
DA! America intrase in razboi de curand si pompa masiv bani, armament si recruti proaspeti.
DA! Germania era sleita si fara prea mare viitor. Dar nu pierduse nici o palma de pamant german. Luptele se duceau inca in Franta. Si mai puteau dura ca doar venea iarna si o ofensiva era exclusa.
SI ATUNCI DE CE?????
In Germania era haos. Revolutia comunista lovise Kiel-ul, Hamburg si se apropia de Berlin. Si de acolo pana sa se inroseasca toata Europa era doar un pas. Kaiserul fugise in Olanda.
ASA CA.
Germania cere ARMISTITIU !!!! Nu capitulare. Doar Armistitiu.
Pe care USA si restul se grabesc sa il acorde.
In seara zilei de 10.11.1918 termenii erau de Armistitiu. Se convine o formula de Armistitiu. Care este prezentata partilor, urmand ca in dimineata zilei urmatoare sa se semneze acordul. Nimeni nu vorbea despre capitulare.
Peste noapte datele problemei se schimba dramatic.
Reprezentantii USA le cer Angliei si Frantei sa plateasca ajutorul financiar si militar oferit de USA. DAR! Anglia si Franta nu au bani sa plateasca sumele cerute. Era ca si cum ele ar fi fost invinse in primul razboi mondial.
Atunci : Au hotarat sa arunce in sarcina Germaniei intregul efort de razboi.
Asa s-a scris ISTORIA! De la BANI!
Motivatia a fost ca in Germania este Revolutie si nu la Paris sau Londra.
La ora 5.00 hartia modificata este pusa in fata reprezentantului Germaniei. Care accepta si semneaza!
La ora 11.00 focul inceteaza si incepe curatenia anti-comunista in Europa.
Asta a fost pretul platit pentru ca Germania sa nu devina a 3 tara comunista dupa Rusia si Ungaria.
Inca o dovada ca un lucru incorect nu are cum sa dureze mult.
Din pacate modul de a actiona al USA, al Frantei si al Angliei l-au adus la putere pe Hitler.
Germania dorea pacea. Dar nu o dorea in genunchi! Si cine a crezut ca Germania poate fi îngenuncheata usor s-a inselat amarnic.
Asa ca dupa al doilea razboi mondial a fost un vizionar pe nume Robert Schuman!
La fel ca si planul Marshall!
Macar lumea a invatat din propriile greseli!
De aceea am ajuns in 2013 fara a mai avea razboi in Europa. Si motive ar fi fost suficiente....
duminică, 10 noiembrie 2013
Vanitatea
De mult vreau sa scriu si eu despre pacate. Eventual despre cele 7 pacate capitale. Teoretic vanitatea nu intra direct si explicit in lista celor 7 pacate capitale. Dar exista un moment in viata fiecarui om in care vanitatea iti poate intuneca judecata.
Sunt in fata unui test in viata. Si acest test a inceput pentru mine in jur de 23 august. Odata cu preluarea intempestiva a unui proiect major de instalatii din ziua de astazi. Un proiect dorit de multi dar adjudecat de compania unde lucrez. Si pentru ca lista doritorilor era foarte mare si pretul de executie a fost foarte mic. Atat de mic incat nici nu poate fi vorba de profit. Chiar din contra.
Iata-ma prins intr-o postura cel putin ingrata. Un cartof fierbinte de care nimeni nu vroia sa aiba grija.
Asa ca am pornit la drum. Si am incercat sa imi dau toata silinta.
Adica :
- am revizuit si optimizat proiectul cat am putut;
- am dat solutii tehnico-economice cat mai convenabile;
- am fost si project-manager si sef de santier si maistru si responsabil tehnic cu executia si responsabil cu protectia muncii si cel care intocmeste cartea constructiei si uneori am facut si aprovizionare.
Au fost zile in care ma luptam cu subantreprenorii neavand pe nimeni alaturi. Zile in care descarcam utilaje de sute de kilograme cu mainile.
Acum sunt in faza probelor. Adica spre final.
Foarte bine si frumos ati zice.
Da! Dar ....
De circa doua saptamani unul din sefii de la beneficiar a pus ochii pe mine.
Si in fiecare zi imi spune : "Bai, esti baiat destept. O sa te iau la mine!" Imi spune mie, le spune asta si colegilor si angajatorilor mei.
Asa incat toata lumea este convinsa ca eu sunt suit cu arme si bagaje in alta barca.
Si asta zi de zi.
In mod normal oricine ar fi onorat sa auda vorbindu-se frumos de el. Mai ales ca vorbele vin din partea unui om cu MBA in strainatate, cu o logica si o inteligenta mult, mult peste medie. Si mai ales un om cu viziune. Asemenea unui ceasornicar. Poate vedea locul fiecarui om intr-un anumit angrenaj.
Si atunci care este problema?????
Ce nu imi place?
Cred ca fiecare lucru se intampla in viata pentru un motiv. Si cred ca in viata sunt si teste care trebuie trecute.....sau picate. Asta depinde de noi.
Eu unul simt ca ma aflu in fata unui asemenea test.
De ce spun asta. Tot ce am facut si cum am salvat proiectul nu am facut-o nici un moment pentru a ma da mare. Nici pentru a impresiona pe cineva.
PUR SI SIMPLU AM VRUT SA IMI FAC CORECT TREABA DEZLANTUIND INTREAGA MEA ENERGIE SI CAPACITATE. SI ATAT!
Daca am reusit este poate si felului in care am actionat. Am fost diplomat. Am fost corect. Am fost punctual in promisiuni. Am fost intodeauna pregatit cu un raspuns. Am avut intodeauna cel putin o solutie la orice problema.
Poate totusi am pierdut lupta cu vanitatea scriind aceste randuri pe blog.
Nu stiu ce o sa-mi rezerve viitorul.
Si nici nu vreau sa ma gandesc acum.
Obiectiv vorbind raiul nu este nici intr-o parte nici in cealalta. Vorbele sunt vorbe, dar realitatea este intodeauna altfel.
Sunt in fata unui test in viata. Si acest test a inceput pentru mine in jur de 23 august. Odata cu preluarea intempestiva a unui proiect major de instalatii din ziua de astazi. Un proiect dorit de multi dar adjudecat de compania unde lucrez. Si pentru ca lista doritorilor era foarte mare si pretul de executie a fost foarte mic. Atat de mic incat nici nu poate fi vorba de profit. Chiar din contra.
Iata-ma prins intr-o postura cel putin ingrata. Un cartof fierbinte de care nimeni nu vroia sa aiba grija.
Asa ca am pornit la drum. Si am incercat sa imi dau toata silinta.
Adica :
- am revizuit si optimizat proiectul cat am putut;
- am dat solutii tehnico-economice cat mai convenabile;
- am fost si project-manager si sef de santier si maistru si responsabil tehnic cu executia si responsabil cu protectia muncii si cel care intocmeste cartea constructiei si uneori am facut si aprovizionare.
Au fost zile in care ma luptam cu subantreprenorii neavand pe nimeni alaturi. Zile in care descarcam utilaje de sute de kilograme cu mainile.
Acum sunt in faza probelor. Adica spre final.
Foarte bine si frumos ati zice.
Da! Dar ....
De circa doua saptamani unul din sefii de la beneficiar a pus ochii pe mine.
Si in fiecare zi imi spune : "Bai, esti baiat destept. O sa te iau la mine!" Imi spune mie, le spune asta si colegilor si angajatorilor mei.
Asa incat toata lumea este convinsa ca eu sunt suit cu arme si bagaje in alta barca.
Si asta zi de zi.
In mod normal oricine ar fi onorat sa auda vorbindu-se frumos de el. Mai ales ca vorbele vin din partea unui om cu MBA in strainatate, cu o logica si o inteligenta mult, mult peste medie. Si mai ales un om cu viziune. Asemenea unui ceasornicar. Poate vedea locul fiecarui om intr-un anumit angrenaj.
Si atunci care este problema?????
Ce nu imi place?
Cred ca fiecare lucru se intampla in viata pentru un motiv. Si cred ca in viata sunt si teste care trebuie trecute.....sau picate. Asta depinde de noi.
Eu unul simt ca ma aflu in fata unui asemenea test.
De ce spun asta. Tot ce am facut si cum am salvat proiectul nu am facut-o nici un moment pentru a ma da mare. Nici pentru a impresiona pe cineva.
PUR SI SIMPLU AM VRUT SA IMI FAC CORECT TREABA DEZLANTUIND INTREAGA MEA ENERGIE SI CAPACITATE. SI ATAT!
Daca am reusit este poate si felului in care am actionat. Am fost diplomat. Am fost corect. Am fost punctual in promisiuni. Am fost intodeauna pregatit cu un raspuns. Am avut intodeauna cel putin o solutie la orice problema.
Poate totusi am pierdut lupta cu vanitatea scriind aceste randuri pe blog.
Nu stiu ce o sa-mi rezerve viitorul.
Si nici nu vreau sa ma gandesc acum.
Obiectiv vorbind raiul nu este nici intr-o parte nici in cealalta. Vorbele sunt vorbe, dar realitatea este intodeauna altfel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)