Astazi m-am ocupat de treburi administrative inainte de plecarea in concediu.
De dimineata am mers la Posta sa iau alocatia copilului. Eu locuiesc in locul unde postasul nu suna de doua ori ci ajunge de doua ori pe luna. Si ce sa vezi la Posta. COADA. Toti pensionarii si asistatii rascoleau intr-un maldar de plicuri. Sefa oficiului ramasese fara postas (Posta Romana a avut pierderi in ultimii 2 ani cam 15 % din cifra de afaceri si pe scheletul ei se dospeste o companie de asigurari si o banca), asa ca toata lumea ca sa fie "servita" trebuia sa caute in maldarul de plicuri (facturi si eventual scrisori personale sau ale vecinilor) si sa ia cu ei corespondenta sau eventual sa o distribuie vecinilor. Asa ca am parcurs si eu ritualul initiatic si dupa ce am selectat vreo 3 plicuri (am fost admonestat : Cam putine!) am reusit sa incasez si fabuloasa suma de 42 de RON adica 10 euro fara putin. Deci primele 2 ore de munca au fost deja epuizate.
Ieri, sotia a primit un telefon de la Volksbank sa vina sa ridice cardurile in locul celor expirate. A fost sunata de la sucursala Unirii si chemata de urgenta. Zis si facut, ajung eu acolo dupa un rond in cautarea unui loc de parcare pe traseul : Pta Unirii, Bdul Unirii, Bdul Libertatii, Splaiul Independentei si intr-un final apoteotic, am gasit dupa 30 de minute de cautare un loc de parcare pe langa Patriarhie. Normal ca era un copilas cu galeata pe locul liber si mutatul galetii m-a costat 5 lei. O si spalam? Am fost intrebat. Nu merci.
Am ajuns transpirat in banca. Cele doua "ofiter de credit" vorbeau la telefon (cred ca era personala treaba sau pe clienti ii cheama PISI) si dupa 5 minute de coascultare la chat-ul lor una m-a bagat in seama.
Ce doriti? I-am spus pasul meu.
O secunda ca stie colega. Si o secunda a si fost :).
DA. Eu am sunat. Sa va caut acum cardul......................Dupa rascolit prin toata agentia si sunat la centrala am aflat ca el se afla la agentia Otopeni!!??? Si ca eu am solicitat asta!
Cu stupoare am asistat la o abureala profesionista din care a rezultat ca ei nu au nici o vina.
Am chemat si eu sefa de agentie.
A venit si ea tot incetisor.
Si ea a incercat sa ma lamureasca de minunatul lor sistem infailibil.
Doamne! Daca si fete tinere cu facultate si din mediu privat te mint in fata si nu pot recunoaste ca au gresit si ca o incompetenta a sunat fara sa verifice existenta fizica a cardului in agentia lor ce sa mai zic.De fapt am zis cate ceva...
La final am fost asigurat ca pana in ora 18.00 pot ridica cardul de aici.
Merci, asa ca am renuntat la cardul de la ei.
Si daca va spun ca francul elvetian a fost astazi 3.5099 ron si eu cand am luat creditul era 1.9 ron.
Lacrimile imi uda barba.
Cu jumatate de zi la activ deja am plecat din zona Unirii.
Pe la Magazinul Unirea era haos. Un motociclist facea ordine. Sincer cred ca din haos era nascut si iubea haosul.
A vazut o Pitzi cu o decapotenta care vorbea la telefon cu dispozitiv "maini ocupate". A lasat totul balta, s-a suit pe motocicleta si dupa ea. In cateva minute intersectia "defluia" normal. Asta ca sa vedem cum e treaba si cu agentii de circulatie.
Dupa am fost la cumparaturi in Pta Obor.
Fructe si legume. Din plin. Preturi de la simplu la dublu. Totul bine si frumos pana la alesul marfii.
Producatorii autohtoni (de rosii, dovlecei si pepeni turcesti, de usturoi chinezesc, de struguri italieni si grecesti etc.) au reluat obiceiul de a pune ei marfa in punga fara drept de a alege. Cum ii vine la mana. Si daca comentezi esti liber sa o iei de la capat in alta parte. Sunt toti intelesi. Si la pret si la furnizori.
Ce s-a vrut o piata a micului producator a devenit tot o piata a intermediarului, adevarat cu un adaos mai mic, dar si fara pierderi de marfa. Cu punga plina si cu gusa tot la fel am plecat fericit.
Am incercat sa schimb o bancnota mare de euro in bancnote mai mici. Si ce sa vezi. La nici o banca nu e posibil "legal" asa ceva. Asa ca tot saracii arabi de pe Mosilor sa traiasca. Si aveau clienti garla.
Banii mai mici cred ca ii pregatesc pentru traversatul Bulgariei. Si nu sunt tocmai cu factura.
Doamne cat de balcanic sunt. Si scriu de morala si de anti-coruptie pe blog.
Dar si sa stai sa te "faca" un politist bulgar parca nu merita efortul si nici nervii.
Asa ca dragilor va parasesc pentru 10 zile.
La buna recitire.
vineri, 17 iunie 2011
Cine mai are nevoie de Biserica?
Unde ar fi locul si menirea Bisericii in mileniul III?
Un alt subiect tabu in tara noastra.
In primul rand de Biserica au nevoie politicienii in an electoral. Se infratesc cu ea pana trec alegerile. Si dupa aceea picura cateva avantaje din bugetul statului. Parca ar fi o dama de companie. Pacat. Stiu ca omul este "zoon politikon" dar nici chiar asa.
De Biserica au nevoie toti cei care vor sa-si etaleze succesul social si financiar prin nunti si botezuri (la unii chiar inmormantari). Si Biserica preia si ea partea de show-biz prezentandu-se cu cate 4 preoti la nunti sau chiar un sobor in ocazii speciale. De ce o nunta cu atatia preoti este mai speciala in fata Domnului decat cea cu un singur preot?
A ajuns Biserica un mare SRL? Dar fara sa aiba CUI si numar de Registrul Comertului? De la lumanari, tiptil a trecut la vinuri, prestari servicii si mai nou site-uri specializate?
Ar fi mai corect daca o data pentru totdeauna s-ar stabili clar locul si atributiile BOR in Romania. Nu m-ar deranja daca implicarea BOR in stat sa fie legiferata prin Constitutie.
Si eventual sa aiba trei componente:
1. Cea de Pastor al credinciosilor;
2. Cea care organizeaza evenimentele esentiale in viata unui om (botez, casatorie, inmormantare)
3. O implicare masiva in asistenta medicala si sociala din Romania. Si la ce ma refer:
Eu personal as organiza partea de asistenta sociala prin intermediul BOR. Cine poate stii mai bine decat preotul unei comunitati ce oameni sunt nevoiasi si cum pot fi ei ajutati. La fel si cu casele de copii si cu azilele de batrani.
Sa nu mai vorbim de spitale. Cine credeti ca alina o suferinta adanca: o asistenta cu ochi de vultur si buzunare generoase sau o maicuta care si-a dedicat viata curatarii sufletesti si ajutorarii aproapelui? Partea medicala sa ramana pentru doctori si partea administrativa sa fie a BOR.
Exista logistica, exista pricepere si exista personal cu mari aptitudini care poate fi implicat in curatarea morala si spirituala a Romaniei. Nu trebuie decat sa-i implicam. Nu cred ca ar refuza.
In fond aceasta este si o parte din misiunea lor. Dar acum altii se ocupa de asta si stim cu ce rezultate.
Astfel sistemul sanitar si social ar fi ferit de implicarea politicului si de ciclurile electorale.
Si mai cred ca si o parte din invatamantul primar rural s-ar putea desfasura dupa o reteta asemanatoare.
Asta nu ar insemna o intoarcere in timp cu 150 de ani?
Poate! Poate Da sau poate Nu. Daca ar da rezultate ce ar mai conta.
Vorbim de modernizare, de descentralizare, de asumare de raspundere.
Se pare ca cei care vorbesc de asta habar nu au ce trebuie facut si cum trebuie.
Reformele adevarate nu se fac decat prin consens si pe termen lung.
Daca tot schimbam de dragul schimbarii vom constata ca a supravietuit doar schimbarea!
Schimbarea nu se face la televizor, de oameni care nu stiu decat sa "clantane" si sa critice.
Ca sa cladesti si sa realizezi ceva e nevoie de sacrificii si de un dram de moralitate.
E pacat ca lupii in blana de oaie sunt cei care ne conduc.
Adevaratii pastori sunt in alta parte.
Intr-un film intrebarea de final era:
La ce foloseste un drum care nu duce la o Biserica?
Sper sa nu ajungem la concluzia altui film in care o Biserica era inghitia de apele unui lac artificial. Si atunci doar o arca ne mai putea salva.Si se auzea din padure zgomot de topor si lemn cioplit.
Eu parca il aud si acum.
Un alt subiect tabu in tara noastra.
In primul rand de Biserica au nevoie politicienii in an electoral. Se infratesc cu ea pana trec alegerile. Si dupa aceea picura cateva avantaje din bugetul statului. Parca ar fi o dama de companie. Pacat. Stiu ca omul este "zoon politikon" dar nici chiar asa.
De Biserica au nevoie toti cei care vor sa-si etaleze succesul social si financiar prin nunti si botezuri (la unii chiar inmormantari). Si Biserica preia si ea partea de show-biz prezentandu-se cu cate 4 preoti la nunti sau chiar un sobor in ocazii speciale. De ce o nunta cu atatia preoti este mai speciala in fata Domnului decat cea cu un singur preot?
A ajuns Biserica un mare SRL? Dar fara sa aiba CUI si numar de Registrul Comertului? De la lumanari, tiptil a trecut la vinuri, prestari servicii si mai nou site-uri specializate?
Ar fi mai corect daca o data pentru totdeauna s-ar stabili clar locul si atributiile BOR in Romania. Nu m-ar deranja daca implicarea BOR in stat sa fie legiferata prin Constitutie.
Si eventual sa aiba trei componente:
1. Cea de Pastor al credinciosilor;
2. Cea care organizeaza evenimentele esentiale in viata unui om (botez, casatorie, inmormantare)
3. O implicare masiva in asistenta medicala si sociala din Romania. Si la ce ma refer:
Eu personal as organiza partea de asistenta sociala prin intermediul BOR. Cine poate stii mai bine decat preotul unei comunitati ce oameni sunt nevoiasi si cum pot fi ei ajutati. La fel si cu casele de copii si cu azilele de batrani.
Sa nu mai vorbim de spitale. Cine credeti ca alina o suferinta adanca: o asistenta cu ochi de vultur si buzunare generoase sau o maicuta care si-a dedicat viata curatarii sufletesti si ajutorarii aproapelui? Partea medicala sa ramana pentru doctori si partea administrativa sa fie a BOR.
Exista logistica, exista pricepere si exista personal cu mari aptitudini care poate fi implicat in curatarea morala si spirituala a Romaniei. Nu trebuie decat sa-i implicam. Nu cred ca ar refuza.
In fond aceasta este si o parte din misiunea lor. Dar acum altii se ocupa de asta si stim cu ce rezultate.
Astfel sistemul sanitar si social ar fi ferit de implicarea politicului si de ciclurile electorale.
Si mai cred ca si o parte din invatamantul primar rural s-ar putea desfasura dupa o reteta asemanatoare.
Asta nu ar insemna o intoarcere in timp cu 150 de ani?
Poate! Poate Da sau poate Nu. Daca ar da rezultate ce ar mai conta.
Vorbim de modernizare, de descentralizare, de asumare de raspundere.
Se pare ca cei care vorbesc de asta habar nu au ce trebuie facut si cum trebuie.
Reformele adevarate nu se fac decat prin consens si pe termen lung.
Daca tot schimbam de dragul schimbarii vom constata ca a supravietuit doar schimbarea!
Schimbarea nu se face la televizor, de oameni care nu stiu decat sa "clantane" si sa critice.
Ca sa cladesti si sa realizezi ceva e nevoie de sacrificii si de un dram de moralitate.
E pacat ca lupii in blana de oaie sunt cei care ne conduc.
Adevaratii pastori sunt in alta parte.
Intr-un film intrebarea de final era:
La ce foloseste un drum care nu duce la o Biserica?
Sper sa nu ajungem la concluzia altui film in care o Biserica era inghitia de apele unui lac artificial. Si atunci doar o arca ne mai putea salva.Si se auzea din padure zgomot de topor si lemn cioplit.
Eu parca il aud si acum.
joi, 16 iunie 2011
Romania noastra cea de toate zilele
Ma uitam aseara la stiri si am crezut ca vad un film prost despre o tara bananiera.
Dar NU. Era chiar tara in care traiesc.
Ce sa vezi:
- Sotie ucisa pentru a incasa asigurarea de viata. Daca domnul avocat a fost inainte procuror criminalist atunci bine ca nu mai este. Sau colegii lui stiu de ce. Noroc cu cazul preluat de Bucuresti. Si la cate datorii avea pana la urma suma de pe asigurare pare ridicola. Asa ca mai bine ii manca viata incet-incet ca in orice cuplu;
- Fetita de 10 ani violata. Violul imi pare a fi cel mai crunt lucru care i se poate intampla unei fiinte umane. Eu daca as fi femeie nu stiu daca psihic m-as reface vreodata. Si inteleg ca au mai fost si alte cazuri. Saracii parinti din zona;
- Fetita rapita si dusa la o casa de distributie in lantul de trafic cu carne vie. Asta da subiect pentru Politie;
Si cate si mai cate: oameni care isi dau foc, oameni care mor prin spitale si ambulante, oameni calcati pe trecerea de pietoni ; oameni care se calca in picioare la cumparaturi .
Asta este oare Romania?
Sau asta se vinde bine in mass-media?
Cand vedem si auzim astfel de vesti cum e oare posibil sa ne creasca respectul de sine? Si sa fim mai buni si productivi?
Ne apuca o lehamite si in loc sa gandim si sa actionam pozitiv devenim noi insine noi subiecte pentru presa.
Chiar nu a mai ramas nimic frumos de spus si de evidentiat?
Somaj, foamete, inflatie, scumpiri, coruptie etc . Doar asta mai conteaza in Romania.
Si atunci ne mai miram ca Olanda ( care este o culme a tolerantei in multe domenii) nu ne vrea si pace in Schengen.
Suntem nici mai buni nici mai rai decat restul europeniilor, dar avem nesansa sa traim criza din plin pentru ca am ajuns numai o societate de consum care are mai multi asistati decat angajati si din angajati mai mult de jumatate sunt bugetari.
Asta este din pacate starea natiunii care vrea (chiar si poate) dar nu e condusa pe drumul cel bun.
Orice antibiotic trebuie administrat minim 5 zile. Cu toate ca efecte imediate sunt in primele 24 de ore. Restul de 4 zile este pentru a nu recidiva.
Asa este si cu tratamentul crizei. Romania nu am facut tratament decat pentru 1 zi.
Mai avem cel putin inca 4 zile de suferit.
Si pana ajunge sa simta binele orice popor poate fi tentat sa intrerupa tratamentul chiar la mijloc.
Si asta chiar ar fi pacat.
De falsi doctori , vraci si vrajitoare e plina tara.
Atentie!
Dar NU. Era chiar tara in care traiesc.
Ce sa vezi:
- Sotie ucisa pentru a incasa asigurarea de viata. Daca domnul avocat a fost inainte procuror criminalist atunci bine ca nu mai este. Sau colegii lui stiu de ce. Noroc cu cazul preluat de Bucuresti. Si la cate datorii avea pana la urma suma de pe asigurare pare ridicola. Asa ca mai bine ii manca viata incet-incet ca in orice cuplu;
- Fetita de 10 ani violata. Violul imi pare a fi cel mai crunt lucru care i se poate intampla unei fiinte umane. Eu daca as fi femeie nu stiu daca psihic m-as reface vreodata. Si inteleg ca au mai fost si alte cazuri. Saracii parinti din zona;
- Fetita rapita si dusa la o casa de distributie in lantul de trafic cu carne vie. Asta da subiect pentru Politie;
Si cate si mai cate: oameni care isi dau foc, oameni care mor prin spitale si ambulante, oameni calcati pe trecerea de pietoni ; oameni care se calca in picioare la cumparaturi .
Asta este oare Romania?
Sau asta se vinde bine in mass-media?
Cand vedem si auzim astfel de vesti cum e oare posibil sa ne creasca respectul de sine? Si sa fim mai buni si productivi?
Ne apuca o lehamite si in loc sa gandim si sa actionam pozitiv devenim noi insine noi subiecte pentru presa.
Chiar nu a mai ramas nimic frumos de spus si de evidentiat?
Somaj, foamete, inflatie, scumpiri, coruptie etc . Doar asta mai conteaza in Romania.
Si atunci ne mai miram ca Olanda ( care este o culme a tolerantei in multe domenii) nu ne vrea si pace in Schengen.
Suntem nici mai buni nici mai rai decat restul europeniilor, dar avem nesansa sa traim criza din plin pentru ca am ajuns numai o societate de consum care are mai multi asistati decat angajati si din angajati mai mult de jumatate sunt bugetari.
Asta este din pacate starea natiunii care vrea (chiar si poate) dar nu e condusa pe drumul cel bun.
Orice antibiotic trebuie administrat minim 5 zile. Cu toate ca efecte imediate sunt in primele 24 de ore. Restul de 4 zile este pentru a nu recidiva.
Asa este si cu tratamentul crizei. Romania nu am facut tratament decat pentru 1 zi.
Mai avem cel putin inca 4 zile de suferit.
Si pana ajunge sa simta binele orice popor poate fi tentat sa intrerupa tratamentul chiar la mijloc.
Si asta chiar ar fi pacat.
De falsi doctori , vraci si vrajitoare e plina tara.
Atentie!
miercuri, 15 iunie 2011
Mens sana in corpore sano
Un deziderat vechi de cel putin doua milenii (cel putin de cand a luat forma scrisa), acest binom este esential existentei umane. Am mai scris despre binoamele existentiale si despre o dualitate a existentei. Cu cat vrei sa ai una mai mult, cu atat ai cealalta mai putin. Important este echilibrul.
Sa vedem ce a mai ramas din deviza romanilor.
La romani mesele erau de-a dreptul pantagruelice. De acolo si "ad ovo usque ad mala". Si mancau nu gluma. Zeci de feluri de mancaruri in zeci de combinatii din tot imperiul (sau republica).
Adevarul este ca sufereau de afectiuni ale dintilor, stomacului si intestinelui si nu traiau mai mult de 40 de ani (ca medie). Traiau intens si se bucurau de placerile vietii. Roma ajunsese sa duca la superlativ arta traitului, lucru care i-a costat foarte mult in perspectiva invaziei popoarelor migratoare. Totusi puneau mare pret si pe exercitiile fizice, armata romana si in general tinerii aveau un program complex de exercitii.
Nu aveau poluare, chimicale (E-uri) si ziua romana avea alt ritm dat de evolutia soarelui.
Era o societate care era bine asezata, avea un sistem politic functional si incerca sa gaseasca un echilibru in viata zilnica chiar si prin ducerea la extrem a multor lucruri.
Si in ce ne-am tramsformat?
In zilele noastre am devenit tot mai mult :
" COUCH POTATO"
Daca reusim sa facem ceva efort urmeaza o febra musculara de trei zile. Ne petrecem timpul pe scaunul automobilului pe care il schimabam cu scaunul de la birou si in sfarsit seara cu o binemeritata canapea urmata de un pat "flufy".
Cei care merg la sala iau si "SANATOASELE" suplimente nutritive si poate si ceva steroizi. Si mai ales un interes deosebit in viata noastra il aratam noilor unelte de miscare : WII, P.S.P. sau alte "device-uri" cu "joystick" si super placa grafica.
De mancat, mancam de asemenaea foarte sanatos la fast-food si ne uitam cu mare atentie la tabelul cu kcal de pe spatele pungutei cu cartofi prajiti sau pe eticheta sucului light. Sa nu uitam ca ne incepem dimineata cu o delicioasa cafea ultra naturala de la filtru sau cu o revigoranta tigara.
Ne solicitam de asemenea foarte mult neuronii la TV sau cu chat-ul sau retelele de socializare, reusim sa facem socoteli complexe cu ajutorul calculatorului (adunari si scaderi cu 2 cifre, sa nu gresim! :) ).
Si cand constatam ca aratam ca niste foci ce facem:
Ne infometam si ne supunem corpul la eforturi intense de scurta durata, sau eventual urmam un regim minune (stii tu ala cu care a slabit si..............vedeta aia......da, aia de e bolnava acum) pana ce reusim sa ne dam peste cap metabolismul si functionarea organelor interne.
Vrem totul imediat si nu precupetim nici un efort in a-l obtine. Fara a tine cont de efectele pe termen lung.
Daca asa nu se poate, exista si chirurgie plastica. Suntem in stare sa ne mutilam corpul doar pentru a arata ca la 20 de ani. Himere.
Suntem in plin razboi cu noi insine si nu putem sa o recunoastem.
Nu putem accepta ca timpul isi lasa urmele nu numai pe corpul nostru ci si in gandirea noastra.
Filisofia zilei : "Traieste clipa" nu prea mai lasa loc si de o abordare corecta a viitorului.
Daca tot suntem prizonierii societatii de consum, daca nu mai judecam informatia prin prisma ratiunii si ne lasam manipulati asa usor, macar miscare in aer liber sa facem si sa nu uitam mersul pe jos (sau pe bicicleta).
In curand de la atatea E-uri nu va mai fi nevoie sa fim inbalsamati si vom putrezi mult mai greu.
Dar asta nu va insemna ca vom fi sanctificati dupa moarte.
Pur si simplu in ultima suta de ani am devenit alti oameni (super Homo Sapiens Sapiens) pe aceeasi planeta pe care am uitat sa o respectam pe ea cat si pe noi insine.
Putem fi pe marginea unei prapastii sau in pragul unui salt fundamental.
De noi depinde ce vom face.
Sa vedem ce a mai ramas din deviza romanilor.
La romani mesele erau de-a dreptul pantagruelice. De acolo si "ad ovo usque ad mala". Si mancau nu gluma. Zeci de feluri de mancaruri in zeci de combinatii din tot imperiul (sau republica).
Adevarul este ca sufereau de afectiuni ale dintilor, stomacului si intestinelui si nu traiau mai mult de 40 de ani (ca medie). Traiau intens si se bucurau de placerile vietii. Roma ajunsese sa duca la superlativ arta traitului, lucru care i-a costat foarte mult in perspectiva invaziei popoarelor migratoare. Totusi puneau mare pret si pe exercitiile fizice, armata romana si in general tinerii aveau un program complex de exercitii.
Nu aveau poluare, chimicale (E-uri) si ziua romana avea alt ritm dat de evolutia soarelui.
Era o societate care era bine asezata, avea un sistem politic functional si incerca sa gaseasca un echilibru in viata zilnica chiar si prin ducerea la extrem a multor lucruri.
Si in ce ne-am tramsformat?
In zilele noastre am devenit tot mai mult :
" COUCH POTATO"
Daca reusim sa facem ceva efort urmeaza o febra musculara de trei zile. Ne petrecem timpul pe scaunul automobilului pe care il schimabam cu scaunul de la birou si in sfarsit seara cu o binemeritata canapea urmata de un pat "flufy".
Cei care merg la sala iau si "SANATOASELE" suplimente nutritive si poate si ceva steroizi. Si mai ales un interes deosebit in viata noastra il aratam noilor unelte de miscare : WII, P.S.P. sau alte "device-uri" cu "joystick" si super placa grafica.
De mancat, mancam de asemenaea foarte sanatos la fast-food si ne uitam cu mare atentie la tabelul cu kcal de pe spatele pungutei cu cartofi prajiti sau pe eticheta sucului light. Sa nu uitam ca ne incepem dimineata cu o delicioasa cafea ultra naturala de la filtru sau cu o revigoranta tigara.
Ne solicitam de asemenea foarte mult neuronii la TV sau cu chat-ul sau retelele de socializare, reusim sa facem socoteli complexe cu ajutorul calculatorului (adunari si scaderi cu 2 cifre, sa nu gresim! :) ).
Si cand constatam ca aratam ca niste foci ce facem:
Ne infometam si ne supunem corpul la eforturi intense de scurta durata, sau eventual urmam un regim minune (stii tu ala cu care a slabit si..............vedeta aia......da, aia de e bolnava acum) pana ce reusim sa ne dam peste cap metabolismul si functionarea organelor interne.
Vrem totul imediat si nu precupetim nici un efort in a-l obtine. Fara a tine cont de efectele pe termen lung.
Daca asa nu se poate, exista si chirurgie plastica. Suntem in stare sa ne mutilam corpul doar pentru a arata ca la 20 de ani. Himere.
Suntem in plin razboi cu noi insine si nu putem sa o recunoastem.
Nu putem accepta ca timpul isi lasa urmele nu numai pe corpul nostru ci si in gandirea noastra.
Filisofia zilei : "Traieste clipa" nu prea mai lasa loc si de o abordare corecta a viitorului.
Daca tot suntem prizonierii societatii de consum, daca nu mai judecam informatia prin prisma ratiunii si ne lasam manipulati asa usor, macar miscare in aer liber sa facem si sa nu uitam mersul pe jos (sau pe bicicleta).
In curand de la atatea E-uri nu va mai fi nevoie sa fim inbalsamati si vom putrezi mult mai greu.
Dar asta nu va insemna ca vom fi sanctificati dupa moarte.
Pur si simplu in ultima suta de ani am devenit alti oameni (super Homo Sapiens Sapiens) pe aceeasi planeta pe care am uitat sa o respectam pe ea cat si pe noi insine.
Putem fi pe marginea unei prapastii sau in pragul unui salt fundamental.
De noi depinde ce vom face.
marți, 14 iunie 2011
Pentekoste
Botezul Bisericii Crestine.
Daca botezul omului are loc cu voia parintilor la o data stabilita de ei, Botezul Apostolilor a avut loc la 50 de zile de la Paste, ei devenind familia de pe Pamant a Mantuitorului. Au crescut asemeneni unui copac din samanta sadita de Iisus si udata de Duhul Sfant.
Acest mediu de comunicare atat de universal si de volatil reuseste sa ilumineze cei 12 Apostoli si sa-i faca transmitatorii mesajului Domnului pe Pamant. (aici am mici nelamuriri cu numele celui de-al 12-lea Apostol, tinand cont de soarta lui Iuda).
Ce este important, este ca in viata fiind deznadajduit de o mare pierdere, poti primi prin credinta, smerenie si rabdare iluminarea Duhului Sfant.
Precum in Istorie termenul de 40 de zile pentru Post isi are corespondente multiple asa si acest termen de 50 de zile poate avea semnificatia de inceput de drum, de germinare, de fecundare a unei idei.
Ar putea fi de asemena o sarbatoare a multilingvismului si a multiculturalitatii, limbile de foc ale Duhului Sfant fiind dublate de cunoasterea limbilor straine necunoscute pana atunci.
Asta poate fi si o alta dovada a universalitatii mesajului crestin.
Cum aceasta zi a fost una a intelegerii si a raspandirii Ideii in lume in toate limbile cunoscute ar trebui sa fie o zi a tolerantei si a intelegerii interumane.
Cum in ziua de azi mai nimeni nu are timp sa-l asculte pe celalalt, lumea fiind judecata dupa etichete impuse, ar fi timpul pentru a deschide urechea sufletului si a-l intelege pe cel de alaturi de noi si nu a auzi doar ce vrem sa auzim.
Sa zabovim fie si o secunda pentru a intelege ceva nu este un sacrificiu prea mare.
Suntem in stare sa o facem?
Raspundem la intrebari si urari aproape mecanic, ne baricadam in interiorul nostru si o masca ne acopera personalitatea. Raspundem cu Da cand sufletul nostru urla sa fie Nu si invers.
Ne plangem in mod superficial la toata lumea pentru a bloca incercarile celorlalti de a se plange si ei. Compasiunea si intelegerea cred ca sunt simple vorbe.
Avem atatea exemple si pilde de viata si totusi ne incapatanam sa nu le urmam, mesajul crestin fiind de multe ori ultimul lucru la care ne gandim.
Cu vorba dorim sa ne apropiem de Divinitate dar cu fapta nu facem decat sa ne indepartam.
Drumul spre Iad este pavat cu bune intentii.
Daca botezul omului are loc cu voia parintilor la o data stabilita de ei, Botezul Apostolilor a avut loc la 50 de zile de la Paste, ei devenind familia de pe Pamant a Mantuitorului. Au crescut asemeneni unui copac din samanta sadita de Iisus si udata de Duhul Sfant.
Acest mediu de comunicare atat de universal si de volatil reuseste sa ilumineze cei 12 Apostoli si sa-i faca transmitatorii mesajului Domnului pe Pamant. (aici am mici nelamuriri cu numele celui de-al 12-lea Apostol, tinand cont de soarta lui Iuda).
Ce este important, este ca in viata fiind deznadajduit de o mare pierdere, poti primi prin credinta, smerenie si rabdare iluminarea Duhului Sfant.
Precum in Istorie termenul de 40 de zile pentru Post isi are corespondente multiple asa si acest termen de 50 de zile poate avea semnificatia de inceput de drum, de germinare, de fecundare a unei idei.
Ar putea fi de asemena o sarbatoare a multilingvismului si a multiculturalitatii, limbile de foc ale Duhului Sfant fiind dublate de cunoasterea limbilor straine necunoscute pana atunci.
Asta poate fi si o alta dovada a universalitatii mesajului crestin.
Cum aceasta zi a fost una a intelegerii si a raspandirii Ideii in lume in toate limbile cunoscute ar trebui sa fie o zi a tolerantei si a intelegerii interumane.
Cum in ziua de azi mai nimeni nu are timp sa-l asculte pe celalalt, lumea fiind judecata dupa etichete impuse, ar fi timpul pentru a deschide urechea sufletului si a-l intelege pe cel de alaturi de noi si nu a auzi doar ce vrem sa auzim.
Sa zabovim fie si o secunda pentru a intelege ceva nu este un sacrificiu prea mare.
Suntem in stare sa o facem?
Raspundem la intrebari si urari aproape mecanic, ne baricadam in interiorul nostru si o masca ne acopera personalitatea. Raspundem cu Da cand sufletul nostru urla sa fie Nu si invers.
Ne plangem in mod superficial la toata lumea pentru a bloca incercarile celorlalti de a se plange si ei. Compasiunea si intelegerea cred ca sunt simple vorbe.
Avem atatea exemple si pilde de viata si totusi ne incapatanam sa nu le urmam, mesajul crestin fiind de multe ori ultimul lucru la care ne gandim.
Cu vorba dorim sa ne apropiem de Divinitate dar cu fapta nu facem decat sa ne indepartam.
Drumul spre Iad este pavat cu bune intentii.
Prin Bucuresti. Episodul I.
De Rusalii am avut cu totii liber si unde sa mai mergi cand se anunta furtuna.
Hai sa revedem muzeele copilariei cu ochii adultului.
Mi-am luat copilul si nevasta si niste prieteni si hai la drum.
Prima oprire a fost Muzeul National de Istorie.
A ramas la fel cum il lasasem cu aproape 30 de ani in urma. Doar la tezaur au aparut niste camere TV mai noi.
In rest de la rusi inca nimic. Ca doar Tarul a luat si tot el sa dea inapoi.
Uitandu-ma cu atentie la "Closca cu puii de aur" am ramas dezamagit ca runele nu se vad cu ochiul liber si in cel mai bun caz cu lupa. Asta daca poti intoarce jumatatea (taiata tot in doua parti) a bratarii cu pricina. Si acum ma intreb cum au crezut taranii care au gasit comoara ca o sa ramana cu ea. Si de ce au spart-o in halul ala. Niste TARANI!
Erau ceva turisti straini si un grup de copiii. In rest liniste.
Ce am urmarit cu ochii adultului a fost desfasurata Columnei lui Traian. Am cercetat fiecare scena in parte de aproape (lucru imposibil de facut la Roma).
Ce m-a uimit cel mai tare a fost masina de razboi romana dublata de trupe de geniu.
Sunt peste 20 de scene de lucrari de infrastructura facute de romani:
Drumuri; Poduri; Castre; Defrisari de paduri tot pentru drumuri.
Cum nevoile pamantului asta sunt cam tot alea de 2000 de ani!
Ce ironie!
Cum istoria este scrisa de invingatori (chiar Traian a vegheat la Columna) nu ma asteptam sa revad mare lucru.
De admirat femeile dace cum luptau cot la cot cu sotii lor si cum ii torturau pe romani.
De admirat si cavaleria sarmata aliata dacilor (sau un corp propriu de cavaleri dupa model sarmat???)
Ce m-a socat a fost un sarut (pe gura) intre doi romani dupa victorie identic cu cel dintre Brezhnev si Honecker.
Si cam asta a fost Muzeul National de Istorie.
Conform datelor de pe Internet urma sa vedem Muzeul Tatarascu de pe str. Domnita Anastasia. NU VA DUCETI CA E INCHIS!
Asa ca am ajuns la Muzeul National de Arta.
Foarte frumos. Doar straini mai erau inauntru. Si noi. Numai cuvinte de lauda.
Le avem si nu le vizitam. E pacat. Si nu am simtit diferenta fata de un mare muzeu mondial.
Pe curand in lumea muzeelor.
Hai sa revedem muzeele copilariei cu ochii adultului.
Mi-am luat copilul si nevasta si niste prieteni si hai la drum.
Prima oprire a fost Muzeul National de Istorie.
A ramas la fel cum il lasasem cu aproape 30 de ani in urma. Doar la tezaur au aparut niste camere TV mai noi.
In rest de la rusi inca nimic. Ca doar Tarul a luat si tot el sa dea inapoi.
Uitandu-ma cu atentie la "Closca cu puii de aur" am ramas dezamagit ca runele nu se vad cu ochiul liber si in cel mai bun caz cu lupa. Asta daca poti intoarce jumatatea (taiata tot in doua parti) a bratarii cu pricina. Si acum ma intreb cum au crezut taranii care au gasit comoara ca o sa ramana cu ea. Si de ce au spart-o in halul ala. Niste TARANI!
Erau ceva turisti straini si un grup de copiii. In rest liniste.
Ce am urmarit cu ochii adultului a fost desfasurata Columnei lui Traian. Am cercetat fiecare scena in parte de aproape (lucru imposibil de facut la Roma).
Ce m-a uimit cel mai tare a fost masina de razboi romana dublata de trupe de geniu.
Sunt peste 20 de scene de lucrari de infrastructura facute de romani:
Drumuri; Poduri; Castre; Defrisari de paduri tot pentru drumuri.
Cum nevoile pamantului asta sunt cam tot alea de 2000 de ani!
Ce ironie!
Cum istoria este scrisa de invingatori (chiar Traian a vegheat la Columna) nu ma asteptam sa revad mare lucru.
De admirat femeile dace cum luptau cot la cot cu sotii lor si cum ii torturau pe romani.
De admirat si cavaleria sarmata aliata dacilor (sau un corp propriu de cavaleri dupa model sarmat???)
Ce m-a socat a fost un sarut (pe gura) intre doi romani dupa victorie identic cu cel dintre Brezhnev si Honecker.
Si cam asta a fost Muzeul National de Istorie.
Conform datelor de pe Internet urma sa vedem Muzeul Tatarascu de pe str. Domnita Anastasia. NU VA DUCETI CA E INCHIS!
Asa ca am ajuns la Muzeul National de Arta.
Foarte frumos. Doar straini mai erau inauntru. Si noi. Numai cuvinte de lauda.
Le avem si nu le vizitam. E pacat. Si nu am simtit diferenta fata de un mare muzeu mondial.
Pe curand in lumea muzeelor.
luni, 13 iunie 2011
Remember 13-15 iunie
Cati ani au trecut! Parca ieri era. Sau nu?
Eram un pustan, de fapt student sau mai bine zis eram un GOLAN.
Nu prea stiam eu prea multe, nici de KGB, nici de GRU, nici de DSS nici de DIE.
Stiam ca daca inveti cat de cat bine si ai bafta de o repartitie buna la sfarsitul facultatii poti sa ai parte de un Arctic, de un Telecolor , poate de o Dacia, sau poate chiar si de un apartament cu 2 camere in Bucuresti (poate chiar prin Dristor). Asa simpla era viata. Puteai sa iei de nevasta si o colega de facultate si totul se inmultea cu doi. Asta daca nu aveai minte prea multa!
Dar a venit un decembrie mai calduros si totul a fost dat peste cap.
Incepand cu martie si pana prin mai am fost si eu seara de seara in Piata. Si ce frumos era. Catharsis pur. Ca in amfiteatru antic. Mergeam ca insetatul la izvor. Si acolo ma adapam ( ce dreptate avea Nea...)
Mergeam cu familia, cu prietenii, cu colegii, important era ca mergeam. Nu eram nici multi, nici putini, dar aveam senzatia ca apartinem unei familii care cu toate ca nu stiam exact ce vroiam, cel putin vroiam sa fie altfel. Si cam toti simteam la fel.
Eu nu am vazut nici droguri, nici dolari, nici prostituate (sincer nu prea stiam ce sunt astea), nici legionari (credeam ca sunt un fel de balauri batrani) si nici altele.
Eu am vazut oameni care cantau, fluierau si visau. Cam atat.
Prin iunie incepuse sa se "fasaie" si erau din ce in ce mai putini.
Apoi a venit vestea curatarii ei de Militie.
Si ca tot GOLANUL am fost si eu sa vad ce s-a intamplat.
Am vazut arzand vreo doua autobuze, militieni cu scuturi si bastoane si am prins o ploaie de m-a udat pana la piele.
In spate la Arhitectura am vazut un posesor de Olcit facand pana in mijlocul luptelor de strada si multa lume debusolata dar si grupuri de "revolutionari" foarte decisi si planificati sa atace Politia Capitalei ; Ministerul de Interne; Guvernul si alte arhive care trebuiau distruse.
A trecut si 13 si au venit MINERII.
Asta a fost pentru mine o experienta traumatizanta.
Chiar pe 14 la ora 10.00 am fost cu un prieten pe Selari la o consignatiei sa-l ajut sa scoata ceva de acolo.
Si i-am vazut. Multi, negrii si cu mainile ocupate. De bate, furtune de presiune si par de oameni. Mai erau si unii cu uniforme nou-noute care stiau si locurile si se pare ca si cautau anumite figuri. Mare noroc ca eu nu eram o figura interesanta.
Am ajuns si la Urgenta pentru un vecin de 1.90m si 100 kg mecanic auto care a fost batut mar.
De ce?
Pentru ca avea borseta si in borseta avea bani.
Si cand spun batut inseamna ca tot spatele era negru si vanat. Si avea si trei coaste rupte. Si asta in doar 2 minute de tratament. Norocul lui a fost ca repara masini cu 1-B- si trei cifre si un astfel de numar l-a recunoscut si l-a extras pana la bordura si de acolo la Salvare.
Am dat si eu un interviu la un post olandez ( deh stiu ceva engleza ....am scris asta si in CV) si dupa doua minute a aparut un civil care m-a intrebat de sanatate. Cum tineam la sanatatea mea am uitat bruma de engleza instant.
Am simtit atunci o frica animalica si in aer un miros de preistorie sau de Inchizitie.
E greu sa intelegi daca nu ai trait asa ceva.
Si mai era si bucuria unor doamne si florile lor. Si urale de invingatori.
Contra cui? M-am intrebat tot timpul.
In timp ce eu ma intrebam si traiam asta prin Piata altii veneau cu tirurile de blugi si "geci" si cumparau terenuri si case.
Si eu cantam " Mai bine mort decat comunist". Parca se mai punea problema.
Privind retrospectiv ma intreb daca as mai repeta istoria.
DA.
Pentru ca m-am simtit liber si fara frica.
Si pentru ca gandeam altfel.
Si pentru ca o parte din mine a ramas acolo in Piata printre cantece si urale.
In 1996 dupa anuntarea victorie lui Constantinescu am fugit in piata.
Si ce sa vad. O mare de oameni.
Am gandit ca ilegalistii comunisti.
Putini am fost multi am ramas!
Eram un pustan, de fapt student sau mai bine zis eram un GOLAN.
Nu prea stiam eu prea multe, nici de KGB, nici de GRU, nici de DSS nici de DIE.
Stiam ca daca inveti cat de cat bine si ai bafta de o repartitie buna la sfarsitul facultatii poti sa ai parte de un Arctic, de un Telecolor , poate de o Dacia, sau poate chiar si de un apartament cu 2 camere in Bucuresti (poate chiar prin Dristor). Asa simpla era viata. Puteai sa iei de nevasta si o colega de facultate si totul se inmultea cu doi. Asta daca nu aveai minte prea multa!
Dar a venit un decembrie mai calduros si totul a fost dat peste cap.
Incepand cu martie si pana prin mai am fost si eu seara de seara in Piata. Si ce frumos era. Catharsis pur. Ca in amfiteatru antic. Mergeam ca insetatul la izvor. Si acolo ma adapam ( ce dreptate avea Nea...)
Mergeam cu familia, cu prietenii, cu colegii, important era ca mergeam. Nu eram nici multi, nici putini, dar aveam senzatia ca apartinem unei familii care cu toate ca nu stiam exact ce vroiam, cel putin vroiam sa fie altfel. Si cam toti simteam la fel.
Eu nu am vazut nici droguri, nici dolari, nici prostituate (sincer nu prea stiam ce sunt astea), nici legionari (credeam ca sunt un fel de balauri batrani) si nici altele.
Eu am vazut oameni care cantau, fluierau si visau. Cam atat.
Prin iunie incepuse sa se "fasaie" si erau din ce in ce mai putini.
Apoi a venit vestea curatarii ei de Militie.
Si ca tot GOLANUL am fost si eu sa vad ce s-a intamplat.
Am vazut arzand vreo doua autobuze, militieni cu scuturi si bastoane si am prins o ploaie de m-a udat pana la piele.
In spate la Arhitectura am vazut un posesor de Olcit facand pana in mijlocul luptelor de strada si multa lume debusolata dar si grupuri de "revolutionari" foarte decisi si planificati sa atace Politia Capitalei ; Ministerul de Interne; Guvernul si alte arhive care trebuiau distruse.
A trecut si 13 si au venit MINERII.
Asta a fost pentru mine o experienta traumatizanta.
Chiar pe 14 la ora 10.00 am fost cu un prieten pe Selari la o consignatiei sa-l ajut sa scoata ceva de acolo.
Si i-am vazut. Multi, negrii si cu mainile ocupate. De bate, furtune de presiune si par de oameni. Mai erau si unii cu uniforme nou-noute care stiau si locurile si se pare ca si cautau anumite figuri. Mare noroc ca eu nu eram o figura interesanta.
Am ajuns si la Urgenta pentru un vecin de 1.90m si 100 kg mecanic auto care a fost batut mar.
De ce?
Pentru ca avea borseta si in borseta avea bani.
Si cand spun batut inseamna ca tot spatele era negru si vanat. Si avea si trei coaste rupte. Si asta in doar 2 minute de tratament. Norocul lui a fost ca repara masini cu 1-B- si trei cifre si un astfel de numar l-a recunoscut si l-a extras pana la bordura si de acolo la Salvare.
Am dat si eu un interviu la un post olandez ( deh stiu ceva engleza ....am scris asta si in CV) si dupa doua minute a aparut un civil care m-a intrebat de sanatate. Cum tineam la sanatatea mea am uitat bruma de engleza instant.
Am simtit atunci o frica animalica si in aer un miros de preistorie sau de Inchizitie.
E greu sa intelegi daca nu ai trait asa ceva.
Si mai era si bucuria unor doamne si florile lor. Si urale de invingatori.
Contra cui? M-am intrebat tot timpul.
In timp ce eu ma intrebam si traiam asta prin Piata altii veneau cu tirurile de blugi si "geci" si cumparau terenuri si case.
Si eu cantam " Mai bine mort decat comunist". Parca se mai punea problema.
Privind retrospectiv ma intreb daca as mai repeta istoria.
DA.
Pentru ca m-am simtit liber si fara frica.
Si pentru ca gandeam altfel.
Si pentru ca o parte din mine a ramas acolo in Piata printre cantece si urale.
In 1996 dupa anuntarea victorie lui Constantinescu am fugit in piata.
Si ce sa vad. O mare de oameni.
Am gandit ca ilegalistii comunisti.
Putini am fost multi am ramas!
joi, 9 iunie 2011
A doua descalecare a lui Voda!
Tara era pustiita, prost administrata, cu PIB-ul mic, cu multe judete si cu prea multi jupani care se credeau independenti.
Asa ca VODA se hotara sa intre in istorie mai ceva decat Carol I. Va da o noua fata tarii cu o privire fixa si luminoasa spre viitor, generatiile viitoare vor invata din cartile de istorie cum a salvat el Romania si pe prea frumoasa Elena.
Asa ca a descalecat ieri la guvern cu jalba in protap si i-a urechat pe neperformanti si i-a aratat cu degetul pe ceilalti. Curata ora de dirigentie. Ba ca fondul de rulment e prea mic, ba ca nu s-au strans ziare, borcane si flori de tei destule, ba ca se chiuleste prea mult, ba ca nu se absoarbe prea mult. Era sa-i lase pe toti corijenti si pe cateva chiar repetenti. Dar ii mai iarta pana pe 30. Se vor deschide tonomatele cu breaking news si vor avea burtiera galbena non-stop pe tema remanierii. Parol!
Cum va spuneam tara era pustiita si boierii locului in cardasie cu cei maghiari vroiau o alta tara. Mai buna de muls si cu bugete mai mari si cu proiecte mai mari.
Intrebare :
Ce se prefera : 10% ...din 100.000.000 euro sau ....din 500.000.000 euro?
Cam asta inteleg eu din 8 judete conduse de cnezi si voievozi, toti cu palosul gros si degraba varsator de sange dar si aducatori de voturi.
Si armata de bugetari ce va face. Reconversie? Pai ce stiu ei sa faca cu mana stanga? Si cu cosul de gunoi? Si cu plicul? Saracii.
In teorie totul e Ok.
Proiecte mai mari, absorbtie mai eficienta, aparat administrativ mai mic, costuri mai reduse, descentralizare mai mare.
Dar ma intreb si eu: CU CINE?
Tot cu EI? Adica daca la scara mica au esuat cum vor performa la scara marita (ca la reclama cu HD : de cinci ori mai puternic).
Adica "se vrea" judete HD (nu tovarasi, nu e Hunedoara ci high definition!). Am inteles. Era dpi prea mic si de aia era neperformant.
AAAAAAAAAAAAAAA!
Premierul se va numi PIXEL. Si va fi si mai mic (daca se poate).
Lasand gluma la o parte sper din tot sufletul ca aceasta masura sa duca la modernizarea Romaniei si nu la boierizarea ei. La fel si pentru Bucuresti.
Dar tare ma tem de talentul romanesc de a transforma orice idee buna intr-una si mai profitabila.
Asa ca VODA se hotara sa intre in istorie mai ceva decat Carol I. Va da o noua fata tarii cu o privire fixa si luminoasa spre viitor, generatiile viitoare vor invata din cartile de istorie cum a salvat el Romania si pe prea frumoasa Elena.
Asa ca a descalecat ieri la guvern cu jalba in protap si i-a urechat pe neperformanti si i-a aratat cu degetul pe ceilalti. Curata ora de dirigentie. Ba ca fondul de rulment e prea mic, ba ca nu s-au strans ziare, borcane si flori de tei destule, ba ca se chiuleste prea mult, ba ca nu se absoarbe prea mult. Era sa-i lase pe toti corijenti si pe cateva chiar repetenti. Dar ii mai iarta pana pe 30. Se vor deschide tonomatele cu breaking news si vor avea burtiera galbena non-stop pe tema remanierii. Parol!
Cum va spuneam tara era pustiita si boierii locului in cardasie cu cei maghiari vroiau o alta tara. Mai buna de muls si cu bugete mai mari si cu proiecte mai mari.
Intrebare :
Ce se prefera : 10% ...din 100.000.000 euro sau ....din 500.000.000 euro?
Cam asta inteleg eu din 8 judete conduse de cnezi si voievozi, toti cu palosul gros si degraba varsator de sange dar si aducatori de voturi.
Si armata de bugetari ce va face. Reconversie? Pai ce stiu ei sa faca cu mana stanga? Si cu cosul de gunoi? Si cu plicul? Saracii.
In teorie totul e Ok.
Proiecte mai mari, absorbtie mai eficienta, aparat administrativ mai mic, costuri mai reduse, descentralizare mai mare.
Dar ma intreb si eu: CU CINE?
Tot cu EI? Adica daca la scara mica au esuat cum vor performa la scara marita (ca la reclama cu HD : de cinci ori mai puternic).
Adica "se vrea" judete HD (nu tovarasi, nu e Hunedoara ci high definition!). Am inteles. Era dpi prea mic si de aia era neperformant.
AAAAAAAAAAAAAAA!
Premierul se va numi PIXEL. Si va fi si mai mic (daca se poate).
Lasand gluma la o parte sper din tot sufletul ca aceasta masura sa duca la modernizarea Romaniei si nu la boierizarea ei. La fel si pentru Bucuresti.
Dar tare ma tem de talentul romanesc de a transforma orice idee buna intr-una si mai profitabila.
miercuri, 8 iunie 2011
Nu mai esti barbatul de care m-am indragostit!
Asa suna o reclama si cat adevar ascundea in promovarea produsului.
Ne "nastem" in fiecare dimineata si "murim putin" in fiecare noapte. Corpul uman schimba celulele in totalitate intr-un ritm aproape lunar pastrand aceeasi matrice.
Ne schimbam in decursul vietii si unii nici macar nu observa. Doar o voce interioara ramane la fel pe parcursul vietii.
Nu vorbesc de faptul ca ne ingrasam, ca parul albeste (unii fac chelie) si ca incepand cu o varsta incepi sa mergi la doctor tot mai des.
Ceea ce la tinerete pare inaceptabil la batranete pare rezonabil si invers. Acumulam experienta si pierdem entuziasmul. Din pacate binomul acesta (ceva mai mult si ceva mai putin) este definitoriu si in viata si in stiinta. Adica traim intr-un sistem inchis si nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.
Pe langa schimabrea individuala intr-un ritm singuratic, schimbarea fundamentala intervine odata cu casnicia, dar si mai abrupt dupa aparitia copilului.
Ce vreau eu, se transforma in ce vrem noi (si barbatii au mari probleme in a accepta asta) si tot ce era la singular brusc trebuie sa treaca la plural.
Nevestele ne transforma iremediabil si apoi tot ele constata transformarea!
Sau barbatii nu sunt prin definitie un bun material didactic sau metoda de schimabare are mici hibe.
La unii acest proces este natural devenind asimtotic spre un numitor comun si la acest proces participa si nevasta de asemena cuprinsa de acelasi proces de transformare tot asimtotic si tot spre acelasi numitor comun. Si acest numitor comun ar trebui sa fie ...FERICIREA.
Aceata ecuatie se complica la aparitia copilului devenind una cu trei necunoscute, trei personalitati, trei destine.
Si trebuie avut mare grija ca unul sa nu-l striveasca pe celalalt si nici sa nu-i ia din spatiul vital prin sufocare.
Aici am o comparatie cu coardele unei chitare care desi sunt paralele si acordate pentru note diferite reusesc impreuna sa zamisleasca MUZICA si implicit armonie si fericire.
Viata fara diversitate si fara armonie este trista si monotona, deci predispusa pentru noi incercari.
Daca stelele in drumul lor cosmic emit note si implicit muzica, asa si noi emitem note personale care interfereaza cu muzica apropiatilor nostri si uneori poate naste simfonii in viata noastra.
Sa avem grija sa nu le pierdem.
DA asa este ! nu mai sunt barbatul de care te-ai indragostit.
Dar pot fi altul mult mai bun si apropiat care rezoneaza mult mai bine la nevoile si doritele tale.
Am observat ca un cuplu poate avea insusiri simbiotice cat si telepatice.
Astea nu pot izvora decat din dragoste si sinceritate.
Schimbarea este ceva natural si ireversibil.
Sa ne bucuram de ea si sa parcurgem impreuna prin misterul vietii!
Ne "nastem" in fiecare dimineata si "murim putin" in fiecare noapte. Corpul uman schimba celulele in totalitate intr-un ritm aproape lunar pastrand aceeasi matrice.
Ne schimbam in decursul vietii si unii nici macar nu observa. Doar o voce interioara ramane la fel pe parcursul vietii.
Nu vorbesc de faptul ca ne ingrasam, ca parul albeste (unii fac chelie) si ca incepand cu o varsta incepi sa mergi la doctor tot mai des.
Ceea ce la tinerete pare inaceptabil la batranete pare rezonabil si invers. Acumulam experienta si pierdem entuziasmul. Din pacate binomul acesta (ceva mai mult si ceva mai putin) este definitoriu si in viata si in stiinta. Adica traim intr-un sistem inchis si nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.
Pe langa schimabrea individuala intr-un ritm singuratic, schimbarea fundamentala intervine odata cu casnicia, dar si mai abrupt dupa aparitia copilului.
Ce vreau eu, se transforma in ce vrem noi (si barbatii au mari probleme in a accepta asta) si tot ce era la singular brusc trebuie sa treaca la plural.
Nevestele ne transforma iremediabil si apoi tot ele constata transformarea!
Sau barbatii nu sunt prin definitie un bun material didactic sau metoda de schimabare are mici hibe.
La unii acest proces este natural devenind asimtotic spre un numitor comun si la acest proces participa si nevasta de asemena cuprinsa de acelasi proces de transformare tot asimtotic si tot spre acelasi numitor comun. Si acest numitor comun ar trebui sa fie ...FERICIREA.
Aceata ecuatie se complica la aparitia copilului devenind una cu trei necunoscute, trei personalitati, trei destine.
Si trebuie avut mare grija ca unul sa nu-l striveasca pe celalalt si nici sa nu-i ia din spatiul vital prin sufocare.
Aici am o comparatie cu coardele unei chitare care desi sunt paralele si acordate pentru note diferite reusesc impreuna sa zamisleasca MUZICA si implicit armonie si fericire.
Viata fara diversitate si fara armonie este trista si monotona, deci predispusa pentru noi incercari.
Daca stelele in drumul lor cosmic emit note si implicit muzica, asa si noi emitem note personale care interfereaza cu muzica apropiatilor nostri si uneori poate naste simfonii in viata noastra.
Sa avem grija sa nu le pierdem.
DA asa este ! nu mai sunt barbatul de care te-ai indragostit.
Dar pot fi altul mult mai bun si apropiat care rezoneaza mult mai bine la nevoile si doritele tale.
Am observat ca un cuplu poate avea insusiri simbiotice cat si telepatice.
Astea nu pot izvora decat din dragoste si sinceritate.
Schimbarea este ceva natural si ireversibil.
Sa ne bucuram de ea si sa parcurgem impreuna prin misterul vietii!
marți, 7 iunie 2011
Atunci si acum
Ce se intampla cu tara asta?
Au disparut toti specialistii? Sau nu mai sunt patrioti?
Ce cuvant mare : PATRIOT.
A devenit ca fata nevazuta a Lunii. Toata lumea stie ca e acolo dar de vazut nu o vede mai nimeni.
Ma gandeam la ce solutii ar exista pentru iesirea din criza asta si nu cea economica ci cea de sistem in care ne gasim. Cine ar trebui sa ne conduca?
Managerii ar fi un raspuns. Care sa atraga fonduri europene. Ar fi urmarea frazei.
Si brusc gandul ma duce in urma cu 150 de ani.
Eram o tara semiinapoiata fara infrastructura si cu mentalitati medievale.
Care a fost reteta de atunci si de ce nu e posibila si acum?
PRIN NOI INSINE! a fost deviza acelor vremi.
Care NOI ma intreb?
Si brusc imi vin in minte trei nume. Si ce nume:
Spiru Haret;
Carol Davila;
Anghel Saligny.
Ce noroc pentru o tara sa aiba asa niste vectori de civilizatie si mai ales sa fie contemporani.
Primul ne-a definit invatamantul si de atunci pana la venirea comunismului a fost o piatra de hotar tot ceea ce a realizat el. Comunistii au schimbat pe model rusesc totul, dar sincer si pe atunci se facea carte. ACUM ce se face? Sincer! O bulibaseala. Noroc cu scolile private (pentru cine isi permite) . Generatii de sacrificiu in numele nu se stie carei idei. Si e pacat. Caci timpul nu are rabdare. Material uman exista din belsug. Sa fie clar trasat un sistem si tinut de el. Parca nu cer prea mult.
Al doilea a venit in tara pentru 3 ani si a murit ca un mare roman (are si un urmas in persoana dlui Raed Arafat). A pus bazele scolii de medicina si a sistemului sanitar. Se rascoleste in mormant cand vede cum ne pleaca doctorii prin strainataturi. Si aici mare pacat.Si nu trebuia decat sa fie platiti doar un pic mai bine. Poate renuntau si la plicuri. Caci foamea te face dispus la compromisuri. Se pare ca nu i-am meritat nici pe ei.
Al treilea si nu cel de pe urma a pus tara pe roate (cele ale CFR) si a tractat-o spre secolul XX. Mari opere ingineresti ii datoram. Si asta fara computer, ACad, MS Office si alte alea.
Sincera recunostiinta lor si altor mii de adevarati romani.
De ce la ei nu se punea problema de comision, de cine trebuie sa ia lucrarea, de ce culoare politica era.
Si pe atunci era coruptie, dar in limite nesufocante si scopul era lucrul bine facut si nu comisionul cel mai mare.
Ne invartim de 10 ani si ii tot rotim pe alesii zilei.
Cu cine pot eu compara cele trei nume amintite anterior.
AUD?
Omul sfinteste locul.
Nu mai sunt in Romania oameni competenti sa lucreze in administratia statului.
Toti au plecat in strainatate si nu vor sa se mai intoarca? Sau toti sunt la multinationale?
Ce parte din curba lui Gauss mai lucreaza la stat?
Ajungem sa regretam specialistii dinainte de '89? Cand construiam 20 de hidrocentrale, fabrici de ciment, rafinarii, industrie grea si usoara samd.
Nu credeam ca o sa ajung sa scriu lucrurile astea.
Murim incet si nici nu ne dam seama. Si daca ne dam, suntem indiferenti.
Caci ei fura si nu au complexe din educatia lor sau moralitatea lor.
Puterea corupe. In ROMANIA a corupt TOTUL.
Ne ducem existenta intr-o lume falsa fara principii si morala.
BANUL CONTEAZA!
Sau mai bine zis partea lor de comision!
RUSINE!
Au disparut toti specialistii? Sau nu mai sunt patrioti?
Ce cuvant mare : PATRIOT.
A devenit ca fata nevazuta a Lunii. Toata lumea stie ca e acolo dar de vazut nu o vede mai nimeni.
Ma gandeam la ce solutii ar exista pentru iesirea din criza asta si nu cea economica ci cea de sistem in care ne gasim. Cine ar trebui sa ne conduca?
Managerii ar fi un raspuns. Care sa atraga fonduri europene. Ar fi urmarea frazei.
Si brusc gandul ma duce in urma cu 150 de ani.
Eram o tara semiinapoiata fara infrastructura si cu mentalitati medievale.
Care a fost reteta de atunci si de ce nu e posibila si acum?
PRIN NOI INSINE! a fost deviza acelor vremi.
Care NOI ma intreb?
Si brusc imi vin in minte trei nume. Si ce nume:
Spiru Haret;
Carol Davila;
Anghel Saligny.
Ce noroc pentru o tara sa aiba asa niste vectori de civilizatie si mai ales sa fie contemporani.
Primul ne-a definit invatamantul si de atunci pana la venirea comunismului a fost o piatra de hotar tot ceea ce a realizat el. Comunistii au schimbat pe model rusesc totul, dar sincer si pe atunci se facea carte. ACUM ce se face? Sincer! O bulibaseala. Noroc cu scolile private (pentru cine isi permite) . Generatii de sacrificiu in numele nu se stie carei idei. Si e pacat. Caci timpul nu are rabdare. Material uman exista din belsug. Sa fie clar trasat un sistem si tinut de el. Parca nu cer prea mult.
Al doilea a venit in tara pentru 3 ani si a murit ca un mare roman (are si un urmas in persoana dlui Raed Arafat). A pus bazele scolii de medicina si a sistemului sanitar. Se rascoleste in mormant cand vede cum ne pleaca doctorii prin strainataturi. Si aici mare pacat.Si nu trebuia decat sa fie platiti doar un pic mai bine. Poate renuntau si la plicuri. Caci foamea te face dispus la compromisuri. Se pare ca nu i-am meritat nici pe ei.
Al treilea si nu cel de pe urma a pus tara pe roate (cele ale CFR) si a tractat-o spre secolul XX. Mari opere ingineresti ii datoram. Si asta fara computer, ACad, MS Office si alte alea.
Sincera recunostiinta lor si altor mii de adevarati romani.
De ce la ei nu se punea problema de comision, de cine trebuie sa ia lucrarea, de ce culoare politica era.
Si pe atunci era coruptie, dar in limite nesufocante si scopul era lucrul bine facut si nu comisionul cel mai mare.
Ne invartim de 10 ani si ii tot rotim pe alesii zilei.
Cu cine pot eu compara cele trei nume amintite anterior.
AUD?
Omul sfinteste locul.
Nu mai sunt in Romania oameni competenti sa lucreze in administratia statului.
Toti au plecat in strainatate si nu vor sa se mai intoarca? Sau toti sunt la multinationale?
Ce parte din curba lui Gauss mai lucreaza la stat?
Ajungem sa regretam specialistii dinainte de '89? Cand construiam 20 de hidrocentrale, fabrici de ciment, rafinarii, industrie grea si usoara samd.
Nu credeam ca o sa ajung sa scriu lucrurile astea.
Murim incet si nici nu ne dam seama. Si daca ne dam, suntem indiferenti.
Caci ei fura si nu au complexe din educatia lor sau moralitatea lor.
Puterea corupe. In ROMANIA a corupt TOTUL.
Ne ducem existenta intr-o lume falsa fara principii si morala.
BANUL CONTEAZA!
Sau mai bine zis partea lor de comision!
RUSINE!
En attendant Godot
Cati dintre noi nu asteptam ceva sau pe cineva?
Si el refuza sa vina sau eventual sa se arate noua.
Cate seri trebuie sa-l asteptam? Sau oare suntem la locul potrivit? Sau suntem pe drumul cel bun?
Putem trai o viata intr-o continua asteptare? Suntem singuri in asteptarile noastre? Sunt oare ele realiste?
O suma de intrebari si de nelamuriri ne bantuie existenta. Suntem in stare sa le facem fata si sa gasim rezolvarea corecta.
Stiu si sunt sigur ca totul se intampla pentru un motiv, care in cea mai mare parte ne depaseste puterea de intelegere momentana, uneori el se dezvaluie cu trecerea timpului. Dar ce solutii exista pentru a afla ca nimic nu se intampla de doua ori. Nici macar fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Asa ca a astepta de doua sau mai multe ori acelasi lucru isi pierde din consistenta.
Singura cale pentru a scapa nevatamat dintr-o asteptare este de a gasi resure mentale complementare si de a nu pierde speranta.
Nu asteptatul in sine este periculos ci pierderea sperantei este de fapt letala.
Deja se stie ca Godot nu se arata (daca nu vrea el), cu toate ca multi se incapataneaza sa-l intalneasca. Si consuma mult prea multe resure si energie care altfel canalizate ar fi mult mai folositoare.
Asa ca in loc sa-l asteptam noi pe Godot sa lasam sa ne caute el pe noi la momentul potrivit. Important este sa stim ca el exista si ca uneori iese la iveala cand nu te astepti.
Suntem in stare sa ne alegem singuri optiunile. Acest dar al liberului arbitru dublat de un cod moral ar trebui sa fie suficient in viata si sa ne ghideze cautarile.
Pentru cei care vor mai mult si cauta se se agate de promisiuni desarte e optiunea lor.
Dar nimeni nu poate face pasii pe drum in locul tau si nici duce povara pe care trebuie s-o duci.
Indoiala si neincrederea isi au si ele rostul pana in momentul in care pun stapanire pe tine. Atunci esti pierdut.
Si nimic din afara ta nu te poate salva.
Raspunsul este chiar in noi.
Trebuie sa avem intelepciunea sa-l gasim singuri.
Genialitatea piesei lui Samuel Beckett rezida din simplitate.
Asa ca sa nu ne complicam inutil viata.
Este de fapt mult mai simpla decat ne-o imaginam noi.
Si el refuza sa vina sau eventual sa se arate noua.
Cate seri trebuie sa-l asteptam? Sau oare suntem la locul potrivit? Sau suntem pe drumul cel bun?
Putem trai o viata intr-o continua asteptare? Suntem singuri in asteptarile noastre? Sunt oare ele realiste?
O suma de intrebari si de nelamuriri ne bantuie existenta. Suntem in stare sa le facem fata si sa gasim rezolvarea corecta.
Stiu si sunt sigur ca totul se intampla pentru un motiv, care in cea mai mare parte ne depaseste puterea de intelegere momentana, uneori el se dezvaluie cu trecerea timpului. Dar ce solutii exista pentru a afla ca nimic nu se intampla de doua ori. Nici macar fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Asa ca a astepta de doua sau mai multe ori acelasi lucru isi pierde din consistenta.
Singura cale pentru a scapa nevatamat dintr-o asteptare este de a gasi resure mentale complementare si de a nu pierde speranta.
Nu asteptatul in sine este periculos ci pierderea sperantei este de fapt letala.
Deja se stie ca Godot nu se arata (daca nu vrea el), cu toate ca multi se incapataneaza sa-l intalneasca. Si consuma mult prea multe resure si energie care altfel canalizate ar fi mult mai folositoare.
Asa ca in loc sa-l asteptam noi pe Godot sa lasam sa ne caute el pe noi la momentul potrivit. Important este sa stim ca el exista si ca uneori iese la iveala cand nu te astepti.
Suntem in stare sa ne alegem singuri optiunile. Acest dar al liberului arbitru dublat de un cod moral ar trebui sa fie suficient in viata si sa ne ghideze cautarile.
Pentru cei care vor mai mult si cauta se se agate de promisiuni desarte e optiunea lor.
Dar nimeni nu poate face pasii pe drum in locul tau si nici duce povara pe care trebuie s-o duci.
Indoiala si neincrederea isi au si ele rostul pana in momentul in care pun stapanire pe tine. Atunci esti pierdut.
Si nimic din afara ta nu te poate salva.
Raspunsul este chiar in noi.
Trebuie sa avem intelepciunea sa-l gasim singuri.
Genialitatea piesei lui Samuel Beckett rezida din simplitate.
Asa ca sa nu ne complicam inutil viata.
Este de fapt mult mai simpla decat ne-o imaginam noi.
luni, 6 iunie 2011
Merge si asa!
Bref. Doamna ministra a CFR a plecat fara Bubico sa se dea cu trenul pe Valea Prahovei si sa testeze noul terasament (care trebuia sa fie gata de fo 5 ani) cu autotrenurile Siemens.
Si sa vezi dezastru. Au ramas blocati cu un bec de alarma palpaind. Procedura era sa se verifice organo-leptic trenul si sa se cheme ajutoare. Dar era trenul plin de VIP-uri si nu se facea sa-i lase in camp.
Asa ca romanul a dat inca o data dovada imaginatiei si ingeniozitatii sale.
Cum romanul e frate cu codrul si sarme se gasesc inca peste tot pe jos, nenea mecanicul a suntat senzorul si a pus trenul in miscare numai cu o ramurica pe post de dop, o sarmulita pe post de colier si asta cu mainile goale.
Onoratul alai s-a pus in miscare si odata cu el si tonomatele au inceput sa urle in nestire.
Nu vreau sa discut despre asta.
Ma preocupa soarta neamului asta in perspectiva lui: MERGE SI ASA!
Este o filosofie care ne guverneaza de cel putin un secol si inca nu-si arata roadele.
Atunci se pare ca e gresita si tot talentul nostru se risipeste in zadar nefiind urmata de rezultate in societate si in special in cresterea competivitatii noastre.
Sa va povestesc pe aceasta tema:
Pe vremea primului razboi mondial tarisoara noastra a cam fost ocupata (mai putin o mica parte din Moldova) de trupele imperiale germane OKW sub comanda feldmaresalului August von Mackensen.
De la el ne-au ramas cateva vorbe si intamplari celebre.
A venit cu floarea Wehrmacht-ului si va pleca cu ultimii betivi si afemeiati dupa ce au fost cazati la Athene Palace.
A spus ca ceea ce un neamt poate face in 30 de zile ,un roman poate face in 20 de zile, dar din pacate se opreste in 10 zile din treaba si nu mai continua.
Similar cu povestea cu autotrenul Siemens un tanc german de 50 de tone a ramas blocat intr-o mlastina pe langa Buzau. A adus 2 tancuri care au incercat sa-l tracteze. Fara nici un rezultat. Se rupeau lanturile de fiecare data din cauza socului la pornire. A vazut un taran mustacind la fata locului. A pus sa fie adus.
De ce razi bade? a intrebat el prin translator.
Pai va chinuiti de pomana! a spus taranul.
Nu o sa reusiti.
Eu insa pot sa-ti scot mormanul de fier de acolo.
Imposibil, ar fi zis neamtul.
Si pleca taranul si se intoarse cu 20 perechi de boi si si 20 funii groase de canepa.
Si imposibilul deveni realitate.
Am trait cu mitul ingeniozitatii noastre si chiar avem in sange un talent sa facem din rahat bici si uneori sa si trosneasca.
Dar din pacate la scara istorica asta nu ne-a ajutat cu nimic.
Avem nevoie de specialisti in fiecare domeniu si nu de multilaterali dezvoltati.
Lumea de azi nu are nevoie de artisti si virtuozi gata sa incerce imposibilul.
Este nevoie de oameni care urmeaza proceduri , care sunt eficienti in ceea ce fac si fac totul ca la carte.
As vrea sa fie altfel dar adevarul este mult prea evident.
Asa ca "merge si asa" nu este o optiune de dezvoltare ci doar un mod de a carpi lucrurile si de a trata cu usurinta situatiile.
Sa devenim tara lui " Yes we can" si nu a lui " Merge si asa".
Si sa vezi dezastru. Au ramas blocati cu un bec de alarma palpaind. Procedura era sa se verifice organo-leptic trenul si sa se cheme ajutoare. Dar era trenul plin de VIP-uri si nu se facea sa-i lase in camp.
Asa ca romanul a dat inca o data dovada imaginatiei si ingeniozitatii sale.
Cum romanul e frate cu codrul si sarme se gasesc inca peste tot pe jos, nenea mecanicul a suntat senzorul si a pus trenul in miscare numai cu o ramurica pe post de dop, o sarmulita pe post de colier si asta cu mainile goale.
Onoratul alai s-a pus in miscare si odata cu el si tonomatele au inceput sa urle in nestire.
Nu vreau sa discut despre asta.
Ma preocupa soarta neamului asta in perspectiva lui: MERGE SI ASA!
Este o filosofie care ne guverneaza de cel putin un secol si inca nu-si arata roadele.
Atunci se pare ca e gresita si tot talentul nostru se risipeste in zadar nefiind urmata de rezultate in societate si in special in cresterea competivitatii noastre.
Sa va povestesc pe aceasta tema:
Pe vremea primului razboi mondial tarisoara noastra a cam fost ocupata (mai putin o mica parte din Moldova) de trupele imperiale germane OKW sub comanda feldmaresalului August von Mackensen.
De la el ne-au ramas cateva vorbe si intamplari celebre.
A venit cu floarea Wehrmacht-ului si va pleca cu ultimii betivi si afemeiati dupa ce au fost cazati la Athene Palace.
A spus ca ceea ce un neamt poate face in 30 de zile ,un roman poate face in 20 de zile, dar din pacate se opreste in 10 zile din treaba si nu mai continua.
Similar cu povestea cu autotrenul Siemens un tanc german de 50 de tone a ramas blocat intr-o mlastina pe langa Buzau. A adus 2 tancuri care au incercat sa-l tracteze. Fara nici un rezultat. Se rupeau lanturile de fiecare data din cauza socului la pornire. A vazut un taran mustacind la fata locului. A pus sa fie adus.
De ce razi bade? a intrebat el prin translator.
Pai va chinuiti de pomana! a spus taranul.
Nu o sa reusiti.
Eu insa pot sa-ti scot mormanul de fier de acolo.
Imposibil, ar fi zis neamtul.
Si pleca taranul si se intoarse cu 20 perechi de boi si si 20 funii groase de canepa.
Si imposibilul deveni realitate.
Am trait cu mitul ingeniozitatii noastre si chiar avem in sange un talent sa facem din rahat bici si uneori sa si trosneasca.
Dar din pacate la scara istorica asta nu ne-a ajutat cu nimic.
Avem nevoie de specialisti in fiecare domeniu si nu de multilaterali dezvoltati.
Lumea de azi nu are nevoie de artisti si virtuozi gata sa incerce imposibilul.
Este nevoie de oameni care urmeaza proceduri , care sunt eficienti in ceea ce fac si fac totul ca la carte.
As vrea sa fie altfel dar adevarul este mult prea evident.
Asa ca "merge si asa" nu este o optiune de dezvoltare ci doar un mod de a carpi lucrurile si de a trata cu usurinta situatiile.
Sa devenim tara lui " Yes we can" si nu a lui " Merge si asa".
Sa vina odata si concediul !
Deja multe lume o spune si si mai multa o gandeste.
Ce poate fi mai frumos decat un concediu binemeritat?
Un concediu reusit!
La inceput sunt intrebarile:
- Unde sa mai mergem? In tara sau in strainatate?
- Cu cine sa mai mergem?
- Cat bani sa "spargem"?
- Cand sa mergem?
Oriunde numai acasa sa nu mai stau. Ar fi un raspuns. Pe criza asta nu este intodeanuna o solutie. Si in tara unde sa mai mergem; tot la snapanii aia de pe Litoral. Sau tot pe Valea Prahovei.
Din pacate suferim de cateva streotipii mentale:
Litoral inseamna mai nou numai Mamaia si fitele excesive de acolo sau o gazda (pensiune) mai pe la Sud. Cu toate ca exista si Gura Portita si Sulina si Corbu care mai au inca cu un vag parfum pitoresc.
Munte inseamna doar Valea Prahovei si Bran-Moeciu maxim Poiana Brasov. Si mai inseamna gratare, bautura si discoteca. Sau mai inseamna pantofi cu cui imediat langa telecabina de la Babele sau de la cabana Miorita. Si ne mai miram anual de efortul jandarmilor si salvamontistilor de a recupera grupuri de inconstienti plecati doar cu mobilul (bun si ala) pe munte. Si aici mai exista Fagarasul, Parangul, minunile din Retezat, fantasticele chei ale Nerei si Cernei, muntii Orastiei cu cetatiile dacice, Apusenii cu unicele pesteri si formatiuni geologice, dar si Muntii Maramuresului cu Valea Iserului si Vaserului, in final ajungand in Moldova cu legendarele Obcine ale Bucovinei coborand spre Ceahlau si Rarau si ajungand spre Curbura unde sunt unicii vulcani noroiosi. Sa nu uitam si muntii din secuime caci tot ai nostri sunt. Asa ca locuri ar cam fi , de voi depinde.
Pensiuni se gasesc pe net fara probleme, mancarea este relativ la acelasi pret peste tot, benzina este super ieftina :) si drumurile bune si libere si fara radare (aberez desigur).
In concluzie drumurile ne omoara, distrugand dorinta de un circuit in Romania; benzina este foarte scumpa; politia este fara mila si sta la panda; si de obicei ce se vede in poze pe net nu seamana cu realitatea de la pensiuni.
Din dilema asta patriotarda trebuie sa iesim singuri.
Cu strainatatea avem la indemana varianta Bulgaria (ieftineanu) dar si cu nervi si vanatoare din partea politiei bulgare, cu sloganul in afara vopsit gardul inauntru leopardul. Tin totusi sa subliniez ca am intalnit si calitate (mana TUI-ului) la Dyuni. Frumos si placut. Mai ales daca pleci cu copilul dupa tine. Mai exista si bineinteles Turcia (scapata de concurentata Egiptului si a Tunisiei) cu sistemul de turma all-ultra-extra-inclusive din zona Belek unde turismul de masa incearca sa aiba si calitate (asta cu transformatul cantitatii intr-o noua calitate imi aduce aminte de socialismul stiintific). Pentru cei mai indpendenti Grecia ne pandeste si ea cu superoferte ca sa redreseze bugetul si sa le dea nemtilor banii inapoi (HAHAHA). Asa ca pe o raza sudica de 1000 km (1500 km Belek) exista cazari intre 10 euro/noapte pana la 250 euro/noapte. ENJOY!
Si atunci te intrebi de sa-i ingrasi pe mafiotii constanteni si bucuresteni daca ei vor sa ramana cu turismul in evul mediu? Daca nu ar mai exista turismul de weekend si lumea ar boicota aceasta batjocura atunci si ei s-ar alinia la standarte occidentale ( de ce ne tot evita TUI?) si in sfarsit am avea si noi alta fata a Litoralului.
La intrebarea cu cine sa mergem, in principiu, e mai frumos de mers in grup decat individual. Dar si aici daca diferentele culturale si principiale sunt mari, sigur concediul va sfarsi intr-un dezastru. Asa ca mai bine testati grupul mai inainte si eventual pe perioade mai scurte. Sa nu aveti surprize.
Cati bani sa "spargem"? Cati aveti si cati puteti. In ultimul timp lumea incearca sa aloce 500 euro / sejur / persoana. Dar asta e doar o ipoteza de lucru.
Cand sa mergem ? Si aici fiecare zona are secretele ei. In Turcia este inebunitor de cald in august. In insulele grecesti incepand din 15 august incepe un vant din sud sa bata care te cam zapaceste. Si aici e foarte cald in august. Si nu in ultimul rand se merge cand s-a obtinut aprobarea de concediu.
Un concediu merita fiecare. Tot de noi depinde cat de placut il facem.
Si sa nu uitam ca altul vine cel mai repede peste 6 luni (12).
DECI SA VINA ODATA!
Ce poate fi mai frumos decat un concediu binemeritat?
Un concediu reusit!
La inceput sunt intrebarile:
- Unde sa mai mergem? In tara sau in strainatate?
- Cu cine sa mai mergem?
- Cat bani sa "spargem"?
- Cand sa mergem?
Oriunde numai acasa sa nu mai stau. Ar fi un raspuns. Pe criza asta nu este intodeanuna o solutie. Si in tara unde sa mai mergem; tot la snapanii aia de pe Litoral. Sau tot pe Valea Prahovei.
Din pacate suferim de cateva streotipii mentale:
Litoral inseamna mai nou numai Mamaia si fitele excesive de acolo sau o gazda (pensiune) mai pe la Sud. Cu toate ca exista si Gura Portita si Sulina si Corbu care mai au inca cu un vag parfum pitoresc.
Munte inseamna doar Valea Prahovei si Bran-Moeciu maxim Poiana Brasov. Si mai inseamna gratare, bautura si discoteca. Sau mai inseamna pantofi cu cui imediat langa telecabina de la Babele sau de la cabana Miorita. Si ne mai miram anual de efortul jandarmilor si salvamontistilor de a recupera grupuri de inconstienti plecati doar cu mobilul (bun si ala) pe munte. Si aici mai exista Fagarasul, Parangul, minunile din Retezat, fantasticele chei ale Nerei si Cernei, muntii Orastiei cu cetatiile dacice, Apusenii cu unicele pesteri si formatiuni geologice, dar si Muntii Maramuresului cu Valea Iserului si Vaserului, in final ajungand in Moldova cu legendarele Obcine ale Bucovinei coborand spre Ceahlau si Rarau si ajungand spre Curbura unde sunt unicii vulcani noroiosi. Sa nu uitam si muntii din secuime caci tot ai nostri sunt. Asa ca locuri ar cam fi , de voi depinde.
Pensiuni se gasesc pe net fara probleme, mancarea este relativ la acelasi pret peste tot, benzina este super ieftina :) si drumurile bune si libere si fara radare (aberez desigur).
In concluzie drumurile ne omoara, distrugand dorinta de un circuit in Romania; benzina este foarte scumpa; politia este fara mila si sta la panda; si de obicei ce se vede in poze pe net nu seamana cu realitatea de la pensiuni.
Din dilema asta patriotarda trebuie sa iesim singuri.
Cu strainatatea avem la indemana varianta Bulgaria (ieftineanu) dar si cu nervi si vanatoare din partea politiei bulgare, cu sloganul in afara vopsit gardul inauntru leopardul. Tin totusi sa subliniez ca am intalnit si calitate (mana TUI-ului) la Dyuni. Frumos si placut. Mai ales daca pleci cu copilul dupa tine. Mai exista si bineinteles Turcia (scapata de concurentata Egiptului si a Tunisiei) cu sistemul de turma all-ultra-extra-inclusive din zona Belek unde turismul de masa incearca sa aiba si calitate (asta cu transformatul cantitatii intr-o noua calitate imi aduce aminte de socialismul stiintific). Pentru cei mai indpendenti Grecia ne pandeste si ea cu superoferte ca sa redreseze bugetul si sa le dea nemtilor banii inapoi (HAHAHA). Asa ca pe o raza sudica de 1000 km (1500 km Belek) exista cazari intre 10 euro/noapte pana la 250 euro/noapte. ENJOY!
Si atunci te intrebi de sa-i ingrasi pe mafiotii constanteni si bucuresteni daca ei vor sa ramana cu turismul in evul mediu? Daca nu ar mai exista turismul de weekend si lumea ar boicota aceasta batjocura atunci si ei s-ar alinia la standarte occidentale ( de ce ne tot evita TUI?) si in sfarsit am avea si noi alta fata a Litoralului.
La intrebarea cu cine sa mergem, in principiu, e mai frumos de mers in grup decat individual. Dar si aici daca diferentele culturale si principiale sunt mari, sigur concediul va sfarsi intr-un dezastru. Asa ca mai bine testati grupul mai inainte si eventual pe perioade mai scurte. Sa nu aveti surprize.
Cati bani sa "spargem"? Cati aveti si cati puteti. In ultimul timp lumea incearca sa aloce 500 euro / sejur / persoana. Dar asta e doar o ipoteza de lucru.
Cand sa mergem ? Si aici fiecare zona are secretele ei. In Turcia este inebunitor de cald in august. In insulele grecesti incepand din 15 august incepe un vant din sud sa bata care te cam zapaceste. Si aici e foarte cald in august. Si nu in ultimul rand se merge cand s-a obtinut aprobarea de concediu.
Un concediu merita fiecare. Tot de noi depinde cat de placut il facem.
Si sa nu uitam ca altul vine cel mai repede peste 6 luni (12).
DECI SA VINA ODATA!
sâmbătă, 4 iunie 2011
Un destin aproape mistic
La cateva zile de la Paste (mai exact pe 28 aprilie) scriam aici ca regret demi(sia)terea dl Lazaroiu de la Cotroceni si aminteam de un titlu de film : Moartea domnului Laza(roiu)escu e acum in direct.
I-au trebuit si lui aproape 40 de zile pentru a se inalta in functia de ministru al muncii in locul uitatului ( de DNA) si multpreacuratului Botis.
Ce destin mistic a hotarat tatal pentru dl Lazaroiu punandu-l la dreapta fiului (adica ala micu) in guvern.
Si ce pregatire sociologica este necesara la munca si protectie sociala. Curat tehnocrat.
Asta a fost un SAH la PDL si la pohta ce pohteste.
Incepe campania de imagin(e)atie a puterii.
Dupa ce numarul de angajari a crescut ca nivelul de trai (noroc ca a devenit treaba penala, ca altfel saracii tot la negru munceau) ne asteapta noi culmi de progres si civilizatie.
Nu pot sa nu remarc totusi un mare caracter la domnul Presedinte.
Isi iubeste oamenii fideli si ii protejeaza.
De acolo si vorba ca orice sut in fund e un pas inainte (min. muncii in zadar).
Nu l-a abandonat pe dl Boc sacalilor care deja visau sa se ospeteze din el la Congres, iar dl Lazaroiu a renascut asemeni pasarii Phoenix cu toata satisfactia data UDMR.
Un adevarat comandant de nava si un mare om politic.
Incep sa intrevad si un oarece traseu prezidential pentru dl Lazaroiu.
Timpul si sondajele isi vor spune cuvantul.
In ultimul timp mi-am ranit mama (si nu numai pe ea) lasand frau liber comentarilor critice la adresa Presedintelui.
Asta nu ma impiedica ca atunci cand trebuie sa si recunosc meritele incontestabile ale singurului presedinte vertical din ultimii 20 de ani.
Ca iubeste confruntarea este pentru ca iubeste si marea. Si marea linistita pentru un marinar nu este mare.
Asa ca fie vreme rea sau vreme buna eu sunt tot gata de furtuna (chit ca o provoc tot eu).
Si strutocamila USL are un program facut parca de un disleptic sau de un autist.
Si la ei lucrurile care ii unesc (ura fata de Basescu) sunt mult mai putine decat cele care ii despart. Asa ca eu nu dau inca prea mari sanse de reusita si de supravietuire.
Si cum se spune:
The best is yet to come.
Nu plecati cumva din fata televizorului.
Panem et circenses.
I-au trebuit si lui aproape 40 de zile pentru a se inalta in functia de ministru al muncii in locul uitatului ( de DNA) si multpreacuratului Botis.
Ce destin mistic a hotarat tatal pentru dl Lazaroiu punandu-l la dreapta fiului (adica ala micu) in guvern.
Si ce pregatire sociologica este necesara la munca si protectie sociala. Curat tehnocrat.
Asta a fost un SAH la PDL si la pohta ce pohteste.
Incepe campania de imagin(e)atie a puterii.
Dupa ce numarul de angajari a crescut ca nivelul de trai (noroc ca a devenit treaba penala, ca altfel saracii tot la negru munceau) ne asteapta noi culmi de progres si civilizatie.
Nu pot sa nu remarc totusi un mare caracter la domnul Presedinte.
Isi iubeste oamenii fideli si ii protejeaza.
De acolo si vorba ca orice sut in fund e un pas inainte (min. muncii in zadar).
Nu l-a abandonat pe dl Boc sacalilor care deja visau sa se ospeteze din el la Congres, iar dl Lazaroiu a renascut asemeni pasarii Phoenix cu toata satisfactia data UDMR.
Un adevarat comandant de nava si un mare om politic.
Incep sa intrevad si un oarece traseu prezidential pentru dl Lazaroiu.
Timpul si sondajele isi vor spune cuvantul.
In ultimul timp mi-am ranit mama (si nu numai pe ea) lasand frau liber comentarilor critice la adresa Presedintelui.
Asta nu ma impiedica ca atunci cand trebuie sa si recunosc meritele incontestabile ale singurului presedinte vertical din ultimii 20 de ani.
Ca iubeste confruntarea este pentru ca iubeste si marea. Si marea linistita pentru un marinar nu este mare.
Asa ca fie vreme rea sau vreme buna eu sunt tot gata de furtuna (chit ca o provoc tot eu).
Si strutocamila USL are un program facut parca de un disleptic sau de un autist.
Si la ei lucrurile care ii unesc (ura fata de Basescu) sunt mult mai putine decat cele care ii despart. Asa ca eu nu dau inca prea mari sanse de reusita si de supravietuire.
Si cum se spune:
The best is yet to come.
Nu plecati cumva din fata televizorului.
Panem et circenses.
vineri, 3 iunie 2011
Gurkensalat
Pe baza superioritatii ancestrale doar un popor mult inferior putea produce si introduce la ei in tara temuta Ecoli.
Care a mai suferit si fo doua trei mutatii sa dea peste cap bietele antibiotice.
Deci nemtii cu mortii si cu spaima in oase si spaniolii cu falimentul agriculturii in prag.
Isteria este gata.
Nimeni nu mai cumpara, nimeni nu mai manaca si dintr-o data cea mai sigura mancare este ...........junkfood-ul.
Am trait sa o vedem si pe asta.
Pai de ce s-a ajuns aici.
Pai un pic de la OMG (organismele modificate genetic) adica aceleasi legume dar tunate sa fie mai mari, mai intens colorate si mai fara gust.
In isteria de schimbare de look care a cuprins lumea actuala (silicoane, botox), saracele legume au cazut prada trendului actual.
DA MARIMEA CONTEAZA.
Asa ca bietele legume naturale , strambe si cu culori palide au primit cu ajutorul ingineriei genetice un look mult mai comercial.
Si de aici si tot ce se intampla ele devenind legume "fara personalitate" simple clone aratoase care nu suporta nici un atac biologic.
Dar asta este lumea in care traim si tare ma tem ca TABARA noastra ministeriala va impune si pe la noi OMG pentru a avea poporul ce sa manance ieftin si mult.
Dar si bun?
Ce mai conteaza asta.
Suntem in pragul unei gravi erori care ne va costa in timp pret de generatii si fara cale de intoarcere.
NU OMG.
Iubesc rosia noastra cea stramba , ceapa de Buzau, legumele de la Vidra si toate cele neaose.
Nu vreau sa raman fara ele si sa mananc rosii perfect sferice cu culori RAL si gramaje delimitate de micrograme.
Dar cred ca e in zadar.
Alea iacta est!
Felicitari dl ministru TABARA. Sunteti filoxera agriculturii noastre.
Pacat!
Sa revin la indignarea teutona pe saraci latini.
Ar trebui sa verifice mai bine cum s-a furisat Ecoli la ei in dicotiledonata. Si doar dupa aceea sa strige: "Wir sterben".
Si sa nu uit.
Show-ul lui Jamie Oliver in America la ABC a cam luat sfarsit. Si cam scos din grila.
Pe motiv de audienta.
Pai acolo nici nu se stie ce e ala castravete proaspat , nici ce este Ecoli.
Va recomand din tot sufletul: Food INC. 2008. Cred ca va fi acum si pe HBO.
Pofta Buna!
Daca va mai ramane!
Care a mai suferit si fo doua trei mutatii sa dea peste cap bietele antibiotice.
Deci nemtii cu mortii si cu spaima in oase si spaniolii cu falimentul agriculturii in prag.
Isteria este gata.
Nimeni nu mai cumpara, nimeni nu mai manaca si dintr-o data cea mai sigura mancare este ...........junkfood-ul.
Am trait sa o vedem si pe asta.
Pai de ce s-a ajuns aici.
Pai un pic de la OMG (organismele modificate genetic) adica aceleasi legume dar tunate sa fie mai mari, mai intens colorate si mai fara gust.
In isteria de schimbare de look care a cuprins lumea actuala (silicoane, botox), saracele legume au cazut prada trendului actual.
DA MARIMEA CONTEAZA.
Asa ca bietele legume naturale , strambe si cu culori palide au primit cu ajutorul ingineriei genetice un look mult mai comercial.
Si de aici si tot ce se intampla ele devenind legume "fara personalitate" simple clone aratoase care nu suporta nici un atac biologic.
Dar asta este lumea in care traim si tare ma tem ca TABARA noastra ministeriala va impune si pe la noi OMG pentru a avea poporul ce sa manance ieftin si mult.
Dar si bun?
Ce mai conteaza asta.
Suntem in pragul unei gravi erori care ne va costa in timp pret de generatii si fara cale de intoarcere.
NU OMG.
Iubesc rosia noastra cea stramba , ceapa de Buzau, legumele de la Vidra si toate cele neaose.
Nu vreau sa raman fara ele si sa mananc rosii perfect sferice cu culori RAL si gramaje delimitate de micrograme.
Dar cred ca e in zadar.
Alea iacta est!
Felicitari dl ministru TABARA. Sunteti filoxera agriculturii noastre.
Pacat!
Sa revin la indignarea teutona pe saraci latini.
Ar trebui sa verifice mai bine cum s-a furisat Ecoli la ei in dicotiledonata. Si doar dupa aceea sa strige: "Wir sterben".
Si sa nu uit.
Show-ul lui Jamie Oliver in America la ABC a cam luat sfarsit. Si cam scos din grila.
Pe motiv de audienta.
Pai acolo nici nu se stie ce e ala castravete proaspat , nici ce este Ecoli.
Va recomand din tot sufletul: Food INC. 2008. Cred ca va fi acum si pe HBO.
Pofta Buna!
Daca va mai ramane!
joi, 2 iunie 2011
Atelierul de Tuning de la Cotroceni
Ei DA.
Si-a suflecat manecile si a purces la treaba. A luat Constitutia la puricat si bunastarea ne va lovi iremediabil.
Da' care Constitutie?
Aia pornita de ion.iliescu@revolutie.ro si mosita de Iorgovan?
Da de ce vrem noi Republica semiparlamentara?
Ca asa e traditia?
Care?
Si de ce sa ramanem fara Senat?
Ca e mai ieftin?
Sa vedem pe rand:
Bun am inteles ca Regele e desuet si ne vinde tara cu vagoanele de arta.
OK. Asta am priceput!
Dar de ce nu adoptam modelul american.
Muschii domnului Presedinte ar fi mai relaxati asa. Si ar fi mai ieftin.
Sau de ce nu adoptam modelul italian si german (apropo cine e Presedintele Germaniei si Italiei ?AAAAAAAAAAA stiti doar Premierul. OK) .
Erau zeci de alte variante in a omora vulturl bicefal care ne conduce executiv tara.
Dar pe noi cine ne-a intrebat.
Si cand ne intreaba este ca pe vremea lui : Adam vrei o nevasta .....Alege!
Sincer am un regret pentru desfintarea Senatului.
Visam la un Senat format din cate un reprezentant al fiecarui judet la un barem de 1 senator/500.000 de alegatori. Mai visam si la senatori de drept.
Adica de la B.O.R. si de la alte culte, de la Academia Romana, de la BNR, de la Reprezentantii Rectorilor cat si de la alte parti din societatea civila.
Si culmea culmilor, ca un act reparator, puneam ca sef al Senatului pe viata un reprezentant al Casei Regale Romane.
Adica maxim 100 de persoane.
Si Camera Deputatiilor alte maxim 200 de persoane alesi prin vot uninominal dintr-un tur.
Deci tot 300 de la Termopile.
Sa stiti ca Administratia Prezidentiala si Secratariatul General al Guvernului papa o groaza din buget. Sa fim clari.
Si intretinerea Casei Poporului este o gaura neagra in viata.
Motive de meditat pentru viitoare economii la buget posibile.
Cat despre bau-baul cu averile. Pai cine sa verifice? AAAAAAAAA tot ANAF? Ok dormiti linistiti.
"E" baietii nostrii acolo. Ca doar de unde sa gaseasca altii.
Sau ciocul mic ca va jupoi.
Si treaba cu deficitul.
Super.
Pai cu arieratele cum ramane? Tot sub pres sa se indigneze domna UE?
Sau e pe cash doar?
Sau daca va dati in populisme la alegeri ca sa castigati voi cat mai sunt presedinte eu va trag in teapa.
Sincer nu prea am inteles mai nimic.
Cred doar ca tuningul asta e doar pentru Palatul Cotroceni.
Si cand aud asta mai aud si aia cu "cucuveaua".
Dar nu stiu pentru cine canta.
O sa aflam si asta sigur in primetime.
Si-a suflecat manecile si a purces la treaba. A luat Constitutia la puricat si bunastarea ne va lovi iremediabil.
Da' care Constitutie?
Aia pornita de ion.iliescu@revolutie.ro si mosita de Iorgovan?
Da de ce vrem noi Republica semiparlamentara?
Ca asa e traditia?
Care?
Si de ce sa ramanem fara Senat?
Ca e mai ieftin?
Sa vedem pe rand:
Bun am inteles ca Regele e desuet si ne vinde tara cu vagoanele de arta.
OK. Asta am priceput!
Dar de ce nu adoptam modelul american.
Muschii domnului Presedinte ar fi mai relaxati asa. Si ar fi mai ieftin.
Sau de ce nu adoptam modelul italian si german (apropo cine e Presedintele Germaniei si Italiei ?AAAAAAAAAAA stiti doar Premierul. OK) .
Erau zeci de alte variante in a omora vulturl bicefal care ne conduce executiv tara.
Dar pe noi cine ne-a intrebat.
Si cand ne intreaba este ca pe vremea lui : Adam vrei o nevasta .....Alege!
Sincer am un regret pentru desfintarea Senatului.
Visam la un Senat format din cate un reprezentant al fiecarui judet la un barem de 1 senator/500.000 de alegatori. Mai visam si la senatori de drept.
Adica de la B.O.R. si de la alte culte, de la Academia Romana, de la BNR, de la Reprezentantii Rectorilor cat si de la alte parti din societatea civila.
Si culmea culmilor, ca un act reparator, puneam ca sef al Senatului pe viata un reprezentant al Casei Regale Romane.
Adica maxim 100 de persoane.
Si Camera Deputatiilor alte maxim 200 de persoane alesi prin vot uninominal dintr-un tur.
Deci tot 300 de la Termopile.
Sa stiti ca Administratia Prezidentiala si Secratariatul General al Guvernului papa o groaza din buget. Sa fim clari.
Si intretinerea Casei Poporului este o gaura neagra in viata.
Motive de meditat pentru viitoare economii la buget posibile.
Cat despre bau-baul cu averile. Pai cine sa verifice? AAAAAAAAA tot ANAF? Ok dormiti linistiti.
"E" baietii nostrii acolo. Ca doar de unde sa gaseasca altii.
Sau ciocul mic ca va jupoi.
Si treaba cu deficitul.
Super.
Pai cu arieratele cum ramane? Tot sub pres sa se indigneze domna UE?
Sau e pe cash doar?
Sau daca va dati in populisme la alegeri ca sa castigati voi cat mai sunt presedinte eu va trag in teapa.
Sincer nu prea am inteles mai nimic.
Cred doar ca tuningul asta e doar pentru Palatul Cotroceni.
Si cand aud asta mai aud si aia cu "cucuveaua".
Dar nu stiu pentru cine canta.
O sa aflam si asta sigur in primetime.
Christos S-a Inaltat
Pentru mine aceasta sarbatoare este cea mai importanta.
Pentru ca Inaltarea devine cea mai sigura garantie negaranta a existentei umane.
Da finalitate si scop unei existente mult prea ancorate in material.
Cea mai tainica din trairile Domnului pe Pamant ne ofera si cea mai transcendenta perspectiva asupra vietii.
Calatoria incepe cu taina Botezului, dar personal nu esti implicat in aceasta divina conexiune.
Poti trai o viata plina de intrebari si de incertitudini fara sa ai explicatii palpabile si imediate.
Poti primi semne si sa ai parte de intalniri definitorii pentru viata ta.
Unii le pot simti si intelege.
Pe langa altii toate aste se scurg imperceptibil.
Nu neaparat mersul la Biserica si existenta unui Duhovnic oficial sunt cheia intelegerii.
Poti urma corect toti pasii si de fapt sa nu rezoneze nimic in tine.
Nu neaparat urmatul postului si cunoasterea sarbatorilor te prergateste pentru Mantuire.
Asta se poate realiza si printr-o viata echilibrata si existenta unei smerenii in toate cele.
Poti deveni un Sihastru in jungla orasului si pestera ta poate fi si o camera sau un loc in mintea ta.
Felurite sunt caile de a ajunge la Adevar.
Uneori si despre Adevar nu stii sigur daca este cel Adevarat.
Dar sa nu uiti ca a existat demult Cineva care a parcurs drumul si de atunci o armata de suflete L-au urmat fara a cere dovezi si fara a avea garantii. Pentru ca in adancul nostru si in amprenta noastra spiritula il avem pe EL. Si EL ne cheama alaturi si uneori ne lumineaza drumul si ne arata calea.
Caci EL e Calea, Adevarul, si Viata.
Nu stiu de ce imi vin in minte versurile:
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viaţa, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt şi unul şi-altul,
Şi totuna mi-este mie
De-oi trai în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate aceste taine sfinte
-Pentru om frânturi de limbă –
În zadar gândeşti caci gândul,
Zău, nimic în lume schimba.
Poate or avea rostul lor.
Adevarat S-a Inaltat.
Pentru ca Inaltarea devine cea mai sigura garantie negaranta a existentei umane.
Da finalitate si scop unei existente mult prea ancorate in material.
Cea mai tainica din trairile Domnului pe Pamant ne ofera si cea mai transcendenta perspectiva asupra vietii.
Calatoria incepe cu taina Botezului, dar personal nu esti implicat in aceasta divina conexiune.
Poti trai o viata plina de intrebari si de incertitudini fara sa ai explicatii palpabile si imediate.
Poti primi semne si sa ai parte de intalniri definitorii pentru viata ta.
Unii le pot simti si intelege.
Pe langa altii toate aste se scurg imperceptibil.
Nu neaparat mersul la Biserica si existenta unui Duhovnic oficial sunt cheia intelegerii.
Poti urma corect toti pasii si de fapt sa nu rezoneze nimic in tine.
Nu neaparat urmatul postului si cunoasterea sarbatorilor te prergateste pentru Mantuire.
Asta se poate realiza si printr-o viata echilibrata si existenta unei smerenii in toate cele.
Poti deveni un Sihastru in jungla orasului si pestera ta poate fi si o camera sau un loc in mintea ta.
Felurite sunt caile de a ajunge la Adevar.
Uneori si despre Adevar nu stii sigur daca este cel Adevarat.
Dar sa nu uiti ca a existat demult Cineva care a parcurs drumul si de atunci o armata de suflete L-au urmat fara a cere dovezi si fara a avea garantii. Pentru ca in adancul nostru si in amprenta noastra spiritula il avem pe EL. Si EL ne cheama alaturi si uneori ne lumineaza drumul si ne arata calea.
Caci EL e Calea, Adevarul, si Viata.
Nu stiu de ce imi vin in minte versurile:
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viaţa, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt şi unul şi-altul,
Şi totuna mi-este mie
De-oi trai în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate aceste taine sfinte
-Pentru om frânturi de limbă –
În zadar gândeşti caci gândul,
Zău, nimic în lume schimba.
Poate or avea rostul lor.
Adevarat S-a Inaltat.
miercuri, 1 iunie 2011
Ziua copilului
O zi de serbat in plus pentru a-l rasfata intre Paste si Craciun?
Nu e tocmai asa.
De ce e asa important un copil in viata unui om? Sa fie vorba doar de perpetuarea speciei?
In primul rand as spune ca nu poti fi tu insuti fara a creste un copil. Si mai ales calatoria ta in viata ar fi mult mai trista si mai singuratica fara el. Doar crescandu-l iti poti vedea propria existenta cand memoria nu te ajuta in a recupera acel episod din viata ta.
As putea spune chiar ca este vorba de o Calauza in viata. Poti fi tu calauza copilului tau, dar si el poate fi o Calauza pentru tine, mai exact a calatoriei descoperirii tale.
Vazandu-l cum creste, cum descopera viata, cum invata, cum greseste, cum persevereaza, cum renunta, poti intelege mai bine minunea vietii si a divinitaii din noi si din el.
Noi baietii ne maturizam mai greu, ne asumam mai greu responsbilitati si ne dorim o independenta perpetua. Asta pana ce vedem ca toate astea de fapt sunt lucruri care ne pot lipsi de descoperirea adevaratelor valori in viata cum ar fi : familia; grija fata de semenul nostru; fidelitatea si nu in ultimul rand Dragostea fata de jumatatea ta si fata de urmasii tai.
Dragostea unui cuplu binecuvantata cu un copil poate infrunta mult mai usor greutatile vietii si da tarie si un sens existentei.
In al doilea rand as spune cat de important poate fi un copil intr-o familie monoparentala. Atunci toata dragostea parintelui se revarsa asupra copilului el devenind si un surogat de cuplu. Unii parinti renunta in a indrepta lucrurile si raman ancorati in dorinta de a reusi copilul acolo unde au dat ei gres. Asta amana cu o generatie revenirea la normalitate. Sunt clipe pierdute, fiecare poate avea parte de fericire si o a doua sansa cu conditia sa o caute. Foarte rar te cauta Fericirea pe tine. Tu trebuie sa o cauti pe ea.
Orice copil are nevoie si de dragostea Mamei (indispensabila) cat si de dragostea Tatalui.
Toate dramele si sechelele din copilarie ne urmaresc in viata , ne modifica viata si ne definesc personalitatea.
Asa ca sa avem grija de partenerii nostri mai mici de drum in a-i calauzi pe calea cea Dreapta.
Sa nu lasam munca si stresul de la munca sa ne intunece ratiunea atunci cand ajungem in mijlocul familiei si sa le daruim tot ce este mai frumos si mai bun pe lumea asta.
Copiii au nevoie de dragostea si indrumarea noastra. Sunt ca niste bureti care absorb tot ce emitem noi (si bine si rau) si ne au ca modele. Sa nu-i dezamagim.
Asa cum pastram in plamani toata viata o parte din primul aer inspirat, la fel pastram in sufletul nostru o parte din copilaria noastra. Sa incercam sa fim mandri de asta. Nu este nici o rusine sa ne simtim din cand in cand copii. Sa nu mai simtim asta ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Doar cei care au copiii pot intelege intr-un magazin sau intr-un restaurant un copil care se tavaleste pe jos si urla disperat. Ceilalti au tot dreptul sa fie ofensati ....dar nu si intelesi.
Nu e tocmai asa.
De ce e asa important un copil in viata unui om? Sa fie vorba doar de perpetuarea speciei?
In primul rand as spune ca nu poti fi tu insuti fara a creste un copil. Si mai ales calatoria ta in viata ar fi mult mai trista si mai singuratica fara el. Doar crescandu-l iti poti vedea propria existenta cand memoria nu te ajuta in a recupera acel episod din viata ta.
As putea spune chiar ca este vorba de o Calauza in viata. Poti fi tu calauza copilului tau, dar si el poate fi o Calauza pentru tine, mai exact a calatoriei descoperirii tale.
Vazandu-l cum creste, cum descopera viata, cum invata, cum greseste, cum persevereaza, cum renunta, poti intelege mai bine minunea vietii si a divinitaii din noi si din el.
Noi baietii ne maturizam mai greu, ne asumam mai greu responsbilitati si ne dorim o independenta perpetua. Asta pana ce vedem ca toate astea de fapt sunt lucruri care ne pot lipsi de descoperirea adevaratelor valori in viata cum ar fi : familia; grija fata de semenul nostru; fidelitatea si nu in ultimul rand Dragostea fata de jumatatea ta si fata de urmasii tai.
Dragostea unui cuplu binecuvantata cu un copil poate infrunta mult mai usor greutatile vietii si da tarie si un sens existentei.
In al doilea rand as spune cat de important poate fi un copil intr-o familie monoparentala. Atunci toata dragostea parintelui se revarsa asupra copilului el devenind si un surogat de cuplu. Unii parinti renunta in a indrepta lucrurile si raman ancorati in dorinta de a reusi copilul acolo unde au dat ei gres. Asta amana cu o generatie revenirea la normalitate. Sunt clipe pierdute, fiecare poate avea parte de fericire si o a doua sansa cu conditia sa o caute. Foarte rar te cauta Fericirea pe tine. Tu trebuie sa o cauti pe ea.
Orice copil are nevoie si de dragostea Mamei (indispensabila) cat si de dragostea Tatalui.
Toate dramele si sechelele din copilarie ne urmaresc in viata , ne modifica viata si ne definesc personalitatea.
Asa ca sa avem grija de partenerii nostri mai mici de drum in a-i calauzi pe calea cea Dreapta.
Sa nu lasam munca si stresul de la munca sa ne intunece ratiunea atunci cand ajungem in mijlocul familiei si sa le daruim tot ce este mai frumos si mai bun pe lumea asta.
Copiii au nevoie de dragostea si indrumarea noastra. Sunt ca niste bureti care absorb tot ce emitem noi (si bine si rau) si ne au ca modele. Sa nu-i dezamagim.
Asa cum pastram in plamani toata viata o parte din primul aer inspirat, la fel pastram in sufletul nostru o parte din copilaria noastra. Sa incercam sa fim mandri de asta. Nu este nici o rusine sa ne simtim din cand in cand copii. Sa nu mai simtim asta ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Doar cei care au copiii pot intelege intr-un magazin sau intr-un restaurant un copil care se tavaleste pe jos si urla disperat. Ceilalti au tot dreptul sa fie ofensati ....dar nu si intelesi.
Asa ca "LA MULTI ANI!" copiilor din si de langa noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)