De ceva timp incerc sa vad acest film. Si tot incerc. Iata ca astazi am reusit. Si ma asteptam sa fiu oripilat de limbaj. Si nu am fost. Nu spun ca eu as vorbi tot la fel. Sau caeste indicat sa vorbesti asa cu copii sau parintii tai.
De fapt suna la fel de natural si in gura actorilor si in urechile mele. Si cu asta am spus totul fara urma de ipocrizie.
ASA SE VORBESTE IN ROMANIA. Nu peste tot. Dar in marea majoritate a cazurilor. Nu in toate familiile, dar in multe. Suculenta si savoarea vorbelor fara perdaf ne fac uneori sa ne simtim mai bine. Si pot defini mai exact ceea ce simtim.
Asta despre limbaj.
Despre mesajul filmului am descifrat doua aspecte.
Unul ar fi matriarhatul de care tot povestesc de ceva vreme. Si de baietii zdrobiti de mame posesive. Si de sotii carpa din viata femeilor posesive si autoritare. Asa ca nu mai insist si va las sa vedeti filmul care chiar merita.
Al doilea aspect ar fi oglinda cu suprafata perfect plana (reda realitatea fara a o deforma). Filmul este o oglinda a vremurilor noastre. Daca cineva se jigneste este mult mai usor sa dai vina pe limbaj decat sa vezi esenta suparatoare din film.
Aici as insista putin.
Caragiale vad ca are demni urmasi. Si limbajul lui era obscen. La fel si personajele lui. DAR ASTA ERA REALITATEA. Sau ma rog o fata a vietii cotidiene.
Pozitia copilului s-ar putea numi la fel de bine " Pozitia elitei conducatoare a Romaniei".
Un accident de masina. Cu victima. Sute de asemenea cazuri s-au petrecut pe bune in Romania. Si din sute de cazuri doar cativa au facut puscarie pe bune.
Toti au avut pe cineva. Sa sune si sa-i rezolve.
Asa functioneaza Romania.
Sa nu mai fim ipocriti si sa ne oripilam.
Filmul a luat premiu pentru ca este corect. Si pentru ca asa ne percep pe noi strainii.
NUMAI NOI NU NE VEDEM ASA!
Si aici este problema.
In Romania un asemena film nu ar fi fost premiat NICIODATA!!!
Ar fi fost doar supus oprobiului public si acesta nu ar fi intarziat sa se manifeste.
Multa ipocrizie, multa minciuna si mult spectacol.
Saracii baieti crescuti de mame autoritare.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla cand vor rupe lantul si vor nimeri in bratele cine stie carei matracuci. Pentru ca viata chiar are si MORALA. Si ea nu intarzie sa se manifeste.
Culegi vant semeni furtuna.
Mamelor din lumea intreaga eu va dau un singur sfat.
Uitati-va si in cerul gurii la copiii vostri carora le puneti lantul. Inainte si dupa.
Un film genial!!!
duminică, 27 octombrie 2013
Romanii din Florenta 2013
Am fost impresionat de conationalii mei care traiesc si muncesc la Florenta. O schimbare fundamentala in mentalitate si comportament.
Am intalnit si nelipsitii tigani. Care oricat de obiectiv as vrea sa fiu sunt o RUSINE ! Cersesc in continuare cu puradeii dupa ei, usor agresivi si omniprezenti. Nespalati, inganand aceeasi poveste trista si rasuflata despre prigoana lor sunt de acum o marca inregistrata = ROMANIA!!!!
Partea frumoasa si plina de speranta sunt insa cei care muncesc cinstit in Italia. Sau mai exact cei care au ramas acolo si au rezistat crizei. Am intalnit o ospatarita, Ramona din Aviatiei - Bucuresti care a fost o placere sa o intalnesti. Mi-a povestit cum lucreaza in acelasi restaurant din Florenta de 7 ani. Si ca asta este casa ei. Munceste de dimineata pana noaptea. Si vorbea bine si italiana si spaniola. O rupea si pe engleza. Restaurantul de langa capela Medici avea mancare foarte buna si servirea excelenta. Dar in afara de patron (acum cu mana rupta si in concediu) nu mai era alt italian. Bucatarii erau din Nepal si gateau minunat, cel care servea pe langa Ramona mai era un tip simpatic din Camerun care si el vorbea italiana, franceza si engleza. Servea la mese, agata clientii cand de fapt el era pizza-rul. Toti angajatii stiau cel putin 3 limbi straine. Si asta sa fi ospatar la Florenta.
In spatele capelei Medici de la Dom pana la gara este o imensa piata ambulanta. Plina de gentutze de piele, de curele de piele si de ace brice si ibrice. Sunt si cativa chinezi si multi africani cu ceasuri ...""ORIGINALE"".
La taraba vand multi romani. Daca pana acum imi era frica sa ma apropii de ei, acum a fost o placere sa cumpar numai de la ei. Din start iti spuneau la ce pret iti pot vinde produsul, uneori si cu 50 % mai putin decat era afisat pe eticheta. Si alta data stiam ca cine ma tepuieste cel mai tare erau romanii.
Am intalnit si muzicantii de langa Dom. Dom' Costel era sef de orchestra peste cei 4 muzicanti care cantau seara de seara in lateralul Domului.
Cand ma gandesc cum erau romanii care ii intalnisem pana acum in Italia. Zgomotosi, beti si imputiti. Injurau pe strada si vorbeau in gura mare. Acum era greu sa ii diferentiezi fata de alti europeni.
O schimbare fundamentala de atitudine si comportament in bine.
Alte standarde, alte atitudini.
Macar cu atat sa se aleaga Romania din hemoragia de populatie. Cu standarde mai inalte si cu o atitudine europeana.
Muncitori, corecti, europeni!
A fost o placere sa va intalnesc.
Am intalnit si nelipsitii tigani. Care oricat de obiectiv as vrea sa fiu sunt o RUSINE ! Cersesc in continuare cu puradeii dupa ei, usor agresivi si omniprezenti. Nespalati, inganand aceeasi poveste trista si rasuflata despre prigoana lor sunt de acum o marca inregistrata = ROMANIA!!!!
Partea frumoasa si plina de speranta sunt insa cei care muncesc cinstit in Italia. Sau mai exact cei care au ramas acolo si au rezistat crizei. Am intalnit o ospatarita, Ramona din Aviatiei - Bucuresti care a fost o placere sa o intalnesti. Mi-a povestit cum lucreaza in acelasi restaurant din Florenta de 7 ani. Si ca asta este casa ei. Munceste de dimineata pana noaptea. Si vorbea bine si italiana si spaniola. O rupea si pe engleza. Restaurantul de langa capela Medici avea mancare foarte buna si servirea excelenta. Dar in afara de patron (acum cu mana rupta si in concediu) nu mai era alt italian. Bucatarii erau din Nepal si gateau minunat, cel care servea pe langa Ramona mai era un tip simpatic din Camerun care si el vorbea italiana, franceza si engleza. Servea la mese, agata clientii cand de fapt el era pizza-rul. Toti angajatii stiau cel putin 3 limbi straine. Si asta sa fi ospatar la Florenta.
In spatele capelei Medici de la Dom pana la gara este o imensa piata ambulanta. Plina de gentutze de piele, de curele de piele si de ace brice si ibrice. Sunt si cativa chinezi si multi africani cu ceasuri ...""ORIGINALE"".
La taraba vand multi romani. Daca pana acum imi era frica sa ma apropii de ei, acum a fost o placere sa cumpar numai de la ei. Din start iti spuneau la ce pret iti pot vinde produsul, uneori si cu 50 % mai putin decat era afisat pe eticheta. Si alta data stiam ca cine ma tepuieste cel mai tare erau romanii.
Am intalnit si muzicantii de langa Dom. Dom' Costel era sef de orchestra peste cei 4 muzicanti care cantau seara de seara in lateralul Domului.
Cand ma gandesc cum erau romanii care ii intalnisem pana acum in Italia. Zgomotosi, beti si imputiti. Injurau pe strada si vorbeau in gura mare. Acum era greu sa ii diferentiezi fata de alti europeni.
O schimbare fundamentala de atitudine si comportament in bine.
Alte standarde, alte atitudini.
Macar cu atat sa se aleaga Romania din hemoragia de populatie. Cu standarde mai inalte si cu o atitudine europeana.
Muncitori, corecti, europeni!
A fost o placere sa va intalnesc.
Cum am ajuns la Florenta
Daca ai Internet, carte de credit (debit) ((cu ceva bani pe ea)) si o nevasta perseverenta nu este nici o problema.
In vara cand toata lumea pleca pe la mare si eu nu puteam sa-mi iau concediu (DA DA ), intr-o noapte doua manute nervoase au facut rezervare la o companie aeriana. De prin vecini. Un fel de autobuz zburator de carat menajere, muncitori, foste si poate actuale prestatoare de servicii antice si cativa rataciti. Trei persoane dus intors. Cu bagajele de mana si unul de cala.
Bagajele au fost toate testate de o domnita supervigilenta pe aeroport. Noi aveam un bagaj in minus (deh cu teama de a nu fi in plus la bagaje de fapt esti in minus, sau " more is less" ). Dupa ce toata lumea a inghesuit papornitele in cusca metalica cu dimensiunile permise a mai ramas o duduie cu bagajul care nu s-a mulat pe fiarele cutiei de verificare. Si asa nu putea sa-si ia cu ia "bagajelul" de mana. Nevasta-mea mai miloasa uneori din fire s-a oferit sa-l luam noi. Nici nu ne-a bagat in seama (oare nu avea accent toscan?). Si a preferat sa faca cheta la ceilalti pasageri sa plateasca bagajul. Toata lumea s-a scormonit de un leu sau cincizeci de bani. Si fericiti si milostivi ne-am urcat in avion. Unde curatenia se face exact ca o menajera care circula cu avionul. Doar unde se vede. Mucegaiul in spatele masutei rabatabile zace nederanjat.
Si am ajuns la Pisa. Aeroport mic si linistit. Ne-am incolonat pe randul de NON-SCHENGEN si ne-am prezentat buletinele. Asta a fost cam tot. De data asta nu ne-au mai furat din bagaje. Un aspect pozitiv. Poate singurul. A urmat un episod pe care poate o sa-l povestesc alta data. Adica a fost prostie in forma perversa. Si imi apartine.
Afara ne astepta la 50 de metri un autobuz sa ne duca la Florenta. Pentru 7,5 euro / caciula sau pentru 3 caciuli = 15 euro oferta speciala. In 70 de minute eram deja la gara din Florenta. Am tinut-o pe autostrada fara plata SGC. Vechiuta si usor peticita, dar OK.
Drumul spre Florenta din Pisa a fost placut si am traversat Toscana de la marea Mediterana spre inima Italiei mergand pe malul stang al Arno-ului. Cea mai frumoasa imagine a fost o vila catarata pe un deal si inconjurata de chiparosi. Si nu a fost o imagine singulara.
Aveam rezervat pe internet un card valabil 72 de ore in care ai transport gratuit si acces la toate muzeele din programul FIRENZECARD. Va recomand www.firenzecard.it . Costa 72 de euro dar in final cred ca am economisit alti 28 de euro. Si nu stai la coada. Aproape....
Doar Biserica San Lorenzo este in afara circuitului si se plateste suplimentar.
Asa ca tragand de trollere ne-am dus spre Via Cavour la un infopoint pentru a lua cardurile. Supercivilizat si bine organizati (pentru niste italieni).
Tot tarand la trollere ne-am indreptat spre spre hotel. Hotel dela Robbia. Putin cam scumput dar a fost super OK.
Mai putin mancarea care a fost pe baza de oua, branza topita si dulcegarii. Nu tu o slana, nu tu o telemea, nu tu un mezelut.
Si mai putin OK au fost peretii despartitori. Am constatat asta in a doua noapte cand din camera vecina a inceput sa se auda zgomote. Si s-au tot auzit. De la 2 la 3. Cred ca cineva avea un atac de panica dublat de tahicardie. Ceea ce nu am inteles a fost intrarea in scena a vocilor. Mai intai o soprana a facut vocalize. Apoi a urmat un bariton si ne pregateam de happy ending. Dar spectacolul s-a terminat si cu o a treia voce. Un bas. Ca doar de aceea Italia este patria operei.
Dupa ce ne-am cazat ni s-a facut fomita. Seara am fost sa mancam. In zona nu am gasit decat o tratoria. Tratoria del artisti. A fost placut si OK. Preturi corecte, atmosfera italiana. Ceea ce m-a impresionat a fost ca mancarea era gatita din produse proaspete cumparate in aceeasi zi. BRAVO! Si avea un gust exceptional. La fel si vinul de Chianti.
Pe intuneric am dat o fuga sa vedem domul.
Si atat pentru astazi.
In vara cand toata lumea pleca pe la mare si eu nu puteam sa-mi iau concediu (DA DA ), intr-o noapte doua manute nervoase au facut rezervare la o companie aeriana. De prin vecini. Un fel de autobuz zburator de carat menajere, muncitori, foste si poate actuale prestatoare de servicii antice si cativa rataciti. Trei persoane dus intors. Cu bagajele de mana si unul de cala.
Bagajele au fost toate testate de o domnita supervigilenta pe aeroport. Noi aveam un bagaj in minus (deh cu teama de a nu fi in plus la bagaje de fapt esti in minus, sau " more is less" ). Dupa ce toata lumea a inghesuit papornitele in cusca metalica cu dimensiunile permise a mai ramas o duduie cu bagajul care nu s-a mulat pe fiarele cutiei de verificare. Si asa nu putea sa-si ia cu ia "bagajelul" de mana. Nevasta-mea mai miloasa uneori din fire s-a oferit sa-l luam noi. Nici nu ne-a bagat in seama (oare nu avea accent toscan?). Si a preferat sa faca cheta la ceilalti pasageri sa plateasca bagajul. Toata lumea s-a scormonit de un leu sau cincizeci de bani. Si fericiti si milostivi ne-am urcat in avion. Unde curatenia se face exact ca o menajera care circula cu avionul. Doar unde se vede. Mucegaiul in spatele masutei rabatabile zace nederanjat.
Si am ajuns la Pisa. Aeroport mic si linistit. Ne-am incolonat pe randul de NON-SCHENGEN si ne-am prezentat buletinele. Asta a fost cam tot. De data asta nu ne-au mai furat din bagaje. Un aspect pozitiv. Poate singurul. A urmat un episod pe care poate o sa-l povestesc alta data. Adica a fost prostie in forma perversa. Si imi apartine.
Afara ne astepta la 50 de metri un autobuz sa ne duca la Florenta. Pentru 7,5 euro / caciula sau pentru 3 caciuli = 15 euro oferta speciala. In 70 de minute eram deja la gara din Florenta. Am tinut-o pe autostrada fara plata SGC. Vechiuta si usor peticita, dar OK.
Drumul spre Florenta din Pisa a fost placut si am traversat Toscana de la marea Mediterana spre inima Italiei mergand pe malul stang al Arno-ului. Cea mai frumoasa imagine a fost o vila catarata pe un deal si inconjurata de chiparosi. Si nu a fost o imagine singulara.
Aveam rezervat pe internet un card valabil 72 de ore in care ai transport gratuit si acces la toate muzeele din programul FIRENZECARD. Va recomand www.firenzecard.it . Costa 72 de euro dar in final cred ca am economisit alti 28 de euro. Si nu stai la coada. Aproape....
Doar Biserica San Lorenzo este in afara circuitului si se plateste suplimentar.
Asa ca tragand de trollere ne-am dus spre Via Cavour la un infopoint pentru a lua cardurile. Supercivilizat si bine organizati (pentru niste italieni).
Tot tarand la trollere ne-am indreptat spre spre hotel. Hotel dela Robbia. Putin cam scumput dar a fost super OK.
Mai putin mancarea care a fost pe baza de oua, branza topita si dulcegarii. Nu tu o slana, nu tu o telemea, nu tu un mezelut.
Si mai putin OK au fost peretii despartitori. Am constatat asta in a doua noapte cand din camera vecina a inceput sa se auda zgomote. Si s-au tot auzit. De la 2 la 3. Cred ca cineva avea un atac de panica dublat de tahicardie. Ceea ce nu am inteles a fost intrarea in scena a vocilor. Mai intai o soprana a facut vocalize. Apoi a urmat un bariton si ne pregateam de happy ending. Dar spectacolul s-a terminat si cu o a treia voce. Un bas. Ca doar de aceea Italia este patria operei.
Dupa ce ne-am cazat ni s-a facut fomita. Seara am fost sa mancam. In zona nu am gasit decat o tratoria. Tratoria del artisti. A fost placut si OK. Preturi corecte, atmosfera italiana. Ceea ce m-a impresionat a fost ca mancarea era gatita din produse proaspete cumparate in aceeasi zi. BRAVO! Si avea un gust exceptional. La fel si vinul de Chianti.
Pe intuneric am dat o fuga sa vedem domul.
Si atat pentru astazi.
sâmbătă, 26 octombrie 2013
De ce Florenta?
De ce Florenta?
Sa zic ca o mai vazusem acum aproape 10 ani.
Pentru ca am citit Inferno de Dan Brown si vroiam si eu sa vad ceea ce a vazut si autorul . Pentru ca nu reusisem sa-mi duc familia intr-un concediu civilizat vara asta. Pentru ca multe lucruri bune nu le intelegi de prima data.
Cand spun acum Florenta ma gandesc la :
picturi = multe rau
sculpturi = si mai multe (cred ca cele mai multe)
arhitectura = cate trepte am urcat si am coborat numai eu stiu
personalitati .
Si aici la personalitati ar cam fi esenta Florentei.
Ia sa vedem :
Dante, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Botticelli, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, familia De Medici.......
Sa zic ca o mai vazusem acum aproape 10 ani.
Pentru ca am citit Inferno de Dan Brown si vroiam si eu sa vad ceea ce a vazut si autorul . Pentru ca nu reusisem sa-mi duc familia intr-un concediu civilizat vara asta. Pentru ca multe lucruri bune nu le intelegi de prima data.
Cand spun acum Florenta ma gandesc la :
picturi = multe rau
sculpturi = si mai multe (cred ca cele mai multe)
arhitectura = cate trepte am urcat si am coborat numai eu stiu
personalitati .
Si aici la personalitati ar cam fi esenta Florentei.
Ia sa vedem :
Dante, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Botticelli, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, familia De Medici.......
Adica Divina Comedie, Decameronul, Principele......
Picturi inegalabile;
Sculpturi monumentale,
Si personalitati care au schimbat ISTORIA : familia Medici cu ai ei Papi, cu aparitia florinului de aur care a revolutionat sistemul bancar si cu o avere deosebita pusa in slujba dezvoltarii industriei textile si a mecenatului.
Un oras comprimat in cateva hectare. Muzee exceptionale pentru un oras de ....provincie.
Intr-un cuvant ARTA in stare PURA!
O sa incerc sa va si povestesc ceeea ce am vazut, simtit si chiar si gustat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)