Totalul afișărilor de pagină

vineri, 29 noiembrie 2013

Iesirea din Ipocrizie

Ani de-a randul nu am simit decat IPOCRIZIE!
Pentru prima data in viata mea aud si eu pe cineva spunand lucrurilor pe nume.
Al treilea mare obiectiv national este reintregirea Romaniei!!!
Foarte frumos!!!
Multa lume a acuzat si acuza Romania de comportament duplicitar si de o oarecare neseriozitate.
Acum vad mareti analisti vorbind despre  " ROMANIA = copilul problema al Europei".
Nu mai inteleg nimic.
Adica sa asteptam in tacere si eventual in genunchi sa ne roage rusofonii din Basarabia sa ne unim cu ei.
Sa nu se supere Maica Rusia.
Sa nu se supere Europa.
Si ce daca.
Momentul a fost ales, zic eu, de minune. Chiar inainte de summitul de la Vilnus. Sa nu zica nimeni ca nu stia ce are in "gusa" Romania. Si sa nu mai zica nimeni ca avem agende ascunse. NU! Obietivul national al Romaniei este reintregirea tarii. Scurt si la obiect.
Cu cartile pe masa sa vorbim de la egal la egal. Asta este punctul de vedere al Romaniei. Asta este dorinta ei. Si acum nu mai este una secreta. Este publica. Prin cea mai votata voce a ei.
Dupa ce am dat burse la mii de studenti. Dupa ce am dat ajutoare finaciare si logistice ani de zile, acum a venit momentul sa spunem ce vrem noi cu adevarat.
Care este diferenta dintre a dori ceva, a spune si a actiona ca atare si a face si a nu spune. Nu cumva este vorba de ipocrizie. Sau se numeste diplomatie?
Mare nevoie are Romania de a spune lucrurilor pe nume. In orice domeniu. Si de a fi mandri de a fi romani.
Acest prim mare pas eu il salut. Mai ales ca este inainte de 1 decembrie.
Nu suntem un neam de slugi. Nu suntem un neam de  handicapapti.
Daca unii compatrioti aleg sa traiasca putin mai bine prin UK sau prin alta parte din Europa asta este. Dar o fac din neputinta guvernantilor de a imbunatati nivelul de trai.
Oare de ce Stefan cel Mare si-a construit aproape toate cetatiile pe Nistru? De ce? A stiut el cu 500 de ani in avans de unde vine pericolul?
Eu vreau sa vizitez cetatile lui Stefan fara sa am nevoie sa trec printr-o granita.
Aste este pohta ce o pohtesc!!!!

miercuri, 27 noiembrie 2013

Crouching tiger, hidden dragon 2013 !

Acesta este un fel de legenda romano-chineza adaptata vremurilor noastre.
Un dragon (bineinteles rosu) era pazitorul unei fabuloase comori. Si pentru ca dragonul sa supravietuiasca el trebuia sa sporeasca comoara. Daca se oprea fie si pentru o secunda din marirea comorii, el murea. Asa ca acum cauta o portita de intrare in Regatul de Apus. Si asa a pus ochii lui de dragon hulpav pe micuta Tigresia. Tara tigrului de branza- brazda- manz. Un fel de usita din dos a mareului Regat de Apus. Unde bunastarea este la ea acasa si unde dragonul poate sa isi vanda marfa. Caci mare nevoie are dragonul sa produca si sa vanda ORICE!
A plecat dragonul peste mari si zari sa se intalneasca cu tigrul cel tanar. Si dornic de afirmare.
A venit si cu lectia invatata : " Apa trece, pietrele raman" Din fundul intelepciunii orientale asta ar insemna. Dam spaga si facem treaba de mantuiala. Raman banisori si de campanie si nu mai este nevoie sa furati din fonduri europene sa vina GLAF-ul peste voi si sa returnati aproape 1.000.000.000 iepuroi.
Asa ca dragonul a inceput sa promita : trenuri de mare viteza, reactoare nucleare, energie eoliana, hidrocentrale, autostrazi (suspendate si nu prea)......
Ochii tigrisorului scaparara de fericire. Cum a dat norocul peste el.
Morala: Intre vorbe si fapte este ceva diferenta. Diferenta care conteaza.
Realitate: Pe centura Regatului de Apus erau mai multe matroane dispuse sa se lase seduse de dragon si sa fie investite cu titlul de tigru. Un mare merit este ca dragonul s-a oprit pe plaiurile mioritece. Sincer! Macar asa aratam si noi Regatului de Apus ca in materie de prostitutie ne-am saturat sa fim doar capra. Acum vrem sa fim si tigru.
Confesiune: Sunt un MARE admirator al culturii si civilizatie chineze. Chiar si a tipul de economie planificata de piata. Visul meu este sa vizitez CHINA!
In esenta, la nivel politic, diferenta dintre noi si ei este ca macar ei nu au renuntat la titulatura de Republica Populara si nu au renuntat la planul cincinal. In rest sunt cam aceeasi (sau copii lor) cei care unii invatau prin Romania si altii prin China tainele socialismului stiintific si incercau sa nu intineze nobilele idealuri.
Sa vedem pana la urma cine este dragonul si cine este tigrul ?!?!?!

duminică, 24 noiembrie 2013

Black Friday 2013

Parca asa nebunie ca anul acesta nu am mai vazut.
Balck Friday =  inca un import de peste ocean a ceea ce este mai decadent si imoral in ziua de astazi. Si nu in ultimul rand o himera ambalata in gest filantropic. Aceasta zi ( care ar trebui sa fie vinerea de dupa Ziua Recunostiintei, adica ultima vineri din luna noiembrie) este parca copilul Haloween-ului si a Sfantului Valentin.
Are caracteristicile ambilor parinti. De la Haloween a luat Black si nebunia si frenezia, iar de la Sfantul Valentin a luat dragostea pentru cumparaturi si cheltuit banii aiurea.
Anul acesta am urmarit si eu cu atentie fenomenul. Si am avut ocazia sa vad pe seara si niste magazine intesate de cumparatori si cozi aproape ca pe vremea lui Nea Nicu.
Sa stabilim clar niste lucruri:
VANZATORII NU AU IESIT IN PIERDERE!!!
Poate nu au castigat pe fiecare produs in parte cat isi doreau, dar pe intreg stocul au iesit pe profit. Poate nu mare, dar au scapat de marfa pe care nu o vindeau si o tineau in depozit.
Si oferta a fost focusata doar pe anumite produse. Nu tot ce au pe in magazine a fost redus. Si de fapt reducerea se referea la niste preturi de lista care in ultimele doua saptamani au crescut fata de preturile preacticate mai inainte. Adica scumpim putintel si apoi reducem putintel.
Incepand cu ora 11 deja pe internet la o groaza de produse scria : STOC EPUIZAT. Si asta chiar si la masini. Chiar si la Mercedes de peste 50.000 euro.
Am vazut o frenezie a cumparaturilor!
Am vazut iarasi chilipirgii in transa.
Am vazut oameni chinuindu-se cu combine frigorifice incercand  sa le tareasca spre masina aidoma unor catei cu fleici de carne furate de la macelarie. Am vazut doamne destul de trecute cu televizoare cu diagonala mare mandre nevoie mare. Am vazut copii tremurand langa "device-ul" dorit.
CRIZA A TRECUT!!!
Oare?
Suntem o natie usor manipulabila si avida de un trai mai bun.
Pentru asta sacrificam si bruma de intelepciune pe care o avem.
Suntem perfect incadrati in deviza : TRAIESTE-TI CLIPA!
Cu orice pret.
Propun ca de la anul sa fie zi libera nelucratoare BLACK FRIDAY!
Si bugetarii sa aiba un discount suplimentar la achizitia de produse electro-casnice.
La fel si pensionarii.
Ca doar ei sunt motorul economiei!
Si de ce nu sa fie un BLACK FRIDAY in fiecare luna?
Asta da idee!
Se aude domnu PM (VVP)?
Sigur o sa iasa ceva voturi din asta. Si doar este an de alegeri prezidentiale.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Pseudofabula

Pe vremuri ascultasem o melodie pe care de curand am ascultat-o cu Andrei.
Versurile sunt :
""Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Terminând de ros un os
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şorïcel…""

Frumos ! Si ce este cu asta. Macar melodia este mai simpatica.
Sa facem urmatorul rationament:
Soricelul este "capul de locuitor" sau mai bine zis un simplu cetatean.
Pisica este si ea, sa zicem un organ de control, sa zicem de la ANAF.
Catelul, tot in sirul imaginatiei ar fi un politist.
Lupul ar fi un procuror.
In sfarsit vanatoreasa ar fi Politicianul roman.
Soricelul ar trebui sa se teama si sa respecte legea altfel pisica l-ar manca de viu.
Pisica si ea ar trebui sa se teama sa fie corecta si sa aplice legea si sa nu fie si ea mancata de catel.
La randul lui catelul ar trebui si el sa vegheze ca toata lumea sa fie corecta astfel sa nu fie mancat de lup.
Lupul ar trebui sa fie dintr-o haita de incoruptibili si sa atace tot ce este mafiot si ilicit, pentru ca altfel ar fi vanat de vanatoreasa.
Iar vanatoreasa ar trebui sa fie cea mai corecta fiinta de pe lumea asta pentru ca o data la 4 ani ajunge in urna soricelului.
Asta ar fi o logica normala.
Iata cu arata personajele din pseudofabula romaneasca din realitate.
Soriceii nu sunt singuri de fapt. Mai sunt  si sobolanii. Soriceii de fapt manaca firimiturile cazute din tolba vanatoresei si au devenit dependenti de firimituri.
Pisicile sunt schimbate asa de des de vanatoreasa sau au imbatranit incat nu mai au gheare si nici colti. Si asteapta lapticul de la sobolani. Au devenit un fel de pazitori ai sobolanilor. Ele vaneaza doar soricei albi si cuminti. Care isi cauta singuri de mancare si nu vor sa le dea lapticul. De fapt si pisicile si cateii sunt frati si surori. Care se apara unii pe altii. Si zgarie si musca tot ce nu este in fratia lor. Si cateii primesc oscioare de la sobolani si privesc cu intelegere cum pisicile isi beau lapticul. 
Ce sa mai spunem de lupi. Sunt de fapt oite in blana de lup. Baheitul lor le tradeaza. Caci adevaratii lupi au devenit vanatoresele. Care trag in tot ce misca. Ele au perfectionat sistemul incat soriceii vin din 4 in 4 ani doar ca se le premareasca. Si sunt aidoma "Muzicantilor din Bremen". Falutul lor fermecat hipnotizeaza soriceii. Pentru o bucatica de branzica soriceii uita ca ei de fapt tin in viata vanatoreasa.
Lantul trofic in natura este foarte important. La fel ar trebui sa fie si in viata de zi cu zi.
Din pacate in ziua de azi POLITICIANUL ROMAN nu are un pradator natural. Nu exista ceva care sa-l manance! Doar ii baga temporar in cusca. Si atat!

Pseudofabula este chiar viata in care tarim!

miercuri, 20 noiembrie 2013

Intelepciune !

Vine sezonul cumparaturilor si ma tot gandesc ce mi-as dori?
Si am ajuns la concluzia ca as vrea sa am ceva intelepciune.
Cautand pe internet am dat peste vorbele lui Dalai Lama despre ințelepciune si simt nevoia sa le dau si eu mai departe:
"Omul isi sacrifica tineretea alergand dupa bani. Apoi isi cheltuieste toti banii incercand sa-si recupereze sanatatea pierduta. Devine asa de anxios si stresat gandindu-se la viitor incat nu isi savureaza prezentul.
Rezultatul consta in trairea vietii nici in prezent nici in viitor.
Asta il face sa traiasca necrezand ca o sa moara si va muri fara sa fi trait cu adevarat. "

Fata de aceste cuvinte de adanca intelepciune imi dau seama ca si eu nu fac decat sa intru in acelasi sablon.
Mi-am mancat santatea incercand sa castig bani. Acum incerc sa-mi repar sanatatea cheltuind bani.
Ma gandesc destul de stresat la viitor si nu prea imi traiesc prezentul.

Totusi stiu ca moartea este inevitabila.
Sper sa nu ajung si la concluzia ca de fapt nici macar nu am trăit cu adevarat.

Asa ca nu mai vreau Intelepciune.
Este mult prea deprimanta.

Nu mai vreu NIMIC!!!

Un credit de nevoi prezidentiale !

Mi-e scarba!
Si totusi vreau sa o vars in cuvinte!
Daca era vorba de o banca cu capital privat, totul era OK! Dar este vorba de o banca cu capital de STAT!
Asa ca ....
Stiti reclama cu Zanul si cei doi oligocepizi care gasesc cu greu finalitatea cuvantului silabisit.
Cam asta se pare ca este nivelul celor care nu vad nici o problema in ceea ce se intampla.
Deci te duci cu buletinul si cu 300.000 de euro in papornitza si intri in biroul directorului.
Si silabisesti.
NA-NA are hectare. TA-TA vrea cre-dit!
Sa se joace acum de-a fermierul dupa ce a facut pe marinarul. Mai are doar sa stapaneasca aerul (aviator) si focul (pompier) si devine si el Quintesenta politikului.
Si in 7 zile (calendaristice) pac ai banii in cont.

Ce daca publici actele de creditare pe oficiosul hotnews.ro sau pe vocea patriotului labe1.tv
Nu despre acte este vorba. Ar fi culmea ca un notar sa nu aiba actele in regula.
Este vorba despre principiu.
TATA= barosan.
ghetea=pupincurist
In 7 zile se face lumea si tot in 7 zile se acorda creditul.
Ioana= fermiera (pana la terminarea sau suspendarea mandatului).

Ce om din Romania mai are parte de asa ceva? SINCER?!

Chiar nu se vede nici o umbra de trafic de influenta (pupincurism) in toata afacerea asta?

Asta este normalitatea spre care ne indreptam.

Si cum ramane cu studiile de specialitate daca vrei sa cumperi teren agricol???

RUSINE!!!
Bine ca se pregateste ingrasamantul natural de pe acum.


1 decembrie 1918

Ziua Nationala a Romaniei!
Dar oare s-a terminat totul la 1 decembrie 1918. Romania ar fi aratat oare asa cum o stim -daca anul 1919 nu ar fi existat???
NU!
1 decembrie 1918 nu ar fi insemant mare lucru fara tot ce s-a intamplat in anul 1919!!!
Sa ne fie clar. Romania Mare exista pentru ca Romania a luptat pe doua fronturi si pentru ca Romania a sfidat ANTANTA!!!
A dus lupte pline de maretie si de patriotism si in Est si in Vest.
Toate astea au culminat cu patrunderea Armatei Romane in Budapesta si dezintegrarea Republicii Sovietice Ungare. Tot cu aceasta ocazie a disparut si Republica Sovietica Slovaca.
DA !!! Romania a fost prima tara care s-a luptat pe fata cu COMUNISMUL!!!
Un episod  nu asa de indepartat din istoria României sta intr-o umbra nedemna pentru niste stramosi asa de mari. Si de viteji !!!
Cand avem la indemana asa un frumos exemplu de maretie noi cautam mandria nationala tocmai pe vremea lui Burebista sau Decebal. Nu ca acolo nu s-ar gasi asa ceva. Dar exista ceva extraordinar de care ne desparte nici macar un secol.
Si ce poate fi mai maret si mai frumos decat:
- Unirea Basarabiei  cu Romania. DA pentru ca exact in acele momente Romania era ranita si ocupata de trupele bulgare si germane. Si totusi asta nu a contat. Unirea nu a fost de conjunctura. A FOST DIN CREDINTA!
- Ramasa singura pe tot frontul de rasarit Romania a fost obligata sa ceară pace. Dar nimeni nu mai spune ca tratatul de pace NU A FOST SEMNAT DE REGELE FERDINAND!!!!! Deci fara consecinte juridice.
- Romania doar cu actul de la 1 decembrie 1918 ar fi fost mult mai mica decat o stim noi astazi. Orase precum Aradul, Oradea sau Satu-Mare ar fi fost in afara Romaniei.
- la 10 noiembrie 1918 Romania reintra in razboi. De acolo si " Treceti batalioane romane Carpatii".

Romania a fost atacata de Ungaria Sovietica. Nu Romania a atacat prima. A urmat un contra atac si incet incet linia frontului a ajuns de pe Tisa pana la Budapesta. Si zdrobirea si anihilarea comunismului in Ungaria.
Asta a fost frontul de Vest.

Pe frontul de Est trebuie subliniata aparitia Republicii Autonoma Sovietica Moldoveneasca ( actuala Transnistria). In data de 21 martie 1919 Romania ocupa Tiraspolul in ajutorul Antantei care ducea lupte grele in zona Odessa cu Armata Rosie. Acestea au fost trupele regimentului 39.  In data  de 27 mai 1919 orasul Tighina este atacat si partial cucerit de bolsevici. Cu ajutorul trupelor franceze in 28 mai Tighina este eliberata.

A existat o intelegere intre Lenin si Bela Kun pentru unirea Ungariei cu Rusia. Si o jonctiune intre Armata Rosie si armata comunista ungara ( sa zicem asa...). Care presupunea reducerea Romaniei la Muntenia. Fara macar Oltenia si fara Dobrogea.
Ce parere aveti de asa o Romanie????
De la Pitesti la Dunare !!!

Romania a sfidat si a infruntat Antanta. A avut ordin ca Armata Romana sa se opreasca pe Mures. Apoi a avut ordin sa nu depaseasca linia Arad-Oradea-Satu Mare (adica la 5 km pana in ele). Apoi sa nu depaseasca raul Tisa.
Antanta a fost fericita ca Romania a zdrobit Ungaria Sovietica. Antanta a fost fericita ca in zona Odessa Armata Rosie nu a miscat in front.
Si TOTUSI!
Romania a fost scoasa de pe lista tarilor care au primit despagubiri de razboi de la Germania!!!! SINGURA TARA BELIGERANTA!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asta DA pedeapsa.

Dar am castigat ROMANIA MARE!!!
Partial! Si de scurta durata (la scara istoriei).

Pentru oamenii acelor vremuri RESPECTUL MEU !!!

LA MULTI ANI ROMANIA!!! Cea profunda. Si cea MARE!

Tari precum Cehoslovacia, Serbia , Ucraina ar trebui sa ne fie cel putin recunoscatoare!



duminică, 17 noiembrie 2013

Roata lui Ontanu !

M-am nascut, am invatat si traiesc in mare parte in sectorul 2 din Bucuresti. Chiar daca pe buletinul meu scrie Ilfov, eu tot un bucurestean ma consider. Doar ca nu am drept de vot.
Si pentru ca nu imi pot exprima parerea despre sectorul pe care il iubesc prin vot, scriu pe blog.
La fix doua luni de la moartea copilului muscat de catei in parcul Tei, acelasi parc vrea sa aiba parte de o rebrandare. Parc de distractii. Eventual si de o casa a groazei. Iti trimit copilul intr-o casa plina de catei maidanezi agresivi. Si sa te tii aventura.
Asta cred ca este metoda de a scapa de cainii maidanezi preconizata de Ontanu.
Au trecut aproape 3 luni si toata lumea a uitat de moartea micutului. Si frenezia anti-catei s-a muiat si ea. Asta pana ce alt copil o sa moara muscat. Politicenii o sa trimita coroane de flori si o sa-si stearga o lacrima in direct la o ora de maxima audienta.
Asa ca vreau si eu putin sa scriu despre incompetenta domnului primar al sectorului 2.
Sau despre lipsa de viziune si solutii.
Si o sa vorbesc despre zona Fabrica de  Glucoza + Dimitrie Pompei + Soseaua Petricani pana la intersectia Doamna Ghica Colentina.
Pentru circulatia auto zona respectiva este cosmarul pe pamant. Pierzi o jumatate de ora dimineata si aproape o ora seara sa faci un drum pe care sambata sau duminica il faci in 7 minute.
Si de ce?
Pentru ca a permis ca pe bulevardul Dimitrie Pompei sa functioneze o fabrica de tigari. Care trebuie si ea aprovizionata cu TIR-ul. Si acesta blocheaza Dimitrie Pompei care de la 9 la 18 este de fapt o super parcare. Mii de masini stau atarnate pe orice locsor liber. Printre ele se inghesuie autobuzele private care fac curse de la statia de metrou pana la birourile din Ilfov-Pipera. Zona este un iad. Si in continuare nu se gasesc solutii. Dimitrie Pompei are un acces foarte prost in Barbu Vacarescu.
Se stie de cel putin 10 ani ca in zona Mobexpert de la Petricani-  Fabrica de Glucoza o sa intre A3 Bucuresti Ploiesti. Si aici nu se rezolva nimic. Fabrica de Glucoza trebuia supralargita de ani buni. Proiectul pasajului care acum trece acum peste Barbu Vacarescu trebuia initial sa fie in zona Fabricii de Glucoza astfel incat Fabrica de Glucoza sa ajunga pe malul lacului pana la Ambasada Chineza (un proiect logic) si sa se lege cu Aviatorilor.
La fel si supralargirea Soselei Petricani. Milioane de euro au fost cheltuite cu floricelele si sistemele de irigat intr-o zona ce urmeaza a fi sistematizata. Toata infrastructura de sub Soseaua Petricani este partial inlocuita ( si se tot repara) si partial este deplorabila. Cum sa bagi autostrada intr-o strada cu infrastructura nefinalizata. Cat va dura aici santierul cand zona deja este de calvar???
La toate aceste probleme ROATA lui Ontanu este solutia.
Eventual si un ceaun cu fasole si mititei la gratar!
Eu unul nu l-as vota pe Ontanu chiar de ar candida impotriva lui Nosferatu!

La Multi Ani, Print de Wales !

Stimate cetatean al UE Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor va adresez pe aceasta cale invitatia de a fi de acord cu investirea dumneavoastra pe tronul Romaniei sub numele de Carol al III-lea prin plebiscit.
Asta ar fi cel mai bun raspuns la campania " Why dont't you come over?" .
De ce cred sincer in propunerea susmentionata.
Primul aspect ar fi ca Romania este deja o republica (mareata vatra). Care s-a instaurat prin forta Armatei Rosii si prin vointa lui Stalin. Deci nu ii vad legitimitatea istorica. Si mai ales ca din exemplele de presedinti , mie unul nu mi-au inspirat incredere niciunul, mai ales ca nu vad un viitor pentru institutia prezidentiala in contextul existentei actualei clase politice. Actuala clasa politica nu poate naste personalitatea de care Romania are nevoie. Partidul care genereaza presedintele il tine in continuare dependent de partid printr-o simbioza letala pentru Romania.
De fapt toate aceste framantari si dileme au mai fermentat odata in Romania. De la Revolutia din 1848 pana in 1859 si tocmai pana in 1866.
NU EXISTA POSIBILITATE CA ROMANII SA-SI ADMINISTREZE SINGURI TARA !!!!
Asta este Romania! Se fura si se minte !
Avem nevoie de alt sange proaspat si neinfectat politic.
Al doilea aspect ar fi existenta unei Case Regale in Romania. Din pacate eu nu o vad ca o solutie viabila. Cu toate ca il iubesc pe Regele Mihai consider ca nu mai are vigoarea de a schimba radical Romania. La fel gandesc si despre domnul Radu Duda. Care oricat s-ar stradui tot nu poate isi depasi conditia. Astfel consider  ideea ca actuala Casa Regala sa poate sta deoparte de cloaca politica a Miticilor de Bucuresti ca fiind futila. Asa ca si aici vad un drum inchis, sau fara finalitate. Ar fi o schimbare doar de forma, actualul politic urmand sa acapareze total Casa Regala. Care este prea infometata, usor vindicativa si prea ancorata in trecut. Iar colaboratorii sunt si ei cel putin greu de dezlipit de trecutul comunist. Este pur si simplu VIRUSATA. Cu un virus rosu extrem de agresiv si de inselator.
Asa ca profilul meu de REGE suna cam asa:
- sa fie cineva botezat cu apa chiar din raul Iordanului;
- sa fi urmat cursuri de fotbal la scoala primara;
- sa fi angajat intr-o groaza de proiecte sociale si ecologice;
- sa aiba cea mai buna educatie;
- sa fie foarte bogat;
- sa iubesca si sa inteleaga ceea ce altora li se pare greu de iubit si inteles.
Cand am fost la Londra, la o plimbare cu vaporasul pe Tamisa, ghidul a comentat ceva despre gusturile Printului Charles si aplecarea lui spre frumos. Cu referire clara la Camilla. Toata lumea din vapor a ras.
Asa ca de el este lipita o eticheta de necunoscator si nerafinat. Si asta tot din comparatia Camilla - Diana.
Eu insa il inteleg perfect. Si il aprob in totalitate.
Un barbat care ii marturiseste amantei ca ar dori sa fie Tampax-ul ei, stie despre ce vorbeste. Si mai ales ca relatia lui cu Camilla este deasupra timpului.
La fel ca relatia lui cu Romania.
Romania cea urata si hulita este in sufletul lui Charles asemenea Camillei.
Daca UK este Diana, atunci cu siguranta Romania este Camilla.
Eu cred ca tronul Angliei nu il va vedea niciodata.
Asa ca tronul Romaniei pare o tina mult mai realista.

LA MULTI ANI MAIESTATE......... CAROL al III-lea!!
Costurile anuale cu intretinerea unei Case Regale sunt comparabile cu bugetul Presedentiei. La aceste calcule trebuie adaugate si cheltuielile cu alegerile. Si cele vizibile si cele invizibile.
Asa ca nu este vorba de bani!

Andrei si inotul

Andrei nu face numai karate. Mai practica si alte sporturi.
Cum ar fi inotul.
Din pacate eu nu am putut fi un bun instructor pentru Andrei. Poate si datorita legaturii sufletesti dintre noi. Nu pot avea fermitatea unui strain.
Si mai ales ca eu am invatat sa inot prin metoda imersiunii.
Era anul 1971 si se intampla la piscina hotelului Cozia. Unde la un moment dat  m-am trezit singur in apa. Si a trebuit sa ma descurc. Dar atunci nu erau instructori de inot pe toate drumurile.
Cautand si tot cautand, am gasit instructorul ideal chiar la o azvârlitura de bat.
Se numeste Daniel si impreuna cu jumatatea lui invata tainele inotului o multime de pusti de prin Fundeni si nu numai.
Bazinul este marisor si apa OK.
Rezultatele pentru mine sunt incurajatoare.
Daca la karate nu simt instinctul de killer, la inot chiar consider ca exista un mare potential. Chiar de campion.
Iata unde puteti urmari un fragment din cum se mişca Andrei.
http://youtu.be/-_5XCZlbPkY

Multumesc Daniel Popescu!

Taierea motului copilului!

Ce parinte nu a practicat obiceiul neortodox de a taia motul copilului.
Si de a-i pune pe tava diverse obiecte din care copilul sa-si aleaga cateva.
Toata lumea considera acesta moment ca fiind o poarta deschisa spre viitor si prin alegerile facute copilul isi dezvaluie putin din viitorul lui.
Aici din pacate am o viziune proprie asupra evenimentului si as spune ca nu este vorba de o poarta spre viitor ci de una spre trecut.
Copilul nu alege obiecte pe care le va utiliza in viitor ci obiecte pe care le cunoaste deja.
Si acum am sa va spun o mica poveste legata de Dalai Lama.
Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, este al 5-lea copil dintre cei 16 din familia sa din satul Taktser din provincia tibetana Amdo si a fost numit succesorul celui de-al 13-lea Dalai Lama de la varsta de doi ani.
Nascut la 6 iulie 1935, Dalai Lama a fost proclamat ca nou conducator al tibetanilor la 17 noiembrie 1950, devenind cel mai important conducator politic, la doar o luna dupa invadarea Tibetului de catre chinezi, de la 7 octombrie 1950. In 1954 Dalai Lama a mers la Beijing pentru a vorbi cu conducatorul Chinez Mao Zedong si a fost ales presedinte al Congresului National Chinez. Totusi, dupa caderea miscarii rezistentei tibetane din 1959, Dalai Lama s-a retras in India, unde se afla si in prezent.
Ritualul de alegere a fost acelasi pentru toti cei 14 Dalai Lama de dinaintea actualului.
Chiar inainte de moarte, Dalai Lama aduna un consiliu special pentru desemnarea viitorului Dalai Lama.
El indica o zona geografica in care se va reincarna. Pe baza acestei zone calugarii pleaca si cerceteaza copii cu varste intre 1 si 3 ani. 
Ritualul este destul de secret dar se pare ca include ca proba eliminatorie alegerea de pe o tava cu multe obiecte a 4 obiecte care se presupune ca i-au fost dragi si lui Buddha. Asa ca fiecare copil desemnat Dalai Lama a ales de pe tava exact aceleasi 4 obiecte. De fiecare data!
Pentru desemnarea actualului Dalai Lama au fost testati inca alti 4 copii.
Aceste obiecte au apartinut si i-au fost dragi lui Buddha. Asa ca doar o adevarata reincarnare a lui Buddha poate iubi si alege aceleasi 4 obiecte.
Asa ca noi la taierea motului oare ce vedem cand copilul alege:
Viitorul sau Trecutul?????

Despre patriotism !

Am auzit tot felul de definitii ale patriotismului. De la registru nationalist pana la cel popular, trecand prin cel religios.
Eu personal nu aveam o explicatie coerenta a fenomenului. Si asta pana de curand.
Inca mai stau si ma gandesc daca este vorba de patriotism sau o stare avansata de tulburare.
Sa vedem ce zic si cei care ma citesc.
Totul a inceput cu un nou concurs de karate a lui Andrei. Care a avut loc acum doua saptamani la Scoala Americana. Si unde au venit copiii de la clubul in care activeaza si Andrei. Multi romani dar si destul de multi straini.
Andrei a avut parte la categoria lui de varsta de ceva copii. Nu ca altii care cu un singur meci aveau locul doi asigurat.
Asa ca primul meci l-a avut cu un baietel din Rusia. Fyodor pe numele lui mic. Tatal arata ca un voleibalist in forma maxima si mama arata de parca s-a dat jos de pe scena Balsoi-ului. Asa ca stiam ca va fi o lupta grea. Chiar daca dupa centura Andrei era favorit.
Si incepe lupta. Si eu incep sa-l incurajez. Si in timp ce eu strigam aud voci care nu rasunau in romana.
Erau in limba rusa. Si care nu spuneau decat : "DAVAY"!
Si o spuneau cu o frecvanta si o tarie care pe mine incepea sa ma acopere.
Si brusc am simtit un fior rece pe sira spinarii. Am inceput sa maresc si eu intensitatea si cadenta.
Si brusc ma trezesc ca strig in marea de DAVAY-uri : " HAI ROMANIA!"
Asa de rau am luat-o razna. Era deja pentru mine un meci cu Rusia si Andrei era luptatorul impotriva Davay-ului.
Asta a fost atmosfera pe care am simtit-o!
Asta a fost momentul in care s-a declasat ceva in mine.
Andrei s-a mai luptat si cu alti copii. Si cu alti straini.
A fost suficient sa aud un DAVAY ( de fapt multe si agresive) sa ma transpun si sa ma simt depasit la nivel personal de aceasta lupta.
Poate ca nu este normal dar v-am povestit ceea ce am simtit eu.
Pe Andrei il puteti vedea la timpul 1:56 si 2:21 cat si pe mine.
http://vimeo.com/79512623
Andrei a invins in aceasta lupta. Si in urmatoarea cu nepotul presedintelui pentru o noapte.
A fost oprit in finala de un genunchi nemilos aplicat direct intre picioare. S-a ridicat si cu lacrimi in ochi a continuat lupta.
La final m-a intrebat cum de a pierdut datorita unei lovituri nepermise cu genunchiul. Nu am putut raspunde. Mai ales ca unul din arbitrii, impotriva vointei centralului, l-a desemnat pe el invingator.
BRAVO ANDREI!


vineri, 15 noiembrie 2013

Puterea de a face ceea ce crezi ca este bine

Acum cativa ani am fost la un interviu pentru a ma angaja manager la o companie multinationala. Unde se pare ca nu am ajuns. Poate si pentru ca pe atunci vedeam putin altfel lucrurile.
Interviul nu a fost un interviu propriu-zis ci o discutie amicala. Intr-un colt al incaperii statea o psiholoaga si ma urmarea.
La un moment dat pica si o intrebare "capcana".
Ce parere am eu daca seful meu greseste sau daca eu nu sunt de acord cu el. Ce voi face?
Atunci raspunsul meu a fost ca in fata colegilor nu il voi contrazice, dar in particluar ii voi spune punctul meu de vedere.
Atunci multinationalul a avut o reactie..... ca asta este un mod tipic de gandire romaneasca.
De atunci ma tot gandesc.
Si de curand am gasit raspunsul.
Pentru mine lucrurile erau clare. Angajatorul este angajator si angajatul este angajat. Din moment ce el ma angajeaza pe mine este clar ca este mai sus in lantul trofic. Altfel il angajam eu pe el!!!!
DAR!
La lucrarea de care va povesteam am avut un moment crucial acum cateva zile.
Am primit un ordin direct de a sista lucrarile si de a trimite oamenii la alte lucrari.
DAR!
Am nesocotit ordinul si am continuat lucrarea.
Pentru ca am crezut ca este o masura luata la nervi si neproductiva pentru colaborarea intre beneficiar si executant. Pentru ca am simtit ca lucrurile sunt doar temporar complicate si de fapt ele nu evoluau pe o panta negativa.
Asa ca fara sa stie sau sa isi dea seama eu mi-am continuat treaba si lucrurile s-au normalizat si conflicut s-a atenuat.
Acum lucrurile sunt istorie si momentul crucial este in spate ingropat.
Am ajuns sa imi ignor angajatorul si sa fac ceea ce am crezut eu ca este corect sa fac. Cu toate ca nu este firma mea, afacerea mea si nu am nici un bonus sau recompensa materiala. Salariu si doar atat.
Cu toate astea nu m-am dat deoparte si mi-am sustinut si pus in practica punctul de vedere.
Si acum vin si spun. Multinationalul avea dreptate. Daca in tara asta fiecare ne-am sustine punctele de vedere in care credem si nu am considera ca nu este treaba noastra cu ceea ce se intampla,poate Romania ar arata altfel.
Da ar trebui sa ne pese daca guvernul isi bate joc de noi. Daca este incapabil sa gestioneze economia si sa asigure un nivel decent de trai si asta fara a pune taxe peste taxe pe cei care muncesc cinstit.
Cum ar fi daca noi chiar am lupta pentru ceea ce credem ca este BINE si CORECT?


marți, 12 noiembrie 2013

11.11.1918 ora 11.00

Sau cum s-a incheiat primul razboi mondial!
Evident ca toata lumea stie ca Germania a pierdut razboiul si ca a trebuit sa plateasca despagubiri de razboi.
Istoria condensata, in viziunea unui german de rand din acea vreme, a perioadei intre Compiegne si Versailles
- transformarea unui armistitiu in capitulare;
- plata unor despagubiri imense din partea Germaniei;
- atacul asupra institutiilor monarhice traditionale din Germania de catre partidul condus de Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht finalizat cu daramarea monarhiei;
- finantele americane au impus Germaniei statutul de invins si aproape au distrus-o financiar.
Pe aceste fundamente s-a ridicat Hitler. Si a reusit sa duca aproape o intreaga natiune pe un drum aproape fara de intoarcere. Cine stie cum ar fi aratat lumea daca el nu ar fi atacat pe doua fronturi?
Si pentru ca totusi un lucru nu se spune clar eu vreau in aceste randuri sa evoc memoria acelor clipe.
Context general.
Razboiul nu avea in acele clipe un castigator clar.
DA! America intrase in razboi de curand si pompa masiv bani, armament si recruti proaspeti.
DA! Germania era sleita si fara prea mare viitor. Dar nu pierduse nici o palma de pamant german. Luptele se duceau inca in Franta. Si mai puteau dura ca doar venea iarna si o ofensiva era exclusa.
SI ATUNCI DE CE?????
In Germania era haos. Revolutia comunista lovise Kiel-ul, Hamburg si se apropia de Berlin. Si de acolo pana sa se inroseasca toata Europa era doar un pas. Kaiserul fugise in Olanda.
ASA CA.
Germania cere ARMISTITIU !!!! Nu capitulare. Doar Armistitiu.
Pe care USA si restul se grabesc sa il acorde.
In seara zilei de 10.11.1918 termenii erau de Armistitiu. Se convine o formula de Armistitiu. Care este prezentata partilor, urmand ca in dimineata zilei urmatoare sa se semneze acordul. Nimeni nu vorbea despre capitulare.
Peste noapte datele problemei se schimba dramatic.
Reprezentantii USA le cer Angliei si Frantei sa plateasca ajutorul financiar si militar oferit de USA. DAR! Anglia si Franta nu au bani sa plateasca sumele cerute. Era ca si cum ele ar fi fost invinse in primul razboi mondial.
Atunci : Au hotarat sa arunce in sarcina Germaniei intregul efort de razboi.
Asa s-a scris ISTORIA! De la BANI!
Motivatia a fost ca in Germania este Revolutie si nu la Paris sau Londra.
La ora 5.00 hartia modificata este pusa in fata reprezentantului Germaniei. Care accepta si semneaza!
La ora 11.00 focul inceteaza si incepe curatenia anti-comunista in Europa.
Asta a fost pretul platit pentru ca Germania sa nu devina a 3 tara comunista dupa Rusia si Ungaria.
Inca o dovada ca un lucru incorect nu are cum sa dureze mult.
Din pacate modul de a actiona al USA, al Frantei si al Angliei l-au adus la putere pe Hitler.
Germania dorea pacea. Dar nu o dorea in genunchi! Si cine a crezut ca Germania poate fi îngenuncheata usor s-a inselat amarnic.
Asa ca dupa al doilea razboi mondial a fost un vizionar pe nume Robert Schuman!
La fel ca si planul Marshall!
Macar lumea a invatat din propriile greseli!
De aceea am ajuns in 2013 fara a mai avea razboi in Europa. Si motive ar fi fost suficiente....


duminică, 10 noiembrie 2013

Vanitatea

De mult vreau sa scriu si eu despre pacate. Eventual despre cele 7 pacate capitale. Teoretic vanitatea nu intra direct si explicit in lista celor 7 pacate capitale. Dar exista un moment in viata fiecarui om in care vanitatea iti poate intuneca judecata.
Sunt in fata unui test in viata. Si acest test a inceput pentru mine in jur de 23 august. Odata cu preluarea intempestiva a unui proiect major de instalatii din ziua de astazi. Un proiect dorit de multi dar adjudecat de compania unde lucrez. Si pentru ca lista doritorilor era foarte mare si pretul de executie a fost foarte mic. Atat de mic incat nici nu poate fi vorba de profit. Chiar din contra.
Iata-ma prins intr-o postura cel putin ingrata. Un cartof fierbinte de care nimeni nu vroia sa aiba grija.
Asa ca am pornit la drum. Si am incercat sa imi dau toata silinta.
Adica :
- am revizuit si optimizat proiectul cat am putut;
- am dat solutii tehnico-economice cat mai convenabile;
- am fost si project-manager si sef de santier si maistru si responsabil tehnic cu executia si responsabil cu protectia muncii si cel care intocmeste cartea constructiei si uneori am facut si aprovizionare.
Au fost zile in care ma luptam cu subantreprenorii neavand pe nimeni alaturi. Zile in care descarcam utilaje de sute de kilograme cu mainile.
Acum sunt in faza probelor. Adica spre final.
Foarte bine si frumos ati zice.
Da! Dar ....
De circa doua saptamani unul din sefii de la beneficiar a pus ochii pe mine.
Si in fiecare zi imi spune : "Bai, esti baiat destept. O sa te iau la mine!" Imi spune mie, le spune asta si colegilor si angajatorilor mei.
Asa incat toata lumea este convinsa ca eu sunt suit cu arme si bagaje in alta barca.
Si asta zi de zi.
In mod normal oricine ar fi onorat sa auda vorbindu-se frumos de el. Mai ales ca vorbele vin din partea unui om cu MBA in strainatate, cu o logica si o inteligenta mult, mult peste medie. Si mai ales un om cu viziune. Asemenea unui ceasornicar. Poate vedea locul fiecarui om intr-un anumit angrenaj.
Si atunci care este problema?????
Ce nu imi place?
Cred ca fiecare lucru se intampla in viata pentru un motiv. Si cred ca in viata sunt si teste care trebuie trecute.....sau picate. Asta depinde de noi.
Eu unul simt ca ma aflu in fata unui asemenea test.
De ce spun asta. Tot ce am facut si cum am salvat proiectul nu am facut-o nici un moment pentru a ma da mare. Nici pentru a impresiona pe cineva.
PUR SI SIMPLU AM VRUT SA IMI FAC CORECT TREABA DEZLANTUIND INTREAGA MEA ENERGIE SI CAPACITATE. SI ATAT!
Daca am reusit este poate si felului in care am actionat. Am fost diplomat. Am fost corect. Am fost punctual in promisiuni. Am fost intodeauna pregatit cu un raspuns. Am avut intodeauna cel putin o solutie la orice problema.
Poate totusi am pierdut lupta cu vanitatea scriind aceste randuri pe blog.
Nu stiu ce o sa-mi rezerve viitorul.
Si nici nu vreau sa ma gandesc acum.
Obiectiv vorbind raiul nu este nici intr-o parte nici in cealalta. Vorbele sunt vorbe, dar realitatea este intodeauna altfel.


Poate kyokushin sa-ti schimbe caracterul ?

Andrei practica de 3 ani karate. Si prin intermediul lui am patruns si eu in interesanta lume a karate-ului.
Kyokushin s-ar traduce prin " Societatea adevarului suprem". Maestrul Oyama a incercat sa creeze o filosofie a luptei bazata pe auto-perfectionare, disciplina si mult antrenament.
Ce tata sa nu-si doreasca pentru baiatul lui un mod de consumare a energiei care are in spate o filosofie de viata bazata pe asemenea valori? Cine sa nu-si doreasca si sport si barbatie si filosofie si autoperfectionare si disciplina si mult antrenament si capacitate de efort.
Asa ca dupa 3 ani, multe antrenamente, multi bani, multe examene si ceva concursuri de kumite Andrei a ajuns la centura galbena.
Nu este drumul lui in viata sa ajunga bodygard dar cred ca inca cativa ani povestea lui de dragoste cu kyokushin va mai dura.
Si eu in umbra lui Andrei, adica ducandu-l la toate antrenamentele, sustinundu-l la concursuri si facandu-i galerie am ajuns si eu sa inteleg putin din mica industrie din spatele evenimentului sportiv si ceva despre actorii din fata si din spatele butoanelor.
Ca si in multe alte domenii din Romania spiritul maestrului Oyama nu a putut fi cuprins intr-o singura federatie. Asa ca sunt mai multe si se iubesc precum Abel si Cain. Si asta as spune ca se datoreaza oamenilor din spatele butoanelor.
Kyokushin nu mai este un simplu hobby. Este o afacere de multi bani, recunoscuta de Minister si o asociatie afiliata la acesta. Cu legitimatii, cu diplome. Dar si cu bugete, cu sponsori si cu tot ce tine de birocratie si administratie. In planul doi sunt cluburile. Unele mai mari si altele mai mici. Unele cu acces in lumea copiilor de bani gata si altele cu bazinul in lumea celor care vor sa razbeasca in viata prin karate sau doar sa stie sa se bata bine.
De aici si organizarea de concursuri. Unele reusite si cu organizare impecabila si cu participanti cu obraze subtiri si altele in care vine lume din Jilava, Sintesti si alte locatii asemanatoare. Atunci se lovesc doua lumi. Copii coborati din Porsche Panamera se bat cu copii luati de ulita satului cu carutza si apoi urcati in Mertzane si adusi la Bucuresti. Si de obicei si aici selectia naturala isi spune cuvantul.
Nu vreau sa aduc in discutie modul de tinere a evidentei contabile, de arbitraje si de afinitati si prietenii. Astea sunt ceva normal in Romania.
Vreau sa vorbesc despre doua drumuri in viata vazute in lumea kyokushin-ului.
Primul drum ar fi drumul spre lumina. Si aici cel mai graitor exemplu ar fi chiar antrenorul lui Andrei. Un mare sportiv si un mare caracter. Nu vreau aici sa il perii sau sa ii creez o imagine pozitiva doar ca Andrei este elevul lui. Pe scurt este povestea unui baiat de origine modesta din Jilava care oricum se bătea cu alți băieți. La un moment dat a aparut kyokushin in viata lui. Si de atunci au ramas impreuna pana la la centura neagra cu III Dani.
In lumea karate-ului se spune ca o centura neagra este o centrua alba care nu a renuntat.
El nu renuntat si a inceput sa inteleaga filosofia din bataia pe care o practica oricum. Cu insusiri atletice a reusit sa performeze si in sport si in viata. A facut saltul mergand si finalizand ANEF-ul si ajungand sa stapaneasca bine si limba engleza. Un copil din Jilava a reusit sa fie prieten cu insarcinatul cu afaceri ad interim USA in Romania.
Asta a fost calea luminoasa.
Acum si putine umbre.
Cand Andrei a inceput kyokushin, grupul care este acum in jurul lui Andrei era deja format. Si acolo se detasa un baiat cu centura galbena. Era cel mai talentat si cel mai tehnic din tot grupul. Batea tot.
Asta pana intr-o zi cand la un concurs un alt baiat cu o centura mai mica i-a aplicat o lovitura de picior la cap. Si de atunci dupa o criza de nervi a disparut de la club.
Mi-am zis ca este un caz izolat.
Saptamana trecuta a fost un nou concurs. La Scoala Americana. Numai crema. Asta se vedea din parcare.
Si iarasi un baiat cu centura galbena si educatie de unic invingator a luat bataie la kumite.
Ce a urmat a fost cel putin jenant. Casca a zburat prin sala, la fel si centura spre antrenor cat si manusile spre tatal vanitos.
A trecut deja o saptamana si baiatul nu a mai calcat la antrenamente.
Kyokushin-ul te modeleaza pe tine sau tu modelezi kyoukushin-ul?????

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Evolutie si Creatie!

Poti crede in acelasi timp si in Evolutie si in Creatie???
Eu unul personal cred in ambele. Cu o linie foarte fina de demarcatie.
Am vazut un alt documentar (o sa ajung sa scriu cronici de documenatre, sau poate documentare for dummyes) in care ne era povestita istoria genetica a omului.
In concluzie suntem niste mutanti, singurii supravietuitori de la inceputul timpului , asta vorbind pe linie genetica.
Si coborand in timp, tot pe linie genetica o serie de mari mutatii gentice ne-au ajutat sa supravietuim.
Sa o luam invers.
Eram niste organisme care traiam in apa. Sau mai bine zis in supa primordiala. Am ajuns la un moment dat sa fim ruda si cu Buretele de Mare. Salut BOB SPONGE SQUARE PANTS!!!
Am evoluat intr-un animal marin mediu. Care la un moment dat si-a gasit un pradator natural. Si a fost fortat sa se retraga spre mal unde apa era mica si nu mai putea fi vanat. Din pacate aici hrana era putina si oxigenul din apa si mai putin. Asa ca drumul spre supravietuire ducea spre uscat. Si inexplicabil am devenit animale terestre.
Terestru fiind acum ne inmulteam prin oua. Dar si aici ne-am gasit pradatori naturali care ne mancau ouale. A fost nevoie de o alta mutatie inexplicabila pentru a supravietui. Am devenit mamifere si am inceput sa nastem pui vii pe care sa ii crestem si sa ii protejam si sa ii invatam.
Am ajuns sa fim conteporani cu dinozaurii. Si pentru a ne adapta a urmat o noua mutatie. Am devenit mici soricei de camp. Dar ne-am dezvoltat simturile cu mult peste celelalte specii. Si asa dupa impactul asteroidului care a dus la extinctia dinozaurilor noi eram pregatiti pentru supravietuire. Mici, traind in sol si cu simturi super evoluate.
O noua mutatie ne astepta. Si asta s-a datorat imputinarii mancarii la nivelul solului. Pentru a ne hrănii a trebuit sa devenim bipezi. Si incet incet ne-am dezvoltat in asa maniera creierul incat am ajuns sa fim pradatorul suprem al planetei.
Toate bune si evolutioniste pana acum.
Insa toate mutatiile suferite de-a lungul timpului nu au o explicatie stiintifica referitoare la mecanismul prin care s-a realizat mutatia.
Si de aici intervine frumusetea CREATIEI!!!
Intuibila dar nedemonstrabila cu armele stiintei.

vineri, 8 noiembrie 2013

A fost atacata America in al doilea razboi mondial de trupele germane??

A fost atacata America in al doilea razboi mondial de trupele germane??
Asta da intrebare!
Si sigur pana acum cateva zile raspunsul meu ar fi fost : NU!
Dar iata ca am vazut un documentar exceptional la un post foarte serios si oficial german. ZDF INFO HD.
Unde ni se spunea povestea unei haite de submarine germane U-166 si U 171 care pana in 1942 au scufundat 200 de nave americane si sub alte pavilioane. Datele de pe Wikipedia arata pentru U 166 doar 4 nave scufundate in luna iulie 1942.
In documentarul ZDF se vorbeste de peste 200 de nave.....
Si se mai spune ca intr-o noapte echipajul de pe U 166 a tras la tarm si marinarii au fost intr-un bordel din New Orleans. Asa ca soldati germani au pus piciorul pe pamant american in al doilea razboi mondial. Si au facut si ceva varsare de sange sau de alte lichide.
Pret de doua ore am urmarit marturi, date din registrele de asigurari, ceva martori oculari.
Un super documentar realizat de o super televiziune.
Au trecut de atunci peste 70 de ani. De tacere si de omisiune.
Daca o televiziune de stat din Germania a inceput sa realizeze astfel de documentare pe cand televiziunea din Dallas sa faca un documentar despre JFK. Pana la 70 de ani mai dureaza ceva.
70 DE ANI!!!!!
DA AMERICA A FOST ATACATA CHIAR IN CURTEA EI!!!!
Si cam atat!
Adio viza????
Radu sa sti ca totusi as fi vrut sa vin!

Jurnal de calatorie : Florenta octombrie 2013

Soarele zambea cu dintisori pe dealurile Toscanei. Florenta desi departe de mare are ceva din stralucirea maritima a Venetiei. Si asta oarecum si datorita Fiume Arno. Cu toate ca mai tot ce este de vazut din Florenta se afla pe malul drept nu trebuie ignorat nici Palazzo Pitti. Asa ca ziua mea de calatorie a inceput cu Palazzo Pitti.
Si bine am facut ca am inceput cu el. O structura majestuoasa marginita de superba Gradina Boboli.  Am parcurs sutele de camere, miile de tablouri si sculpturi. Am admirat arhitectura si decoratiunile interioare. Brunelleschi si Luca Fancelli au facut cu adevarat o treaba foarte buna.
Cuvintele sunt sarace in fata bogatiei artistice etalate in acest palat. Asa ca am ramas fara aer si am simtit nevoia sa ies in gradina. Unde si acolo am ramas fara aer. Gradina Boboli este si ea o bijuterie in sine. Soarele era deja sus pe cer si lumina scalda oaza de liniste, perfectiune si armonie pentru care a fost creata gradina. Dintr-un colt al palatului incepe pasajul Vasari, acoperit, care trece peste Ponte Vechio si ajunge la Uffizi.
Asa ca am urmat si eu traseul pe sub pasajul Vasari  pana la Ponte Vechio. Care acum straluceste plin de magazine si este ticsit de turisti. Multi americani, ceva europeni, ceva chinezi si foarte putini rusi. Mai erau si cativa japonezi si multi, multi tineri veniti cu scoala.
Prin viermuiala de turisti am ajuns si la Piazza della Signoria. Am intrat si in Palazzo Vecchio unde am vizitat tot ce era de viztat si am urcat si in campanila. De sus Florenta pare incremenita in timp. Acoperisurile de tigla rosiatica si zumzetul pietii iti pot da senzatia de atemporalitate. Trebuie doar sa inchiz ochii si poate auzi zgomot de dalta muscand din marmura sau galceava de precupeti florentini de postavuri.
Am iesit din Palazzo Vechio si imediat am intrat in Uffizzi. Si ce mai de coridoare. Si ce mai de statui. Si ce mai de tablouri. Si ce mai de tavane. Cate minuni inghesuite pe cativa kilometri patrati.
Am plecat apoi spre capela Medici. Inghesuita si putin pusa in valoare din exterior cand intri ramai fara aer. Pur si simplu somptuosul mausoleu octogonal este o opera de arta. Atat prin geometrie cat si somptouzitate si maretie. De abia aici intelegi grandoare familiei Medici. Lipita de capela Medici se afla Biserica San Lorenzzo. O alta capodopera. De o frumusete aparte. Pacat de fatada neterminata. Intre capela Medici si San Lorenzzo micii negustori viermuiesc. Si o fac cu mare maestrie.
Am plecat spre seara sa vedem si Santa Maria Novella. Nu credeam ca la Florenta sa fie sufletul Italiei. Dar daca ai aproape toata spiritualitatea italiana ingropata aici poti considera ca tot aici este si sufletul Italiei. Un fel de Pantheon parizian de cam aceleasi dimensiuni. Doar ca Florenta nu este Parisul.
Am lasat la urma dar nu ultimele Baptiseriul si Duomo. O cladire octogonala , inchinata botezului are patru porti in punctele cardinale. Poarta de rasarit este  minunata poarta a paradisului realizata de Ghiberti. In fata ei pana si Michelangelo a ramas fara de suflare.
De ce forma octogonala???
Ce simbolizeaza cifra 8???
Ar deriva din 6 +1+1 = Cele 6 zile ale Creatiei, o zi de odihna si ultima zi, cea de a opta, reprezinta ziua renasterii spirituale prin sfanta taina a Botezului.
A ramas Duomo. Este mult prea spectaculos si o capodopera arhitectonica si structurala incat imi pare rau ca nu este mai bine pus in valoare printr-o piateta mai ampla. In care sa isi poate etala mai in voie intreaga personalitate. Asa ca si aici ca in multe alte locuri din Florenta rasuflarea iti este taiata doar cand intri.
Un oras condensat, unic si care isi pastreaza farmecul inegalabil infruntand timpul.
Putine orase din lume mi-au dat senzatia de atemporalitate asa cum mi-a dat Florenta.
Multe lucruri in Europa se trag din Florenta.
As spune ca a fost o perioada in care leaganul civilizatiei si creuzetul zilei de maine au fost originale in Florenta.
Si ma refer la : economie, sistem bancar, industria textila, bijuterii si nu in ultimul rand ARTA. Si aici imi permit sa includ si ARTA POLITICII.
Da in Florenta s-a schimbat definitiv mostenirea democratica ateniana. Politica europeana isi trage seva nu din republica ateniana ci din Republica Florenta.
Scopul scuza mijloacele!!!

Limbajul fara perdea

Am tot reflectat la limbajul din filmul Pozitia Copilului. Si am ajuns la concluzia ca acest mod (vulgar) reprezinta pentru unii un mod de viata .
Lumea injura. Mai mult sau mai putin. Cu voce tare sau doar in gand.
Si m-am gandit de ce?
Pur si simplu oamenii care injura si vorbesc vulgar cred ca sunt sinceri. Pentru ei vorbirea vulgara este raiul pe pamant.
Daca oamenii s-au imbracat cu haine, gandurile s-au imbracat si ele cu tot felul de exprimari pretentioase si golite de inteles. Asa poti vorbi la nesfarsit si de fapt sa nu exprimi nimic.
Pe cand cei care vorbesc vulgar de fapt se coboara la nivelul instectelor primare. Un fel de VERBAL BASIC INSTICT.
Cand spun cineva spune : SA TE ........ Sigur isi manifesta o nemultumire si doreste o actiune rapida de refacere a unui echilibru rupt.
Sau cand cineva spune: SA-TI DAU......... Este alt mod de a te penaliza si de a-si arata dezacordul cu punctul tau de vedere.
Totusi nu imi imaginez o actiune imediata in concordanta cu vorbele spuse. De obicei cei care fac apel la astfel de exprimari sigur compenseaza faptele (putine) prin vorbe (multe).
Ma uit in jurul meu si mai toti folosesc cel putin o data pe zi o injuratura sau o expresie licentioasa. Indiferent daca sunt muncitori, ingineri sau patroni.
Asa ca inca o data afirm:
ASTA ESTE ROMANIA IN CARE TRAIM !!!