Crezul unui inginer de instalatii !

Nu mai stiu cum am ajuns la Facultatea de Instalatii. Era in anul 1988 si pe atunci nu cred ca aveam prea multa minte, ceea ce nu pot garanta nici in ziua de azi. Cert este ca viata daduse cu mine deja de pamant destul de serios si eu parca intelegeam oarecum despre ce este vorba. Ca sa fiu mai explicit la varsta aceea incepeam sa inteleg ceea ce eu incerc acum sa-l fac pe Andrei sa inteleaga la nici 10 ani. Adica in viata reusita se bazeaza pe 90 % transpiratie, 5 % noroc si 5 % talent. Nu neaparat in ordinea asta, dar eu prea ma concentram pe ultimii 5% poate sub forma de inteligenta.
Acum daca stau bine sa ma gandesc ca sa evadezi din mijlocul clopotului lui Gauss ai nevoie sigur de peste 90% transpiratie.
Sa revenim la perioada de inceput a carierei mele de inginer de instalatii. Imi aduc si acum aminte momentul in care stateam cocotat pe gardul de fier sa vad daca am intrat sau nu. Nu stiu ce s-a intamplat in acel an dar competitia a fost destul de dura chiar si pentru Facultatea de Constructii. Au fost 12 pe un loc, medie demna de ASE sau chiar Medicina. In toata nebunia aia, uitandu-ma pe lista am vazut, cu surprindere, ca am intrat de pe locul 4 la examenul de admitere cu o nota la fizica de care sunt tare mandru chiar si acum. Sa zice ca Fizica era deja de partea mea in drumul pe care incepeam sa il parcurg. Pentru cine nu a auzit de repartitie si de alte minuni din perioada de dinainte de 1989 eu zic sa se opreasca cu cititul aici.
Asadar Facultatea de Instalatii era cea mai apropiata de casa mea. Sa zicem ca asta a fost un motiv. Avand in vedere ca in familia mea mama urmase cursurile de la Facultatea de Filologie din Universitatea Bucuresti si tatal care absolvise Dreptul, drumul meu spre cariera tehnica era absolut intamplator si poate usor materialist in acei ani.
Am ajuns si la primele mele examene. Fiind vorba de materii generaliste nu as putea spune ca am fost foarte captivat. Culmea ironiei este ca am participat in primul an de studii la doua Olimpiade. Cea de Istorie si la Germana. Asta da inginer in devenire. Si savuram si ora de filosofie unde aveam discutii subversive cu profesorul despre oranduirea socialista. Ce vremuri!
A venit si revolutia si viata mea a inceput sa se schimbe. Parca incepeam sa ma mai maturizez si eu un pic.
Am inceput sa descopar frumusetea si diversitatea domeniului instalatiilor. Au inceput sa apara si afinitati cu profesorii si cu materiile predate. Culmea era ca erau materii care imi placeau in toate trei domeniile. Adica Electricitate, Apa si Caldura. Sfanta Treime a Instalatiilor cu toti sfintii aferenti.
Incepusem sa imi pun problema examenului de diploma. Atunci un profesor m-a intrebat daca nu vreau sa imi sustin lucrarea de diploma cu el. Am fost tare mandru de acea oferta si am acceptat fara ezitare. Am inceput sa imi pregatesc lucrarea cu tema " Iluminatul unui tunel rutier". In paralel mai ajutam si o colega la o alta lucrare " Iluminatul unui stadion de fotbal". Nu uitati ca era anul 1993 si nu prea existau PC-uri.
Dar viata imi mai rezerva o surpriza. Pentru ca aveam note bune am fost propus sa plec in Franta la Paris cu o bursa TEMPUS pentru 3 luni. Anul 1993 ma prinde la Paris unde am fost detasat la o firma multinationala specializata in gestionarea informatica a consumului energetic. Trei luni de zile am fost la birou si pe teren ca si un inginer stagiar angajat al firmei respective si astea pe gratis! Ca doar eram din Romania. Am participat la auditarea energetica a unui spital sub toate aspectele. A rezultat un audit energetic dupa legislatia franceza care avea si concluzii si solutii de economisire la final. Asa s-a nascut si noua mea lucrare de diploma " Gestiunea informatica a energiei". O lucrare mereu actuala, mai ales in ziua de azi in care toata lumea vrea sa fie VERDE si cu certificat energetic A++! Asta faceam eu acum peste 20 de ani. O tempora!
Dupa ce am terminat cu examenul de diploma si am luat 10, a urmat o perioada de asteptare. Nu foarte mare caci un bun prieten la vremea aceea mi-a propus sa lucram impreuna ca si instalatori.
Am acceptat bucuros fiind adeptul invatatului meserie de jos. Adica sa stiu si eu sa pun canepa pe filet, sa dau un filet, sa cunosc diametrele din ochi si alte chestii care nu te invata in scoala.
Urmatorii 20 de ani ii povestesc pe fast-forward.
Am lucrat in executie, in proiectare, in consultanta, in project management.
Am lucrat si in barca executantului si in barca beneficiarului. Asa ca stiu cum se vad lucrurile si dintr-o parte si din alta.
Am lucrat la firme romanesti si am lucrat si la firme straine. Am lucrat cu ingineri si arhitecti romani, am lucrat si cu ingineri si arhitecti straini.
As putea sa ma laud spunand ca le-am cam vazut pe toate. Si inca sunt tanar (ma rog, accpetabil)!
Acum indraznesc sa spun ca am inceput sa inteleg cu adevarat despre ce este vorba in instalatiile in constructii. Adica sa poti imblinzi natura si sa o aduci in casa ta incercand sa te bucuri de tot confortul posibil.
Sa zicem ca omul a locuit din timpuri imemoriale in pesteri. Pestera era un adapost care putea rivaliza oricand cu o structura din beton armat din zilele noastre. Ceea ce -la transformat pe om de-a lungul timpului in epopeea civilizarii lui a fost confortul pe care si l-a creat. Si aici as putea spune ca Arhitectul si Inginerul de Instalatii au umanizat pestera primordiala si au umplut-o de confort pana ce a ajuns la casa inteligenta din ziua de azi, pardon era sa spun pestera inteligenta.
Si atunci unde este partea cu crezul?
Dupa peste 20 de ani de experienta as putea spune ca nu am vazut o lucrare care sa-si respecte  100% proiectul sau sa se incadreze 100 % in buget. Poate sa se incadreze in buget da, dar cu minusuri la calitate.
Si acum ajung la chestiune.
Credeam ca criza din ultimii ani o sa faca o separare a profesionistilor de impostori. Si mai credeam ca inevstitorii vor primii ceea ce merita de banii lor.
DAR NU!
Inca pe piata sunt o groaza de diletanti care o duc foarte bine!
Inca pe piata sunt contracte in care beneficiarul crede ca va primi ceva si executantul stie ca ii va oferi altceva!
Si aici intervine crezul meu!
Eu cred ca in Romania lucrarile de instalatii vor fi corect proiectate, corect executate si ca beneficiarii isi vor angaja personal de specialitate care sa le reprezinte in modul cel mai onest cu putinta interesele!
Mai cred ca pretul pe care cineva il va plati va reflecta exact ceea ce isi va dori. Si mai ales ca un beneficiar va intelege exact ca va plati pentru o anumita calitate si o anumita solutie. Pe care nu le va schimba!
Mai este mult de lucru in acest domeniu. Sunt inca multe firme care ofera solutii care pot fi imbunatatite si mai sunt inca multi beneficiari care facand apel la necunoasterea lor distrug multe proiecte.
Tare mult as vrea ca fiecare investitor sa aiba o echipa profesionista in spate care sa discute aceeasi limba cu ofertantii si pretul stabilit sa ofere satisfactii maxime atat celui care da banii cat si celui care realizeaza lucrarea.
Acum in 2014 asta este ceea ce cred eu!
Si asta si sper sa si realizez daca voi putea.
Asa ca daca cineva este interesat de viziunea mea il astept sa ma contacteze.
Un proiect bun, un deviz bun si o urmarire a lucrarilor de calitate este cheia succesului!

Fabula lui Esop cu Facebook-ul !

Pardon! In original era vorba de fabula lui Esop cu ospatul (limba). Nu cred ca are rost sa va mai povestesc fabula asta.
Sa revenim la Facebook-ul nostru cel de toate zilele.
Nu am fost mare admirator al Facebook-ului cu toate ca de cand cu noua mea tableta-telefon am inceput sa ma uit zilnic.
Ma gandeam la cate lucruri frumoase vad si citesc pe Facebook. Vad ce mai fac oameni cu care mai am putina legatura, cu toate ca au fost momente cand eram mai apropiati. Vad ce mai fac rudele mele. Vad poze frumoase, filmulete amuzante si uneori chiar si citesc povesti captivante sau doar texte moralizatoare. Asta sa zicem ca ar fi partea luminoasa a Facebook-ului aidoma fabulei in care limba era cea care facea declaratii de dragoste, spunea lucruri frumoase. DAR!
Pentru ca exista si un DAR!
De ceva timp politica a intrat cu cizmele de tractorist intre pisicutze, catelusi si alte lucruri pufoase si dragalase. De cand cu campania prezidentiala cativa dintre prietenii mei au inceput sa dea LIKE sau SHARE la niste monstruozitati demne de Romania Mare. Din moment ce dai LIKE sau SHARE la asa ceva inseamna ca subscri la ceea ce este scris acolo si ca de fapt asta te reprezinta pe tine cu adevarat. Asta iubesti si asa gandesti tu.
Din 1990 încoace am reusit sa ma cert cu multa lume pe motive politice. Chiar si cu rude! Dar am hotarat sa las asta in urma.
Se pare ca politica inca ma bantuieste. Eu vreau sa scap de ea, dar ea tot vine dupa mine la modul in care trebuie sa ma minunez cum gandesc altii si ce savureaza ei.
Nu am multi prieteni pe Facebook (poate dupa aceasta postare chiar mai putini), dar credeam ca cercul meu de prieteni nu imi va rezerva asemenea surprize. Era un cerc in care nu ma asteptam pur si simplu sa recitesc pasaje gen Romania Mare sau alte laturi de presa. Credeam ca Facebook-ul va ramane un sanctuar al pufoseniilor si al laudelor cu realizarile fiecaruia. Pe unde a mai fost, ce a mai cumparat, ce a mai vizitat sau cu cine s-a mai pozat.
Acum stau si ma mai intreb daca mai pot fi in acelasi cerc de prieteni cu oameni pe care de fapt nu ii cunosc. Chiar deloc. Nu o sa apas eu pe butonul de "unfriend" dar in sufletul meu o sa ramana o mica rana. O rana provocata de idealismul meu. Si de dorinta de a vedea umanitate chiar si in cele mai tenebroase locuri cu putina daca au sansa sa vada LUMINA!
Nu o sa-mi desființez profilul de pe Facebook mai ales acum cand si mama mea si-a facut profil.
Fabula lui Esop se rezuma la ideea ca odata cu lucrurile bune vin si lucrurile rele. INEVITABIL.
Asta stiam. Ceea ce ma doare pe mine este ca vine de la persoane la care nu ma asteptam.
Sunt tare curios ce reactii o sa starnesc.
Pentru ca eu sunt dispus sa intorc si celalalt obraz.

Un pic despre Escu !

http://taraluiadrian.blogspot.ro/2014/09/moartea-presedintelui-escu.html

Cine umbla cu magenta vopsita ?

Era imediat dupa cutremurul din 1977. Ne mutasem in buzele Oborului si cu chiu ca vai am reusit  sa obtinem linie telefonica. Asa ca desi eram un pustan, putin mai mare decat este Andrei acum, am inceput sa retin numere de telefon. Nu era foarte complicat. Aveam de tinut minte 6 cifre. De fapt erau 3 cifre care se repetau. Imi mai aduc aminte cum era si sa vorbesti in strainatate. Stateai ore in sir in fata telefonului asteptand sa te sune inapoi din centrala.
Dar vremurile alea s-au dus. A mai aparut un 6 in fata numarului si mai de curand a aparut si un 021. Dar esenta numarului a ramas aceeasi. Numerele erau pe zone si oamenii se cam stiau intre ei. Daca aveai o problema sunai la deranjamente si vorbeai cu un operator si iti spunei problema.
Dar si astea sunt clipe de mult apuse.
Acum exista IVR. Un sistem interactiv de triat si de distribuit apelurile. Facut astfel incat sa stai cat mai mult de vorba cu un robotel sau sa asculti muzica, decat sa stai de vorba cu un operator. Care poate fi oriunde in lumea asta sau in Romania. Intr-o sala plina de monitoare si de tineri care desi au facut o facultate stau si iau apeluri de la tot felul de oameni cu treaba sau fara treaba.
Pentru cei care sunt captivi ai numerelor de telefon descrise in povestea mea, cred ca acum toti sunt peste 70 de ani. Si sa zicem ca au un deranjament la telefon. Adica nu mai functioneaza. 
Acum incep o poveste adevarata. Adica a mamei mele. De patru zile telefonul ei nu mai functioneaza. Poate o fi luat cu piciorul firul, poate o fi din alta cauza, cert este ca vroia sa reclame deranjamentul. A incercat si a sunat la tel verde. Si dupa patru incercari nereusite m-a sunat suparata ca nu poate face nimic.
Eu, cu o superioritate vadita, am garantat ca rezolv eu problema. Asa ca sun. Si incep sa apas cand pe 1 cand pe 2 cand pe 3. Deja obosit ajung in momentul in care trebuie sa introduc nr cu problema. Si o fac. IDupa ce am apasat pe tasta diez # se blocheaza apelul. Inebunesc! Trebuie sa o iau de la inceput. Repet baletul si depasesc momentul. Unde mai am de apasat o data pe 1, inca o data pe 3 si in final pe 2. De unde incep sa ascult o muzica enervanta. Asta pret de 15 minute. Unde abandonez si inchid. Imi sun mama jenat si o anunt ca nu am reusit nici eu.
Ce sa mai spun ca nici telefonul meu nu mai functioneaza de 1 saptamana. 
Mama, ca orice mama, imi spune sa nu ma necajesc ca o sa mearga pe jos 2 km la oficiul telefonic sa faca acolo reclamatia.
Imi aduc aminte reclama unde trebuia sa iti suni MAMA cea batrana. Sa vezi daca este bine. Cum sa o sun daca telefonul nu ii functioneaza?
Cate lacrimi ati smuls cu reclama cu sunatul parintilor batrani??? Cate vanzari ati avut???
Daca vroia sa cumpere ceva trebuia sa apese doar o singura tasta si un operator amabil ii vindea orice!
Ar trebui sa va ganditi ca marea majoritate a clientilor vostri sunt oameni peste 70 de ani. Cu nevoie speciale si cu pricepere tehnica limitata! Si la fel si rabdarea!
Daca ati impanzit orasul si Tv de magenta, poate schimbarea ar trebui sa fie mai profunda!
Nu mai umblati cu magenta vopsita!!!
Ajutati ca mamele sa poate fi sunate! Creati un serviciu pentru seniori!
Asta da schimbare!
Servicul clienti pentru mame si tati la senectute!!!
Ce de lacrimi o sa mai smulgeti!
Poate si ceva bani!

Verigheta !

Am tot cautat pe net sa gasesc povestea verighetei si de ce se poarta ea pe al patrulea deget de la mana stanga.
Mai tot ce am gasit era o poza si o veche poveste chinezeasca copiata de la unul la altul.
Povestea mea despre verigheta incepe tot prin China dar acum 7000 de ani. Si ajungem la un dragon care isi manca coada. Aceasta fiinta primordiala apare dupa aceea peste tot in lume. Adica in Egipt, in Fenicia, in Grecia antica unde Platon ii consacra o poveste fascinanta, trece si pe la indieni, ajunge si pe la dacii nostri si chiar si la vikingi.
Acest dragon (sarpe) poarta si un nume :UROBORUS !!!
Cel care isi mananca coada. In timp din el a derivat si inn si yang si multe alte povesti.
Inele purtate pe al patrulea deget al mainii stangi au aparut se pare prima data in Egiptul antic. De acolo au fost aduse de oamenii lui Alexandru Macedon in Europa. La  inceput erau din os, fildes, bronz, fier.
De abia in Roma antica dupa cucerirea Daciei a aparut moda inelelor de aur copiata dupa un inel dac.
Cum afacerea nu mergea prea bine marketingul roman a venit cu ideea ca verigheta din aur pozitionata pe al patrulea deget al mainii stangi stimuleaza o vena speciala care duce direct la inima si care face ca cei doi oameni care poarta aceste "verighete" sa se iubeasca nespus.
Asa a aparut termenul de VENA AMORIS!!! Verigheta pusa pe degetul inelar este cea care activeaza inima purtatorului. Asa aparea perechea primordiala fara de inceput si fara de sfarsit.
DRAGOSTEA reprezentata de UROBORUS!
Purtam verighete de aur pe al patrulea deget al mainii stangi pentru ca bijutierii romani au vandut ideea de vena amoris preluata apoi de intreaga lume.
Chiar si Sfantul Isidor din Sevillia povestea prin anii 500 despre vena amoris (fara sa o mentioineze clar).
Dar cine stie oare?
O spira de aur intr-un camp electro-magnetic chiar creeaza un mic curent electric. Si daca de acolo se stimuleaza dragostea asta inca ramane de vazut.
Eu stiu ca verigheta pe care o port acum este UROBORUS-ul meu si chiar imi aduce aminte in fiecare clipa de femeia pe care o iubesc nespus de mult.

Despre compasiune !

Cred ca in ziua de astazi ceea ce ne lipseste cel mai mult este compasiunea. Nu mila si nici compatimirea. Cu toate ca in DEX scrie ca sunt similare eu totusi sesizez o oarecare diferenta. Cuvantul compasiune ne vine din franceza, dar la fel de bine suna si in romana. Pe cand in engleza deja se indeparteaza de ideea de dragoste.
CU PASIUNE! Ar fi pe scurt traducerea mea. Pasiunea in sens de dragoste, ceva luminos. In engleza pasiune ar fi echivalent cu patima adica tot compatimire, dar mai mult spre sensul trist si mai intunecat.
Trebuie sa rezonam cu cel care are nevoie de compasiunea noastra, adica trebuie sa avem pe undeva si un pic de iubire.
De unde pana unde subiectul asta.
Ieri Andrei a reluat antrenamentele de inot. S-au dus zilele cand era aproape singur cu antrenorul. Acum asteptarea lui Daniel a dat roade si are mereu culoarele din bazin pline. Are peste zece copii la fiecare ora. Tot ieri a venit un baietel de patru ani sa invete si el sa inoate. Si cum era aglomeratie mare, baietelul a fost lasat singur pe un culoar cu aripioarele lui sa se descurce singur. Toata gasca de pustani mult mai mari decat piticul aproape l-au inecat. Andrei a iesit din bazin si l-a atentionat pe Daniel de ce i se intampla baietelului. A avut compasiune pentru chinurile micutului. Raspunsul a venit promt si dur : NU este treaba ta, treci in bazin si vezi-ti de ale tale!
Poate asa si era. Nu era treaba lui Andrei. Dar a simtit o nedreptate si a iesit in fata si a spus ce a avut de spus.
La sfarsitul orei l-am regasit trist. Chiar a plans putin. Am incercat sa-i explic ca asa este viata. O lupta continua pentru supravietuire in care cei mai puternici razbat. Dar i-am spus ca mai puternici decat cei mai puternici sunt cei care arata compasiune si isi iubesc aproapele. Cei care cred intr-o cauza si iau pozitie pentru ceea ce cred ei ca este important.
O noua lectie de viata pentru Andrei. Am fost impresionat de cat de profund este si cata compasiune poate simti. Iubeste natura si este un ecologist convins. Iubeste animalele si pretuieste si viata unei furnici.
Nu stiu daca compasiunea lui a fost insuflata sau este ceva din nastere. Dar totusi mai vad o speranta pentru ziua de maine.
Daca macar o parte dintre copii nostri dezvolta sentimentul compasiunii sigur viitorul nu va fi sumbru.
CU PASIUNE!

Cele doua Romanii

Am urmarit si eu aseara interviul de pe TVR 1 cu Adrian Nastase.  Acelasi Unicul.
Daca as fi putut, l-as fi intrebat si eu : Credeti in Dumnezeu? domnule Nastase.
Atat si nimic mai mult. Pentru un om care a vazut moartea cu ochii (oare), viata ar trebui sa se scurga mult mai ne-arogant si ar trebui profitat de o a doua sansa. Dar.....
Cu o suficienta dublata de aroganta mascata intr-un discurs doct am retrait clipele in care cineva vorbeste minute in sir, dar de fapt nu prea spune nimic.
Tot stau si ma intreb daca chiar a meritat sa treaca prin tot ce a trecut si de ce oare nu oare isi regaseste linistea interioara, dragostea (nu ura) si smerenia. Asta daca tot si-a lasat barba. Ar avea tot ce ii trebuie sa fie un mare intelectual roman, un mare diplomat si chiar si un mare profesor. El vrea sa fie doar un consultant.
Revenind la cele 2 Romanii trebuie sa ii dau dreptate. Asa este!
Imi aduc aminte de un interviu din anul 1990 in care povestea cum a intrat  in politica si FSN. Se uita impreuna cu Dana la televizor si socati de evenimentele din 1989 si de revolutionarii care apareau la Tv si vroiau sa darame fostul regim a fost intrebat de Dana : Adriane cu NOI ce o se intample? Pe NOI cine o sa ne apere? Pe NOI cine o sa ne reprezinte/
Si uite asa a inceput cariera politica a lui Adrian Nastase. A intrat in FSN alaturi de Ion Iliescu ca sa apare ROMANIA LOR!!!
Cred ca si acum a ramas Romania lor. Care nu este si Romania mea! Si uite asa avem cel putin doua Romanii.
Am tot vazut din 1990 cine facea parte din Romania lor. Am vazut si politisti (militieni) oprind diversi smecheri cu Mertzane si Bemveuri si apoi dandu-le drumul motivand ca sunt de-ai nostri. Tot asa de-ai lor erau si diversi oameni de afaceri care se desparteau buni prieteni cu Garda Financiara (erau de-ai lor) sau vamesi inchizand ochii la marfa adusa de ai lor, de...............
Si asa ajungem la cine s-a luptat cu ......Sistemul?
Oare cand Emil Constantinescu a spus ca a fost infrant de sistem se referea el oare la borcanul cu miere la care a fost invitat sa se infrupte prin operatiunile speciale cu tigari Assos???
Pe acceasi tema oare cate operatiuni speciale au fost in portul Constanta din 2006 si pana acum? Si un frate este bun uneori?
Daca a ramas in istorie Umbra lui Mircea la Cozia as spune ca in ziua de azi Umbra Securitatii este peste tot.
Nu as vrea sa traiesc in Romania lor, dar tare mult as vrea sa mot pot bucura de Andrei in Romania mea si sa ii pot spune ca si aici este un viitor!
Voi puteti sa va uitati in ochii copiilor vostri si sa le garantati ca mai exista viitor si pentru ei?
Viitorul se cladeste mai ales cum votam!
Sa votati bine!

From Bucharest with love ! Laser show 555 !

Eu nu am fost in Piata , dar se pare ca a fost super!
 http://youtu.be/yf2f4F6LjLs
sau o varianta de 40 de minute :
https://www.youtube.com/watch?v=zjJYgjSq_8w
Pentru cititorii blogului de aiurea si mai ales pentru cei care nu au uitat inca Bucurestiul si il mai iubesc !

Sinuciderea in direct a lui Robert Turcescu !

Initial am vrut sa scriu un articol cu numele de "Gambitul damei", dar am renuntat.
Alegerile prezidentiale din 2014 vor fi spectaculoase. A fost circ, va urma circ.
Asta seara am fost martorul unei sinucideri la comanda. Pentru ca timpul preseaza si se iese din grafic.
Doua echipe de tacticieni si-au asezat piesele pe tabla de sah si au inceput sa faca mutarile. Nimic nu este intamplator si inca se joaca cu pionii.
Sa zicem ca o echipa este orientata mai mult spre vest si alta mai mult spre est.
Au inceput sa cada primii pioni. A fost mai intai fratele. Dus este. Acum menestrelul de casa a aruncat bomba. Cu o privire usor tulbure si cu vocea ferma a facut anuntul de parca citea o reteta de cozonaci.
A incalcat legea! Sau poate a avut ordin sa o incalce?
Am incercat sa intru si eu pe siteul www.turcescu.ro si am avut surpriza sa vad ca siteul a fost spart si toate fisierele au fost sterse de pe server. Putin mai tarziu adresa nici nu se mai putea accesa. Treaba de profesionisti! Ai cui oare?
Titulul de gambitul damei era gandit sa vorbeasca despre aducerea in prim plan a blondei in lupta pentru Cotroceni. De fapt cred ca nu se joaca acum o simpla functie, ci o reimpartire a influentei in Balcani.
Cel mai trist lucru din acest week-end este intoarcerea in timp. Si inscaunarea unei stari de neincredere generalizata.
Dupa ce am vazut un cuplu in costum national aducand flori ALESULUI, dupa ce am retrait scene cu ovatii si scandari, la un pas de cultul personalitatii, astazi apare bomba ca un jurnalist de succes din generatia tanara, care a fost si un mare formator de opinie, ca se autodenunta.
Si atunci imi pun intrebarea : IN CINE SA MAI AM INCREDERE????
Mai ales ca pe piata inca circula zvonul ca mai exista un ofiter acoperit canditat la Presedentie!!!
Securitatea semana teroare si neincredere. Nu puteai stii cu siguranta ca omul de langa tine nu o sa te toarne la Securitate.
Acum eu personal ma simt aruncat inapoi in timp si preapotenta Securitate parca imi zambeste had. Parca nu a murit si este mult mai mult decat vie.
Oare cine s-a sinucis astazi. Un om, sau o idee???
As spune si eu : NU plecati din fata televizoarelor ca nici nu stiti ce pierdeti!!!
Sa acoperiti bine!!!

Scrisoare catre Claudiu Roman

Draga Claudiu ,

Stiu ca aceste randuri sunt tardive si nu mai pot ajunge la tine. Macar daca ar ajunge la alti tineri sau batrani care sufera in tacere considerand ca viata lor este un esec si ca nu isi mai pot depasi conditia mediocra sau chiar submediocra in care au ajuns.
Gestul tau este unul, consider eu, extrem mai ales ca nu era vorba nici de o boala in stadiu terminal, nici de alte lucruri care sa te impinga iremediabil spre sinucidere.
Am tot stat si m-am gandit daca sinuciderea este un act de curaj sau de lasitate. Constiinta umana are totusi un filtru si instinctul de conservare te poate impiedica sa faci gesturi extreme.
Incerc sa dau cateva exemple de oameni, de altfel, foarte cunoscuti care au ajuns si ei la limita rabdarii si au gustat si ei din deziluzia esecului.
Sa incep cu Henry Ford. Parintele Ford Motor Company  a incercat de cinci ori diverse idei de afaceri. Toate cu acelasi rezultat = FALIMENT. Era asa inglodat in datorii incat nu avea nici dupa ce sa bea apa. Si a mai incercat si a sasea oara. Si asa s-a nascut masina FORD.
Sa trec acum la Thomas Alva Edison care ca elev nu a stralucit deloc, chiar dimpotriva. Profesorii ii tot spunea ca "este prea prost pentru a invata ceva". Aceste vorbe nu l-au descurajat si asa avem si noi urmasul phonografului, a becului electric si a camerei de filmat.
Marele Beethoven canta asa ciudat la vioara in copilarie incat profesorii lui erau siguri ca nu va ajunge niciodata nimic in muzica, mai ales compozitor.
Cunoscuta autoarea a serie Harry Potter, JK Rowling absolvise de 7 ani universitatea, avea un divort proaspat in urma ei si fusese diagnosticata de DEPRESIE si avea ganduri sinucigase. Totusi mai avea o speranta. Un manuscris inca neterminat inceput intr-o calatorie cu trenul de la Londra la Edinburgh in perioada cand era somera. A finalizat cu chiu cu vai manuscrisul (Harry Potter si Piatra Filosofala) si a incercat la 12 edituri sa isi publice opera. Intr-un final editura Bloomsbury a hotarat sa-l tipareasca si i-a platit un avans de 1500 lire sterline. Editorul ei a sfatuit-o sa-si caute o slujba spunandu-i ca romanul nu va avea mare succes.
Un DJ care anima oamenii dandu-le din energia si optimismul lui nu are voie sa se sinucida. Ar fi la fel ca un psiholog care se sinucide. Chiar daca unica ta calitate in viata ar fi fost sa faci oamenii sa cante si sa danseze tot era un lucru minunat. Si ar fi trebuit sa fie deajuns.
Pacat ca ti-ai intrerupt voluntar calatoria. Cine stie unde te-ar fi dus ?
Din pacate nu o sa afli niciodata. Si asta este pacat!
Numai cine a vazut fata hidoasa a depresiei in toata amploarea ei poate iubii mai mult viata si se poate bucura ca exista si un maine. Oricat de adanca ar fi valea in care ai cazut tot exista in fata un munte de urcat. Poate la fel de inalt, daca nu mai inalt!

Descalecatul la Negru!

Negru Voda ! Cine nu a auzit de legendarul rege intemeietor al Tarii Romanesti (Valahiei).
Am tot citit si rascitit o lucrare in care brusc eram cumani si nu stiam asta. Sau ca pe Negru Voda il chema Thocomerius.
Nu mai are rost sa insist asupra faptului ca nici cumanii, nici pecenegii nu au devenit sedentari in Valahia. Ei au ramas tot niste razboinici gata oricand sa purceada la lupta, fie impotriva bulgarilor, fie impotriva romeilor (bizantinilor), fie impotriva ungurilor.
Sa analizam putin perioada anilor 1290 cand se presupune ca Negru Voda ar fi trecut Carpatii si ar fi ajuns in zona Curtea de Arges - Campulung.
Cel mai important reper in  aceasta perioada este Imperiul Mongol cu al sau fantastic conducator Genghis Han care in 1206 a devenit Khan. De acolo imperiul lui a ajuns pana in Europa, pe care a zguduit-o temeinic. De fapt la moartea lui in 1227 imperiul mongol se intindea de la Oceanul Pacific pana la Marea Caspica. Au fost urmasii lui cei care au ajuns pana in Bohemia. In drumul lor au zbrobit putin mai inainte armata cumana .Asadar faimosii cumani mai ramasesera vreo 40000 de suflete si au cerut protectie de la regele ungar. A venit si randul coalitiei armate ungaro-templiera-croato-poloneza in batalia de la Mohi din 1241. Mohi este acum undeva in Ungaria la 60 de km de Satu Mare mai la vest. Si drumul lor spre vest a continuat.
Tavalugul mongol terorizase pana la isterie Europa. Pentru ca asa ceva sa nu se mai intample Ungaria, in special, a incercat sa-si securizeze arcul Carpatic. Pentru asta a admis teutonii, in prima faza, apoi a colonizat masiv cu sasi. Asa a aparut Siebenburgen. Asta din nordul Carpatilor.
Si in sud a fost fierbere mare. Asanestii (vezi un articol anterior) au ajuns si ei in Valahia si si-au cautat ajutoare in fratii lor vlahi nord-dunareni pentru a se lupta cu bizantinii. Si au gasit ajutor si la cumani.
Intre 1240 si 1290 au fost mari miscari de trupe in Valahia. De la est au venit spre vest mongolii. Apoi de la vest spre est au venit refugiatii cumani si mai apoi colonistii sasi. De la sud au venit vlahii sud-dunareni sub conducerea Asanestilor in cautare de intariri.
Prinsi in acest iures romanii au ramas pe loc, mai ales in zona montana unde isi vedeau de obiceiurile lor pastorale.
Ceea ce este foarte important si vreau sa amintesc aici este sistemul de culori folosit de catre razboinicii mongoli în stepă pentru orientare:
(kara) negru: nord, 
(Ak) roșu: sud,
albastru: est,
alb: vest
și
(altin) galben (auriu): centru.
Ulterior mongolii si-au si denumit hanatele lor in culori. Exemplul cel mai cunoscut Hanatul Hoardei de Aur ( adica de centru).
Sa recapitulam: In ordinea militara din acele vremuri, o armata care venea dinspre Nord era denumita in acte KARA ORDU (armata neagra), iar conducatorul ei era de asemenea numit KARA-KHAN ! Adica NEGRU VODA!
Nimic mai simplu.
Oare Marea noastra = Marea Neagra de ce oare se numeste asa ???
Pentru ca otomanii aveau doua mari : Marea Neagra la nord (KARADENIZ) si Marea Mediterana la sud (AKDENIZ). Tot atat de simplu.
In final degeaba cautam cumani, pecenegi, slavi, bulgari, unguri, gepizi sau chiar sasi la conducerea Romaniei. Am avut un ROMAN!!! Un mare razboinic participant la expeditiile mongole si cu pricepere in arta razboiului stabilita de mongoli. Avea si un senior. Pe regele Ungariei.
Un razboinic roman cu ceata lui de viteji au traversat Carpatii de la nord la sud ajungand in zona Curtea de Arges- Campulug- Targoviste  acolo unde au fondat primul stat romanesc = TARA ROMANEASCA (VALAHIA). El devenind DUX BLAHORUM un vasal al Regelui Ungariei.
Asa erau atunci vremurile si Ungaria era o mare putere regionala alaturi de Imperiul Bizantin, de Hanatul mongol, de Polonia-Lituania si poate si de regatul Asanestilor.
A descalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea!!!
O POVESTE???

A doua secularizare !

Desi au trecut putin peste 150 de ani de la secularizarea lui Cuza au aparut semne ca se pregateste de o noua secularizare. Nu neaparat a averilor manastiresti, ci mai mult in sensul recuperarii scolii si societatii romane de patronajul subtil al bisericii. Delicat se vorbeste despre ora de religie, se mai aude anemic si despre influenta bisericii in politica. Din 1989 biserica romana scapata ( oare ) de opresiunea comunista a inflorit si isi traieste o a doua tinerete cum nici prin anii 1941 nu reusea sa mobilizeze masele. Desi ne este greu sa admitem, BOR este o mare putere in statul roman. Atat economica dar si politica. Din pacate cele doua dimensiuni nici nu mai pot fi separate. BOR este oglinda fidela a societatii romane actuale. Cu noul management, odata cu schimbarea generatiilor, eficienta si puterea ei a crescut incat nici macar criza economico--financiara nu a deranjat-o prea tare.
In clipa de fata gestioneaza cel mai mare santier de constructii din Romania, o lucrare faraonica. De asemenea are cea mai mare agentie de turism, cea mai vasta retea imobiliara, cele mai multe fonduri europene absorbite in domeniul agricol, cel mai mare tiraj tipografic, unul din trustrille media cele mai moderne, unul din cele mai mari parcuri auto. Este si cel mai mare latifundiar din Romania. De asemenea are monopol si exclusivitate pe o seama de produse si servicii.
Toate astea dublate de nici o contributie la bugetul de stat, ci dimpotriva.
Cine oare are curajul sa provoace un asemenea trust. Media, financiar, economic si mai ales puterea de a mobiliza si influenta masele.
O parte dintre romani chiar ar dori o noua secularizare. Ei sunt totusi minoritari.
Sunt tare curios cat si pana unde va tine intransigenta Monicai Macovei.
Tot sustin in postarile mele intr-o clarificare a locului si rolului BOR in Romania.
Cine stie? Poate chiar se va intampla asa ceva.
Suntem in anul 2014 totusi!

O poveste cu 3 ciobanei !

Tot vroiam sa scriu despre limba romana, Bucuresti la 555 de ani si poate si putin despre BOR. Iata ca astazi fac un efort sa scriu despre toate astea intr-un singur articol.
Povestea mea incepe cu 3 ciobanei. Nu, nu cei din Mioritza, altii de data asta care sunt chiar frati.
Asadar! Trei frati ciobani pe muntele Haemus undeva in sudul Bulgariei de azi. Intru intr-o zona foarte evitata de istoriografia romana. Romania sud-dunareana, sau poate mai exact romanii sud-dunareni.
Cei trei frati aveau grija de turmele lor si mergeau cu ele din zona Haemusului pana hat departe in Bucegi. Pe drum aveau si doua mari targuri de oi, adica viitoarele orase Targoviste, din Romania si din Bulgaria (de azi). Treceau Dunarea si aveau un loc special de adapost in mijlocul codrilor Vlasiei. Undeva pe marginea unei ape curgatoare la stana ciobanului Bucur. Aici era o oprire obligatorie spre targul de oi de la Targoviste si mai departe la pasunile extraordinare de pe platoul Bucegilor. cei trei frati facusera drumul asta de zeci de ori, la fel ca si tatii lor, la fel ca si bunicii lor. Venisera peste ei slavii, venisera turanicii de pe Volga, venisera si cumanii si pecenegii, dar viata lor nu se schimbase. Plateau in continuare impozit imaratului romeilor de la Tarigrad. Ei insusi erau denumit in cronicile bizantine, romani. Pentru invadatorii cei trufasi oieritul era o meserie degradanta. Iubeau branza si laptele vlahilor dar pe undeva ii dispretuiau si se considerau superiori.
Comunitatiile romanesti sud si nord dunarene erau bogate si oarecum izolate de noii stapani ai armelor care venisera toti din rasarit. Isi munceau pamantul linistit isi vorbeau limba derivata din latina si se rugau la Dumnezeu tot in limba romana (proto).
Teritoriul pe care traiau era foarte mare si Dunarea nu era o granita pentru ei. Pamantul lor, desi ocupat de migratori (halal migratori, din turanici s-au slavizat) tinea de la Haemus pana la Nistru , Tisa si Marea Neagra. Vorbeau aceasi limba (romana), credeau in Iisus Hristos si se deplasau constant in acest vast teritoriu in care au rasarit orase cu noii stapani, dar talpa tarii, cei care ii hraneau pe toti erau romanii.
Intr-o zi se afla vorba despre o nunta. Basileul de la Tarigrad avand nevoie de un aliat puternic pentru a face fata incursiunilor cruciatiilor cere de nevasta pe fata regelui maghiarilor. Dar pentru  o astfel de nunta este nevoie de bani multi, care lipseau cu desavarsire. Cum singura solutie era marirea taxelor, acestia au aplicat-o. Cei mai loviti de soarta erau romanii, asa ca o delegatie de romani condusa de Ioan si Petru Asan merg la imparat la Tarigrad sa ceara milostivenie. Asa ceva nu se gaseste acolo, ci doar batjocura si umilinta.
Cei doi frati romani ciobani Ioan si Petru Asan se intorc la casa lor unde ii astepta mezinul preafrumosul Ionita (Caloian). Romanii se hotaresc sa puna mana pe arme impotriva maririi taxelor de catre Basileu. Incheaga o armata de  romani la care se aliaza si bulgarii. Petru Asan se proclama rege al Imperiului Vlaho-Bulgar si declara razboi romeilor de la Tarigrad.
Luptele cu romeii nu sunt incununate de succes si asa cei doi frati trec Dunarea in nordul ei ca sa isi stranga fratii de acolo pentru a incepe o contra-ofensiva. La aceasta noua armata adera si cumanii si cu forte proaspete trec Dunarea si castiga luptele cu romeii.
Totul mergea bine pana ce boierii romani impreuna cu cei bulgari pun la cale asasinarea celor 2 frati. Asa ca istoria cu asasinarea domnitorilor si tradarea lor de catre boieri are ceva traditie in aceasta zona. Noroc ca mezinul Ionita Caloian reuseste sa dejoace lovitura boierilor si se inscauneaza el rege. Are chiar si sustinerea Papei de la Roma.
In aceasta perioada Frederik barbarosa tocmai ce se retragea din Tara Sfanta. Cruciada mersese prost si oamenii lui aveau nevoie de ceva victorii si jafuri. Asa ca Tarigradul i-a oferit posibilitatea sa isi ridice moralul.
Putin a lipsit ca Ionita Caloian sa nu cucereasca pentru el Tarigradul si sa devina Basileu. In cinstea acestiu eveniment si-a adaugat la titulatura de rege particula IO de la Ionita. IO Ionita Caloian rege al vlaho-bulgarilor. Acest obicei a fost perpetuat de fratii nord-dunareni pentru a-si etala descendenta din marele rege Ionita Caloian ROMANUL!!!
Pentru a fi in acord cu conlocuitorii bulgari Asanastii au fost de acord cu slavizarea slujbelor religioase si pentru romani. Si cu trecere la scrierea chirilica. Un pas inainte in uniunea vlaho-bulgara, un pas inapoi in definirea poporului roman.
Dupa ceva timp pentru a diferentia mitropoliile care aveau supusi romani cei nord dunareni au apartinut de Mitropolia Ungro-Vlahiei spre deosebire de cei sud- dunareni.
O poveste cu trei ciobanei care nu prea este spusa pentru a nu tulbura apele istoriografiei moderne.
Iata si doua poze de pe Wikipedia care cred ca sunt elocvente:

Inceput de rapciune (ratiune)!

In zodia fecioarei se intampla multe lucruri despre care as fi vrut sa scriu.
Vroiam sa scriu despre cei  555 de ani de la atestarea documentara a Bucurestiului. As fi vrut sa scriu despre ziua limbii romane. Mai vine si ziua mea si de obicei sunt trist cand mai îmbătrânesc nitel.
Si totusi alt subiect ma macina. Politica! Despre care imi propusesem sa nu ma mai ating. Si totusi...!!!
A aparut pe net o scrisoare adresata lui VVP din partea unei tinere care lucreaza la privat. Tare, foarte tare!!! As fi vrut si eu sa am un asemenea succes cu o postarea de-a mea!  Dar nu am avut ! :(
Mai este si un articol al domnului Liiceanu despre Monica. Al carui admirator secret sunt si eu.
Si am stat si m-am gandit mai bine ! Oare asa sa fie oare ?
Romania este o tara inca bolnava care pe langa bolile structurale ale institutiilor statului (unii zic ca degeaba) mai este bolnava si in inima ei. Mai exact este o tara divizata, inca manata de lupta de clasa. Care culmea ca mai are aceeasi acuzatori si aceeasi acuzati.
Dupa 1990 am avut mai intodeauna pareri opuse majoritatii. Asta pana in 1996 cand nu stiu prin ce miracol puterea de la Bucuresti s-a schimbat. Atunci am inceput sa cred ca lucrurile chiar se pot schimba. M-am inselat. Schimbarea era doar de personaje si nu de comportament. Fiecare generatie care a ajuns la putere de atunci a fost mai hulpava si mai perversa in a controla banul public si de a-l face din ce in ce mai privat.
Am mers aidoma unei oi la votare in 2000 pentru ca nu am vrut sa renunt la dreptul meu la vot. Si ce am votat!? Am votat cu Iliescu. Nici nu stiu daca sa imi fie rusine sau nu. Dar am votat, pentru ca in 1990 am stat 4 ore la coada sa votez intr-o mare de fesenei cu care majoritatea eram vecini si chiar imi indrageam. De atunci mi-am dat seama ca politica are ceva pervers in ea si poate aduce oamenii in pragul schizofreniei intelectuale. M-am certat cu multa lume. Aprig si vocal. Am spus multe lucruri in care chiar credeam si imi dadeam seama ca multa lume vede altfel lucrurile. Si i-am judecat si m-am purtat ca atare. Viata mea nu a avut nici prea mult de castigat nici prea mult de pierdut ca urmare a schimbarilor politice. Pentru mine indiferent de puterea de la Bucuresti viata mea a fost constanta.
Sa revin la anul 2004. Atunci am apreciat un bun orator, un om cu carisma si cu simtul umorului, chiar al bascaliei. Vorbea pe inima mea. Si am crezut din nou ca ceva se va schimba. Multe s-au schimbat. Unele in bine, altele in rau.
Ceea ce ma sperie cel mai tare este faptul ca eu am considerat ca in tot acesti ani ca eu sunt de partea binelui si a luminii. Si ca optiunile mele sunt cele mai corecte. Vedeam in jurul meu minciuna, coruptie si chiar decaderea sentimentului national. Dar eu credeam in continuare ca adevarul il am doar eu.
Asta pana cand am citit scrisoarea tinerei adresata lui VVP.
Ce m-a socat cel mai tare a fost ca in amestecul de lucruri in care cred si eu am regasit lucruri care ma sperie. In primul rand incadrarea in om care munceste la privat, este harnic si corect te pune in antiteza cu puturosul de la stat, sau asistatul social care se hraneste din munca ta. Evident ca acestia sunt incorecti si tu suferi din cauza lor.
Romania are o economie debila. Si o multime de oameni care nu muncesc. Unii motivat, altii nemotivat. Unii sunt asistati pentru ca trebuie sa fie asistati, alti sunt asistati pentru ca aduc voturi. Asta este cruda realitate. Dar toti politicienii au profitat de aceasta realitate. Unii prin pupaturi cu babele, altii cu salbe de mahmudle.
Hai sa emigram toti din Romania. Atunci sa vedem cine o sa mai plateasca taxe si impozte. Si sa vedem de unde o se mai fure. Sau de la cine?
Ma sperie categoriile generate din judecati categorice. Bugetarii si pensionarii se hranesc din banii celor care muncesc la privat! Poate este pe undeva un sambure de realitate. Dar asa functioneaza mare parte din lumea in care traim astazi.
Unii muncesc si altii beneficiaza de munca lor.
Alt sistem nu exista inca. Sau poate ar exista un sistem in care batranii sa fie instituționalizați si sa fie scosi in afara societatii pana la moartea lor asa incat oamenii harnci de la privat sa nu mai plateasca taxe.
Este multa coruptie in Romania, este multa debandada. Exista o lipsa reala de profesionalism in statul roman.
Dar pentru asta sunt alegerile. Pentru a da un vot in ceea ce credem fiecare. Si pentru a avea o urma de umanitate chiar si intr-un sistem ticalosit si pervertit. Sa nu cautam vinovati in pensionari si bugetari. Sa intindem o mana de ajutor daca putem.
Si sa intindem o mana sa votam. Chiar daca unii cred ca democratia reprezentativa si-a depasit limitele. chiar si eu am crezut asta.
Dar nimeni nu trebuie sa se vada intr-o elita intelectuala care sa sfideze si sa ironizeze pe cei mai putin dotati. Chiar daca votul fiecaruia are aceeasi greutate.
VOTATI ! VOTATI ! VOTATI!
In final sa nu uit de articolul domnului Liiceanu despre Monica Macovei. O sursa de inspiratie pentru altii. Pentru mine nu. Eu mai de mult mi-am faurit optiunea.

Ajutorul umanitar !

Romania, trebuie sa recunosc, are cea mai mare experienta in ajutorul umanitar. Hoarde de specialisti au invadat Europa inca din anii 1990 cu mana intinsa." Sil vu ple " poate fi deja un slogan de tara. Aveam nevoie de un astfel de comisar european care sa reprezinte cel mai bine specialitatea nationala.
Si modul de desemnare a viitorului comisar european, mie imi pare corect. Marinarul a vrut in continuare agricultura. Si a retrimis specialistul romano-francez (eu cred ca mai mult francez, dar...). Mandrul nostru VVP a zis ca el este mai smecher si in traditonalul stil romanesc a trimis un exponat reprezentativ al Romaniei. Nu a avut o optiune clara de domeniu, ci doar de persoana. Asa ca dl. Juncker s-a trezit cu Corinutza pe cap. Si cum nu avea un CV la indemana a intrebat si el in America la ce e buna fata. Si a aflat de la Colin Powell la ce e buna fata. Pai inca acel tip de meserie este totusi in afara legii in unele state. Asa ca a trebuit sa improvizeze. Sub titulatura de comisar european pentru ajutor umanitar se poate ascunde orice!
Ma si gandesc la consilierii care urmeaza a fi angajati, selectati dintre cei care au trait cate o inundatie, selectia facandu-se direct de la birtul satului. Ei stiu ce este cel mai bine de facut cand urgia vine peste tine. Te relaxezi si bei o cinzeaca. Si totul iti apare altfel. Mai vin si jandarmii si pun ei mana, apar si televiziunile si in  final si barcuta pneumatica. Sa nu uit de FADOINA!
Degeaba visam ca cineva sa ne ia in serios. Nu cred ca in plan politic o sa mai reusim sa obtinem ceva onorabilitate (credibilitate). Poate in plan geo-strategic sa mai contam. Si asta pentru ca suntem exact in pozitia pe unde de peste 2000 de ani au venit toate amenințările spre occident.
Sa repetam impreuna: Sil vu ple!!!
Corinitza cred ca bancul cu " cretzule mama ta este acasa? " este o dedicatie speciala!