Totalul afișărilor de pagină

duminică, 28 octombrie 2012

Simboluri pierdute si poate regasite!

In goana dupa senzational uitam de un simbol national putin inteles care de 74 de ani ne poate lumina calea. Un taran din Hobita a reusit printr-o geniala poveste in calcar (si nu numai) sa ne arate o CALE. Cea a Eroilor. De fapt si ei simplii tarani stransi din satele Romaniei (mai exact dintre fii Gorjului) si animati de dragoste de tara sa savarseasca sacrificiul suprem.
Mergand prin parcul din Targul Jiu mai demult am admirat si eu ca orice profan opera lui Brancusi. Si am incercat sa-i gasesc semnificatii. Poate varsta nu m-a ajutat sa inteleg pe deplin in acele clipe ca eu de fapt nu vedem opere de arta dispersate in timp si spatiu, ci o fresca vie a sacrificiului soldatului roman in primul razboi mondial.
A mai trecut ceva timp si nasul meu de cununie (arhitect) s-a straduit sa-mi deschidă ochii spre intelesurile adanci ale operei lui Brancusi. Nici atunci se pare ca intelegerea mea nu a fost deplina.
A mai trebuit sa treaca ani si astazi la o zi dupa scurgerea a 74 de ani de la inaugurarea ansamblului sa am si eu curajul sa scriu umila mea parere.
Daca ne mandrim cu Columna lui Traian si cu Monumentul de la Adamclisi, poate ar trebui sa explicam mai bine si fresca religioaso-istorica a feciorului de taran plecat la razboi.
Tinerii luati la oaste pentru tara sunt inregimentati pe ulita satului in frumoase uniforme ale Armatei Romane. In pas de defilare cu arma pe umar trec prin colbul ulitei spre uniatea in care au fost repartizati. Sunt tineri, frumosi si curajosi. Sunt de asemenea animati de o mare dragoste de Romania si ei pornesc la o lupta dreapta. Carpatii despart frati de frati si romani de romani. Ei sunt hotarati ca granita de pe Carpati sa dispara.
Cine nu stie, in satul romanesc arhaic ulita mare era locul de socializare si de dezbatere. Aici pe scaunele si pe bancute stau batranii satului impreuna cu sotiile sau mandrele soldatiilor si ii admira defiland.
Oastea este formata din tineri credinciosi ortodocși care sunt binecuvantati de preotul satului.
In fata portii fiecare isi saruta sotia sau iubita. O poarta, poate dacica, in care se consuma un act de iubire, sau de speranta, sau de mantuire. Un sarut cat o viata. Care poate fi si ultimul. O ultima declaratie de dragoste. Asa cred ca s-a nascut Poarta Sarutului. Doua inimi, doua suflete rezonand de dragoste si de speranta. Aproape doua jumatati contopite care se vor intalni poate cu ceva sanse in lumea materiala si cel mai probabil in lumea de apoi.
Masa tacerii poate fi si ultima cina a tinerilor martiri plecati de acasa sa lupte pentru tara. O cina intru Hristos aidoma "Cinei cea de taina". Mesele din transee înaintea luptei au fost cele mai solemne. Si cele mai religioase. Sansele sa mai vezi Soarele rasarind din nou, in 1917, erau minime. Asa ca stand chirciti in transee imparteau o bucata de paine (Trupul) si poate sorbeau o picatura de vin (Sangele). Erau frati si simteau la fel. ROMANESTE!
In ziua luptei putini reuseau sa supravietuiasca. Si intr-o mare de sange si de trupuri mutilate incet, incet sufletele martrilor urcau la cer. Ca pe o scara a lui Iacob. Lasand in urma un miros de pucioasa si durere maxima.
Asa s-a plamadit ziua de 1 decembrie 1918. Cu mult sange de tarani romani din toata tara. Veniti sa lupte pentru patria lor neconditionat.
O coloana a infinitului sau o trecere spre nefiinta? Doar un razboi poate crea o asemena catastrofa umana, prin amploare si cruzime. Si doar atunci sute si mii de suflete sunt chemate la Creator! Parca spatiul se comprima si totul se scurge intr-un singur sens.
Cate jertfe au fost ca noi sa existam astazi asa cum suntem. Si cand ma gandesc cati plang cu lacrimi de minotaur cand vorbesc de ROMANIA!
Din figura de ansamblu nu trebuie uitata nici Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Care si ea are un loc insemnat in Calea Eroilor.
Sufletele unite in coloana nu se pot mantui fara ajutorul Bisericii. Sa nu uitam cate slujbe au avut loc in toata tara odata cu intoarcerea martrilor. Sau cu pomenirea lor.
O Biserica care era si ea coloana vertebrala a satului romanesc. Ea ne mantuia si ne spovedea, ea ne educa si ea ne era alaturi la botez, nunta si înmormântare. Tot ce era important in viata taranului roman era legat de Biserica. Pana si hainele cele mai bune de duminica erau etalate tot la Biserica.

Si astazi? Ce avem?

Am mai putea oare recrea o Cale a Eroilor? Cat de genial ar trebui sa fie un artist sa poata sa descrie un popor bolnav. Si lipsit de credinta. Aici nu ma refer la ce afiseaza fiecare. Aici vorbesc de fapte.

Cine oare ar mai pune mana pe arma sa apere si sa reintregeasca Romania?

Asa ca macar sa ne bucuram si sa onoram adevaratii EROI ai Romaniei!

Ieri 27.10.2012 s-au implinit 74 de ani de cand memoria acelor clipe era inca vie.
Astazi cine oare isi mai aduce aminte de vremurile acelea?
Eu sper ca prin aceste randuri sa fim cat  mai multi!
Dumnezeu sa-i odihneasca!

vineri, 26 octombrie 2012

Despre Bunici !

In fiecare an in preajma Sfantului Dumitru ma apuca o tristete. Iremediabila. Si raman ancorat in ea parca lipsit de reactie.
Pe vremuri oamenii isi botezau mult mai simplu si mai crestineste copiii. De obicei primul baiat nascut era Ion, prima fata era Maria si in functie de sarbatorile anului erau si Gheorghe, Vasile, Petru, Pavel. Nume atat de rar utilizate in ziua de azi. Astazi cand strig Andrei cel putin 10 copii isi intorc capul. La fel si cu Alexandru!
Numele devin din ce in ce mai putine si din ce in ce  mai  utilizate!
Sa revin la Sfantul Dumitru. In anul 1904 putin inainte de Sfantul Dumitru intr-un sat din Baragan nu departe de Bucuresti se naste cea care avea sa devina Mimi sau cum era in acte Dumitra. Un nume cel putin ciudat astazi, judecat dupa standardele actuale. Si ce nume puternice si interesante erau in acea vreme: Apostol si Dumitra; Epaminonda si Arteimza. Acestia ar fi bunicii mei. Pe unii nu i-am cunoscut deloc pe unul partial si pe Mamaie am cunoscut-o cel mai bine.
O femeie puternica, o adevarata Victoria Lipan de inceput de secol 20. Asemena altor multor femei hotarate au modelat societatea anilor 1940. A stiut ceea ce a vrut si nu a precupetit nici un efort in a-si iubi si proteja familia. A strans in jurul ei doua familii in cautarea prosperitatii Bucurestiului interbelic. A fost loc de reunire a familiilor de pe susul si josul Ialomitei. Nu a avut concediu in viata ei si toata munca familiei s-a concretizat intr-o casa. Care aidoma unui blestem a fost la inceput miere si apoi gratie actului nationalizarii a devenit o mare povara sufleteasca in viata ei.
A avut grija ca cele doua fete ale ei sa aiba parte de cea mai buna educatie si le-a inscris la o scoala particulara. Faimosul Pension! A investit in educatie! Pacat ca vremurile nu au ajutat-o sa isi vada roadele. Primii pionieri erau deja cu cravata la gat. La fel si "voluntarii" pentru Canal! Cand unii fugeau din tara sa-si salveze averile si numele, altii au stat si au pierdut totul dar nu si dragostea apropiatilor. Si erau prietenii durabile si sincere. Vecinii de strada erau parca altceva fata de cei din ziua de azi. Strada era o comunitate vie.
In timp au aparut si nepotii. Poate mult prea putini dupa dorinta ei. Cate unul de fiecare fata. I-a ingrijit si i-a iubit asa cum doar o bunica stie sa o faca. Este o dragoste cel putin dubla fata de cea materna. Pentru ca vezi viitorul cand simti deja sfarsitul. Si te simti implinit. Daca sa-ti cresti copilul ai o mare satisfactie, sa-ti cresti nepotul  ai o satisfactie dubla.
A fost cea mai mare gospodina si cea mai mare bucatareasa pe care am cunosut-o. Avea o vorba buna si inteleapta pentru orisicine. Stia sa citeasca oamenii dintr-o privire.
A trecut timpul si intr-o zi am ajuns acasa si nu raspundea nimeni la usa. Eram deja baiat mare si am reusit sa intru pe geam. Si am gasit-o! A fost prima mea experienta cu ..........................finalul! Nu puteam sa cred ca asa se sfarseste totul. Mi-am zis in gand ca trebui sa arat lumii ca sunt ....barbat. Si barbatii nu plang niciodata! NU? Cand deja pamantul se asternuse pe haina de lemn in singuratatea camerei mele ...am plans! Si poate mai plang si acum cand ma gandesc cat de des ii onorez memoria mergand la cimitir.
Asta este un lucru care mi-l reprosez ! Nu am timp (oare?) sa ajung la locul in care se odihnesc ramasitele celei care a avut grija de mine atata timp.
Si daca scriu aceste randuri le scriu vrand sa transmit urmatorul mesaj:
Cat timp ii aveti langa voi gasiti-va timp sa-i iubti si sa ii ajutati. Trebuie sa existe timp!
Cat timp nu ii mai aveti langa voi macar o data pe an aprindeti o lumanare! Poate nici macar nu o aprindeti pentru ei, ci pentru voi!
Sa fi un om cu adevarat nu inseamna sa stii regula celor 3 C (casa, copil,copac). Mai apare inca un C= cimitir.
Cultul inaintasilor este si el o parte importanta din viata unui om!
Nu gresiti ca mine! Mersul la Cimitir este si el un pret care trebuie platit!
Nu putem deveni mai buni daca rupem legatura cu trecutul. Nu ne nastem din neant si disparem in neant!
In ciclul vietii chiar si sufletele neincastrate in materie merita cinstea si recunostiinta noastra.
Si totusi plin de cainta mi-am recunoscut pacatul. Nu neaparat al uitarii ci al comoditatii. Caci macar gandul a fost prezent. Din pacate nu si corpul!
Sper ca totusi si eu sa devin bunic si sa fiu jumulit de cat mai multi nepoti!

Toamna e sezonul KGB-itelor!

Randurile ce urmeaza sunt pura imaginatie si au plecat de la prea multe coincidente.
Un om de afaceri rus este arestat pe Aeroportul Otopeni si este acuzat de spionaj economic. Parca rusii nu au toate hartile posibile si imposibile despre Romania.
Un diplomat rus da cu masina peste o fata pe o trecere de pietoni.
Mass media din Romania se imflameaza toata si apar discursuri gen Nae Ionescu.
SI?
Mai intai nu e singurul caz de spionaj din ultimul deceniu. A mai fost acum cativa ani un caz cu un cadru militar care vindea niste ....harti. Expulzare si .......tacere.
Daca nu avea loc accidentul nu aparea in presa operatiunea de arestare a "omului de afaceri rus". Care arestare a vut loc cu 1 zi inaintea accidentului!
Accident.......si dupa un scenariu deja cunoscut diplomatul are.......imunitate diplomatica!
Vrea sa plece si el pe sestache din tara cu un avion spre Kiev si ......alarma cu bomba.
Noroc ca am din surse sigure inregistrarea apelului:
" Ba gaozarilor la bordul avionului spre Kiev e o bomba! Si un hahait prelung!!!"
Asa ca SRI se mobilizeaza si retine la sol 4 ore avionul. Cu tot cu "diplomat". Care dintr-o sursa din presa ar fi seful filialei locale a KGB Romania! Hm!? Si la controlul SRI din avion a fost umblat putin si prin valiza diplomatica. Asa ca sa nu fie vreo bomba. De presa???
Dar baietii nu au gasit nimic (si nu ma refer la bomba) si au dat drumul la avion. Poate cumva cautau alte harti legate de omul de afaceri arestat ???
Sau a fost o operatiune mai ampla a SRI de filare a KGB-ului sfarsita brusc de accident, sau de fapt sentimentul antirusesc trebuia atatat chiar inainte de alegeri????
Fuga lui Sima, cazul KGB si ce va urma pana in alegeri sunt o parte din doza de indobitocire aplicata poporului roman. Si care tratament functioneaza.
Asa ca toamna este sigur sezonul KGB-itelor!
Dormiti linistiti! Cineva chiar vegheaza!

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Casa , copilul si copacul!

Astazi voi planta un visin. Si sper ca el sa se integreze in noua locatie. Nu ma astept ca sa il si culeg candva. Mai mult fac asta ca o ofranda adusa naturii si ca o compensatie pentru cat de mult noi oamenii distrugem mediul. Si poate o mai fac si pentru viitor astfel incat nepotii mei sa stie cum arata un visin fara sa se uite la imagini pe Internet sau sa mearga intr-o excursie cu clasa ca sa se apropie de un visin si sa se minuneze ca nu totul este de pe raftul din hiper-market.
Intr-o perioada in care caut cu disperare repere morale si de viata si incerc sa vad farame de normalitate intr-un ocean de anormalitate am stat si m-am gandit la cei trei C care ar trebui sa-ti defineasca viata: Casa - Copil - Copac !
Si imi dau seama ca totusi neamul romanesc nu si-a pierdut complet seva de moralitate si de normalitate si ca daca cauti cu atentie reperele morale sunt la tot pasul. Trebuie doar sa nu te lasi prins in vartejul vremurilor si a moravurilor.
CASA. Ce frumos suna si ce ideal a devenit in ziua de azi. Cine nu viseaza la o casa a lui. Cu piscina, cu masina, cu catel ! Un "Romania Dream" indeplinit. O pozitionare clara a succesului  pe scara sociala.
Din pacate cred ca mesajul a fost de mult pierdut si gresit interpretat. Cred ca de fapt este vorba de un act de creatie si de statornicie. In plan material. Si ar trebui sa fie caracteristic omului care a iesit din tineretea furtunoasa. Cand isi paraseste caminul parintilor si isi incepe calatoria in viata singur sau alaturi de jumatatea lui.
De fapt reteta celor trei C nici nu stiu daca este aplicabila individului, ci mai ales cuplului. Nu ar trebui privita ca o reusita individuala. Ci ca o reusita in echipa. O insumare de energii si o canalizare a lor pe un fagas constructiv si creativ.
Ce rost ar avea o casa goala? Ce rost ar avea o casa care sa nu tremure la rasetele unui copil sau sa nu gazduiasca o familie iubitoare?
Cred ca prin casa nu trebuie inteles nici un palat facut pentru a rupe gura targului si a muri de invidie cunoscutii. Nu asta ar trebui sa fie traducerea.
Pentru mine ar insemna foarte mult si implicarea in constructia ei. Actul de creatie in sine imi pare foarte important. Si cunoasterea secretului construirii casei. Incepand cu fundatia , cu turnatul betonului, cu fasonatul armaturii cu tencuitul si gletuitul si cu acoperisul. Care cere mult lemn. Un lemn pe care il smulgi padurii. Si care in timp trebuie redat locului de unde a fost amputat.
O casa are nevoie de un suflet propriu. Primeste putin din partea celui care o cladeste. Mare parte il primeste din partea copilului care o stapaneste si a familiei care il inconjoara cu iubire.
De fapt casa fiecarei familii poate reprezenta mica biserica proprie. In interiorul peretilor se consuma pasiuni, se descarca tensiuni prin certuri se nasc sperante si se viseaza. Este anvelopa unui suflet comun. Este corpul unei familii. Casa ar trebui sa fie asemenea unei haine calduroase iarna si racoroase vara.
O casa. Nu o iei cu tine dupa moarte. Dar in timpul vietii ar trebui sa fie sanctuarul tau si dupa aceea ar fi asemena unei povesti tacute despre tine. O casa spune multe despre personalitatea unui om sau a unei familii. Aproape totul!
COPIL. O minune in viata unui om si a unui cuplu. Dupa ce rezolvi partea materiala normal ar trebui sa te preocupe si partea spirituala. Noroc ca nu toti copii se nasc din dorinte spirituale! Dar aducerea pe lume a unui prunc inseamna deja ca ai reusit sa ai o legatura cu viitorul. Si ca il modelezi. Pentru ca asa cum iti cresti copilul asa  de fapt modelezi viitorul si lumea in care o sa traiasca el. Ceea ce reusim sa transmitem copiilor nostri sunt de fapt mesajele primite de noi de la parinti, filtrate de propria noastra constiinta si apoi transmise mai departe generatiei viitoare care va duce mai departe mesajul, transformandu-l si ei, in aceasta spirala infinita a vietii pe Pamant.
Un copil te implineste. Un copil te desavarseste. Un copil te umple de iubire si iti da noi intelesuri vietii. Iti stabileste prioritati. Te responsabilizeaza. Te face mai bun si mai atent cu tot ceea ce te inconjoara.
Un copil in viata ta este asemenea Soarelui pentru o planta. Este asemenea ploii si ninsorii tot pentru o planta.  Simti cum devii o parte din natura si cum urmezi ciclul ei vesnic.
Pentru cei care nu au copiii pot spune doar ca au vazut si trait totul, dar de fapt nu au simtit nimic. Si mai ales cred ca nu au inteles nimic.
Un copil si el reprezinta un act de creatie. Si de implicare maxima. Zilnica. Copilul reprezinta si casa si copacul in acelasi timp. Trebuie cladit zi de zi si ingrijit zi de zi. Un copil are nevoie de multe. Dar cel mai mult are nevoie de DRAGOSTE!
COPAC. Ar putea fi si el tot un copil. In afara casnicie. Dar si el legitim pentru ca este copilul tau cu natura. Samanta pusa in pamant si rodita de natura reprezinta legatura ta cu mediul. Si intelegerea lui. Nu trebuie doar sa luam naturii. Trebuie sa si daruim. De fapt doar un copac nu este suficient. Implicarea noastra in procesul de reechilibrare a dezechilibrului creat de rasa umana in ultimul timp ar trebui sa ne responsabilizeze pe toti. Am luat prea mult si nu am dat mai nimic inapoi. Un simplu copac este aidoma unui graunte de nisip pe o plaja. Legatura noastra cu natura (asta ar reprezenta de fapt copacul) ar trebui sa fie maxima si constienta. Parca am uitat de tot de cat de responsabili ar trebui sa fim fata de mediul in care traim si cum lasam planeta generatiilor viitoare. Degeaba mai nastem copiii daca ii condamnam la un trai intre deseuri in mijlocul unor pustiatati urbane depersonalizate si prezumtiv virtuale. Legatura unui copil cu natura ar trebui sa fie si ea maxima. Am uitat sa ne invatam copii sa se integreze in natura si sa o cunoasca. Ne indepartam de natura si de glia care ne-a hranit si ne-a crescut. Si comitem o crima cand nu ne invatam copii iubitori de natura. Si responsabili.
Avem impresia ca este treaba naturii sa reechilibreze tot ceea ce am dezechilibrat noi. Natura o poate face. Dar o face distrugandu-ne pe noi ca rasa umana! Si nu cred ca asta ar fi solutia.
Cei trei C reprezinta o poveste de dragoste. Dragostea pentru creatia materiala (casa) , dragoste pentru mantuirea spirituala (copilul) si dragoste pentru viitor (copacul).
Unde oare am mai intalnit asta : Creatia, Mantuirea si Sfantul Duh?
Suntem oare mai ortodocsi decat parem? Am reusit sa laicizam in trei cuvinte Sfanta Treime?
Acest fapt ma face sa fiu totusi mai optimist in legatura cu viitorul! Speranta exista! Trebuie doar sa fim noi putini mai buni si iubitori! Modele sunt la tot pasul!

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Ronin de Romania !

O noua telenovela zguduie Romania. Dupa ce fratele spiritual a venit cu papornitza de euroi sa salveze Oltchimul o noua fumigena se raspandeste viral in spatiul media. Si cum va mai continua spectacolul pana la alegeri.
O natie telembelistica degusta fiecare deversare a haznalei in spatiul public si savureaza in fond lipsa oricarei diferente morale intre cei care stau in fata televizorului si cei care apar pe ecran.
Am savurat si eu ciclul de prime trei scrisori islandeze si mi-am adus aminte de Jules Verne si de incercarea de a ajunge in centrul Pamantului. Ronin-ul nostru inceraca si el sa ajunga in mijlocul adevarului dar se pare ca nu sesiseaza ca nici macar un Ronin nu este, ci un simplu pion pe o piesa de sah la drepta lui Dan Oltcimescu in Direct.
Vreau sa revin la termenul de Ronin. Peste tot este definit ca fiind un samurai liber. De fapt termenul este mult mai adanc si are implicatii morale maxime. Este foarte usor sa te descrii ca fiind un Ronin (un profesionist fara de stapan) cand de fapt asa ceva nu exista. Pentru ca nu te nasti samurai. Samurai devii. Si nu poti deveni Ronin fara a fi fost samurai. Si pentru ca samuraiul fara Bushido este ca si crestinul fara Biblie.
Ca sa fie clar, un Ronin este un fost samurai ramas fara de stapan. Fie pentru ca nu l-a putut apara, fie pentru ca l-a tradat, fie pentru ca pur si simplu nu a fost la locul si momentul potrivit dandu-si viata pentru stapanul sau. Asa functiona viata in Cipangu acum aproape un mileniu in urma si de atunci pana la WWII. Codul Bushido stipula clar ca samuraiul trebuia sa se sinucida odata cu pierderea stapanului. Nu existau doua juraminte de fidelitate. Viata samuraiului dura exact cat viata stapanului sau a urmasului sau.
Dar au inceput sa apara samurai care isi iubeau viata mai mult decat onoarea. Si asa au aparut Ronin-ii. Niste supravietuitori fara de morala si care isi ofereau serviciile contra cost. Buni luptatori dar doar atat.
Asta ar fi si problema majora a Romaniei. Buni profesionisti dar doar atat. Din punct de vedere moral = 0.
Toti cei care in Securitate fiind au jurat credinta Conducatorului suprem au devenit peste noapte "Ronini" si asa le place sa se defineasca. Liberi si profesionisti. Un fel de zidari liberi ai vremurilor noastre. HA HA HA!
Cand stau si ma gandesc ca l-am auzit de multe ori vorbind la TV. Si chiar avea o viziune si fluiditate in limbajul economic pe care am mai intalnit-o doar in interviurile lui Sorin Ovidiu Vantu. Daca unul emana prin toti porii senzatia de sacal, celalalt parea bland asemena unui urs Panda. Chiar si eu ma gandeam linistit sa-i incredintez bani de investit. Dar asta este de fapt marele pericol. O detasare si o dezinhibitie de hiena financiara care iti da o senzatie de siguranta. O hipnoza malefica de tipul : " Dormi linistit, FNI vegheaza".
Vor urma multe alte scrisori cu dezvaluri incendiare. Televiziunile se vor intrece in a face conexiuni si multi bani negri vor iesi la iveala. Multe portite prin care statul roman a fost fraudat vor aprea in lumina reflectoarelor. Multe firme din paradisuri fiscale vor fi asociate cu potentatii zilei. Dar asta pana la alegeri. Dupa aceea se va asterne uitarea ca in multe alte cazuri.
Poate ca Roninul nostru va face si putina puscaria. Spre deliciul multimii. Dar de fapt cangrena este mult mai adanca si de fapt problema esentiala este :
CINE VREA SA PLATEASCA TAXE SI IMPOZITE IN ROMANIA? Si cine vrea sa iasa la iveala adevaratele averi din Romania. Ascunse prin conturi din tot felul de insule si alte fortarete financiare.
Asta este problema? Cine ne vorbeste de solidaritate sociala si de sacrificii? CINE?
Cine ne invata si ne conduce? Cine vrea sa pozeze in eliberatori si salvatori? CINE?
De fapt mizeria morala este mult mai adanca si cred ca situatia este fara de iesire.
Ne afundam tot mai adanc si nici macar nu mai vrem sa ne salvam. Vrem pur si simplu sa mai traim putin in orice conditii!
Suntem o Romanie de Ronini. Au uitat de "Bushido" si vrem doar sa mai traim putin chiar daca ne condamnam copii la o viata in sclavia unei clase politico-economice care nu are nimic sfant. Doar banii conteaza.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Arde iar focul!

Am mai scris despre dezastrul urbanistic din Ilfov. Si mai scriam si de perspectiva unui incendiu. Care a lovit mai curand decat ma asteptam.
Cum se ajunge la asa ceva?
Simplu si cu complicitatea autoritatiilor locale.
Sa vedem cum se deruleaza o afacere imobiliara.
Se cumpara o parcela de pamant. Se cere Certificat de Urbanism. Si acolo vezi ca de fapt nu esti multumit cu ce poti construi. Si vrei mai mult. Dar pana la P+11 etaje. Aici, la locuinte este limita intre o cladire normala si una inalta. Pentru o cladire inalta lucrurile se complica infinit si protectia la foc o face nerentabila. Asa ca toti "fratii" se opresc la P+11+(eventual mansarda).
De fapt primaria locala te trimite la Consiliul Judetean Ilfov care aproba acest gen de cladiri.
Aici este de fapt sursa (nu unica) pentru a face dintr-o parcela de teren banala una ultra profitabila. Asa ca la CJ Ilfov ar trebui putin verificate toate aprobarile. Mai ales ca ei aproba si apoi nu mai verifica ce aproba. Asta imi pare a fi o mare eroare administrativa. Judetul aproba si se spala pe maini si comuna verifica ditamai blocurile si tot de la comuna se face Procesul Verbal de Receptie al Lucrarii. Adica un functionar cu un salariu de (maxim) 1000 ron pe luna verifica blocuri de 1.000.000 de euro!!!!!!! Parca e loc de o mica spaga! Nu?
La Cartea Constructiei ar trebui atasate toate aprobarile si toate specificatiile de materiale. Dar cine sta sa le verifice? Si mai ales cine vrea sa verifice? Asa ar fi normal ca la Receptie sa fie prezent si un reprezentant ISU si unul de la ISC si de la Mediu si de la Comisia de Circulatie si de la companiile de utilitati.
Si atunci s-ar vedea clar daca exista hidranti si sunt functionali, daca masina de interventie poate intra si are unde se racorda la apa. Daca mansardele au fost ingnifugate si ce materiale s-au folosit, daca ..........
Dar un singur om de la primaria din comuna ce poate face in cateva ore de receptie. Mai ales daca proprietarul este dragut si serviabil. NU?!
Mai ar fi de vina si lipsa de informare a celor care cumpara astfel de apartamente. Unicul criteriu de selectie este pretul! Pret care oricum aduce profit celor care construiesc. Chiar si acum pe criza. Cum spun expertii : A iesit ban pe ban! La un leu investit un leu profit. Frumos, NU!?
Se construieste in Ilfov sfidand criza. Marea majoritate " PE PERSOANA"! Si de obicei sunt VIP locale. Care cumpara parcele de teren si construiesc pe ele mult peste limita legala incurajate de un stat slab si impotent care nu are functionarii competenti in a gestiona miile de jmecherii ale rechinilor imobiliari.
Asa ca sa nu ne miram daca pe ici pe colo un bloc mai ia foc. Si trei ore pompierii se uita la foc resemnati, blocati fie la o bariera de acces sau ramasi fara apa.
Sa nu am gura aurita si sa ma intreb ce se va intampla la un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter.
Am in fata casei un bloc P+3+pod care are fundatia la fel ca si casa mea de P+1. Si structura de rezistenta este comparabila. Poate chiar eu am stalpi si grinzi mai mari!
Dar cine mai stie ce este in spatele unei zugraveli? Si cine vrea sa afle daca pretul te vrajeste.
In anii 1990 am cunoscut pe cineva care a facut avere cu piese auto aduse din Turcia (originale din Germania!!!). Si avea o vorba care ma urmareste in timp:
" Fiecare fier isi are prostul lui"
Si cata dreptate avea!
Dar atunci care mai este rolul statului???? Daca nu isi educa si ajuta cetatenii? O campanie de informare ar strica?
Ofer consultanta in domeniu! Chiar si gratuita (poate) !