Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Masuri Draconice

Astazi traim o perioada de austeritate (pentru unii) care, sa zicem, ar fi caracterizata de masuri draconice.
Si asta nu are nici o legatura cu necuratul ci cu un personaj care a trait acum mai bine de 2600 de ani. Si desi a trecut atata timp, inca personalitatea lui ne bantuieste. Mai bine zis masurile luate de el.
Suntem in Atena anilor 620 i. H. Ca si acum, pe atunci legile nu prea aveau o prea mare importanta. Si mai erau si transmise oral asa incat erau foarte usor de interpretat. Cine avea bani si putere era deasupra legilor. Ca si acum, nici atunci lucrurile nu mergeau bine. Unii aveau bani si altii nu. Asa ca cei din urma se imprumutau la cei bogati. Si in cele din urma nu puteau sa mai returneze imprumutul. Haos total.
Asa ca se simtea nevoia unei ordini si a unei discipline. Asa a aparut un tanar eupatrid din Attica pe nume Drakon. Care a devenit primul legiuitor al Atenei. Si a transpus toate legile in scris. Pe niste tablite de lemn. Acest gest de "maxima transparenta" de fapt ascundea niste texte codificate care aveau mai ales partea de pedeapsa accesibila doar lui Drakon.
Pentru cei care se imprumutau si nu puteau returna imprumutul sclavia era de obicei pedeapsa. Asta in cazul in care tu ca si creditor nu erai mai bogat decat debitorul tau. Atunci ramaneai fara avere!
Tot Drakon a facut primul distinctia intre omor si crima. Si de aici generatii de avocati au avut o paine de mancat!
Duritatea masurilor lui se regaseau totusi in sanctiunea cu moartea. Care era omniprezenta. Aici a ramas o vorba de la el : " Pentru micile infractiuni moartea este o pedeapsa normala, din pacate nu am alta mai dura pentru infractiuni mai grave!!!!".
Munca lui a dat roade si Atena a reusit sa se redreseze. Si moral si economic.
Asta pana la urmatoarea generatie de legiuitori. Adica pana la Solon. Care a mai revizuit pe ici pe colo, prin partile importante munca lui Drakon.
Lectia care ne vine din istorie ar fi urmatoarea:
Daca nu ne bazam pe legi si pe moralitate si corectitudine suntem sortiti decaderii si in final sclaviei! Asa cum a luat ea forma in secolul XXI.

luni, 19 noiembrie 2012

Cantarirea geniului!

Ma tot intrebam cum poti determina singur genialitatea cuiva? Mai ales daca respectivul a murit de ceva vreme!
In seara de duminica 18.11.2012 am avut o revelatie!
Si asta la un spectacol de teatru : " O scrisoare pierduta"!
Nenea Iancule esti genial! Si spun asta adanc ancorat in sinergia faptelor.
Ma gandeam ca daca as fi mers cu un strain la teatru si incercam sa ii explic in ce epoca are loc actiunea, practic mi-ar fi fost imposibil sa datez exact momentul desfasurarii actiunii. Putea fi azi, putea fi maine, precum la fel de bine putea fi acum 100 de ani.
Trebuie sa recunosc ca am fost placut impresionat de o multime de lucruri:
- cumpararea biletelor de teatru de pe Internet de la www.comedie.ro
- atmosfera din sala ( am avut parca senzatia ca eram inainte de 1989, cand piesele de teatru devenisera subversive si usor interpretabile)
- jocul magistral al lui Marcel Iures (pe care il vazusem mai mult in productii hollywood-iene decat la teatru)
- jocul bun al lui Vizante ( dar si al celorlalti)
- rolul magistral al cetateanului turmentat . Pardon, al cetatenei turmentate!!

Regret putin alunecarea in obscenitati ( aici a excelat Marcel Iures), dar se pare ca asta cere piata!

Un spectacol care merita sa fie vazut!

Nene Iancule ! Ne-ai vazut esenta si ai tulit-o la Berlin!

EU CU CINE VOTEZ???!!!

duminică, 18 noiembrie 2012

Karate kumite semifinala 8 ani +25 kg 17.12.2012

Si aici semifinala.
Cu un austriac nou venit la club dar cu ceva experienta.
Felicitari amândurora!
Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=HscdaP79ZFA&feature=youtu.be


Karate kumite video finala 8 ani +25 kg

Cand o secunda face diferenta, ultima!
Felicitari invingatorului!
Sincere!
Aici este link-ul pentru a vizualiza clipul pe toutube:
http://www.youtube.com/watch?v=iLmRbwW4Hms&feature=youtu.be

Enjoy!

Karate !

Sa alegi ce sport sa practice copilul tau poate fi o alegere complicata. Si mai ales sa il practice cu o oarecare frecventa. Vara ar fi ceva inot si iarna ceva patinaj. Vorba aceea cu iarna care nu e ca vara!
Pentru un sport de intreg anul am ales Karate Kyokushin. Si asta de vreo 2 ani.
De abia acum am constatat ca sunt multe federatii si multi instructori. Care mai de care. La fel si concursurile.
Este o lume aparte care de la disciplina si austeritatea artelor martiale a intrat puternic in marketing si PR. Acum mai totul se invarte in jurul succesului si a banului.
Si concursurile au devenit asemenea curselor de formula 1. Fiecare club incearca sa castige pentru a demonstra superioritatea. Si a atrage cat mai multi invatacei.
Personal am optat pentru cateva lucruri care am crezut ca pot fi atinse prin karate:
- disciplina (a corpului si a mintii);
- balans, forta si echilibru;
- spirit de confruntare si depasirea fricii;
- evaluarea rapida a oponentului si gasirea punctului slab;
- miscare si sport organizat.
Asta ar fi in teorie. Am constatat ca de fapt drumul este un drum care nu prea te lasa sa ai cararea ta. Sau mergi spre "inalta performanta" si iti dedici trupul, timpul si sufletul acestui sport, sau NU! Nu prea exista jumatate de masura.
Copilul este invatat cu lectia succesului de mic. Si a dorintei de a invinge. Si asta incepe sa-i domine gandirea la un moment dat.
Voi posta cateva clipuri video.
O lectie importanta a fost ieri cand a pierdut finala. In ultima secunda. Dupa ce dominase tot meciul!
Sper sa invete doar lucrurile bune din competia de ieri si sa reuseasca sa depaseasca tot ce i-a lipsit.
Restul nu vreau sa il comentez!

Aventura mea cu Omniasig 2!

Acum ceva timp cineva mi-a aplicat o vorba care m-a lasat perplex. A adus vorba despre blogul meu. Pentru mine a fost ceva complet neasteptat. A urmat imediat o replica care m-a pus pe ganduri. Suna aproximativ: " Si acolo ai unde sa injuri lumea"!
Nu vreau sa injur pe nimeni. Daca unele postari au fost despre evenimente din viata mea, eu le-am prezentat asa cum le-am vazut eu si nu am incercat sa deformez realitatea mea.
Asa ca acum revin la dosarul meu de dauna de la Omniasig.
Adevarul este ca Omniasig plateste! Si plateste reparatii de calitate cu piese originale din service-uri de reprezentanta.
Am revenit pentru ca unui vecin i s-a intamplat si lui o nefericire. A avut un accident si nu din vina lui. Valoare reparatiei masinii lui (ca si a mea) a oscilat in jurul daunei totale. Singura diferenta a fost ca nu avea CASCO si a mers cu dosar de RCA.
Eu nu am avut curajul asta cu toate ca nici eu nu am fost de vina. Pentru ca la service era un teanc de dosare neplatite de la ASTRA. Si am fost sfatuit sa merg pe CASCO si nu pe RCA!
Eu acum am masina OK ( a stat cam mult timp in service, dar in final a fost bine)! Si toate sumele au fost platite de OMNIASIG!
In schimb vecinul a trebuit sa renunte la o groaza de piese originale si a acceptat un deviz cu majoritatea pieselor echivalente. Si tot nu este gata la o luna de la deschiderea dosarului. Ce sa mai vorbim de acceptul de plata! Se pare ca inca va mai dura.
Am simtit nevoia sa fac aceasta precizare cu toate ca initial m-am raportat la cum ar trebui sa mearga lucrurile in Romania si acum vorbesc despre cum merg de fapt!
Se pare ca in Romania nu avem de ales intre bine si rau ci intre doua rele. Unul mare si unul mai putin mare!

Sinceritate

Un nou cuvant. O noua provocare.
Ar trebui sa insemne cea mai frumoasa trasatura umana. Ar trebui sa insemne lipsa ratiunii in prezenta ratiunii maxime. Adica omul sa poata transmite adevarul fara sa-l gandeasca si sa-l "machieze" si asta izvorand dintr-o minte rationala.
Putem oare sa spunem adevarul in fata? Putem oare sa nu omitem nici un aspect si nici un inconvenient atunci cand avem de dat raspunsul la o intrebare? Sau in a prezenta o situatie?
Se spune ca de obicei copiii au sinceritatea in sange. Si asta datorita lipsei de antrenament in gandire. Si a spontaneității lor. Nu filtreaza informatia si o reproduc fara timp de gandire.
Problema apare odata cu cresterea in varsta. Si a mecanismului complex care guverneaza mintea umana. Si a calcularii efectelor unui raspuns.Si a faptului ca uneori sineritatea doare. Sau jigneste . Sau pur si simplu nu ne convine sa spunem intreg adevarul. Si aici cu adevarul este o intreaga discutie! Poate alta data.
La originea cuvantului sinceritate sunt doua cuvinte din latina : "sine" si "cera"!
Adica "fara" si "ceara". FARA CEARA=SINCERITATE!
Ce treaba sa aiba ceara cu sinceritatea?
La inceput a avut treaba cu statuile de marmora. Si mai ales cu vanzarea! Operele de arta (noi sau vechi) au avut intodeauna mare cautare. In Roma antica fiecare "villa" mai rasarita si cu pretentii trebuia sa aiba cel putin o statuie de marmura. Daca nu erai aristocrat cu radacini in Romulus si Remus si erai un parvenit trebuia totusi sa fi la nivelul celorlalti. Si cum pe atunci nu masina sau telefonul mobil iti arata statutul social ci casa si cum era ea echipata iti arata potenta. Si eventual bunul gust.
Asa ca a inceput vanatoarea de statui din marmura. Cum cele noi erau foarte scumpe si se producea destul de greu a inceput cautarea statuilor grecesti. Si marea majoritate erau intr-o stare proasta. Cu fisuri si crapaturi. Care nu se vindeau bine. Asa ca echipele de marketing si de manageri ai acelor vremuri au venit cu un plan de actiune. Toate fisurile si crapaturile erau acoperite cu ceara!!!! Asa statuia arata ca noua. Profitand de aceasta idee multi artisti au inceput sa reconsidere rebuturile. Si le-au cosmetizat si ei cu ceara, statuile aratand impecabil.
Din pacate sau din fericire, ceara are si ea o mare proprietate. Devine lichida la temperaturi nu foarte mari. Si asa in plina vara romana statuile incepeau sa "planga". Si lasau la vedere toate imperfectiunile. Spre disperarea cumparatorilor.
Asa a aparut o noua marfa si un nou slogan: SINE CERA! Adica statui perfecte, neretusate. Fara ceara! Mult mai scumpe dar si lipsite de micul detaliu care face diferenta!
Bine ar fi fost sa fie ca doar breasla  sculptorilor sa fie atrasa de binefacerile cerii . Si zidarii au descoperit beneficiile pe care ceara le aduce. Asa si ei au reusit sa micsoreze pretul zidariei folosind ceara pe post de liant in loc de ciment. Multe ziduri au fost astfel tesute folosind ceara in locul mortarului cu ciment. Cu aceleasi rezultate dezastruase pe timp cald. Asa ca "cera" a inlocuit "pozzolana" sau cum se spunea pe atunci "pulvis puteolanus".
Oare noi cata ceara punem in viata noastra? Si o facem asta incercand sa ne vindem cat mai bine?
Oare un sculptor adevarat isi prezinta statuia cosmetizata cu ceara sau o distruge si o ia de la capat?
Dar noi mai avem timp sa o luam de la capat?
Sa nu uitam ca in viata vine un moment in care ceara se topeste si ramanem plini de fisuri si crapaturi in fata celorlati! Si atunci ne va fi mult mai greu sa sustinem ca suntem ceea ce de fapt nu am fost niciodata.
O CAPODOPERA! Sau CAPO D'OPERA!
In fruntea listei !
Ne multumim si cu locul doi?
Sinceritatea ar putea fi tradusa in zilele noastre cu un exemplu din lumea sportului. Un sportiv care se dopeaza si unul care nu se dopeaza. La prima vedere amandoi arata la fel. Performantele ii departajeaza. Si performante mai bune are cel care se dopeaza. In fond este dorinta celui care vrea, dar nu poate mai mult. Si atunci "isi da cu ceara" !
Ce ma framanta cel mai mult este daca starea de sinceritate este perpetua si cand se instaleaza ea dupa ce ne paraseste in copilarie!
Putem noi oare sa ne "sinucidem" din vorbe sau filtrul ratiunii ne controleaza vorbele?


duminică, 11 noiembrie 2012

21 de grame sau particule subatomice?

Saptamana trecuta am vazut o stire la jurnalul de seara de pe TVR 2.
http://www.tvrinfo.ro/teorie-controversata-dupa-moarte-constiinta-umana-ia-forma-unor-atomi-si-formeaza-sufletul_23461.html
Pe scurt ar fi vorba de:
"Doi oameni de ştiinţă, Sir Roger Penrose, fizician şi matematician la Oxford şi Stuart Hameroff, profesor emerit al departamentului de anestezie şi psihologie de la Universitatea Arizona susţin că sufletul este format din particule subatomice numite microtubule.
Aceste structuri se găsesc undeva în adâncul neuronilor unde, sub acţiunea gravitaţiei cuantice, generează ceea ce numim conştiinţă. În cazul morţii clinice, de exemplu, natura cuantică a microtubulelor este distrusă, dar nu şi informaţia conţinută.
Readucerea la viaţă a pacientului permite refacerea naturii cuantice şi revenirea informaţiei. Dacă pacientul moare, spune Hameroff, această informaţie cuantică poate continua să existe în afara corpului. E ceea ce numim suflet. Concluzia vine după o cercetare multidisciplinară de 15 ani.
Controversata teorie precum si rezultatele cercetarilor au fost publicate in presa europeana si in cea de pe ocean."
Cu aproape 100 de ani in urma, alta concluzie stiintifica venea sa ne lamureasca existenta:
"Un doctor din Haverhill, Massachusetts, a încercat să demonstreze existenţa sufletului. Prin experimente macabre şi misterioase, susţine că a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times. Cu toate că experimentele sînt vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame."
La inceputul existentei nu exista nici stiinta nici religie. Exista doar cunoastere. 
Sa zicem ca era o femeie batrana si inteleapta care care stia sa invoce natura, sa comunice cu Universul si sa stapaneasca elementele. Comunica si cu spiritele stramosilor. Mai avea doua fete. Mandre, destepte si frumoase. Una iubea exactitatea si vizibilul. O chema Stiinta. Alta iubea invizibilul si destinul. O chema Religia! Vrand sa ajunga sa fie cat mai iubite de mama, intre ele a inceput o confruntare dura, lunga si fraticida. Fiecare isi dorea intaietatea si chiar exclusivitatea. Asa s-a ajuns ca uneori sa incerce sa se elimine una pe alta. Saraca mama, Cunoasterea, era perplexa si muta de durere. Cum se poate ca cele doua fice sa se dusmaneasca intre ele si sa se urasca. Una fara alta nu pot exista si nici nu se poate atinge cunosterea suprema. Ar fi sau un corp fara suflet sau un suflet fara corp.
Stau si ma intreb de ce trebuie sa quantificam sufletul? De ce trebuie sa il demonstram stiintific? Umanitatea ar deveni mai buna daca sufletul ar fi transpus intr-o ecuatie? S-ar schimba oare totul?
Nu prea cred!
Cine vrea dovezi nu le poate gasi nici macar daca traieste zi de zi cu ele. Cine nu vrea dovezi poate ajunge sa nu inteleaga lumea in continua miscare de langa el!
Crede si nu cerceta nu este pe gustul meu!
Eu as spune : Crede si cerceteaza! Deschide-ti mintea si inima! Noaptea fara zi zi nu are nici un farmec. Arsita fara ploaie te sleieste de puteri! Sau cum definesc mult mai subtil asiatici IN-YANG! Si atat!
Masurati, cantariti si quantificati! Tare ma tem ca pierdeti esentialul!
Vederea invizibilului sigur va crea o lume mult mai putin imaginativa si mai putin complexa!

Blogul meu se numeste The Seeker (Cautatorul) ! Dar eu nu caut trei lucruri : Sufletul (sa nu uit spiritul), Divinitatea si Dragostea! Mai exact nu caut sa le demonstrez. Pentru mine exista pur si simplu de cand lumea!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Viata ca o agonie !

Astazi incep sa scriu despre cuvinte din limba romana si originea si mai ales insemnatatea lor. Poate unele dintre ele sunt cunoscute dar eu incerc sa aduc viziunea mea asupra intelesurilor.
Am ales pentru astazi patru cuvinte: AGONIE ; PROTAGONIST; ANTAGONIST si AGONISEALA!
Par a avea aceeasi radacina dar intelesurile sunt total diferite.
Si totusi la baza lor sta un cuvant din greaca veche care vine din negura istoriei : AGON!
Cuvant cu puternic miros de testosteron reprezinta confruntarea sau lupta. In Grecia antica aproape totul se rezolva prin AGON intre doi sau mai multi barbati. Era felul vremurilor de a rezolva o disputa, de a stabili o ierarhie, de a da dreptate cuiva.
Nu ar trebui sa mire pe nimeni ca barbati iubesc forta fizica. Si ca o folosesc pentru a demonstra mai tot ceea ce vor ei sa demonstreze.
Sa zicem ca asta ar fi contributia Spartei la cultura si civilizatia greceasca. Doar nu se declarau descendenti ai lui Hercule de pomana.  Spartanii isi incepeau viata de barbati , desi copii fiind inca, in AGOGE. O tabara de calit trupuri si constiinte. Asta a fost modelul de educatie pentru barbati. Si de aici si modul de a rezolva dispute. Prin AGON! Dar nu vreau sa fiu gresit inteles. AGON era un termen inteles si subinteles in toate polisurile grecesti. Paradoxal pentru Sparta (Lacedemonia) ar fi si trimiterea catre zilele noastre a termenului de luna de miere. Din Agoge tinerii plecau o luna de zile intr-o tabara in aer liber (vara) pe munte. Fiecare elev cu profesorul (mentorul) sau, petreceau o luna pe munte fara nimic de mancare. Asa ca se hraneau aproape exclusiv cu mierea albinelor!
In Iliada petirorii Elenei se confrunta intr-un agon pentru a o cuceri. Cel mai norocos este Menelau. Si asa ia nastere juramantul de a se ajuta unul pe celalalt. Agon-ul creea legaturi puternice in lumea antica.
Dar mai exista si latura intunecata a agon-ului.
Cand Ulise se intoarce in Ithaca si vede marea de petitori ii propune Penelopei sa organizeze un Agon. O confruntare cu arcul. Si omorarea tuturor pretendentilor de catre Ulise pe cat de cruda ar pare astazi era ceva normal la vremea aceea.
Si asa apare : AGONIE. Barbatii ramasi in urma unei confruntari nu primeau ingrijiri medicale. Erau lasati sa zaca intr-un colt al arenei pana mureau.
Fenomenul era asa de extins incat si la festivaluri religioase Agon era o parte importanta din program. Poate cea mai importanta. Castigatorul sigur era in gratia zeilor.
Cum teatrul grec antic era oglinda vremurilor si cum personaje prea multe nu erau pe scena la comediile antice, cele doua personaje aveau cate un nume: Protagonist era personajul  pozitiv si Antagonist era personajul negativ. Impreuna cu corul. cu machiajul si costumele reuseau sa aduca oamenii la catharsis la fiecare spectacol. Asta in lumina palida a tortelor si a focurilor de pe scena.
Prea multa violenta dezorganizata incepea sa dauneze Greciei antice. Asa ca s-au nascut Jocurile Olimpice. Varianta soft a AGON. Imensa cantitate de testosteron era acum descarcata intr-un cadru organizat si aproape non-violent.
Tot acum s-a nascut si un nou zeu. AGON. Care tine in mana o haltera. Si care isi avea loc de cinste la Jocurile Olimpice. Astazi un zeu uitat!
Cum Grecia antica nu este doar leaganul confrutarilor fizice ci si a filosofiei tot din trecut mai apare un nou inteles al cuvantului AGON. O lupta interna. Un zbucium si o confruntare in mintea unui om. Intre ceea ce ar vrea sa faca si ccea ce constiinta lui ii spune sa faca.
Timpul a dus mai departe acest lupta interna pana in zilele crestinismului apostolic. Sfantul Pavel duce si el lupta intre ceea ce a simtit si gandit inainte de intalnirea de pe drumul Damascului si tot ceea ce simte si intelege dupa acea intalnire. Calea crestina aduce si ea o lupta intre Bine = Dumnezeu = Agonist  si Rau=Satana= Antagonist. Ar fi de citat si "EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL" unde la 6:12 apare : "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."
Cine oare nu si-a pus probleme in viata si nu a avut de ales o cale. Sau poate doar a avut de luat o simpla decizie. Intre bine si rau.
Este tare important sa te pozitionezi in viata. Vrei sa fi propriul protagonsit (agonist) sau vrei sa devi antagonistul vietii tale?
Asa ca poate viata ar putea fi definita ca o AGONIE?  Asta poate daca de fapt nu ști ce drum sa urmezi.
In fiecare din noi se duce o lupta. Intre partea materiala si cea spirtuala. Un AGON stravechi si tacut. De cand este dublata aceasta lupta si de percepte religioase totul devine mult mai complicat. Sipirtul ar vrea sa transceada dar partea materiala il tine captiv. Si atunci trebuie sa gaseasca o cale comuna sa convietuiasca in lumea materiala. Asa se poate descrie viata umana. Calea comuna a unui corp si a unui spirit spre o noua transformare. Important este ce lasam in urma noastra si cum interactionam cu ceilalti. Un simplu falfait de aripi de fluture langa noi poate provoca un uragan il alta parte! Asa ca trebuie sa avem grija cum si cat distrugem sau refacem echilibre.
Cine nu simte macar un fior al acestei lupte cred ca a reusit sa se desparta de trecut si sa devina un om nou! Poate fara urma de religiozitate!
Si la final cuvantul care este pentru mine romanesc 100 %. Agoniseala. Bunurile materiale stranse de un om intr-o viata. Stranse cu sudoare si cu multa lupta. Nu in exces si nimic de prisos. O aducere a lui Agon in lumea materiala. Cred ca doar in limba romana exista o asemenea legatura. Intre lupta si avere!
Intrebarea ar fi ce faci cu agoniseala cand se termina agonia????

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Halloween Fericit!

Asa suna logo-ul de la Google in ziua de Halloween!!! Am stat si m-am gandit daca totusi lucrurile nu au luat-o putin razna?
De fapt gandurile mele au inceput inca de dimineata cand baiatul meu a plecat la scoala cu o pelerina de vampir si cu o masca. Toata scoala era plina de monstrisori si alte creaturi tenebroase. Si copii erau fericiti!?
Ceva nu este in regula cu toata povestea asta. Voluptatea si apropirerea benevola de latura intunecata a spiritualitatii nu poate decat sa ma ingrijoreze.
Pentru a nu fi diferit de ceilalti copiii am acceptat ca si baiatul meu sa fie parte din acesta pseudo-sarbatoare. Cred ca am gresit pe termen lung, dar nu am vrut sa-l fac sa se simta pedepsit daca ar fi fost altfel decat colegii lui de scoala.
Cata energie si cata imaginatie se consuma pentru a materializa lucruri venite din negura vremurilor si care in ultima instanta nu fac nici un bine umanitatii. Si nici nu servesc la nici o lectie si nu au nimic pozitiv in ele. Singura parte pozitiva (daca exista) ar fi lepadarea de teama a copilului in fata mastilor si costumelor grotesti (cu toate ca nu toti reactioneaza pozitiv).
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare ar fi de fapt bucuria de a-ti speria semenul. Si de a-l teroriza. Cea mai monstruasa masca sau cel mai infricosator costum sunt la cea mai mare cautare.
Astel eliberam in jurul nostru o energie negativa si simtim placere in asa ceva. Lucru cu care nu pot fi de acord. Cand stau si ma gandesc ca in urma cu cateva sute de ani oamenii erau arsi pe rug pentru  lucruri mult mai simple. Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri, dar nici nu aprob decadera morala a vremurilor noastre.
Cireasa de pe tort a fost prezentarea petrecerilor din cluburi. Aici sincer parca vedeam intruniri ale unor oamnei infratiti pentru distractie cu orice pret. Sa simti placere cand porti pe tine simboluri cel putin nenaturale este pentru mine de neinteles.
Poate sunt un habotnic si un dogmatic cand vine vorba de Halloween. Nu inteleg si nu simt nimic pentru aceasta zi. Nu ii vad legatura cu Romania si cu tot ceea ce stramosii ne-au lasat mostenire. Nu vad nimic pozitiv si luminos in ea.
Vad doar o industrie si un comert care nu se da inapoi de la nimic pentru a vinde si in a crea false repere si false modele.
Asa ca vinovat ca am contribuit si eu la asta, nu pot decat sa spun ca am jertfit cateva clipe de placere efemera pentru o judecata si educatie corecta a fiului meu!
Sper sa indrept lucrurile in timp! Dar uneori este greu sa lupti impotriva curentului de unul singur si mai greu este sa explici asta unui copil de nici 8 ani!
Sunt multe alte sarbatori adevarate care merita sa fie onorate. Si nu vreau sa cad in patima nationalista si sa le vad doar pe cele neaoș romanesti.
Vreau doar ca intr-o lume cuprinsa de o decadere morala accentuata sa onoram si sa sarbatorim ceea ce se cuvine si nu lucruri false si idoli falsi.
Sa onoram Dragostea si Adevarul! Sa cinstim Morala si Corectitudinea! Sa adoram Lumina si Bunatatea!
Tentatii si ispite sunt la tot felul. Sa avem grija ce alegem in viata!

Rom-Rom Tele-Kom

Am vrut sa ma upgradez
Rom-Rom Tele-Kom
Mai repede sa downloadez
Rom-Rom Tele-Kom
Zece zile am asteptat
Rom-Rom Tele-Kom
Si destul m-am enervat
Rom-Rom Tele-Kom
In final netul e bun
Rom-Rom Tele-Kom
Si eu un pic mai nebun
Rom-Rom Tele-Kom

Asta ca tot se apropie sarbatorile de iarna si colindele ne vor insoti cumparaturile.

De mult visez sa am si eu "teava" la net. Si nu reuseam sa trec de 1.5 mb/s. Asa ca dupa ce am platit 6 luni abonament de 6 mb/s la Rom-Rom (asta acum 2 ani) au recunoscut in final ca de fapt reteaua nu duce decat 2 mb/s. Si am ramas la 2 si cu  o durere in suflet.
Iata ca am aflat ca pot si eu sa am 12 mb/s. Ouau!!
Asa ca :
Ziua 1: Am intrat pe siteul rom-rom si am completat un formular on-line. Am sunat si la o operatoare pentru ca nu imi gaseam exact abonamentul pe care il doream. Operatoarea ma invata sa las bifat sa fiu contatctat de un reprezentant de vanzari si ca totul se va rezolva la telefon. Minunat!
Ziua 2: 24 de ore au trecut si nimic.
Ziua 3 : Alte 24 de ore si nimic.
Ziua 4: In sfarsit suna cineva si ia mai multe detalii. Ne cearta ca nu am bifat bine pe Internet si cu greu ajungem la abonamentul pe care il doream. Ne anunta solemn : IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 5: Nimic!
Ziua 6: Nimic. Sun la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold. Din cele 15 minute de atarnat la telefon am vorbit doar 2 . Ma anunta ca cererea a  fost  reintrodusa in sistem si ca IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 7:Nimic: Sun din nou la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold.Incep sa spun ca reziliez contractele. Vreau si eu la un superior! Nu se poate! CUM? Imi garanteaza ca IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 8: Suna un curier ca a venit cu noul modem si cu noul contract???!!!!
Ziua 9: In sfarsit intru in posesia modemului. Il bag in priza si......................NIMIC! Sun din nou la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold.Incep sa spun ca reziliez contractele. Vreau si eu la un superior! Nu se poate! CUM?  IN 24 DE ORE SE ACTIVEAZA IN CENTRALA NOUL ABONAMENT!
Ziua 10: MERGE?!?!?! Mai putin WLAN! Dar merge cu 11.5 mb/s
URA!
A meritat nervii si asteptarea! NU?
Rom-Rom Tele-Kom!!!!

vineri, 2 noiembrie 2012

Scrisoare catre un prieten din America!

Dragul meu,

Iata au trecut peste 10 ani de cand ai plecat in America. Sper ca esti bine sanatos dupa ce Sandy v-a jumulit putin. Daca te gandesti cumva sa te intorci in tara iata cateva mici amanunte care ar trebui sa le stii!
Pe aici pe la noi, pe calea ferata, inca se merge cu nasul ca in timpul studentiei tale. Cred ca incepand cu Carol I, Nasul a fost o entitate omniprezenta in viata romanului calator pe caile ferate. Daca in vremea RPR si RSR asta ar fi fost un gest de subminare a comunismului, in ziua de azi a devenit  o autosubminare si falimentare a transportului feroviar in favoarea operatorilor privati si a firmelor de transport auto. Asa ca de cateva zile, zeci de Nasi dau cu subsemnatul pe la Parchet.
Daca vrei sa vii in tara sa stii ca mare parte din vamesii de demult sunt si ei o parte pe la puscarie si o noua generatie de vamesi incearca sa gaseasca metode alternative la ascunsul banilor prin pubele si stransul lor pe tura. Dar tigarile fara timbru inca invadeaza pietele Romaniei, marfa de la Dragon vine pe banda rulanta de la Constanta si lucrurile par sa se reaseze odata ce presiunea cu Schengen a disparut.
Pentru fetita ta care se pregateste sa mearga la scoala am vesti aproape bune. Scolile cu autorizatie de functionare trec de 50%,  Internetul a patruns si el pe ici pe colo, cat sa stea secretarele pe Facebook. Doamnele accepta si bani si cadouri, fondul clasei este si el suprasolicitat si o bataie mica prin calsa este deja ceva normal. Inca droguri pe scara larga nu se gasesc prin scoli, poate in zona! Vestea cea buna este ca Bacalaureatul Profesional va intra in viata elevilor prin Ordonanta de Urgenta! Nu e asa ca e minunat? De profesorii de la universitatiile particulare ce sa mai zic? Si ei sunt pe la Parchet cu sanse mari de pierdere de drepturi civile. Diplome se scot inca la foc automat!
Daca ai ceva bani si vrei sa-i transferi in Romania, tocmai ce am vesti bune despre soliditatea sistemului bancar incepand cu BRD si diverse institutii ale statului puse sa ne pazeasca de hoti! Gurile rele spun ca 80% din sistem este cangrenat. Noroc ca a rectificat Guvernatorul ca e vorba de 0.8% ! Nu este minunat? Din pacate nu pot sa-ti recomand nici un mare broker pe piata de capital. Cel mai celebru a ajuns prin Islanda cu ceva bani in minus si cu un pret pus pe capul lui prin tara!
Daca ai probleme de santate te poti baza pe sistemul nostru de santate. Asistentele au inca buzunarele necusute la fel si multi doctori. Dar nu esti conditionat de plata unei spagi! Caci exista si sistem de sanatate privat. Care si el colcaie de doctorasi fara experienta proveniti de la particulare. Daca vrei un doctor sau o asistenta buna mai bine cauti in UK!
Daca vrei sa vezi viata ciobanilor romani nu iti recomand mersul la stana prin Galati sau Bacau! S-ar putea sa vezi sclavie in zilele noastre! Si asta roman la roman! Ce sa mai zici  de straini!
Daca vrei sa pornesti o afacere noua in Romania acum este momentul, pana nu se suspenda toate fondurile europene! Asta daca treci de firmele de consultanta si dosarul nu zace un an prin birouri ministeriale! Sau poate vrei sa participi la o licitatie trucata? Sau poate vrei sa intri intr-o intelegere de tip cartel intre mari firme? Asta este posibil!
Viata spiritula este si ea la cote maxime. Judecand dupa numarul de enoriasi in vizita la moaste, piosenia ar fi maxima. Noroc ca unii enoriasi au vrut sa plece cu piosenia acasa furand cateva icoane de la Patriarhie!
Cel mai indicat ar fi totusi sa faci o firma de legume- fructe cu ceva asociati din Orientul Mijlociu si Apropiat! Nu ai avea bataie de cap cu facturi , TVA si impozite. Dar ar trebui sa inveti cuvinte ca suveica, firme fantoma,en-gros Militari si Voluntari  si vandut cu TIR-ul!
Cred totusi ca cel mai bine ar fi sa profiti de superoferta de intrare in politica. Cu doar 50.000 de euro poti ajunge parlamentar! Ceea ce in Romania este in capatul lantului trofic.
Asta ar fi o varianta de o revista a presei pe ultima saptamana!
Daca mai vrei sa te intorci, eu te astept pe Aeroport cu bratele deschise si cu ochii holbati de mirare!

Politica SRL

As incepe prin a spune ca in politica nu exista Mos Craciun! Si mai dureros, nici macar Dumnezeu! Cred ca asta ar fi principala calitate a unui om politic. Sa lase deoparte toate povestile siropoase, cand vine vorba despre el si sa fie un foarte bun actor in restul timpului. De fapt sa nu fie un actor grabit. Ci sa se confunde cu personajul pe care il interpreteaza si sa isi omoare personalitatea de dinainte de a deveni om politic.
Este o poveste cu transformările unui om politic.
Incerc sa o redau dupa cum imi aduc aminte :
"" Demult traia un tanar care dorea sa devina politician, dar era sarac lipit pamantului si nu avea nimic decat un suflet mare... MARE! Si cand a dorit sa se inscrie intr-un partid la sectia de tineret a trebuit sa plateasca cu ceva intrarea in partid. Dar sunt sarac lipit pamantului! s-a plans el. Nu-i nimic!  a spus seful lui. Trebuie doar sa-mi dai putin din sufletul tau. Tanarul a stat si s-a gandit si a fost de acord. Si-a zis in mintea lui : Am de unde!. Si a trecut ceva timp si s-a eliberat postul sefului de la tineret. Asa ca a vrut acel post. Acum nu mai era sarac lipit pamantului. Colegii lui l-au invatat cuvinte magice precum : spaga, mita, santaj, trafic de influenta, bani de la buget....... SUPER! Asa ca era pregatit. Dar plata a fost aceeasi : Putin din sufletul lui. Nici nu a mai ezitat deja. A fost de acord. Si tot asa: Sef la comuna, sef la municipiu, sef la judet si in final sef in Bucuresti. Cand a ajuns sus de tot si a vrut si mai sus nu a mai avut cum sa plateasca. NU MAI AVEA SUFLET!
Dar acum nu l-a mai intrebat nimeni de suflet! Era deja in liga baietilor mari si descurcareti gata sa preia conducerea la orice nivel in stat. Chiar si Presedinte. Poate si interimar! ""
Cam asa suna povestea auzita demult!
Si acum aud cu stupoare de lumea care descopera un secret cunoscut de pe vremea lui Cezar si a ultimului secol de Republica Romana! Voturile se cumpara, la fel si locurile in Parlament!
Asta in cazul in care nu esti Neagu Djuvara, sau Ion Iliescu sau chiar si Traian Basescu! In aceste situatii nu tu dai bani sa iei un mandat ci altii se gudura pe langa tine.
Asta este ca in viata de zi cu zi. Putini emaneaza forta si putere. Cine nu are CHARISMA si magnet la babe si asistati nu prea razbeste singur.
Asa ca 50.000 de euro pentru un loc pe lista nici macar nu este o propunere oneroasa.
Pentru ca acum in politica se merge pe un business-plan. Investesti la inceput o suma minimala (zic eu) de 50.000 euro si apoi in patru ani (minim) de mandat trebuie sa-ti inzecesti suma.
Asta este adevarul. Marea majoritate a alesilor neamului vin costelivi in Parlament si ies supraponderali (metaforic) din mandat.
Si noi ce ne imaginam???
Ca peste noapte armate de tineri incoruptibili si morali navalesc in politica. Saraci si cinstiti (HAHAHA) vin sa recladeasca Romania si isi dedica toata energia si priceperea doar pentru propasirea tarii si nimic in interes personal.
Hai ca imi vine sa rad!
Este o simbioza intre vanat si vanator sau intre simbiot si gazda imposibil de destramat.
Avem in Romania 20% din populatie care traieste si gandeste ca in UE! Ce facem cu cei 80! Din pacate acum nu se mai aplica principiul lui Pareto (80/20) . Pentru ca cei 80% chiar hotărăsc soarta Romaniei.
Si ei vor sa fie asistati. Si mintiti. Si condusi! Si chiar si furati! Asa ca micile lor gainarii sa para minore in comparatie cu furtul cel mare. Al alesilor!
Dupa ce a introdus Multi Level Marketing  in politica, acum Dan Diaconescu in direct introduce si scoaterea la mezat a sperantei si viitorului copiilor nostri. Dai un ban dar capeti imunitate si .......
Bravo Danutze! Zau ca nu este rau! Pentru 10% din iarna esti chiar o forta de luat in calcul!
Sigur se re-rastoarna carutza si in Parlament!
Am ajuns clar in epoca POLITICA SRL!
Sa votati bine!