O noua editie a emisiunii concurs " Vocea Romaniei" s-a incheiat. Cu o pata de culoare. Cine ar fi crezut? Sincer nu ma asteptam la asa o deschidere si o democratie din partea poporului roman. Il vedeam mult mai conservator si mai nationalist. Acum putem spune si noi mandri " Yes, we can!" O Obama a muzicii de terasa estivala a cucerit natiunea. Si se pare ca singurul criteriu a fost TALENTUL! Si fata l-a avut din plin. La fel ca si locul doi. Unde iarasi a fost o surpriza. Placuta. Sa mai zica cineva ca suntem sovini. Ne-am dat Vocea pe sangele altora.
Daca astea au fost chiar rezultatele votului (am o mica indoiala referitoare la politica PROTV din ultima perioada de a domina piata si de a cere cat mai multi bani de la cablisti si furnizori de semnal satelit, vezi cazul Dolce) atunci chiar ca Romania este tara tuturor posibilitatilor.
Doua lucruri m-au impresionat. Discursul lui Vizi din culise cand a vorbit ca cel mai bun ambasador al relatiilor romano-ungare. Si asta va ramane in conștiința colectiva mult timp, de ambele parti, ceea ce este un fapt pozitiv. Audienta maxima din jurul spectacolului. O dovada ca romanii mai pot fi uniti, in ciuda lehamitei generalizate. Le lipseste ceva de calitate si la care sa rezoneze din toata inima. Dar odata gasite aceste ingrediente sufletul romanesc poate vibra ca unul singur in toti romanii.
Mai cred ca acest gen de spectacole sunt folosite si ca studii de piata atat pentru marketing cat si pentru politica. Se testeaza gustul si dorintele romanului intr-un mod subtil si aproape imperceptibil.
Sa revenim la trandafirul de la Moldova. Julie Mayaya! Intrebarea este daca mayaya si alte premii?
Acum ceva timp in Germania vedem gasti de nemti autentici care vorbeau o germana in dialect dar pe care ii chemau Ismail, Aziz, Abdulah ..... Erau copiii turcilor veniti prin ani 1970-1980 sa munceasca in Germania la munca cea mai de jos. La fel am vazut si la Paris sute de francezi de origine maghrebiana sau africana care coloreaza la maxim peisajul. O statistica de ultima ora spune ca la Londra peste 50 % din populatie nu este de origine anglo-saxona. S.A.M.D.!
Si in fond ce poti face. Si ce poti zice. Nascut, crescut in Romania! Supt lapte de roman si crescut in aceleasi greutati ca toti ceilalti. Poate le-a fost mai greu la scoala sa auda remarcile copiilor. Dar au trecut si peste asta. Si au suflet de roman. Si eventual stiu sa faca o mamaliga pe cinste, sarmale si coliva de neuitat.
Sufletul de roman se masoara in functie de culoarea pielii?
Sufletul de roman se masoara in functie de cat ai suferit sau nu pe vremea lui Ceausescu?
Se pare ca multe prejudecati au fost lasate in urma odata cu votulpentru Vocea Romaniei. Si bine ca a fost asa.
Lumea se schimba si incet, incet Romania va deveni si ea o tara in care se va trai mai bine si va atrage si ea amarati de aiurea asa cum romanasii nostri alearga ca mustele la mierea altora.
Asa ca trebuie sa ne obisnuim ca vremea romanului "verde" a cam trecut. Si asa mie imi era greu sa definesc o tipologie unitara cu profilul romanului. Doar punand un oltean langa un maramuresean si langa un dobrogean se poate vedea dilema.
Creuzetul balcanic inca mai functioneaza, doar ca acum primeste mirodenii africane si asiatice.
Si ce iese este o compozitie interesanta. Gena trupului este clar mai puternica cea ne-autohtona. Cea a sufletului este clar autohtona.
Este ciudata o gradina cu trandafiri rosii care sa aiba in mijlocul ei un trandafir negru. Dar se pare ca mirosul trandafirului negru este aparte si placut. Si daca are aceeasi tepi si aceleasi petale catifelate este in fond tot un trandafir. De la Moldova !
sâmbătă, 29 decembrie 2012
vineri, 28 decembrie 2012
Poveste de Craciun!
Imi place tare mult istoria. Dar uneori nu o inteleg pe deplin. Si asta pentru ca am invatat ca Istoria este scrisa de invingatori. Si asa ramane posteritatii.
Tot citind despre Alexandria (Egipt) am o mare nedumerire. Si asta legata de niste moaste!
Voi da "share" acestei nedumeriri fara a trage vreo concluzie. Va las pe fiecare dintre voi sa gasiti finalul potrivit.
Alexandria. Egipt. Acolo unde Nilul intalneste Mediterana sau unde cultura si religia au gasit formula ideala pentru a progresa cel putin 500 de ani.
Sa incepem cu moartea lui Alexandru Macedon:
""Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej.
Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii susțin că ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani în urmă, originea divină a lui Alexandru.
Dar cel mai probabil este vorba de Alexandria egipteană, unde Ptolemeu Lagos susține ca ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”.
Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public.
Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutând să fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fost înfrântă și convoiul și-a continuat drumul spre apus, ajungând în cele din urma la ținta finală a călătoriei, Alexandria.""
Datele istorice confirma existenta corpului lui Alexandru Macedon in Alexandria pana in anul 400 AD.
Urmeaza un episod in jurul anului 400 AD cu Sfantul Sisoe fapt ce confirma existenta corpului, dar cu acces restrictionat:
""Se spune ca, intr-o zi, Cuviosul Sisoe s-a oprit langa mormantul lui Alexandru cel Mare. Privind spre trupul neinsufletit al celui care fusese pana nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori si imparati ai lumii, sfantul a inceput sa cugete la zadarnicia vietii omenesti, varsand lacrimi pentru neajunsurile vietii omenesti.
In aceasta icoana, sfantul este zugravit stand langa mormantul deschis al regelui si privind spre oasele goale ale acestuia. Inscriptia de pe marginea frescei ne spune urmatoarele: "Sisoe, marele ascet, inaintea mormantului lui Alexandru, rege al grecilor, care pana odinioara era invesmantat in slava. Uimit, sfantul se tanguie pentru desartaciunea lucrurilor lumesti si nestatornicia slavei pamantesti, zicand: "Infatisarea ta simpla, morminte, ma inspaimanta si imi face inima sa verse lacrimi, cugetand la datoria pe care noi, toti oamenii, o avem de platit. Cum as putea oare sa o infrunt?! O, moarte! Cine poate scapa de tine?!""
Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.""
Hypathia este implicatã şi ea în conflict, pentru cã apare mereu în compania magistraţilor, este o figurã cu autoritate şi bunã prietenã cu Orestes. Pentru a dovedi autoritatea Bisericii, mai ales dupã ce Ammonius, un cãlugãr, este torturat pânã la moarte pentru cã aruncase cu pietre în prefect, Chiril îşi îndreaptã atenţia spre Hypathia, pe care o numeşte, confrom lui Ioan de Nikiu, “vrãjitoare pãgânã”. Femeia-matematician cade pradã sectei violente a parabolanilor, care o prind, o bat pânã la ultima suflare, o taie în bucãţi şi o ard. Nu existã dovezi clare cã a fost ordinul lui Chiril (considerat sfânt de Bisericã), dar este oricum improbabil sã fi fost strãin de acţiunea gloatei de fanatici, care nu au fost niciodatã pedepsiţi.""
Tot citind despre Alexandria (Egipt) am o mare nedumerire. Si asta legata de niste moaste!
Voi da "share" acestei nedumeriri fara a trage vreo concluzie. Va las pe fiecare dintre voi sa gasiti finalul potrivit.
Alexandria. Egipt. Acolo unde Nilul intalneste Mediterana sau unde cultura si religia au gasit formula ideala pentru a progresa cel putin 500 de ani.
Sa incepem cu moartea lui Alexandru Macedon:
""Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej.
Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii susțin că ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani în urmă, originea divină a lui Alexandru.
Dar cel mai probabil este vorba de Alexandria egipteană, unde Ptolemeu Lagos susține ca ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”.
Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public.
Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutând să fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fost înfrântă și convoiul și-a continuat drumul spre apus, ajungând în cele din urma la ținta finală a călătoriei, Alexandria.""
Datele istorice confirma existenta corpului lui Alexandru Macedon in Alexandria pana in anul 400 AD.
Urmeaza un episod in jurul anului 400 AD cu Sfantul Sisoe fapt ce confirma existenta corpului, dar cu acces restrictionat:
""Se spune ca, intr-o zi, Cuviosul Sisoe s-a oprit langa mormantul lui Alexandru cel Mare. Privind spre trupul neinsufletit al celui care fusese pana nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori si imparati ai lumii, sfantul a inceput sa cugete la zadarnicia vietii omenesti, varsand lacrimi pentru neajunsurile vietii omenesti.
In aceasta icoana, sfantul este zugravit stand langa mormantul deschis al regelui si privind spre oasele goale ale acestuia. Inscriptia de pe marginea frescei ne spune urmatoarele: "Sisoe, marele ascet, inaintea mormantului lui Alexandru, rege al grecilor, care pana odinioara era invesmantat in slava. Uimit, sfantul se tanguie pentru desartaciunea lucrurilor lumesti si nestatornicia slavei pamantesti, zicand: "Infatisarea ta simpla, morminte, ma inspaimanta si imi face inima sa verse lacrimi, cugetand la datoria pe care noi, toti oamenii, o avem de platit. Cum as putea oare sa o infrunt?! O, moarte! Cine poate scapa de tine?!""
Tot in Alexandria mai a existat un mormant celebru: Sfantul Apostol Marcu.
""I-a venit vremea adormirii de sărbătoarea Învierii din anul 68 A.D. care în acel an coincidea cu o mare sărbătoare păgână sărbătorită printr-un mare banchet în cinstea zeului Syrabis. Astfel, o mare mulţime de păgâni a atacat biserica de la Bokalia şi au intrat înăuntru cu forţa. L-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă şi l-au târât pe străzi strigând: "Aduceţi balaurul în locul adunării vacilor." Au continuat să-l târască cu multă cruzime. Carnea lui era ruptă şi împrăştiată peste tot şi oraşul era plin de sângele lui. Apoi l-au închis peste noapte într-o închisoare întunecată.Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.""
Ajungem la evenimentele tumultoase din jurul anului 400 AD unde mai apare un personaj emblematic: Hypatia .
""Cea mai detaliatã relatare privind tragicul sfârşit al Hypathiei o gãsim la Socrates. Egiptul secolului al IV-lea era dominat de nelinişti şi transformãri puternice, care aveau sã-şi punã definitiv amprenta asupra lumii clasice. Creştinismul ia avânt, iar conflictele cu pãgânii devin tot mai dese, mai ales cã Alexandria rãmãsese ultimul centru intelectual neoplatonic, unde înfloreau ştiinţele şi cugetul liber, neîngrãdit de religie. Dar în 391 patrarhul Theophilus declarã pãgânismul ilegal, ceea ce conduce la o distrugere în masã a templelor, printre care Serapeumul şi Museionul, care adãposteau o vastã colecţie de opere care scãpaserã incendiului bibliotecii din Alexandria. În 412 Chiril devine patriarhul Alexandriei şi începe o campania durã împotriva evreilor, apropiaţi ai guvernatorului Orestes, care sunt alungaţi din oraş. Protestul acestuia la Constantinopol ii determinã pe creştini sã-l atace şi pe el, dar scapã doar cu rãni uşoare.Hypathia este implicatã şi ea în conflict, pentru cã apare mereu în compania magistraţilor, este o figurã cu autoritate şi bunã prietenã cu Orestes. Pentru a dovedi autoritatea Bisericii, mai ales dupã ce Ammonius, un cãlugãr, este torturat pânã la moarte pentru cã aruncase cu pietre în prefect, Chiril îşi îndreaptã atenţia spre Hypathia, pe care o numeşte, confrom lui Ioan de Nikiu, “vrãjitoare pãgânã”. Femeia-matematician cade pradã sectei violente a parabolanilor, care o prind, o bat pânã la ultima suflare, o taie în bucãţi şi o ard. Nu existã dovezi clare cã a fost ordinul lui Chiril (considerat sfânt de Bisericã), dar este oricum improbabil sã fi fost strãin de acţiunea gloatei de fanatici, care nu au fost niciodatã pedepsiţi.""
In aceasta perioada tulbure a crestinismului din Alexandria dispare definitiv corpul lui Alexandru Macedon. In fata furiei maselor distrugatoare se pare ca cea mai buna ascunzatoare ar fi fost chiar in Bokalia.
Atunci apar la iveala din ascunzisul secret din biserica din Bokalia moastele Sfantului Apostol Marcu.
Si asa a mai trecut inca aproape 400 de ani. Cu corpul lui Alexandru Macedon disparut miraculos si cu moastele Sfantului Apostol Marcu venerate la Alexandria.
Anul 863 AD. Venetienii fura moastele Sfantului Apostol Marcu. Si le duc cu mare fast la Venetia.
Dupa alte surse ""În 828 veneţienii şi-au mărit prestigiul aducând de la Alexandria moaştele Sfântului Marcu ce au fost depuse în noua biserică; scaunul Patriarhal a fost şi el mutat la Rialto. Din secolul nouă până în secolul al XII-lea Veneţia s-a transformat într-o cetate-stat. Poziţia sa geografică o făcea aproape invulnerabilă şi îi dădea un avantj enorm în ceea ce priveşte comerţul. Veneţienii au păstrat strânse legături cu Constantinopolul care le-a acurdat dreptul de a face comerţ liber în Imperiul Roman de Răsărit. Oraşul din lagună a devenit o superputere economică de pe urma negoţului cu mirodenii şi ţesături între lumea arabă şi cea bizantină. În timpul acestei perioade de bogăţie familiile cele mai înstărite ale republicii se întreceau în a construi cele mai impunătoare edificii şi opere de artă, aducând la Veneţia cei mai mari artişti ai vremii.""
Stau si eu si ma intreb : OARE CE AU FURAT VENETIENII?
Miorita!
Cine nu a citit cel putin o data in viata Miorita? Si sa nu fi fost cat de cat impresionat de frumusetea baladei. Si de complexitatea mesajului.
sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii."
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!"
De mult cochetez cu ideea de a-mi da si eu cu parerea despre cateva aspecte care mi-au devenit clare o data cu trecerea anilor.
Si trei ar fi ele la numar, exact ca si treimea care se repeta aproape obsedant in versurile poeziei.
Primul aspect ar fi vorba de "downshifting". Poate chiar am avea aici o definitie ancestrala a acestui comportament. Iata si o definitie (in engleza) a fenomenului : http://en.wikipedia.org/wiki/Downshifting
Al doilea aspect s-ar referi si la sumedenia de cuvinte de origine necunoscuta (eu as zice dace) din balada.
Al treilea aspect s-ar referi la magia care strabate balada de la un capat la altul. Si cand ma refer la magie nu este vorba de vrajitoare si nici de ceva negru si intunecat. Ci de ceva care vine din radacinile poporului roman (aici revin cu componenta dacica ).
Cam asa suna balada stilizata de Vasile Alecsandri:
"Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii! "
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii! "
1. Downshifting. Intr-o lume in care spiritul antreprenorial sa manifesta indeosebi prin pastorit si transhumanta, ciobanasul nu prea era un sensibil si un usor impresionabil. O turma de oi pe care uneori trebuia sa o duci din zona Dobrogei pana sa zicem in muntii Bucegi nu era o intreprindere usoara. Era nevoie de curaj, pricepere si multa vointa. Nu era usor sa treci Dunarea pe pod de gheata si nici sa parcurgi aproape 500 de km cu sute de oi. Caci arealul ancestral al ciobanului mioritic tinea pe toata intinderea Daciei lui Burebista. Si de aici o intreaga cunoastere a locurilor de pasunat, de trecut apele si de înnoptat Atacul lupilor si al ursilor era ceva obisnuit. Sa nu mai punem la socoteala si lotrii care si ei vin din negura timpului. Astazi am avea de a face cu un manager perfect care face fata oricarei stituatii si are rezultatele cele mai bune. Dovada ar fi si invidia colegilor de breasla. In lumea de azi ceea ce au planuit ceilalti doi ciobani se numeste " HOSTILE TAKEOVER". Si in fata evidentei (Miorita ar fi primul serviciu de (informatii) spionaj economic privat) ce face ciobanasul nostru.
Are o atitudine ZEN: "Este postura în care "trezitul" Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Se mai numeste „întoarcerea la condiția normală, originară, universală a corpului și a minții"".
Nu tu scandal, nu tu bodyguard, nu tu mass-media, nu tu nimic!
O atitudine ciudata pentru un om de afaceri de succes. Si de aici si comparatia mea cu fenomenul DOWNSHIFTING.
Imi permit sa citez din Aurora Liiceanu (nu-nu-nu, nici o legatura) :
"Downshifting-ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (carede fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani casa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii."
Aici intervin si spun ca de fapt Miorita este un exemplu "avant la lettre" de Downshifting.
Parerea mea!
2. Incercand sa gasesc etimologia cuvantului RABDARE (pe care il banuiesc a fi de origine dacica) am fost surprins de multitudinea de cuvinte din Miorita cu origine incerta pe care eu le simt a fi de origine dacica. De altfel cred ca si cuvantul Miorita are si el origine dacica.
Ia sa vedem ce cuvinte mi-au atras atentia:
amurg ; baci ; barsana ; brau ; brad ; cioban (aici este o intreaga discutie cu originea turca, dar si in literatura de specialitate turca este o intrega discutie cu originea cuvantului coban din iraniana sau mai bine zis ariana; asa ca eu cred ca este vorba de doua ramuri ale aceluiasi cuvant = cioban prin daca si coban prin turca din iraniana) ; codru ; copac ; doina ; dulau ; fluier ; ortoman ; stapan ; stana ; zestre ; strunga ; mireasa .
Parca vad firul naratiunii deja in limba strabunilor daci. Si in fond nici nu este imposibil sa fie asa. Sa fie oare Miorita mult mai veche decat s-a crezut? Sa strabata ea doua milenii de istorie si sa ne readuca la urechile noastre bucati din doinele dacilor? Eu asa inclin sa cred.
3. Magia. Magia din Miorita. Intodeauna m-a fascinat cum Miorita putea vorbi. Nu l-am banuit pe ciobanas ca ar fi luat-o razna. Mai ales dupa ce am vazut filmul "Harry Potter" mi-am dat seama ce scenariu zace in Miorita.
Decorul este magnific. Personajele clar conturate si intriga se tese din primele versuri. Atacul nu poate avea loc ziua in amiaza mare. Asa ca apusul de soare pare momentul perfect pentru lovitura. Acum apare si oita barsana denumita si nazdravana, adica magica. Cine stie de fapt cine este Miorita?
Apare si locul in care isi doreste ciobanul sa fie ingropat: "În strunga de oi; În dosul stânii" Pana aici inca nimic deosebit. Totul se schimba cu aparitia fluieraselor:
"Fluieraş de fag, Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!"
Sunt trei simboluri care fac legatura intre magie si natura. Fagul reprezinta viata si perenitatea. Jirul fagului reprezinta masa pentru multe vietuitoare ale padurii. Fagul in sine are multe proprietăți terapeutice. Osul reprezinta moartea si trecerea in neființă. Iar socul reprezinta partea spiritulala a existentei. Pe scurt : viata-moarte si existenta spirtuala.
Fagul este asociat cu dragostea (drag) ; Osul este asociat cu amintirea (duiosenia) iar Socul este asociat cu focul purificator spre o noua existenta.
O paranteza fac aici legata tot de Harry Potter. Bagheta cea mai puternica pentru un vrajitor era cea de Soc (elderwood wand).
Urmeaza un salt in timp la tragedia antica greaca si la corul bocitoarelor (lacrimi de sange). Culmea este ca nu este doar o figura de stil. Exista HAEMOLACRIA!
As mai fi multe de spus dar ma opresc aici.
marți, 25 decembrie 2012
Bradul de Craciun!
O imagine idilica. Familia reunita in jurul bradului de Craciun desfacand cadourile aduse de Mos Craciun! Un brad verde, natural adus din cine stie ce padure de aici sau de aiurea. Si in fond cine se gandeste de unde este bradul si ce inseamna el pentru natura.
Acum zece ani am plantat si eu peste 20 de brazi la Moroeni. Pentru cine ma citeste dej ceva vreme nu este nici un secret refugiul meu "special" de unde imi iau energie si simt vibratia naturii.
Si am urmarit in timp in toti acesti ani cum brazii mei au crescut. Ca un parinte. Si am vazut cat timp este necesar sa creasca si sa ajunga la 3 metri. 10 ani la scara unei vieti de om este destul de mult. La scara naturii este un fir de nisip pe o plaja. Dar personal am creat o legatura emotionala cu fiecare planta pe care am redat-o naturii.
Asa ca am resimtit un soc imens cand pe 22 decembrie ajungand la Moroeni (unde zapada era de 40 de cm) sa vad in locul unde trebuia sa fie un mandru bradut de 3 metri un CIOT!
Da. Cineva sarise gardul si im taiase bradul. Sa il vanda pentru un doritor de natura autentica.
Am simtit ca si cum cineva imi omorase un copil. Acum rabufneste din mine o amaraciune totala.
Daca tot ne dam de ceasul mortii de o groaza de lucruri care afecteaza natura, daca vrem numai ECO, daca ne pasa de natura, oare de ce taiam padurea?
Tot de zece ani am renuntat si eu la bradul de natural. Am cumparat unul artificial. Si asta nu pentru ca sunt prea zgarcit. Pur si simplu nu vedeam rostul taierii unui brad din padure si tinerea lui in casa aproape o luna si apoi aruncarea lui la gunoi.
De abia acum insa am simtit poate si eu ce simte padurea cu mii si mii de copilasi ai ei! UN POGROM!
In numele Credintei? In numele Traditiei?
NU!
In numele SOCIETATII DE CONSUM!!!
Nu avem nimic in comun cu Bradul de Craciun. Nici in traditia ortodoxa, nici in traditia ancestrala romaneasca.
Bradul l-am vazut pe la nunti. Bradul l-am vazut cand este gata un acoperis de casa noua. Dar nu an de an in casele oamenilor!!!!!
Am devenit dusman declarat al acestui obicei! Nu vreau sa mai fiu parte la crima cu buna stiinta impotriva naturii!
AJUNGE!
10 ani am urmarit cum a crescut un brad la la 20 de cm la 3 metri. Si intr-o noapte un fierastrau l-a lasat fara viata ca sa impodobeasca nu stiu ce casa. 10 ANI!
E prea mult si nu avem nici un drept sa facem asa ceva.
Poate eram orb si nu vedeam!
Poate eram surd si nu auzeam!
Dar bradul are si el o viata. Si este in armonie cu natura!
Taind un brad omoram o parte din natura si implicit ne omoram pe noi insine!
10 ANI!
E pacat de marea diferenta intre ceea ce spunem si ceea ce facem!
Acum zece ani am plantat si eu peste 20 de brazi la Moroeni. Pentru cine ma citeste dej ceva vreme nu este nici un secret refugiul meu "special" de unde imi iau energie si simt vibratia naturii.
Si am urmarit in timp in toti acesti ani cum brazii mei au crescut. Ca un parinte. Si am vazut cat timp este necesar sa creasca si sa ajunga la 3 metri. 10 ani la scara unei vieti de om este destul de mult. La scara naturii este un fir de nisip pe o plaja. Dar personal am creat o legatura emotionala cu fiecare planta pe care am redat-o naturii.
Asa ca am resimtit un soc imens cand pe 22 decembrie ajungand la Moroeni (unde zapada era de 40 de cm) sa vad in locul unde trebuia sa fie un mandru bradut de 3 metri un CIOT!
Da. Cineva sarise gardul si im taiase bradul. Sa il vanda pentru un doritor de natura autentica.
Am simtit ca si cum cineva imi omorase un copil. Acum rabufneste din mine o amaraciune totala.
Daca tot ne dam de ceasul mortii de o groaza de lucruri care afecteaza natura, daca vrem numai ECO, daca ne pasa de natura, oare de ce taiam padurea?
Tot de zece ani am renuntat si eu la bradul de natural. Am cumparat unul artificial. Si asta nu pentru ca sunt prea zgarcit. Pur si simplu nu vedeam rostul taierii unui brad din padure si tinerea lui in casa aproape o luna si apoi aruncarea lui la gunoi.
De abia acum insa am simtit poate si eu ce simte padurea cu mii si mii de copilasi ai ei! UN POGROM!
In numele Credintei? In numele Traditiei?
NU!
In numele SOCIETATII DE CONSUM!!!
Nu avem nimic in comun cu Bradul de Craciun. Nici in traditia ortodoxa, nici in traditia ancestrala romaneasca.
Bradul l-am vazut pe la nunti. Bradul l-am vazut cand este gata un acoperis de casa noua. Dar nu an de an in casele oamenilor!!!!!
Am devenit dusman declarat al acestui obicei! Nu vreau sa mai fiu parte la crima cu buna stiinta impotriva naturii!
AJUNGE!
10 ani am urmarit cum a crescut un brad la la 20 de cm la 3 metri. Si intr-o noapte un fierastrau l-a lasat fara viata ca sa impodobeasca nu stiu ce casa. 10 ANI!
E prea mult si nu avem nici un drept sa facem asa ceva.
Poate eram orb si nu vedeam!
Poate eram surd si nu auzeam!
Dar bradul are si el o viata. Si este in armonie cu natura!
Taind un brad omoram o parte din natura si implicit ne omoram pe noi insine!
10 ANI!
E pacat de marea diferenta intre ceea ce spunem si ceea ce facem!
luni, 24 decembrie 2012
De Craciun pur si simplu!
Anul acesta o sa fac greva in domeniul SMS si e-mail cu mesaje copiate si retransmise spre diversi si diverse. Asa a ajuns sa ne manifestam simpatia, obligatia sau "captatio benevolentia" spre cercul de cunoscuti de la serviciu sau de acasa.
Ma gandeam la ce sarbatorim de fapt. Sarbatorim Nasterea! Cea mai frumoasa Sarbatoare!
Gandind retrospectiv am ajuns sa "Sarbatorim" sau mai bine zis sa comemoram zile in care este vorba de moartea cuiva. Peste 80% din sarbatorile religioase sunt legate de ziua in care au murit Sfinti sau Mantuitorul. Chiar si pentru Fecioara Maria Sarbatoarea principala este Adormirea Maicii Domnului.
Asa am ajuns sa traim si sa ne structuram viata. Sa traim cu ideea ca oamenii sunt apreciati doar dupa moarte, ca doar posteritatea poate aduce aprecierea deplina. Cam trist!
Acum vorbim despre Sarbatorile de Sfarsit de An. Si nu vorbim asa mult de Anul Nou! O atitudine depresiva si oarecum lipsita de speranta!
Si eu cad in depresie cand vine vorba de ziua de nastere. In loc sa ma bucur ca adun un nou an in multitudinea de ani deja adunati. Si fac bilantul si devin trist. In loc sa ma bucur ca sunt in viata si ca Divinitatea imi da voie sa descopar in fiecare secunda Viata, Dragostea si Adevarul!
Asa ca astazi vreau sa vorbesc de Nastere, de Lumina, de Bucurie!
Nasterea inseamna Speranta! Nasterea inseamna Implinire! Nasterea inseamna Iubire! Nasterea inseamna Responsabilitate! Nasterea inseamna un inceput de drum!
Tuturor celor care ar fi trebuit sa le scriu un SMS, un email sau pur si simplu sa ii sun le cer iertare!
In schimb le ofer aceste randuri ca o ofranda adusa impreuna pentru ceea ce conteaza cel mai mult pe lumea asta: UN GAND BUN si multa Dragoste!
CRACIUN FERICIT! Impreuna cu cine va sta alaturi, impreuna cu cine sunteti in Gand alaturi si din pacate nu puteti fi si fizic alaturi.
Pentru a exista Paste si Inaltare ar trebui sa existe mai intai Craciunul!
Asa ca sa nu uitati ordinea fireasca cand va ganditi la Alfa si Omega!
Ma gandeam la ce sarbatorim de fapt. Sarbatorim Nasterea! Cea mai frumoasa Sarbatoare!
Gandind retrospectiv am ajuns sa "Sarbatorim" sau mai bine zis sa comemoram zile in care este vorba de moartea cuiva. Peste 80% din sarbatorile religioase sunt legate de ziua in care au murit Sfinti sau Mantuitorul. Chiar si pentru Fecioara Maria Sarbatoarea principala este Adormirea Maicii Domnului.
Asa am ajuns sa traim si sa ne structuram viata. Sa traim cu ideea ca oamenii sunt apreciati doar dupa moarte, ca doar posteritatea poate aduce aprecierea deplina. Cam trist!
Acum vorbim despre Sarbatorile de Sfarsit de An. Si nu vorbim asa mult de Anul Nou! O atitudine depresiva si oarecum lipsita de speranta!
Si eu cad in depresie cand vine vorba de ziua de nastere. In loc sa ma bucur ca adun un nou an in multitudinea de ani deja adunati. Si fac bilantul si devin trist. In loc sa ma bucur ca sunt in viata si ca Divinitatea imi da voie sa descopar in fiecare secunda Viata, Dragostea si Adevarul!
Asa ca astazi vreau sa vorbesc de Nastere, de Lumina, de Bucurie!
Nasterea inseamna Speranta! Nasterea inseamna Implinire! Nasterea inseamna Iubire! Nasterea inseamna Responsabilitate! Nasterea inseamna un inceput de drum!
Tuturor celor care ar fi trebuit sa le scriu un SMS, un email sau pur si simplu sa ii sun le cer iertare!
In schimb le ofer aceste randuri ca o ofranda adusa impreuna pentru ceea ce conteaza cel mai mult pe lumea asta: UN GAND BUN si multa Dragoste!
CRACIUN FERICIT! Impreuna cu cine va sta alaturi, impreuna cu cine sunteti in Gand alaturi si din pacate nu puteti fi si fizic alaturi.
Pentru a exista Paste si Inaltare ar trebui sa existe mai intai Craciunul!
Asa ca sa nu uitati ordinea fireasca cand va ganditi la Alfa si Omega!
vineri, 21 decembrie 2012
A Ponta Ca Lipsa a venit!
Ce frumos suna : APONTACALIPSA!
Incerc sa nu mai raspund chemarilor spasmodice din ce a mai ramas din zoonpolitikon ce eram. Care eram!
Nu pot decat sa remarc o haita de hiene gata sa se sfasie intre ele pentru gestionarea banului public.
Mega ministere din plina perioada troskiska.
Si cand mai vad un giurescu langa un bekali imi dau seama ca orice este posibil.
Dragi concetateni si nu numai!
Dupa inca patru ani irositi si tot asteptand la Schengen sa ne absoarba vom da vina pe greaua mostenire.
Si de abia atunci DDD va fi singura salvare. De noi insine.
Intr-adevar incepe o noua epoca. A FURACIUNII organizate de stat si legiferata de parlament.
TWO LEGS BAD, FOUR LEGS GOOD!
Astept cu nerabdare înființarea MINISTERULUI ADEVARULUI, eventual ABSOLUT si cu Secretariatul de stat pentru INTEGRARE IN ABSOLUT!
HA HA HA!
O tara vesela plina de oameni tristi!
Mai ramane doar sa asteptam profetiile Babei Vanga sa se indeplineasca.
Caci in Romania toata lumea maya!
Incerc sa nu mai raspund chemarilor spasmodice din ce a mai ramas din zoonpolitikon ce eram. Care eram!
Nu pot decat sa remarc o haita de hiene gata sa se sfasie intre ele pentru gestionarea banului public.
Mega ministere din plina perioada troskiska.
Si cand mai vad un giurescu langa un bekali imi dau seama ca orice este posibil.
Dragi concetateni si nu numai!
Dupa inca patru ani irositi si tot asteptand la Schengen sa ne absoarba vom da vina pe greaua mostenire.
Si de abia atunci DDD va fi singura salvare. De noi insine.
Intr-adevar incepe o noua epoca. A FURACIUNII organizate de stat si legiferata de parlament.
TWO LEGS BAD, FOUR LEGS GOOD!
Astept cu nerabdare înființarea MINISTERULUI ADEVARULUI, eventual ABSOLUT si cu Secretariatul de stat pentru INTEGRARE IN ABSOLUT!
HA HA HA!
O tara vesela plina de oameni tristi!
Mai ramane doar sa asteptam profetiile Babei Vanga sa se indeplineasca.
Caci in Romania toata lumea maya!
luni, 17 decembrie 2012
Campionatele nationale de kyokushin decembrie 2012
Cand te inveti cu bataia si cateva vanatai nu te mai sperie, incepi sa te obisnuiesti cu ideea.
Am reusit sa imi oripilez un prieten cu ce face baiatul meu in timpul liber.
Asa ca astazi mai postez cateva linkuri de la Campionatele Nationale pentru copii Kyokushin 16 decembrie 2012 de la sala de sport a liceului Mircea Eliade.
Iata linkurile:
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
Adunarea a fost pentru ora 9.00 cand era programat cantarul oficial.
Asa ca scoala-te de duminica de dimineata si ia orasul in piept pana pe Splai intre Politehnica si Semanatoarea.
Sala de sport era frumoasa si la ora 9.00 era doar o femeie de serviciu cu un mop in mana care spala cei peste 2000 mp ai salii de sport.
Lume multa. Din toata tara. De la Ploiesti, din Giurgiu, din Rosiori, din Costinesti si evident si din Bucuresti.
Copii veniti cu Mertzane, cu Gipane,, dar si cu Dacia si cu microbuze la gramada. Ningea domol si cei peste 1000 de parinti si copii astepatu infrigurati sa vina cineva sa ii cantareasca (eventual). Asa ca toti s-au refugiat in cantina cu autoservire de la parter. Unde ingrozit bucatarul isi anunta seful de invazie. Seful urla in telefon : Da-i afara!!!!!.... Dar... Sefu ....astia sunt karatisti!!!!
A venit si ora 11.00 si a inceput cantarirea. Copii cu greutati normale, marea majoritate. Altii nu reuseau sa fie in limite rezonabile. Asa ca au existat lupte intre copiii si cu 15 kg diferenta de greutate.La varsta lor o diferenta de 15 kg in plus se simte rau.
A inceput sectiunea de kata. Si aici fetele au dominat.
Dar cel mai mult fetele au dominat proba de kumite. Parca era sfarsitul lumii. Se bateau in draci. Si aveau o ura pe fata de eu eram infricosat. Cum este posibil ca o fetita de pana in 14 ani sa se arunce in lupta ca un kamikaze si sa dea cu toata ura ei?! Si ce se pocneau!
Baietii erau mult mai suavi si mult mai putin determinati (unii dintre ei). Asa ca nivelul tehnic a lasat de dorit. Forta bruta a fost cea care a contat.
Bataia a durat pana pe la ora 17.00.
Andrei a luat bataie in a treia lupta de la o veche cunoștință ( se mai batusera impreuna si la Ploiesti, unde si acolo luase bataie, terminand pe locul 3) care in final a castigat categoria . Bravo lui!
A mai luat si o palma la fund de la cumnata profesorului de la Ploiesti, Bozianu. Va multumesc doamna Otilia pentru educatia pe care ati simtit nevoie sa o aratati lui Andrei.
Am reusit sa imi oripilez un prieten cu ce face baiatul meu in timpul liber.
Asa ca astazi mai postez cateva linkuri de la Campionatele Nationale pentru copii Kyokushin 16 decembrie 2012 de la sala de sport a liceului Mircea Eliade.
Iata linkurile:
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?
Adunarea a fost pentru ora 9.00 cand era programat cantarul oficial.
Asa ca scoala-te de duminica de dimineata si ia orasul in piept pana pe Splai intre Politehnica si Semanatoarea.
Sala de sport era frumoasa si la ora 9.00 era doar o femeie de serviciu cu un mop in mana care spala cei peste 2000 mp ai salii de sport.
Lume multa. Din toata tara. De la Ploiesti, din Giurgiu, din Rosiori, din Costinesti si evident si din Bucuresti.
Copii veniti cu Mertzane, cu Gipane,, dar si cu Dacia si cu microbuze la gramada. Ningea domol si cei peste 1000 de parinti si copii astepatu infrigurati sa vina cineva sa ii cantareasca (eventual). Asa ca toti s-au refugiat in cantina cu autoservire de la parter. Unde ingrozit bucatarul isi anunta seful de invazie. Seful urla in telefon : Da-i afara!!!!!.... Dar... Sefu ....astia sunt karatisti!!!!
A venit si ora 11.00 si a inceput cantarirea. Copii cu greutati normale, marea majoritate. Altii nu reuseau sa fie in limite rezonabile. Asa ca au existat lupte intre copiii si cu 15 kg diferenta de greutate.La varsta lor o diferenta de 15 kg in plus se simte rau.
A inceput sectiunea de kata. Si aici fetele au dominat.
Dar cel mai mult fetele au dominat proba de kumite. Parca era sfarsitul lumii. Se bateau in draci. Si aveau o ura pe fata de eu eram infricosat. Cum este posibil ca o fetita de pana in 14 ani sa se arunce in lupta ca un kamikaze si sa dea cu toata ura ei?! Si ce se pocneau!
Baietii erau mult mai suavi si mult mai putin determinati (unii dintre ei). Asa ca nivelul tehnic a lasat de dorit. Forta bruta a fost cea care a contat.
Bataia a durat pana pe la ora 17.00.
Andrei a luat bataie in a treia lupta de la o veche cunoștință ( se mai batusera impreuna si la Ploiesti, unde si acolo luase bataie, terminand pe locul 3) care in final a castigat categoria . Bravo lui!
A mai luat si o palma la fund de la cumnata profesorului de la Ploiesti, Bozianu. Va multumesc doamna Otilia pentru educatia pe care ati simtit nevoie sa o aratati lui Andrei.
sâmbătă, 15 decembrie 2012
Cum o sa-mi petrec nesfarsitul lumii?
Daca nu a fost sa fie anul 1000 sau nici macar anul 2000 frumoasa planeta albastra se pregateste domol de inca un hop psihologic. 21 decembrie 2012. Eventual la ora 21 si 21 de minute. Ceea ce ma intreb ar fi dupa ce fus orar? Macar sa nu pierd reducerile de la hipermarket si sa nu ma prinda extinctia cu cosul gol.
As avea doar o mare satisfactie: Nu as mai auzii reclama : "De 12 ani cu si despre oameni" sau in cazul meu "De 5 ani cu si despre comision de risc si curs valutar "!
Lasand gluma la o parte ma fascineaza ideea de extinctie sau Apocalipsa! Este clar ca in mentalul colectiv o asemenea idee este clar inradacinata. Si in fond ar fi normal sa fie asa. Orice inceput are si un sfarsit (oare?). Si prea ne credem acum singurii si unicii stapanitori ai planetei intr-o istorie de cel putin zeci de milioane de ani ( iau doar in calcul ultimii 60 de milioane de ani de cand dinozaurii au disparut in masa!).
Cred intr-o parcurgere a timpului in cicluri. Si mai cred ca Pamantul a avut parte de momente in care specii intregi au ajuns aproape de zero sau au disparut complet. Daca eu traiesc intr-o zona cu patru anotimpuri, simt cel mai bine ritmul vietii si sfarsitul urmat de un nou inceput, inceput, inevitabil urmat de un sfarsit. De fapt viziunea cu inceput si sfarsit este de fapt simplista, asistam si incercam sa vedem viata prin intelegerea noastra destul de limitata.Viata unui om si ciclurile naturale nu au de fapt nici un inceput si nici un sfarsit clar si bine delimitat. La fel de bine am incerca sa delimitam o picatura de apa. Sa o izolam in apa oceanului, sa o izolam in vaporii din nori sau in fulgul de zapada?
Cert este faptul ca o anumita anxietate exista legata de un sfarsit brusc si violent. Si poate ca este bine ca asa ceva exista! Si poate se si doreste o asemenea stare.
Omul doreste certitudini. Si un oarecare control. Dar in decursul unei existente umane controlul si certitudinile par a fi tot mai rare. Asa ca asta lasa loc la dubii si nesiguranta. Si la interpretari si necunoasterea si neintelegerea naturii. Si eventual si a Divinitatii. Dar asta este o poveste destul de lunga.
Primul mare moment de panica si aici ma refer la Europa, a fost apropierea anului 1000. As mai face o mica precizare. Doar lumea conectata la societatea de consum actuala are asemenea temeri. Sfarsitul lumii nu este o tema globala. Sau mai exact a ajuns sa fie globala si asta datorita lumii in care traim si a valorilor pe care ne cladim existenta.
Revin la Europa anului 1000. Sau mai exact la Europa croita de Carol cel Mare si putin din lumea Bizantului. Cam atat din planeta avea temeri de extinctie.
Si pentru asta a aparut si un termen de specialitate "PAROUSIA"! Sau mergand mai adanc pe urma termenului regasim "MARANA THA"! Sau un termen mai cunoscut din greaca dar si el putin inteles : "EPIFANIA"!
O sumedenie de termeni si o sumedenie de temeri!
Daca constiinta umana ar fi dezlegata de multele pacate pe care le savarseste zilnic atunci toate acestea interpretari si temeri ar fi inutile. Traind in pacat si savarsind pacatul (aproape zilnic) intr-un fel este normal sa te astepti sa vina si nota de plata.
In concluzie fiecare isi traieste viata si isi cauta rostul conform propriei constiinte. Si isi stabileste si reperele importante.
Eu personal pentru ziua de 21 decembrie as avea urmatorul program.
O sa incerc sa petrec cat mai mult timp impreuna cu familia mea, sa ma bucur cu baiatul meu de vacanta care incepe din acea zi (si pentru mine si pentru el), sa imi clarific si sa nu imi las restante la serviciu si sa ma pregatesc pentru Craciun. Sa imi aduc aminte de anul 1989 si sa pastrez un momnet de reculegere pentru cei morti in acea perioada. Sa imi sun mama sau chiar sa o vizitez. Sa am timp sa scriu pe blog. Si sa nu uit sa IUBESC!
As avea doar o mare satisfactie: Nu as mai auzii reclama : "De 12 ani cu si despre oameni" sau in cazul meu "De 5 ani cu si despre comision de risc si curs valutar "!
Lasand gluma la o parte ma fascineaza ideea de extinctie sau Apocalipsa! Este clar ca in mentalul colectiv o asemenea idee este clar inradacinata. Si in fond ar fi normal sa fie asa. Orice inceput are si un sfarsit (oare?). Si prea ne credem acum singurii si unicii stapanitori ai planetei intr-o istorie de cel putin zeci de milioane de ani ( iau doar in calcul ultimii 60 de milioane de ani de cand dinozaurii au disparut in masa!).
Cred intr-o parcurgere a timpului in cicluri. Si mai cred ca Pamantul a avut parte de momente in care specii intregi au ajuns aproape de zero sau au disparut complet. Daca eu traiesc intr-o zona cu patru anotimpuri, simt cel mai bine ritmul vietii si sfarsitul urmat de un nou inceput, inceput, inevitabil urmat de un sfarsit. De fapt viziunea cu inceput si sfarsit este de fapt simplista, asistam si incercam sa vedem viata prin intelegerea noastra destul de limitata.Viata unui om si ciclurile naturale nu au de fapt nici un inceput si nici un sfarsit clar si bine delimitat. La fel de bine am incerca sa delimitam o picatura de apa. Sa o izolam in apa oceanului, sa o izolam in vaporii din nori sau in fulgul de zapada?
Cert este faptul ca o anumita anxietate exista legata de un sfarsit brusc si violent. Si poate ca este bine ca asa ceva exista! Si poate se si doreste o asemenea stare.
Omul doreste certitudini. Si un oarecare control. Dar in decursul unei existente umane controlul si certitudinile par a fi tot mai rare. Asa ca asta lasa loc la dubii si nesiguranta. Si la interpretari si necunoasterea si neintelegerea naturii. Si eventual si a Divinitatii. Dar asta este o poveste destul de lunga.
Primul mare moment de panica si aici ma refer la Europa, a fost apropierea anului 1000. As mai face o mica precizare. Doar lumea conectata la societatea de consum actuala are asemenea temeri. Sfarsitul lumii nu este o tema globala. Sau mai exact a ajuns sa fie globala si asta datorita lumii in care traim si a valorilor pe care ne cladim existenta.
Revin la Europa anului 1000. Sau mai exact la Europa croita de Carol cel Mare si putin din lumea Bizantului. Cam atat din planeta avea temeri de extinctie.
Si pentru asta a aparut si un termen de specialitate "PAROUSIA"! Sau mergand mai adanc pe urma termenului regasim "MARANA THA"! Sau un termen mai cunoscut din greaca dar si el putin inteles : "EPIFANIA"!
O sumedenie de termeni si o sumedenie de temeri!
Daca constiinta umana ar fi dezlegata de multele pacate pe care le savarseste zilnic atunci toate acestea interpretari si temeri ar fi inutile. Traind in pacat si savarsind pacatul (aproape zilnic) intr-un fel este normal sa te astepti sa vina si nota de plata.
In concluzie fiecare isi traieste viata si isi cauta rostul conform propriei constiinte. Si isi stabileste si reperele importante.
Eu personal pentru ziua de 21 decembrie as avea urmatorul program.
O sa incerc sa petrec cat mai mult timp impreuna cu familia mea, sa ma bucur cu baiatul meu de vacanta care incepe din acea zi (si pentru mine si pentru el), sa imi clarific si sa nu imi las restante la serviciu si sa ma pregatesc pentru Craciun. Sa imi aduc aminte de anul 1989 si sa pastrez un momnet de reculegere pentru cei morti in acea perioada. Sa imi sun mama sau chiar sa o vizitez. Sa am timp sa scriu pe blog. Si sa nu uit sa IUBESC!
duminică, 9 decembrie 2012
Basescu Manole si Ana-electoratul !
Este o melodie a cantaretului cunoscut ca si Prince care spune : " You don't have to be beautiful to turn me on "!
Asa incepe si povestea de dragoste intre poporul roman (Ana-electoratul) si Basescu Manole. Mare mester mare. A vrajit o natiune cu un ardei iute si cu o padure de tepe. In atatia ani ardeiul l-au mancat toti romanii si tepele le-au dat oamenii in portocaliu.
Astazi 09.12.2012 se va transa definitiv finalul povestii de dragoste transformata in poveste de ura.
Paradoxal astazi nu se voteaza pentru o doctrina, pentru oameni competenti. Se voteaza intre "AI LUI" si "AIA IMPOTRIVA LUI"!
Nimic mai simplu!
Si ca in balada Mesterului Manole si aici intervine supranaturalul. Sau ca in bazmele populare unde Fat Frumos incercand sa scape de zmeu arunca pe rand diverse obiecte : peria de par, gresia etc. Prima data a aruncat peria de par transformata in padure prin anuntul UE si al FMI. Vazand ca zmeul tot se apropie a aruncat-o pe insasi Hilary in lupta cu discursul ei privind departarea de Europa si intrarea in Asia. Si ca sa vezi tot nimic!
Asa ca vrand sa opreasca electoratul sa ajunga la vot a aruncat o ploaie sa curga siroaie (la Bucuresti) si un omat de un cot in restul tarii.
Acum se va vedea ce este mai puternic: Dragostea pentru a vota cu ai lui si a-l scapa de suspendarea definitiva pana de Revelion sau Ura de a-l pune cu botul pe labe pe cel pe care l-au iubit o vreme!
Daca Ana Manole a razbit urgia si a adus mancarea iubitului astazi sunt tare curios cine va razbi pe cine!
Asa o vreme da peste cap toate calculele.
Si decanteaza clar optiunile. Sentimentele cele mai puternice vor invinge.
Sa fie URA? Sau a mai ramas ceva dragoste ?
La ora 21.00 vom afla!
Miza este tot 50%!
Acum pare totul imposibil si totul posibil!
Ne asteapta o iarna fierbinte!
PS.
DDD te-am urmarit! Esti chiar bun. Si la varsta ta ai ceva timp sa pui saua pe tara asta. Reteta vad ca ai invatat-o si nu iti este frica sa te afunzi in multime. Asa ca 15 % este un scor mai mult decat onorabil.
Viitor de aur tara noastra are! OARE?
Asa incepe si povestea de dragoste intre poporul roman (Ana-electoratul) si Basescu Manole. Mare mester mare. A vrajit o natiune cu un ardei iute si cu o padure de tepe. In atatia ani ardeiul l-au mancat toti romanii si tepele le-au dat oamenii in portocaliu.
Astazi 09.12.2012 se va transa definitiv finalul povestii de dragoste transformata in poveste de ura.
Paradoxal astazi nu se voteaza pentru o doctrina, pentru oameni competenti. Se voteaza intre "AI LUI" si "AIA IMPOTRIVA LUI"!
Nimic mai simplu!
Si ca in balada Mesterului Manole si aici intervine supranaturalul. Sau ca in bazmele populare unde Fat Frumos incercand sa scape de zmeu arunca pe rand diverse obiecte : peria de par, gresia etc. Prima data a aruncat peria de par transformata in padure prin anuntul UE si al FMI. Vazand ca zmeul tot se apropie a aruncat-o pe insasi Hilary in lupta cu discursul ei privind departarea de Europa si intrarea in Asia. Si ca sa vezi tot nimic!
Asa ca vrand sa opreasca electoratul sa ajunga la vot a aruncat o ploaie sa curga siroaie (la Bucuresti) si un omat de un cot in restul tarii.
Acum se va vedea ce este mai puternic: Dragostea pentru a vota cu ai lui si a-l scapa de suspendarea definitiva pana de Revelion sau Ura de a-l pune cu botul pe labe pe cel pe care l-au iubit o vreme!
Daca Ana Manole a razbit urgia si a adus mancarea iubitului astazi sunt tare curios cine va razbi pe cine!
Asa o vreme da peste cap toate calculele.
Si decanteaza clar optiunile. Sentimentele cele mai puternice vor invinge.
Sa fie URA? Sau a mai ramas ceva dragoste ?
La ora 21.00 vom afla!
Miza este tot 50%!
Acum pare totul imposibil si totul posibil!
Ne asteapta o iarna fierbinte!
PS.
DDD te-am urmarit! Esti chiar bun. Si la varsta ta ai ceva timp sa pui saua pe tara asta. Reteta vad ca ai invatat-o si nu iti este frica sa te afunzi in multime. Asa ca 15 % este un scor mai mult decat onorabil.
Viitor de aur tara noastra are! OARE?
vineri, 7 decembrie 2012
Cei trei magi !
In curand colindele vor rasuna prin casele oamenilor. A inceput luna sarbatorilor de iarna.
Anul trecut am scris despre latura mercantila a problemei.
Acum vreau sa scriu si despre simbolurile si semnificatia din spatele colindelor.
MAGUL!
Cine nu a auzit de cei trei Magi:
Balthazar = cel infatisat ca un african , cel mai tanar dintre toti (oare Africa cum este in raport cu lumea moderna?);
Caspar = asiaticul, de etate mijlocie ;
si
Melchior = europeanul si cel mai varstnic dintre magi.
Au venit de departe urmand traiectoria unei stele!
Multa lume se asteapta sa regaseasca un fenomen astrologic.
Putin gresit!
Un asemenea fenomen au urmarit doar dinozaurii acum 65 de milioane de ani!
...............
Ceea ce ma frapeaza pe mine este cum erau perceputi magii in cultura chineza veche.
Sau WU, cum erau ei numiti.
Iata ce pictograma aveau asociata in China:
Interesant ! NU?
Pentru mai bine de un milenu, magii au reprezentat cunoasterea absoluta.
Cuvantul lor era litera de lege. Sau DIVINITATEA VORBEA PRIN EI!
Acum in anul 2012 magii sunt mai mult asociati cu iluzionistii si cu trucurile cu carti de joc!
Prin "Adoratia Magilor" se recunoaste universalitatea mesajului crestin.
Magii sunt inca printre noi. Si ei urmaresc inca lumina "STELEI" .
Fiecare din noi poate urmari aceeasi STEA. Sau mai exact lumina cunoasterii, a dragostei si a adevarului.
Adica : CALEA, ADEVARUL SI VIATA!
Anul trecut am scris despre latura mercantila a problemei.
Acum vreau sa scriu si despre simbolurile si semnificatia din spatele colindelor.
MAGUL!
Cine nu a auzit de cei trei Magi:
Balthazar = cel infatisat ca un african , cel mai tanar dintre toti (oare Africa cum este in raport cu lumea moderna?);
Caspar = asiaticul, de etate mijlocie ;
si
Melchior = europeanul si cel mai varstnic dintre magi.
Au venit de departe urmand traiectoria unei stele!
Multa lume se asteapta sa regaseasca un fenomen astrologic.
Putin gresit!
Un asemenea fenomen au urmarit doar dinozaurii acum 65 de milioane de ani!
...............
Ceea ce ma frapeaza pe mine este cum erau perceputi magii in cultura chineza veche.
Sau WU, cum erau ei numiti.
Iata ce pictograma aveau asociata in China:
Pentru mai bine de un milenu, magii au reprezentat cunoasterea absoluta.
Cuvantul lor era litera de lege. Sau DIVINITATEA VORBEA PRIN EI!
Acum in anul 2012 magii sunt mai mult asociati cu iluzionistii si cu trucurile cu carti de joc!
Prin "Adoratia Magilor" se recunoaste universalitatea mesajului crestin.
Magii sunt inca printre noi. Si ei urmaresc inca lumina "STELEI" .
Fiecare din noi poate urmari aceeasi STEA. Sau mai exact lumina cunoasterii, a dragostei si a adevarului.
Adica : CALEA, ADEVARUL SI VIATA!
JFK , Lumini si umbre!
22 noiembrie Dallas ! Despre morti numai de bine!
Tot uitandu-ma la diverse canale TV cu documentare sunt ingrozit de cata vreme democratia este moarta. Se pare ca in curand si la noi va disparea si bruma de democratie existenta.
Am inteles cat de mult conteaza imaginea. Si sa fii un bun orator. Care sa electrizeze masele. Si sa il voteze. Si care sa lanseze cateva sloganuri "nemuritoare". Gen : "sunt un berlinez" sau " nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci voi pentru ea"!
In fond am avut de a face cu un om bolnav foarte grav. Care era tinut in priza cu foarte multe medicamente si nu numai. Problemele de la coloana ii faceau viata un calvar care nu puteau fi calmate decat cu substante legale si mai putin legale.
Mai avea si un apetit sexual de neoprit (gen Carol al II lea). Asa ca nu rata nici o ocazie. Si in afara de faimoasa Norma Jean prin patul sau prin slitzul lui au trecut multe doamne, de obicei maritate. Si au trecut si cateva KGB-iste.
A fost bun prieten de pahar cu Francis Albert Sinatra. Si cu el, cu multe familii mafiote. Care l-au ajutat sa devina presedinte, cumparandu-i voturi pe bani buni sau prin teroare.
Mari sperante s-au cladit sprijinindu-l impotriva lui Nixon. Si care au fost "rasplatite" prin numirea fratelui in functia de Procuror General. A fost un fel de rasplata pe invers. Fratele a fost sprijinit si de blandul din dormitor Hoover. Presa a simtit din plin cum este sa scrii cu pumnul in gura. Sau sa iti umble cineva la dosare, fie ca este Procuror General sau sef al FBI. Asa ca Nixon a avut antecedente masive cu Watergate!
Asa ca daca cineva mai spera sa afle adevarul la atatia ani dupa, vrea de fapt sa rescrie istoria!
Si istoria trebuie (oare!?) sa ramana asa cum a fost scrisa mai ales pentru electorii americani.
Din pacate LUCRURILE NU SUNT CEEA CE PAR A FI!
Mai ales in politica.
Poate ca a fost o moarte necesara! Poate ca asta era singura solutie!
La noi a fost o revolutie!
OARE?!
Tot uitandu-ma la diverse canale TV cu documentare sunt ingrozit de cata vreme democratia este moarta. Se pare ca in curand si la noi va disparea si bruma de democratie existenta.
Am inteles cat de mult conteaza imaginea. Si sa fii un bun orator. Care sa electrizeze masele. Si sa il voteze. Si care sa lanseze cateva sloganuri "nemuritoare". Gen : "sunt un berlinez" sau " nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci voi pentru ea"!
In fond am avut de a face cu un om bolnav foarte grav. Care era tinut in priza cu foarte multe medicamente si nu numai. Problemele de la coloana ii faceau viata un calvar care nu puteau fi calmate decat cu substante legale si mai putin legale.
Mai avea si un apetit sexual de neoprit (gen Carol al II lea). Asa ca nu rata nici o ocazie. Si in afara de faimoasa Norma Jean prin patul sau prin slitzul lui au trecut multe doamne, de obicei maritate. Si au trecut si cateva KGB-iste.
A fost bun prieten de pahar cu Francis Albert Sinatra. Si cu el, cu multe familii mafiote. Care l-au ajutat sa devina presedinte, cumparandu-i voturi pe bani buni sau prin teroare.
Mari sperante s-au cladit sprijinindu-l impotriva lui Nixon. Si care au fost "rasplatite" prin numirea fratelui in functia de Procuror General. A fost un fel de rasplata pe invers. Fratele a fost sprijinit si de blandul din dormitor Hoover. Presa a simtit din plin cum este sa scrii cu pumnul in gura. Sau sa iti umble cineva la dosare, fie ca este Procuror General sau sef al FBI. Asa ca Nixon a avut antecedente masive cu Watergate!
Asa ca daca cineva mai spera sa afle adevarul la atatia ani dupa, vrea de fapt sa rescrie istoria!
Si istoria trebuie (oare!?) sa ramana asa cum a fost scrisa mai ales pentru electorii americani.
Din pacate LUCRURILE NU SUNT CEEA CE PAR A FI!
Mai ales in politica.
Poate ca a fost o moarte necesara! Poate ca asta era singura solutie!
La noi a fost o revolutie!
OARE?!
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Masuri Draconice
Astazi traim o perioada de austeritate (pentru unii) care, sa zicem, ar fi caracterizata de masuri draconice.
Si asta nu are nici o legatura cu necuratul ci cu un personaj care a trait acum mai bine de 2600 de ani. Si desi a trecut atata timp, inca personalitatea lui ne bantuieste. Mai bine zis masurile luate de el.
Suntem in Atena anilor 620 i. H. Ca si acum, pe atunci legile nu prea aveau o prea mare importanta. Si mai erau si transmise oral asa incat erau foarte usor de interpretat. Cine avea bani si putere era deasupra legilor. Ca si acum, nici atunci lucrurile nu mergeau bine. Unii aveau bani si altii nu. Asa ca cei din urma se imprumutau la cei bogati. Si in cele din urma nu puteau sa mai returneze imprumutul. Haos total.
Asa ca se simtea nevoia unei ordini si a unei discipline. Asa a aparut un tanar eupatrid din Attica pe nume Drakon. Care a devenit primul legiuitor al Atenei. Si a transpus toate legile in scris. Pe niste tablite de lemn. Acest gest de "maxima transparenta" de fapt ascundea niste texte codificate care aveau mai ales partea de pedeapsa accesibila doar lui Drakon.
Pentru cei care se imprumutau si nu puteau returna imprumutul sclavia era de obicei pedeapsa. Asta in cazul in care tu ca si creditor nu erai mai bogat decat debitorul tau. Atunci ramaneai fara avere!
Tot Drakon a facut primul distinctia intre omor si crima. Si de aici generatii de avocati au avut o paine de mancat!
Duritatea masurilor lui se regaseau totusi in sanctiunea cu moartea. Care era omniprezenta. Aici a ramas o vorba de la el : " Pentru micile infractiuni moartea este o pedeapsa normala, din pacate nu am alta mai dura pentru infractiuni mai grave!!!!".
Munca lui a dat roade si Atena a reusit sa se redreseze. Si moral si economic.
Asta pana la urmatoarea generatie de legiuitori. Adica pana la Solon. Care a mai revizuit pe ici pe colo, prin partile importante munca lui Drakon.
Lectia care ne vine din istorie ar fi urmatoarea:
Daca nu ne bazam pe legi si pe moralitate si corectitudine suntem sortiti decaderii si in final sclaviei! Asa cum a luat ea forma in secolul XXI.
Si asta nu are nici o legatura cu necuratul ci cu un personaj care a trait acum mai bine de 2600 de ani. Si desi a trecut atata timp, inca personalitatea lui ne bantuieste. Mai bine zis masurile luate de el.
Suntem in Atena anilor 620 i. H. Ca si acum, pe atunci legile nu prea aveau o prea mare importanta. Si mai erau si transmise oral asa incat erau foarte usor de interpretat. Cine avea bani si putere era deasupra legilor. Ca si acum, nici atunci lucrurile nu mergeau bine. Unii aveau bani si altii nu. Asa ca cei din urma se imprumutau la cei bogati. Si in cele din urma nu puteau sa mai returneze imprumutul. Haos total.
Asa ca se simtea nevoia unei ordini si a unei discipline. Asa a aparut un tanar eupatrid din Attica pe nume Drakon. Care a devenit primul legiuitor al Atenei. Si a transpus toate legile in scris. Pe niste tablite de lemn. Acest gest de "maxima transparenta" de fapt ascundea niste texte codificate care aveau mai ales partea de pedeapsa accesibila doar lui Drakon.
Pentru cei care se imprumutau si nu puteau returna imprumutul sclavia era de obicei pedeapsa. Asta in cazul in care tu ca si creditor nu erai mai bogat decat debitorul tau. Atunci ramaneai fara avere!
Tot Drakon a facut primul distinctia intre omor si crima. Si de aici generatii de avocati au avut o paine de mancat!
Duritatea masurilor lui se regaseau totusi in sanctiunea cu moartea. Care era omniprezenta. Aici a ramas o vorba de la el : " Pentru micile infractiuni moartea este o pedeapsa normala, din pacate nu am alta mai dura pentru infractiuni mai grave!!!!".
Munca lui a dat roade si Atena a reusit sa se redreseze. Si moral si economic.
Asta pana la urmatoarea generatie de legiuitori. Adica pana la Solon. Care a mai revizuit pe ici pe colo, prin partile importante munca lui Drakon.
Lectia care ne vine din istorie ar fi urmatoarea:
Daca nu ne bazam pe legi si pe moralitate si corectitudine suntem sortiti decaderii si in final sclaviei! Asa cum a luat ea forma in secolul XXI.
luni, 19 noiembrie 2012
Cantarirea geniului!
Ma tot intrebam cum poti determina singur genialitatea cuiva? Mai ales daca respectivul a murit de ceva vreme!
In seara de duminica 18.11.2012 am avut o revelatie!
Si asta la un spectacol de teatru : " O scrisoare pierduta"!
Nenea Iancule esti genial! Si spun asta adanc ancorat in sinergia faptelor.
Ma gandeam ca daca as fi mers cu un strain la teatru si incercam sa ii explic in ce epoca are loc actiunea, practic mi-ar fi fost imposibil sa datez exact momentul desfasurarii actiunii. Putea fi azi, putea fi maine, precum la fel de bine putea fi acum 100 de ani.
Trebuie sa recunosc ca am fost placut impresionat de o multime de lucruri:
- cumpararea biletelor de teatru de pe Internet de la www.comedie.ro
- atmosfera din sala ( am avut parca senzatia ca eram inainte de 1989, cand piesele de teatru devenisera subversive si usor interpretabile)
- jocul magistral al lui Marcel Iures (pe care il vazusem mai mult in productii hollywood-iene decat la teatru)
- jocul bun al lui Vizante ( dar si al celorlalti)
- rolul magistral al cetateanului turmentat . Pardon, al cetatenei turmentate!!
Regret putin alunecarea in obscenitati ( aici a excelat Marcel Iures), dar se pare ca asta cere piata!
Un spectacol care merita sa fie vazut!
Nene Iancule ! Ne-ai vazut esenta si ai tulit-o la Berlin!
EU CU CINE VOTEZ???!!!
In seara de duminica 18.11.2012 am avut o revelatie!
Si asta la un spectacol de teatru : " O scrisoare pierduta"!
Nenea Iancule esti genial! Si spun asta adanc ancorat in sinergia faptelor.
Ma gandeam ca daca as fi mers cu un strain la teatru si incercam sa ii explic in ce epoca are loc actiunea, practic mi-ar fi fost imposibil sa datez exact momentul desfasurarii actiunii. Putea fi azi, putea fi maine, precum la fel de bine putea fi acum 100 de ani.
Trebuie sa recunosc ca am fost placut impresionat de o multime de lucruri:
- cumpararea biletelor de teatru de pe Internet de la www.comedie.ro
- atmosfera din sala ( am avut parca senzatia ca eram inainte de 1989, cand piesele de teatru devenisera subversive si usor interpretabile)
- jocul magistral al lui Marcel Iures (pe care il vazusem mai mult in productii hollywood-iene decat la teatru)
- jocul bun al lui Vizante ( dar si al celorlalti)
- rolul magistral al cetateanului turmentat . Pardon, al cetatenei turmentate!!
Regret putin alunecarea in obscenitati ( aici a excelat Marcel Iures), dar se pare ca asta cere piata!
Un spectacol care merita sa fie vazut!
Nene Iancule ! Ne-ai vazut esenta si ai tulit-o la Berlin!
EU CU CINE VOTEZ???!!!
duminică, 18 noiembrie 2012
Karate kumite semifinala 8 ani +25 kg 17.12.2012
Si aici semifinala.
Cu un austriac nou venit la club dar cu ceva experienta.
Felicitari amândurora!
Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=HscdaP79ZFA&feature=youtu.be
Cu un austriac nou venit la club dar cu ceva experienta.
Felicitari amândurora!
Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=HscdaP79ZFA&feature=youtu.be
Karate kumite video finala 8 ani +25 kg
Cand o secunda face diferenta, ultima!
Felicitari invingatorului!
Sincere!
Aici este link-ul pentru a vizualiza clipul pe toutube:
http://www.youtube.com/watch?v=iLmRbwW4Hms&feature=youtu.be
Enjoy!
Felicitari invingatorului!
Sincere!
Aici este link-ul pentru a vizualiza clipul pe toutube:
http://www.youtube.com/watch?v=iLmRbwW4Hms&feature=youtu.be
Enjoy!
Karate !
Sa alegi ce sport sa practice copilul tau poate fi o alegere complicata. Si mai ales sa il practice cu o oarecare frecventa. Vara ar fi ceva inot si iarna ceva patinaj. Vorba aceea cu iarna care nu e ca vara!
Pentru un sport de intreg anul am ales Karate Kyokushin. Si asta de vreo 2 ani.
De abia acum am constatat ca sunt multe federatii si multi instructori. Care mai de care. La fel si concursurile.
Este o lume aparte care de la disciplina si austeritatea artelor martiale a intrat puternic in marketing si PR. Acum mai totul se invarte in jurul succesului si a banului.
Si concursurile au devenit asemenea curselor de formula 1. Fiecare club incearca sa castige pentru a demonstra superioritatea. Si a atrage cat mai multi invatacei.
Personal am optat pentru cateva lucruri care am crezut ca pot fi atinse prin karate:
- disciplina (a corpului si a mintii);
- balans, forta si echilibru;
- spirit de confruntare si depasirea fricii;
- evaluarea rapida a oponentului si gasirea punctului slab;
- miscare si sport organizat.
Asta ar fi in teorie. Am constatat ca de fapt drumul este un drum care nu prea te lasa sa ai cararea ta. Sau mergi spre "inalta performanta" si iti dedici trupul, timpul si sufletul acestui sport, sau NU! Nu prea exista jumatate de masura.
Copilul este invatat cu lectia succesului de mic. Si a dorintei de a invinge. Si asta incepe sa-i domine gandirea la un moment dat.
Voi posta cateva clipuri video.
O lectie importanta a fost ieri cand a pierdut finala. In ultima secunda. Dupa ce dominase tot meciul!
Sper sa invete doar lucrurile bune din competia de ieri si sa reuseasca sa depaseasca tot ce i-a lipsit.
Restul nu vreau sa il comentez!
Pentru un sport de intreg anul am ales Karate Kyokushin. Si asta de vreo 2 ani.
De abia acum am constatat ca sunt multe federatii si multi instructori. Care mai de care. La fel si concursurile.
Este o lume aparte care de la disciplina si austeritatea artelor martiale a intrat puternic in marketing si PR. Acum mai totul se invarte in jurul succesului si a banului.
Si concursurile au devenit asemenea curselor de formula 1. Fiecare club incearca sa castige pentru a demonstra superioritatea. Si a atrage cat mai multi invatacei.
Personal am optat pentru cateva lucruri care am crezut ca pot fi atinse prin karate:
- disciplina (a corpului si a mintii);
- balans, forta si echilibru;
- spirit de confruntare si depasirea fricii;
- evaluarea rapida a oponentului si gasirea punctului slab;
- miscare si sport organizat.
Asta ar fi in teorie. Am constatat ca de fapt drumul este un drum care nu prea te lasa sa ai cararea ta. Sau mergi spre "inalta performanta" si iti dedici trupul, timpul si sufletul acestui sport, sau NU! Nu prea exista jumatate de masura.
Copilul este invatat cu lectia succesului de mic. Si a dorintei de a invinge. Si asta incepe sa-i domine gandirea la un moment dat.
Voi posta cateva clipuri video.
O lectie importanta a fost ieri cand a pierdut finala. In ultima secunda. Dupa ce dominase tot meciul!
Sper sa invete doar lucrurile bune din competia de ieri si sa reuseasca sa depaseasca tot ce i-a lipsit.
Restul nu vreau sa il comentez!
Aventura mea cu Omniasig 2!
Acum ceva timp cineva mi-a aplicat o vorba care m-a lasat perplex. A adus vorba despre blogul meu. Pentru mine a fost ceva complet neasteptat. A urmat imediat o replica care m-a pus pe ganduri. Suna aproximativ: " Si acolo ai unde sa injuri lumea"!
Nu vreau sa injur pe nimeni. Daca unele postari au fost despre evenimente din viata mea, eu le-am prezentat asa cum le-am vazut eu si nu am incercat sa deformez realitatea mea.
Asa ca acum revin la dosarul meu de dauna de la Omniasig.
Adevarul este ca Omniasig plateste! Si plateste reparatii de calitate cu piese originale din service-uri de reprezentanta.
Am revenit pentru ca unui vecin i s-a intamplat si lui o nefericire. A avut un accident si nu din vina lui. Valoare reparatiei masinii lui (ca si a mea) a oscilat in jurul daunei totale. Singura diferenta a fost ca nu avea CASCO si a mers cu dosar de RCA.
Eu nu am avut curajul asta cu toate ca nici eu nu am fost de vina. Pentru ca la service era un teanc de dosare neplatite de la ASTRA. Si am fost sfatuit sa merg pe CASCO si nu pe RCA!
Eu acum am masina OK ( a stat cam mult timp in service, dar in final a fost bine)! Si toate sumele au fost platite de OMNIASIG!
In schimb vecinul a trebuit sa renunte la o groaza de piese originale si a acceptat un deviz cu majoritatea pieselor echivalente. Si tot nu este gata la o luna de la deschiderea dosarului. Ce sa mai vorbim de acceptul de plata! Se pare ca inca va mai dura.
Am simtit nevoia sa fac aceasta precizare cu toate ca initial m-am raportat la cum ar trebui sa mearga lucrurile in Romania si acum vorbesc despre cum merg de fapt!
Se pare ca in Romania nu avem de ales intre bine si rau ci intre doua rele. Unul mare si unul mai putin mare!
Nu vreau sa injur pe nimeni. Daca unele postari au fost despre evenimente din viata mea, eu le-am prezentat asa cum le-am vazut eu si nu am incercat sa deformez realitatea mea.
Asa ca acum revin la dosarul meu de dauna de la Omniasig.
Adevarul este ca Omniasig plateste! Si plateste reparatii de calitate cu piese originale din service-uri de reprezentanta.
Am revenit pentru ca unui vecin i s-a intamplat si lui o nefericire. A avut un accident si nu din vina lui. Valoare reparatiei masinii lui (ca si a mea) a oscilat in jurul daunei totale. Singura diferenta a fost ca nu avea CASCO si a mers cu dosar de RCA.
Eu nu am avut curajul asta cu toate ca nici eu nu am fost de vina. Pentru ca la service era un teanc de dosare neplatite de la ASTRA. Si am fost sfatuit sa merg pe CASCO si nu pe RCA!
Eu acum am masina OK ( a stat cam mult timp in service, dar in final a fost bine)! Si toate sumele au fost platite de OMNIASIG!
In schimb vecinul a trebuit sa renunte la o groaza de piese originale si a acceptat un deviz cu majoritatea pieselor echivalente. Si tot nu este gata la o luna de la deschiderea dosarului. Ce sa mai vorbim de acceptul de plata! Se pare ca inca va mai dura.
Am simtit nevoia sa fac aceasta precizare cu toate ca initial m-am raportat la cum ar trebui sa mearga lucrurile in Romania si acum vorbesc despre cum merg de fapt!
Se pare ca in Romania nu avem de ales intre bine si rau ci intre doua rele. Unul mare si unul mai putin mare!
Sinceritate
Un nou cuvant. O noua provocare.
Ar trebui sa insemne cea mai frumoasa trasatura umana. Ar trebui sa insemne lipsa ratiunii in prezenta ratiunii maxime. Adica omul sa poata transmite adevarul fara sa-l gandeasca si sa-l "machieze" si asta izvorand dintr-o minte rationala.
Putem oare sa spunem adevarul in fata? Putem oare sa nu omitem nici un aspect si nici un inconvenient atunci cand avem de dat raspunsul la o intrebare? Sau in a prezenta o situatie?
Se spune ca de obicei copiii au sinceritatea in sange. Si asta datorita lipsei de antrenament in gandire. Si a spontaneității lor. Nu filtreaza informatia si o reproduc fara timp de gandire.
Problema apare odata cu cresterea in varsta. Si a mecanismului complex care guverneaza mintea umana. Si a calcularii efectelor unui raspuns.Si a faptului ca uneori sineritatea doare. Sau jigneste . Sau pur si simplu nu ne convine sa spunem intreg adevarul. Si aici cu adevarul este o intreaga discutie! Poate alta data.
La originea cuvantului sinceritate sunt doua cuvinte din latina : "sine" si "cera"!
Adica "fara" si "ceara". FARA CEARA=SINCERITATE!
Ce treaba sa aiba ceara cu sinceritatea?
La inceput a avut treaba cu statuile de marmora. Si mai ales cu vanzarea! Operele de arta (noi sau vechi) au avut intodeauna mare cautare. In Roma antica fiecare "villa" mai rasarita si cu pretentii trebuia sa aiba cel putin o statuie de marmura. Daca nu erai aristocrat cu radacini in Romulus si Remus si erai un parvenit trebuia totusi sa fi la nivelul celorlalti. Si cum pe atunci nu masina sau telefonul mobil iti arata statutul social ci casa si cum era ea echipata iti arata potenta. Si eventual bunul gust.
Asa ca a inceput vanatoarea de statui din marmura. Cum cele noi erau foarte scumpe si se producea destul de greu a inceput cautarea statuilor grecesti. Si marea majoritate erau intr-o stare proasta. Cu fisuri si crapaturi. Care nu se vindeau bine. Asa ca echipele de marketing si de manageri ai acelor vremuri au venit cu un plan de actiune. Toate fisurile si crapaturile erau acoperite cu ceara!!!! Asa statuia arata ca noua. Profitand de aceasta idee multi artisti au inceput sa reconsidere rebuturile. Si le-au cosmetizat si ei cu ceara, statuile aratand impecabil.
Din pacate sau din fericire, ceara are si ea o mare proprietate. Devine lichida la temperaturi nu foarte mari. Si asa in plina vara romana statuile incepeau sa "planga". Si lasau la vedere toate imperfectiunile. Spre disperarea cumparatorilor.
Asa a aparut o noua marfa si un nou slogan: SINE CERA! Adica statui perfecte, neretusate. Fara ceara! Mult mai scumpe dar si lipsite de micul detaliu care face diferenta!
Bine ar fi fost sa fie ca doar breasla sculptorilor sa fie atrasa de binefacerile cerii . Si zidarii au descoperit beneficiile pe care ceara le aduce. Asa si ei au reusit sa micsoreze pretul zidariei folosind ceara pe post de liant in loc de ciment. Multe ziduri au fost astfel tesute folosind ceara in locul mortarului cu ciment. Cu aceleasi rezultate dezastruase pe timp cald. Asa ca "cera" a inlocuit "pozzolana" sau cum se spunea pe atunci "pulvis puteolanus".
Oare noi cata ceara punem in viata noastra? Si o facem asta incercand sa ne vindem cat mai bine?
Oare un sculptor adevarat isi prezinta statuia cosmetizata cu ceara sau o distruge si o ia de la capat?
Dar noi mai avem timp sa o luam de la capat?
Sa nu uitam ca in viata vine un moment in care ceara se topeste si ramanem plini de fisuri si crapaturi in fata celorlati! Si atunci ne va fi mult mai greu sa sustinem ca suntem ceea ce de fapt nu am fost niciodata.
O CAPODOPERA! Sau CAPO D'OPERA!
In fruntea listei !
Ne multumim si cu locul doi?
Sinceritatea ar putea fi tradusa in zilele noastre cu un exemplu din lumea sportului. Un sportiv care se dopeaza si unul care nu se dopeaza. La prima vedere amandoi arata la fel. Performantele ii departajeaza. Si performante mai bune are cel care se dopeaza. In fond este dorinta celui care vrea, dar nu poate mai mult. Si atunci "isi da cu ceara" !
Ce ma framanta cel mai mult este daca starea de sinceritate este perpetua si cand se instaleaza ea dupa ce ne paraseste in copilarie!
Putem noi oare sa ne "sinucidem" din vorbe sau filtrul ratiunii ne controleaza vorbele?
Ar trebui sa insemne cea mai frumoasa trasatura umana. Ar trebui sa insemne lipsa ratiunii in prezenta ratiunii maxime. Adica omul sa poata transmite adevarul fara sa-l gandeasca si sa-l "machieze" si asta izvorand dintr-o minte rationala.
Putem oare sa spunem adevarul in fata? Putem oare sa nu omitem nici un aspect si nici un inconvenient atunci cand avem de dat raspunsul la o intrebare? Sau in a prezenta o situatie?
Se spune ca de obicei copiii au sinceritatea in sange. Si asta datorita lipsei de antrenament in gandire. Si a spontaneității lor. Nu filtreaza informatia si o reproduc fara timp de gandire.
Problema apare odata cu cresterea in varsta. Si a mecanismului complex care guverneaza mintea umana. Si a calcularii efectelor unui raspuns.Si a faptului ca uneori sineritatea doare. Sau jigneste . Sau pur si simplu nu ne convine sa spunem intreg adevarul. Si aici cu adevarul este o intreaga discutie! Poate alta data.
La originea cuvantului sinceritate sunt doua cuvinte din latina : "sine" si "cera"!
Adica "fara" si "ceara". FARA CEARA=SINCERITATE!
Ce treaba sa aiba ceara cu sinceritatea?
La inceput a avut treaba cu statuile de marmora. Si mai ales cu vanzarea! Operele de arta (noi sau vechi) au avut intodeauna mare cautare. In Roma antica fiecare "villa" mai rasarita si cu pretentii trebuia sa aiba cel putin o statuie de marmura. Daca nu erai aristocrat cu radacini in Romulus si Remus si erai un parvenit trebuia totusi sa fi la nivelul celorlalti. Si cum pe atunci nu masina sau telefonul mobil iti arata statutul social ci casa si cum era ea echipata iti arata potenta. Si eventual bunul gust.
Asa ca a inceput vanatoarea de statui din marmura. Cum cele noi erau foarte scumpe si se producea destul de greu a inceput cautarea statuilor grecesti. Si marea majoritate erau intr-o stare proasta. Cu fisuri si crapaturi. Care nu se vindeau bine. Asa ca echipele de marketing si de manageri ai acelor vremuri au venit cu un plan de actiune. Toate fisurile si crapaturile erau acoperite cu ceara!!!! Asa statuia arata ca noua. Profitand de aceasta idee multi artisti au inceput sa reconsidere rebuturile. Si le-au cosmetizat si ei cu ceara, statuile aratand impecabil.
Din pacate sau din fericire, ceara are si ea o mare proprietate. Devine lichida la temperaturi nu foarte mari. Si asa in plina vara romana statuile incepeau sa "planga". Si lasau la vedere toate imperfectiunile. Spre disperarea cumparatorilor.
Asa a aparut o noua marfa si un nou slogan: SINE CERA! Adica statui perfecte, neretusate. Fara ceara! Mult mai scumpe dar si lipsite de micul detaliu care face diferenta!
Bine ar fi fost sa fie ca doar breasla sculptorilor sa fie atrasa de binefacerile cerii . Si zidarii au descoperit beneficiile pe care ceara le aduce. Asa si ei au reusit sa micsoreze pretul zidariei folosind ceara pe post de liant in loc de ciment. Multe ziduri au fost astfel tesute folosind ceara in locul mortarului cu ciment. Cu aceleasi rezultate dezastruase pe timp cald. Asa ca "cera" a inlocuit "pozzolana" sau cum se spunea pe atunci "pulvis puteolanus".
Oare noi cata ceara punem in viata noastra? Si o facem asta incercand sa ne vindem cat mai bine?
Oare un sculptor adevarat isi prezinta statuia cosmetizata cu ceara sau o distruge si o ia de la capat?
Dar noi mai avem timp sa o luam de la capat?
Sa nu uitam ca in viata vine un moment in care ceara se topeste si ramanem plini de fisuri si crapaturi in fata celorlati! Si atunci ne va fi mult mai greu sa sustinem ca suntem ceea ce de fapt nu am fost niciodata.
O CAPODOPERA! Sau CAPO D'OPERA!
In fruntea listei !
Ne multumim si cu locul doi?
Sinceritatea ar putea fi tradusa in zilele noastre cu un exemplu din lumea sportului. Un sportiv care se dopeaza si unul care nu se dopeaza. La prima vedere amandoi arata la fel. Performantele ii departajeaza. Si performante mai bune are cel care se dopeaza. In fond este dorinta celui care vrea, dar nu poate mai mult. Si atunci "isi da cu ceara" !
Ce ma framanta cel mai mult este daca starea de sinceritate este perpetua si cand se instaleaza ea dupa ce ne paraseste in copilarie!
Putem noi oare sa ne "sinucidem" din vorbe sau filtrul ratiunii ne controleaza vorbele?
duminică, 11 noiembrie 2012
21 de grame sau particule subatomice?
Saptamana trecuta am vazut o stire la jurnalul de seara de pe TVR 2.
http://www.tvrinfo.ro/teorie-controversata-dupa-moarte-constiinta-umana-ia-forma-unor-atomi-si-formeaza-sufletul_23461.html
Pe scurt ar fi vorba de:
"Doi oameni de ştiinţă, Sir Roger Penrose, fizician şi matematician la Oxford şi Stuart Hameroff, profesor emerit al departamentului de anestezie şi psihologie de la Universitatea Arizona susţin că sufletul este format din particule subatomice numite microtubule.
Aceste structuri se găsesc undeva în adâncul neuronilor unde, sub acţiunea gravitaţiei cuantice, generează ceea ce numim conştiinţă. În cazul morţii clinice, de exemplu, natura cuantică a microtubulelor este distrusă, dar nu şi informaţia conţinută.
Readucerea la viaţă a pacientului permite refacerea naturii cuantice şi revenirea informaţiei. Dacă pacientul moare, spune Hameroff, această informaţie cuantică poate continua să existe în afara corpului. E ceea ce numim suflet. Concluzia vine după o cercetare multidisciplinară de 15 ani.
Controversata teorie precum si rezultatele cercetarilor au fost publicate in presa europeana si in cea de pe ocean."
Cu aproape 100 de ani in urma, alta concluzie stiintifica venea sa ne lamureasca existenta:
http://www.tvrinfo.ro/teorie-controversata-dupa-moarte-constiinta-umana-ia-forma-unor-atomi-si-formeaza-sufletul_23461.html
Pe scurt ar fi vorba de:
"Doi oameni de ştiinţă, Sir Roger Penrose, fizician şi matematician la Oxford şi Stuart Hameroff, profesor emerit al departamentului de anestezie şi psihologie de la Universitatea Arizona susţin că sufletul este format din particule subatomice numite microtubule.
Aceste structuri se găsesc undeva în adâncul neuronilor unde, sub acţiunea gravitaţiei cuantice, generează ceea ce numim conştiinţă. În cazul morţii clinice, de exemplu, natura cuantică a microtubulelor este distrusă, dar nu şi informaţia conţinută.
Readucerea la viaţă a pacientului permite refacerea naturii cuantice şi revenirea informaţiei. Dacă pacientul moare, spune Hameroff, această informaţie cuantică poate continua să existe în afara corpului. E ceea ce numim suflet. Concluzia vine după o cercetare multidisciplinară de 15 ani.
Controversata teorie precum si rezultatele cercetarilor au fost publicate in presa europeana si in cea de pe ocean."
Cu aproape 100 de ani in urma, alta concluzie stiintifica venea sa ne lamureasca existenta:
"Un doctor din Haverhill, Massachusetts, a încercat să demonstreze existenţa sufletului. Prin experimente macabre şi misterioase, susţine că a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times. Cu toate că experimentele sînt vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame."
La inceputul existentei nu exista nici stiinta nici religie. Exista doar cunoastere.
Sa zicem ca era o femeie batrana si inteleapta care care stia sa invoce natura, sa comunice cu Universul si sa stapaneasca elementele. Comunica si cu spiritele stramosilor. Mai avea doua fete. Mandre, destepte si frumoase. Una iubea exactitatea si vizibilul. O chema Stiinta. Alta iubea invizibilul si destinul. O chema Religia! Vrand sa ajunga sa fie cat mai iubite de mama, intre ele a inceput o confruntare dura, lunga si fraticida. Fiecare isi dorea intaietatea si chiar exclusivitatea. Asa s-a ajuns ca uneori sa incerce sa se elimine una pe alta. Saraca mama, Cunoasterea, era perplexa si muta de durere. Cum se poate ca cele doua fice sa se dusmaneasca intre ele si sa se urasca. Una fara alta nu pot exista si nici nu se poate atinge cunosterea suprema. Ar fi sau un corp fara suflet sau un suflet fara corp.
Stau si ma intreb de ce trebuie sa quantificam sufletul? De ce trebuie sa il demonstram stiintific? Umanitatea ar deveni mai buna daca sufletul ar fi transpus intr-o ecuatie? S-ar schimba oare totul?
Nu prea cred!
Cine vrea dovezi nu le poate gasi nici macar daca traieste zi de zi cu ele. Cine nu vrea dovezi poate ajunge sa nu inteleaga lumea in continua miscare de langa el!
Crede si nu cerceta nu este pe gustul meu!
Eu as spune : Crede si cerceteaza! Deschide-ti mintea si inima! Noaptea fara zi zi nu are nici un farmec. Arsita fara ploaie te sleieste de puteri! Sau cum definesc mult mai subtil asiatici IN-YANG! Si atat!
Masurati, cantariti si quantificati! Tare ma tem ca pierdeti esentialul!
Vederea invizibilului sigur va crea o lume mult mai putin imaginativa si mai putin complexa!
Blogul meu se numeste The Seeker (Cautatorul) ! Dar eu nu caut trei lucruri : Sufletul (sa nu uit spiritul), Divinitatea si Dragostea! Mai exact nu caut sa le demonstrez. Pentru mine exista pur si simplu de cand lumea!
Stau si ma intreb de ce trebuie sa quantificam sufletul? De ce trebuie sa il demonstram stiintific? Umanitatea ar deveni mai buna daca sufletul ar fi transpus intr-o ecuatie? S-ar schimba oare totul?
Nu prea cred!
Cine vrea dovezi nu le poate gasi nici macar daca traieste zi de zi cu ele. Cine nu vrea dovezi poate ajunge sa nu inteleaga lumea in continua miscare de langa el!
Crede si nu cerceta nu este pe gustul meu!
Eu as spune : Crede si cerceteaza! Deschide-ti mintea si inima! Noaptea fara zi zi nu are nici un farmec. Arsita fara ploaie te sleieste de puteri! Sau cum definesc mult mai subtil asiatici IN-YANG! Si atat!
Masurati, cantariti si quantificati! Tare ma tem ca pierdeti esentialul!
Vederea invizibilului sigur va crea o lume mult mai putin imaginativa si mai putin complexa!
Blogul meu se numeste The Seeker (Cautatorul) ! Dar eu nu caut trei lucruri : Sufletul (sa nu uit spiritul), Divinitatea si Dragostea! Mai exact nu caut sa le demonstrez. Pentru mine exista pur si simplu de cand lumea!
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
Viata ca o agonie !
Astazi incep sa scriu despre cuvinte din limba romana si originea si mai ales insemnatatea lor. Poate unele dintre ele sunt cunoscute dar eu incerc sa aduc viziunea mea asupra intelesurilor.
Am ales pentru astazi patru cuvinte: AGONIE ; PROTAGONIST; ANTAGONIST si AGONISEALA!
Par a avea aceeasi radacina dar intelesurile sunt total diferite.
Si totusi la baza lor sta un cuvant din greaca veche care vine din negura istoriei : AGON!
Cuvant cu puternic miros de testosteron reprezinta confruntarea sau lupta. In Grecia antica aproape totul se rezolva prin AGON intre doi sau mai multi barbati. Era felul vremurilor de a rezolva o disputa, de a stabili o ierarhie, de a da dreptate cuiva.
Nu ar trebui sa mire pe nimeni ca barbati iubesc forta fizica. Si ca o folosesc pentru a demonstra mai tot ceea ce vor ei sa demonstreze.
Sa zicem ca asta ar fi contributia Spartei la cultura si civilizatia greceasca. Doar nu se declarau descendenti ai lui Hercule de pomana. Spartanii isi incepeau viata de barbati , desi copii fiind inca, in AGOGE. O tabara de calit trupuri si constiinte. Asta a fost modelul de educatie pentru barbati. Si de aici si modul de a rezolva dispute. Prin AGON! Dar nu vreau sa fiu gresit inteles. AGON era un termen inteles si subinteles in toate polisurile grecesti. Paradoxal pentru Sparta (Lacedemonia) ar fi si trimiterea catre zilele noastre a termenului de luna de miere. Din Agoge tinerii plecau o luna de zile intr-o tabara in aer liber (vara) pe munte. Fiecare elev cu profesorul (mentorul) sau, petreceau o luna pe munte fara nimic de mancare. Asa ca se hraneau aproape exclusiv cu mierea albinelor!
In Iliada petirorii Elenei se confrunta intr-un agon pentru a o cuceri. Cel mai norocos este Menelau. Si asa ia nastere juramantul de a se ajuta unul pe celalalt. Agon-ul creea legaturi puternice in lumea antica.
Dar mai exista si latura intunecata a agon-ului.
Cand Ulise se intoarce in Ithaca si vede marea de petitori ii propune Penelopei sa organizeze un Agon. O confruntare cu arcul. Si omorarea tuturor pretendentilor de catre Ulise pe cat de cruda ar pare astazi era ceva normal la vremea aceea.
Si asa apare : AGONIE. Barbatii ramasi in urma unei confruntari nu primeau ingrijiri medicale. Erau lasati sa zaca intr-un colt al arenei pana mureau.
Fenomenul era asa de extins incat si la festivaluri religioase Agon era o parte importanta din program. Poate cea mai importanta. Castigatorul sigur era in gratia zeilor.
Cum teatrul grec antic era oglinda vremurilor si cum personaje prea multe nu erau pe scena la comediile antice, cele doua personaje aveau cate un nume: Protagonist era personajul pozitiv si Antagonist era personajul negativ. Impreuna cu corul. cu machiajul si costumele reuseau sa aduca oamenii la catharsis la fiecare spectacol. Asta in lumina palida a tortelor si a focurilor de pe scena.
Prea multa violenta dezorganizata incepea sa dauneze Greciei antice. Asa ca s-au nascut Jocurile Olimpice. Varianta soft a AGON. Imensa cantitate de testosteron era acum descarcata intr-un cadru organizat si aproape non-violent.
Tot acum s-a nascut si un nou zeu. AGON. Care tine in mana o haltera. Si care isi avea loc de cinste la Jocurile Olimpice. Astazi un zeu uitat!
Cum Grecia antica nu este doar leaganul confrutarilor fizice ci si a filosofiei tot din trecut mai apare un nou inteles al cuvantului AGON. O lupta interna. Un zbucium si o confruntare in mintea unui om. Intre ceea ce ar vrea sa faca si ccea ce constiinta lui ii spune sa faca.
Timpul a dus mai departe acest lupta interna pana in zilele crestinismului apostolic. Sfantul Pavel duce si el lupta intre ceea ce a simtit si gandit inainte de intalnirea de pe drumul Damascului si tot ceea ce simte si intelege dupa acea intalnire. Calea crestina aduce si ea o lupta intre Bine = Dumnezeu = Agonist si Rau=Satana= Antagonist. Ar fi de citat si "EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL" unde la 6:12 apare : "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."
Cine oare nu si-a pus probleme in viata si nu a avut de ales o cale. Sau poate doar a avut de luat o simpla decizie. Intre bine si rau.
Este tare important sa te pozitionezi in viata. Vrei sa fi propriul protagonsit (agonist) sau vrei sa devi antagonistul vietii tale?
Asa ca poate viata ar putea fi definita ca o AGONIE? Asta poate daca de fapt nu ști ce drum sa urmezi.
In fiecare din noi se duce o lupta. Intre partea materiala si cea spirtuala. Un AGON stravechi si tacut. De cand este dublata aceasta lupta si de percepte religioase totul devine mult mai complicat. Sipirtul ar vrea sa transceada dar partea materiala il tine captiv. Si atunci trebuie sa gaseasca o cale comuna sa convietuiasca in lumea materiala. Asa se poate descrie viata umana. Calea comuna a unui corp si a unui spirit spre o noua transformare. Important este ce lasam in urma noastra si cum interactionam cu ceilalti. Un simplu falfait de aripi de fluture langa noi poate provoca un uragan il alta parte! Asa ca trebuie sa avem grija cum si cat distrugem sau refacem echilibre.
Cine nu simte macar un fior al acestei lupte cred ca a reusit sa se desparta de trecut si sa devina un om nou! Poate fara urma de religiozitate!
Si la final cuvantul care este pentru mine romanesc 100 %. Agoniseala. Bunurile materiale stranse de un om intr-o viata. Stranse cu sudoare si cu multa lupta. Nu in exces si nimic de prisos. O aducere a lui Agon in lumea materiala. Cred ca doar in limba romana exista o asemenea legatura. Intre lupta si avere!
Intrebarea ar fi ce faci cu agoniseala cand se termina agonia????
Am ales pentru astazi patru cuvinte: AGONIE ; PROTAGONIST; ANTAGONIST si AGONISEALA!
Par a avea aceeasi radacina dar intelesurile sunt total diferite.
Si totusi la baza lor sta un cuvant din greaca veche care vine din negura istoriei : AGON!
Cuvant cu puternic miros de testosteron reprezinta confruntarea sau lupta. In Grecia antica aproape totul se rezolva prin AGON intre doi sau mai multi barbati. Era felul vremurilor de a rezolva o disputa, de a stabili o ierarhie, de a da dreptate cuiva.
Nu ar trebui sa mire pe nimeni ca barbati iubesc forta fizica. Si ca o folosesc pentru a demonstra mai tot ceea ce vor ei sa demonstreze.
Sa zicem ca asta ar fi contributia Spartei la cultura si civilizatia greceasca. Doar nu se declarau descendenti ai lui Hercule de pomana. Spartanii isi incepeau viata de barbati , desi copii fiind inca, in AGOGE. O tabara de calit trupuri si constiinte. Asta a fost modelul de educatie pentru barbati. Si de aici si modul de a rezolva dispute. Prin AGON! Dar nu vreau sa fiu gresit inteles. AGON era un termen inteles si subinteles in toate polisurile grecesti. Paradoxal pentru Sparta (Lacedemonia) ar fi si trimiterea catre zilele noastre a termenului de luna de miere. Din Agoge tinerii plecau o luna de zile intr-o tabara in aer liber (vara) pe munte. Fiecare elev cu profesorul (mentorul) sau, petreceau o luna pe munte fara nimic de mancare. Asa ca se hraneau aproape exclusiv cu mierea albinelor!
In Iliada petirorii Elenei se confrunta intr-un agon pentru a o cuceri. Cel mai norocos este Menelau. Si asa ia nastere juramantul de a se ajuta unul pe celalalt. Agon-ul creea legaturi puternice in lumea antica.
Dar mai exista si latura intunecata a agon-ului.
Cand Ulise se intoarce in Ithaca si vede marea de petitori ii propune Penelopei sa organizeze un Agon. O confruntare cu arcul. Si omorarea tuturor pretendentilor de catre Ulise pe cat de cruda ar pare astazi era ceva normal la vremea aceea.
Si asa apare : AGONIE. Barbatii ramasi in urma unei confruntari nu primeau ingrijiri medicale. Erau lasati sa zaca intr-un colt al arenei pana mureau.
Fenomenul era asa de extins incat si la festivaluri religioase Agon era o parte importanta din program. Poate cea mai importanta. Castigatorul sigur era in gratia zeilor.
Cum teatrul grec antic era oglinda vremurilor si cum personaje prea multe nu erau pe scena la comediile antice, cele doua personaje aveau cate un nume: Protagonist era personajul pozitiv si Antagonist era personajul negativ. Impreuna cu corul. cu machiajul si costumele reuseau sa aduca oamenii la catharsis la fiecare spectacol. Asta in lumina palida a tortelor si a focurilor de pe scena.
Prea multa violenta dezorganizata incepea sa dauneze Greciei antice. Asa ca s-au nascut Jocurile Olimpice. Varianta soft a AGON. Imensa cantitate de testosteron era acum descarcata intr-un cadru organizat si aproape non-violent.
Tot acum s-a nascut si un nou zeu. AGON. Care tine in mana o haltera. Si care isi avea loc de cinste la Jocurile Olimpice. Astazi un zeu uitat!
Cum Grecia antica nu este doar leaganul confrutarilor fizice ci si a filosofiei tot din trecut mai apare un nou inteles al cuvantului AGON. O lupta interna. Un zbucium si o confruntare in mintea unui om. Intre ceea ce ar vrea sa faca si ccea ce constiinta lui ii spune sa faca.
Timpul a dus mai departe acest lupta interna pana in zilele crestinismului apostolic. Sfantul Pavel duce si el lupta intre ceea ce a simtit si gandit inainte de intalnirea de pe drumul Damascului si tot ceea ce simte si intelege dupa acea intalnire. Calea crestina aduce si ea o lupta intre Bine = Dumnezeu = Agonist si Rau=Satana= Antagonist. Ar fi de citat si "EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL" unde la 6:12 apare : "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."
Cine oare nu si-a pus probleme in viata si nu a avut de ales o cale. Sau poate doar a avut de luat o simpla decizie. Intre bine si rau.
Este tare important sa te pozitionezi in viata. Vrei sa fi propriul protagonsit (agonist) sau vrei sa devi antagonistul vietii tale?
Asa ca poate viata ar putea fi definita ca o AGONIE? Asta poate daca de fapt nu ști ce drum sa urmezi.
In fiecare din noi se duce o lupta. Intre partea materiala si cea spirtuala. Un AGON stravechi si tacut. De cand este dublata aceasta lupta si de percepte religioase totul devine mult mai complicat. Sipirtul ar vrea sa transceada dar partea materiala il tine captiv. Si atunci trebuie sa gaseasca o cale comuna sa convietuiasca in lumea materiala. Asa se poate descrie viata umana. Calea comuna a unui corp si a unui spirit spre o noua transformare. Important este ce lasam in urma noastra si cum interactionam cu ceilalti. Un simplu falfait de aripi de fluture langa noi poate provoca un uragan il alta parte! Asa ca trebuie sa avem grija cum si cat distrugem sau refacem echilibre.
Cine nu simte macar un fior al acestei lupte cred ca a reusit sa se desparta de trecut si sa devina un om nou! Poate fara urma de religiozitate!
Si la final cuvantul care este pentru mine romanesc 100 %. Agoniseala. Bunurile materiale stranse de un om intr-o viata. Stranse cu sudoare si cu multa lupta. Nu in exces si nimic de prisos. O aducere a lui Agon in lumea materiala. Cred ca doar in limba romana exista o asemenea legatura. Intre lupta si avere!
Intrebarea ar fi ce faci cu agoniseala cand se termina agonia????
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
Halloween Fericit!
Asa suna logo-ul de la Google in ziua de Halloween!!! Am stat si m-am gandit daca totusi lucrurile nu au luat-o putin razna?
De fapt gandurile mele au inceput inca de dimineata cand baiatul meu a plecat la scoala cu o pelerina de vampir si cu o masca. Toata scoala era plina de monstrisori si alte creaturi tenebroase. Si copii erau fericiti!?
Ceva nu este in regula cu toata povestea asta. Voluptatea si apropirerea benevola de latura intunecata a spiritualitatii nu poate decat sa ma ingrijoreze.
Pentru a nu fi diferit de ceilalti copiii am acceptat ca si baiatul meu sa fie parte din acesta pseudo-sarbatoare. Cred ca am gresit pe termen lung, dar nu am vrut sa-l fac sa se simta pedepsit daca ar fi fost altfel decat colegii lui de scoala.
Cata energie si cata imaginatie se consuma pentru a materializa lucruri venite din negura vremurilor si care in ultima instanta nu fac nici un bine umanitatii. Si nici nu servesc la nici o lectie si nu au nimic pozitiv in ele. Singura parte pozitiva (daca exista) ar fi lepadarea de teama a copilului in fata mastilor si costumelor grotesti (cu toate ca nu toti reactioneaza pozitiv).
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare ar fi de fapt bucuria de a-ti speria semenul. Si de a-l teroriza. Cea mai monstruasa masca sau cel mai infricosator costum sunt la cea mai mare cautare.
Astel eliberam in jurul nostru o energie negativa si simtim placere in asa ceva. Lucru cu care nu pot fi de acord. Cand stau si ma gandesc ca in urma cu cateva sute de ani oamenii erau arsi pe rug pentru lucruri mult mai simple. Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri, dar nici nu aprob decadera morala a vremurilor noastre.
Cireasa de pe tort a fost prezentarea petrecerilor din cluburi. Aici sincer parca vedeam intruniri ale unor oamnei infratiti pentru distractie cu orice pret. Sa simti placere cand porti pe tine simboluri cel putin nenaturale este pentru mine de neinteles.
Poate sunt un habotnic si un dogmatic cand vine vorba de Halloween. Nu inteleg si nu simt nimic pentru aceasta zi. Nu ii vad legatura cu Romania si cu tot ceea ce stramosii ne-au lasat mostenire. Nu vad nimic pozitiv si luminos in ea.
Vad doar o industrie si un comert care nu se da inapoi de la nimic pentru a vinde si in a crea false repere si false modele.
Asa ca vinovat ca am contribuit si eu la asta, nu pot decat sa spun ca am jertfit cateva clipe de placere efemera pentru o judecata si educatie corecta a fiului meu!
Sper sa indrept lucrurile in timp! Dar uneori este greu sa lupti impotriva curentului de unul singur si mai greu este sa explici asta unui copil de nici 8 ani!
Sunt multe alte sarbatori adevarate care merita sa fie onorate. Si nu vreau sa cad in patima nationalista si sa le vad doar pe cele neaoș romanesti.
Vreau doar ca intr-o lume cuprinsa de o decadere morala accentuata sa onoram si sa sarbatorim ceea ce se cuvine si nu lucruri false si idoli falsi.
Sa onoram Dragostea si Adevarul! Sa cinstim Morala si Corectitudinea! Sa adoram Lumina si Bunatatea!
Tentatii si ispite sunt la tot felul. Sa avem grija ce alegem in viata!
De fapt gandurile mele au inceput inca de dimineata cand baiatul meu a plecat la scoala cu o pelerina de vampir si cu o masca. Toata scoala era plina de monstrisori si alte creaturi tenebroase. Si copii erau fericiti!?
Ceva nu este in regula cu toata povestea asta. Voluptatea si apropirerea benevola de latura intunecata a spiritualitatii nu poate decat sa ma ingrijoreze.
Pentru a nu fi diferit de ceilalti copiii am acceptat ca si baiatul meu sa fie parte din acesta pseudo-sarbatoare. Cred ca am gresit pe termen lung, dar nu am vrut sa-l fac sa se simta pedepsit daca ar fi fost altfel decat colegii lui de scoala.
Cata energie si cata imaginatie se consuma pentru a materializa lucruri venite din negura vremurilor si care in ultima instanta nu fac nici un bine umanitatii. Si nici nu servesc la nici o lectie si nu au nimic pozitiv in ele. Singura parte pozitiva (daca exista) ar fi lepadarea de teama a copilului in fata mastilor si costumelor grotesti (cu toate ca nu toti reactioneaza pozitiv).
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare ar fi de fapt bucuria de a-ti speria semenul. Si de a-l teroriza. Cea mai monstruasa masca sau cel mai infricosator costum sunt la cea mai mare cautare.
Astel eliberam in jurul nostru o energie negativa si simtim placere in asa ceva. Lucru cu care nu pot fi de acord. Cand stau si ma gandesc ca in urma cu cateva sute de ani oamenii erau arsi pe rug pentru lucruri mult mai simple. Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri, dar nici nu aprob decadera morala a vremurilor noastre.
Cireasa de pe tort a fost prezentarea petrecerilor din cluburi. Aici sincer parca vedeam intruniri ale unor oamnei infratiti pentru distractie cu orice pret. Sa simti placere cand porti pe tine simboluri cel putin nenaturale este pentru mine de neinteles.
Poate sunt un habotnic si un dogmatic cand vine vorba de Halloween. Nu inteleg si nu simt nimic pentru aceasta zi. Nu ii vad legatura cu Romania si cu tot ceea ce stramosii ne-au lasat mostenire. Nu vad nimic pozitiv si luminos in ea.
Vad doar o industrie si un comert care nu se da inapoi de la nimic pentru a vinde si in a crea false repere si false modele.
Asa ca vinovat ca am contribuit si eu la asta, nu pot decat sa spun ca am jertfit cateva clipe de placere efemera pentru o judecata si educatie corecta a fiului meu!
Sper sa indrept lucrurile in timp! Dar uneori este greu sa lupti impotriva curentului de unul singur si mai greu este sa explici asta unui copil de nici 8 ani!
Sunt multe alte sarbatori adevarate care merita sa fie onorate. Si nu vreau sa cad in patima nationalista si sa le vad doar pe cele neaoș romanesti.
Vreau doar ca intr-o lume cuprinsa de o decadere morala accentuata sa onoram si sa sarbatorim ceea ce se cuvine si nu lucruri false si idoli falsi.
Sa onoram Dragostea si Adevarul! Sa cinstim Morala si Corectitudinea! Sa adoram Lumina si Bunatatea!
Tentatii si ispite sunt la tot felul. Sa avem grija ce alegem in viata!
Rom-Rom Tele-Kom
Am vrut sa ma upgradez
Rom-Rom Tele-Kom
Mai repede sa downloadez
Rom-Rom Tele-Kom
Zece zile am asteptat
Rom-Rom Tele-Kom
Si destul m-am enervat
Rom-Rom Tele-Kom
In final netul e bun
Rom-Rom Tele-Kom
Si eu un pic mai nebun
Rom-Rom Tele-Kom
Asta ca tot se apropie sarbatorile de iarna si colindele ne vor insoti cumparaturile.
De mult visez sa am si eu "teava" la net. Si nu reuseam sa trec de 1.5 mb/s. Asa ca dupa ce am platit 6 luni abonament de 6 mb/s la Rom-Rom (asta acum 2 ani) au recunoscut in final ca de fapt reteaua nu duce decat 2 mb/s. Si am ramas la 2 si cu o durere in suflet.
Iata ca am aflat ca pot si eu sa am 12 mb/s. Ouau!!
Asa ca :
Ziua 1: Am intrat pe siteul rom-rom si am completat un formular on-line. Am sunat si la o operatoare pentru ca nu imi gaseam exact abonamentul pe care il doream. Operatoarea ma invata sa las bifat sa fiu contatctat de un reprezentant de vanzari si ca totul se va rezolva la telefon. Minunat!
Ziua 2: 24 de ore au trecut si nimic.
Ziua 3 : Alte 24 de ore si nimic.
Ziua 4: In sfarsit suna cineva si ia mai multe detalii. Ne cearta ca nu am bifat bine pe Internet si cu greu ajungem la abonamentul pe care il doream. Ne anunta solemn : IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 5: Nimic!
Ziua 6: Nimic. Sun la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold. Din cele 15 minute de atarnat la telefon am vorbit doar 2 . Ma anunta ca cererea a fost reintrodusa in sistem si ca IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 7:Nimic: Sun din nou la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold.Incep sa spun ca reziliez contractele. Vreau si eu la un superior! Nu se poate! CUM? Imi garanteaza ca IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 8: Suna un curier ca a venit cu noul modem si cu noul contract???!!!!
Ziua 9: In sfarsit intru in posesia modemului. Il bag in priza si......................NIMIC! Sun din nou la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold.Incep sa spun ca reziliez contractele. Vreau si eu la un superior! Nu se poate! CUM? IN 24 DE ORE SE ACTIVEAZA IN CENTRALA NOUL ABONAMENT!
Ziua 10: MERGE?!?!?! Mai putin WLAN! Dar merge cu 11.5 mb/s
URA!
A meritat nervii si asteptarea! NU?
Rom-Rom Tele-Kom!!!!
Rom-Rom Tele-Kom
Mai repede sa downloadez
Rom-Rom Tele-Kom
Zece zile am asteptat
Rom-Rom Tele-Kom
Si destul m-am enervat
Rom-Rom Tele-Kom
In final netul e bun
Rom-Rom Tele-Kom
Si eu un pic mai nebun
Rom-Rom Tele-Kom
Asta ca tot se apropie sarbatorile de iarna si colindele ne vor insoti cumparaturile.
De mult visez sa am si eu "teava" la net. Si nu reuseam sa trec de 1.5 mb/s. Asa ca dupa ce am platit 6 luni abonament de 6 mb/s la Rom-Rom (asta acum 2 ani) au recunoscut in final ca de fapt reteaua nu duce decat 2 mb/s. Si am ramas la 2 si cu o durere in suflet.
Iata ca am aflat ca pot si eu sa am 12 mb/s. Ouau!!
Asa ca :
Ziua 1: Am intrat pe siteul rom-rom si am completat un formular on-line. Am sunat si la o operatoare pentru ca nu imi gaseam exact abonamentul pe care il doream. Operatoarea ma invata sa las bifat sa fiu contatctat de un reprezentant de vanzari si ca totul se va rezolva la telefon. Minunat!
Ziua 2: 24 de ore au trecut si nimic.
Ziua 3 : Alte 24 de ore si nimic.
Ziua 4: In sfarsit suna cineva si ia mai multe detalii. Ne cearta ca nu am bifat bine pe Internet si cu greu ajungem la abonamentul pe care il doream. Ne anunta solemn : IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 5: Nimic!
Ziua 6: Nimic. Sun la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold. Din cele 15 minute de atarnat la telefon am vorbit doar 2 . Ma anunta ca cererea a fost reintrodusa in sistem si ca IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 7:Nimic: Sun din nou la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold.Incep sa spun ca reziliez contractele. Vreau si eu la un superior! Nu se poate! CUM? Imi garanteaza ca IN 24 DE ORE AVETI NOUL ABONAMENT!!
Ziua 8: Suna un curier ca a venit cu noul modem si cu noul contract???!!!!
Ziua 9: In sfarsit intru in posesia modemului. Il bag in priza si......................NIMIC! Sun din nou la 1930 si multi de 1 si de 3. Ajung la un operator. Care ma trimite la alt operator. Care ma tot pune pe hold.Incep sa spun ca reziliez contractele. Vreau si eu la un superior! Nu se poate! CUM? IN 24 DE ORE SE ACTIVEAZA IN CENTRALA NOUL ABONAMENT!
Ziua 10: MERGE?!?!?! Mai putin WLAN! Dar merge cu 11.5 mb/s
URA!
A meritat nervii si asteptarea! NU?
Rom-Rom Tele-Kom!!!!
vineri, 2 noiembrie 2012
Scrisoare catre un prieten din America!
Dragul meu,
Iata au trecut peste 10 ani de cand ai plecat in America. Sper ca esti bine sanatos dupa ce Sandy v-a jumulit putin. Daca te gandesti cumva sa te intorci in tara iata cateva mici amanunte care ar trebui sa le stii!
Pe aici pe la noi, pe calea ferata, inca se merge cu nasul ca in timpul studentiei tale. Cred ca incepand cu Carol I, Nasul a fost o entitate omniprezenta in viata romanului calator pe caile ferate. Daca in vremea RPR si RSR asta ar fi fost un gest de subminare a comunismului, in ziua de azi a devenit o autosubminare si falimentare a transportului feroviar in favoarea operatorilor privati si a firmelor de transport auto. Asa ca de cateva zile, zeci de Nasi dau cu subsemnatul pe la Parchet.
Daca vrei sa vii in tara sa stii ca mare parte din vamesii de demult sunt si ei o parte pe la puscarie si o noua generatie de vamesi incearca sa gaseasca metode alternative la ascunsul banilor prin pubele si stransul lor pe tura. Dar tigarile fara timbru inca invadeaza pietele Romaniei, marfa de la Dragon vine pe banda rulanta de la Constanta si lucrurile par sa se reaseze odata ce presiunea cu Schengen a disparut.
Pentru fetita ta care se pregateste sa mearga la scoala am vesti aproape bune. Scolile cu autorizatie de functionare trec de 50%, Internetul a patruns si el pe ici pe colo, cat sa stea secretarele pe Facebook. Doamnele accepta si bani si cadouri, fondul clasei este si el suprasolicitat si o bataie mica prin calsa este deja ceva normal. Inca droguri pe scara larga nu se gasesc prin scoli, poate in zona! Vestea cea buna este ca Bacalaureatul Profesional va intra in viata elevilor prin Ordonanta de Urgenta! Nu e asa ca e minunat? De profesorii de la universitatiile particulare ce sa mai zic? Si ei sunt pe la Parchet cu sanse mari de pierdere de drepturi civile. Diplome se scot inca la foc automat!
Daca ai ceva bani si vrei sa-i transferi in Romania, tocmai ce am vesti bune despre soliditatea sistemului bancar incepand cu BRD si diverse institutii ale statului puse sa ne pazeasca de hoti! Gurile rele spun ca 80% din sistem este cangrenat. Noroc ca a rectificat Guvernatorul ca e vorba de 0.8% ! Nu este minunat? Din pacate nu pot sa-ti recomand nici un mare broker pe piata de capital. Cel mai celebru a ajuns prin Islanda cu ceva bani in minus si cu un pret pus pe capul lui prin tara!
Daca ai probleme de santate te poti baza pe sistemul nostru de santate. Asistentele au inca buzunarele necusute la fel si multi doctori. Dar nu esti conditionat de plata unei spagi! Caci exista si sistem de sanatate privat. Care si el colcaie de doctorasi fara experienta proveniti de la particulare. Daca vrei un doctor sau o asistenta buna mai bine cauti in UK!
Daca vrei sa vezi viata ciobanilor romani nu iti recomand mersul la stana prin Galati sau Bacau! S-ar putea sa vezi sclavie in zilele noastre! Si asta roman la roman! Ce sa mai zici de straini!
Daca vrei sa pornesti o afacere noua in Romania acum este momentul, pana nu se suspenda toate fondurile europene! Asta daca treci de firmele de consultanta si dosarul nu zace un an prin birouri ministeriale! Sau poate vrei sa participi la o licitatie trucata? Sau poate vrei sa intri intr-o intelegere de tip cartel intre mari firme? Asta este posibil!
Viata spiritula este si ea la cote maxime. Judecand dupa numarul de enoriasi in vizita la moaste, piosenia ar fi maxima. Noroc ca unii enoriasi au vrut sa plece cu piosenia acasa furand cateva icoane de la Patriarhie!
Cel mai indicat ar fi totusi sa faci o firma de legume- fructe cu ceva asociati din Orientul Mijlociu si Apropiat! Nu ai avea bataie de cap cu facturi , TVA si impozite. Dar ar trebui sa inveti cuvinte ca suveica, firme fantoma,en-gros Militari si Voluntari si vandut cu TIR-ul!
Cred totusi ca cel mai bine ar fi sa profiti de superoferta de intrare in politica. Cu doar 50.000 de euro poti ajunge parlamentar! Ceea ce in Romania este in capatul lantului trofic.
Asta ar fi o varianta de o revista a presei pe ultima saptamana!
Daca mai vrei sa te intorci, eu te astept pe Aeroport cu bratele deschise si cu ochii holbati de mirare!
Iata au trecut peste 10 ani de cand ai plecat in America. Sper ca esti bine sanatos dupa ce Sandy v-a jumulit putin. Daca te gandesti cumva sa te intorci in tara iata cateva mici amanunte care ar trebui sa le stii!
Pe aici pe la noi, pe calea ferata, inca se merge cu nasul ca in timpul studentiei tale. Cred ca incepand cu Carol I, Nasul a fost o entitate omniprezenta in viata romanului calator pe caile ferate. Daca in vremea RPR si RSR asta ar fi fost un gest de subminare a comunismului, in ziua de azi a devenit o autosubminare si falimentare a transportului feroviar in favoarea operatorilor privati si a firmelor de transport auto. Asa ca de cateva zile, zeci de Nasi dau cu subsemnatul pe la Parchet.
Daca vrei sa vii in tara sa stii ca mare parte din vamesii de demult sunt si ei o parte pe la puscarie si o noua generatie de vamesi incearca sa gaseasca metode alternative la ascunsul banilor prin pubele si stransul lor pe tura. Dar tigarile fara timbru inca invadeaza pietele Romaniei, marfa de la Dragon vine pe banda rulanta de la Constanta si lucrurile par sa se reaseze odata ce presiunea cu Schengen a disparut.
Pentru fetita ta care se pregateste sa mearga la scoala am vesti aproape bune. Scolile cu autorizatie de functionare trec de 50%, Internetul a patruns si el pe ici pe colo, cat sa stea secretarele pe Facebook. Doamnele accepta si bani si cadouri, fondul clasei este si el suprasolicitat si o bataie mica prin calsa este deja ceva normal. Inca droguri pe scara larga nu se gasesc prin scoli, poate in zona! Vestea cea buna este ca Bacalaureatul Profesional va intra in viata elevilor prin Ordonanta de Urgenta! Nu e asa ca e minunat? De profesorii de la universitatiile particulare ce sa mai zic? Si ei sunt pe la Parchet cu sanse mari de pierdere de drepturi civile. Diplome se scot inca la foc automat!
Daca ai ceva bani si vrei sa-i transferi in Romania, tocmai ce am vesti bune despre soliditatea sistemului bancar incepand cu BRD si diverse institutii ale statului puse sa ne pazeasca de hoti! Gurile rele spun ca 80% din sistem este cangrenat. Noroc ca a rectificat Guvernatorul ca e vorba de 0.8% ! Nu este minunat? Din pacate nu pot sa-ti recomand nici un mare broker pe piata de capital. Cel mai celebru a ajuns prin Islanda cu ceva bani in minus si cu un pret pus pe capul lui prin tara!
Daca ai probleme de santate te poti baza pe sistemul nostru de santate. Asistentele au inca buzunarele necusute la fel si multi doctori. Dar nu esti conditionat de plata unei spagi! Caci exista si sistem de sanatate privat. Care si el colcaie de doctorasi fara experienta proveniti de la particulare. Daca vrei un doctor sau o asistenta buna mai bine cauti in UK!
Daca vrei sa vezi viata ciobanilor romani nu iti recomand mersul la stana prin Galati sau Bacau! S-ar putea sa vezi sclavie in zilele noastre! Si asta roman la roman! Ce sa mai zici de straini!
Daca vrei sa pornesti o afacere noua in Romania acum este momentul, pana nu se suspenda toate fondurile europene! Asta daca treci de firmele de consultanta si dosarul nu zace un an prin birouri ministeriale! Sau poate vrei sa participi la o licitatie trucata? Sau poate vrei sa intri intr-o intelegere de tip cartel intre mari firme? Asta este posibil!
Viata spiritula este si ea la cote maxime. Judecand dupa numarul de enoriasi in vizita la moaste, piosenia ar fi maxima. Noroc ca unii enoriasi au vrut sa plece cu piosenia acasa furand cateva icoane de la Patriarhie!
Cel mai indicat ar fi totusi sa faci o firma de legume- fructe cu ceva asociati din Orientul Mijlociu si Apropiat! Nu ai avea bataie de cap cu facturi , TVA si impozite. Dar ar trebui sa inveti cuvinte ca suveica, firme fantoma,en-gros Militari si Voluntari si vandut cu TIR-ul!
Cred totusi ca cel mai bine ar fi sa profiti de superoferta de intrare in politica. Cu doar 50.000 de euro poti ajunge parlamentar! Ceea ce in Romania este in capatul lantului trofic.
Asta ar fi o varianta de o revista a presei pe ultima saptamana!
Daca mai vrei sa te intorci, eu te astept pe Aeroport cu bratele deschise si cu ochii holbati de mirare!
Politica SRL
As incepe prin a spune ca in politica nu exista Mos Craciun! Si mai dureros, nici macar Dumnezeu! Cred ca asta ar fi principala calitate a unui om politic. Sa lase deoparte toate povestile siropoase, cand vine vorba despre el si sa fie un foarte bun actor in restul timpului. De fapt sa nu fie un actor grabit. Ci sa se confunde cu personajul pe care il interpreteaza si sa isi omoare personalitatea de dinainte de a deveni om politic.
Este o poveste cu transformările unui om politic.
Incerc sa o redau dupa cum imi aduc aminte :
"" Demult traia un tanar care dorea sa devina politician, dar era sarac lipit pamantului si nu avea nimic decat un suflet mare... MARE! Si cand a dorit sa se inscrie intr-un partid la sectia de tineret a trebuit sa plateasca cu ceva intrarea in partid. Dar sunt sarac lipit pamantului! s-a plans el. Nu-i nimic! a spus seful lui. Trebuie doar sa-mi dai putin din sufletul tau. Tanarul a stat si s-a gandit si a fost de acord. Si-a zis in mintea lui : Am de unde!. Si a trecut ceva timp si s-a eliberat postul sefului de la tineret. Asa ca a vrut acel post. Acum nu mai era sarac lipit pamantului. Colegii lui l-au invatat cuvinte magice precum : spaga, mita, santaj, trafic de influenta, bani de la buget....... SUPER! Asa ca era pregatit. Dar plata a fost aceeasi : Putin din sufletul lui. Nici nu a mai ezitat deja. A fost de acord. Si tot asa: Sef la comuna, sef la municipiu, sef la judet si in final sef in Bucuresti. Cand a ajuns sus de tot si a vrut si mai sus nu a mai avut cum sa plateasca. NU MAI AVEA SUFLET!
Dar acum nu l-a mai intrebat nimeni de suflet! Era deja in liga baietilor mari si descurcareti gata sa preia conducerea la orice nivel in stat. Chiar si Presedinte. Poate si interimar! ""
Cam asa suna povestea auzita demult!
Si acum aud cu stupoare de lumea care descopera un secret cunoscut de pe vremea lui Cezar si a ultimului secol de Republica Romana! Voturile se cumpara, la fel si locurile in Parlament!
Asta in cazul in care nu esti Neagu Djuvara, sau Ion Iliescu sau chiar si Traian Basescu! In aceste situatii nu tu dai bani sa iei un mandat ci altii se gudura pe langa tine.
Asta este ca in viata de zi cu zi. Putini emaneaza forta si putere. Cine nu are CHARISMA si magnet la babe si asistati nu prea razbeste singur.
Asa ca 50.000 de euro pentru un loc pe lista nici macar nu este o propunere oneroasa.
Pentru ca acum in politica se merge pe un business-plan. Investesti la inceput o suma minimala (zic eu) de 50.000 euro si apoi in patru ani (minim) de mandat trebuie sa-ti inzecesti suma.
Asta este adevarul. Marea majoritate a alesilor neamului vin costelivi in Parlament si ies supraponderali (metaforic) din mandat.
Si noi ce ne imaginam???
Ca peste noapte armate de tineri incoruptibili si morali navalesc in politica. Saraci si cinstiti (HAHAHA) vin sa recladeasca Romania si isi dedica toata energia si priceperea doar pentru propasirea tarii si nimic in interes personal.
Hai ca imi vine sa rad!
Este o simbioza intre vanat si vanator sau intre simbiot si gazda imposibil de destramat.
Avem in Romania 20% din populatie care traieste si gandeste ca in UE! Ce facem cu cei 80! Din pacate acum nu se mai aplica principiul lui Pareto (80/20) . Pentru ca cei 80% chiar hotărăsc soarta Romaniei.
Si ei vor sa fie asistati. Si mintiti. Si condusi! Si chiar si furati! Asa ca micile lor gainarii sa para minore in comparatie cu furtul cel mare. Al alesilor!
Dupa ce a introdus Multi Level Marketing in politica, acum Dan Diaconescu in direct introduce si scoaterea la mezat a sperantei si viitorului copiilor nostri. Dai un ban dar capeti imunitate si .......
Bravo Danutze! Zau ca nu este rau! Pentru 10% din iarna esti chiar o forta de luat in calcul!
Sigur se re-rastoarna carutza si in Parlament!
Am ajuns clar in epoca POLITICA SRL!
Sa votati bine!
Este o poveste cu transformările unui om politic.
Incerc sa o redau dupa cum imi aduc aminte :
"" Demult traia un tanar care dorea sa devina politician, dar era sarac lipit pamantului si nu avea nimic decat un suflet mare... MARE! Si cand a dorit sa se inscrie intr-un partid la sectia de tineret a trebuit sa plateasca cu ceva intrarea in partid. Dar sunt sarac lipit pamantului! s-a plans el. Nu-i nimic! a spus seful lui. Trebuie doar sa-mi dai putin din sufletul tau. Tanarul a stat si s-a gandit si a fost de acord. Si-a zis in mintea lui : Am de unde!. Si a trecut ceva timp si s-a eliberat postul sefului de la tineret. Asa ca a vrut acel post. Acum nu mai era sarac lipit pamantului. Colegii lui l-au invatat cuvinte magice precum : spaga, mita, santaj, trafic de influenta, bani de la buget....... SUPER! Asa ca era pregatit. Dar plata a fost aceeasi : Putin din sufletul lui. Nici nu a mai ezitat deja. A fost de acord. Si tot asa: Sef la comuna, sef la municipiu, sef la judet si in final sef in Bucuresti. Cand a ajuns sus de tot si a vrut si mai sus nu a mai avut cum sa plateasca. NU MAI AVEA SUFLET!
Dar acum nu l-a mai intrebat nimeni de suflet! Era deja in liga baietilor mari si descurcareti gata sa preia conducerea la orice nivel in stat. Chiar si Presedinte. Poate si interimar! ""
Cam asa suna povestea auzita demult!
Si acum aud cu stupoare de lumea care descopera un secret cunoscut de pe vremea lui Cezar si a ultimului secol de Republica Romana! Voturile se cumpara, la fel si locurile in Parlament!
Asta in cazul in care nu esti Neagu Djuvara, sau Ion Iliescu sau chiar si Traian Basescu! In aceste situatii nu tu dai bani sa iei un mandat ci altii se gudura pe langa tine.
Asta este ca in viata de zi cu zi. Putini emaneaza forta si putere. Cine nu are CHARISMA si magnet la babe si asistati nu prea razbeste singur.
Asa ca 50.000 de euro pentru un loc pe lista nici macar nu este o propunere oneroasa.
Pentru ca acum in politica se merge pe un business-plan. Investesti la inceput o suma minimala (zic eu) de 50.000 euro si apoi in patru ani (minim) de mandat trebuie sa-ti inzecesti suma.
Asta este adevarul. Marea majoritate a alesilor neamului vin costelivi in Parlament si ies supraponderali (metaforic) din mandat.
Si noi ce ne imaginam???
Ca peste noapte armate de tineri incoruptibili si morali navalesc in politica. Saraci si cinstiti (HAHAHA) vin sa recladeasca Romania si isi dedica toata energia si priceperea doar pentru propasirea tarii si nimic in interes personal.
Hai ca imi vine sa rad!
Este o simbioza intre vanat si vanator sau intre simbiot si gazda imposibil de destramat.
Avem in Romania 20% din populatie care traieste si gandeste ca in UE! Ce facem cu cei 80! Din pacate acum nu se mai aplica principiul lui Pareto (80/20) . Pentru ca cei 80% chiar hotărăsc soarta Romaniei.
Si ei vor sa fie asistati. Si mintiti. Si condusi! Si chiar si furati! Asa ca micile lor gainarii sa para minore in comparatie cu furtul cel mare. Al alesilor!
Dupa ce a introdus Multi Level Marketing in politica, acum Dan Diaconescu in direct introduce si scoaterea la mezat a sperantei si viitorului copiilor nostri. Dai un ban dar capeti imunitate si .......
Bravo Danutze! Zau ca nu este rau! Pentru 10% din iarna esti chiar o forta de luat in calcul!
Sigur se re-rastoarna carutza si in Parlament!
Am ajuns clar in epoca POLITICA SRL!
Sa votati bine!
duminică, 28 octombrie 2012
Simboluri pierdute si poate regasite!
In goana dupa senzational uitam de un simbol national putin inteles care de 74 de ani ne poate lumina calea. Un taran din Hobita a reusit printr-o geniala poveste in calcar (si nu numai) sa ne arate o CALE. Cea a Eroilor. De fapt si ei simplii tarani stransi din satele Romaniei (mai exact dintre fii Gorjului) si animati de dragoste de tara sa savarseasca sacrificiul suprem.
Mergand prin parcul din Targul Jiu mai demult am admirat si eu ca orice profan opera lui Brancusi. Si am incercat sa-i gasesc semnificatii. Poate varsta nu m-a ajutat sa inteleg pe deplin in acele clipe ca eu de fapt nu vedem opere de arta dispersate in timp si spatiu, ci o fresca vie a sacrificiului soldatului roman in primul razboi mondial.
A mai trecut ceva timp si nasul meu de cununie (arhitect) s-a straduit sa-mi deschidă ochii spre intelesurile adanci ale operei lui Brancusi. Nici atunci se pare ca intelegerea mea nu a fost deplina.
A mai trebuit sa treaca ani si astazi la o zi dupa scurgerea a 74 de ani de la inaugurarea ansamblului sa am si eu curajul sa scriu umila mea parere.
Daca ne mandrim cu Columna lui Traian si cu Monumentul de la Adamclisi, poate ar trebui sa explicam mai bine si fresca religioaso-istorica a feciorului de taran plecat la razboi.
Tinerii luati la oaste pentru tara sunt inregimentati pe ulita satului in frumoase uniforme ale Armatei Romane. In pas de defilare cu arma pe umar trec prin colbul ulitei spre uniatea in care au fost repartizati. Sunt tineri, frumosi si curajosi. Sunt de asemenea animati de o mare dragoste de Romania si ei pornesc la o lupta dreapta. Carpatii despart frati de frati si romani de romani. Ei sunt hotarati ca granita de pe Carpati sa dispara.
Cine nu stie, in satul romanesc arhaic ulita mare era locul de socializare si de dezbatere. Aici pe scaunele si pe bancute stau batranii satului impreuna cu sotiile sau mandrele soldatiilor si ii admira defiland.
Oastea este formata din tineri credinciosi ortodocși care sunt binecuvantati de preotul satului.
In fata portii fiecare isi saruta sotia sau iubita. O poarta, poate dacica, in care se consuma un act de iubire, sau de speranta, sau de mantuire. Un sarut cat o viata. Care poate fi si ultimul. O ultima declaratie de dragoste. Asa cred ca s-a nascut Poarta Sarutului. Doua inimi, doua suflete rezonand de dragoste si de speranta. Aproape doua jumatati contopite care se vor intalni poate cu ceva sanse in lumea materiala si cel mai probabil in lumea de apoi.
Masa tacerii poate fi si ultima cina a tinerilor martiri plecati de acasa sa lupte pentru tara. O cina intru Hristos aidoma "Cinei cea de taina". Mesele din transee înaintea luptei au fost cele mai solemne. Si cele mai religioase. Sansele sa mai vezi Soarele rasarind din nou, in 1917, erau minime. Asa ca stand chirciti in transee imparteau o bucata de paine (Trupul) si poate sorbeau o picatura de vin (Sangele). Erau frati si simteau la fel. ROMANESTE!
In ziua luptei putini reuseau sa supravietuiasca. Si intr-o mare de sange si de trupuri mutilate incet, incet sufletele martrilor urcau la cer. Ca pe o scara a lui Iacob. Lasand in urma un miros de pucioasa si durere maxima.
Asa s-a plamadit ziua de 1 decembrie 1918. Cu mult sange de tarani romani din toata tara. Veniti sa lupte pentru patria lor neconditionat.
O coloana a infinitului sau o trecere spre nefiinta? Doar un razboi poate crea o asemena catastrofa umana, prin amploare si cruzime. Si doar atunci sute si mii de suflete sunt chemate la Creator! Parca spatiul se comprima si totul se scurge intr-un singur sens.
Cate jertfe au fost ca noi sa existam astazi asa cum suntem. Si cand ma gandesc cati plang cu lacrimi de minotaur cand vorbesc de ROMANIA!
Din figura de ansamblu nu trebuie uitata nici Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Care si ea are un loc insemnat in Calea Eroilor.
Sufletele unite in coloana nu se pot mantui fara ajutorul Bisericii. Sa nu uitam cate slujbe au avut loc in toata tara odata cu intoarcerea martrilor. Sau cu pomenirea lor.
O Biserica care era si ea coloana vertebrala a satului romanesc. Ea ne mantuia si ne spovedea, ea ne educa si ea ne era alaturi la botez, nunta si înmormântare. Tot ce era important in viata taranului roman era legat de Biserica. Pana si hainele cele mai bune de duminica erau etalate tot la Biserica.
Si astazi? Ce avem?
Am mai putea oare recrea o Cale a Eroilor? Cat de genial ar trebui sa fie un artist sa poata sa descrie un popor bolnav. Si lipsit de credinta. Aici nu ma refer la ce afiseaza fiecare. Aici vorbesc de fapte.
Cine oare ar mai pune mana pe arma sa apere si sa reintregeasca Romania?
Asa ca macar sa ne bucuram si sa onoram adevaratii EROI ai Romaniei!
Ieri 27.10.2012 s-au implinit 74 de ani de cand memoria acelor clipe era inca vie.
Astazi cine oare isi mai aduce aminte de vremurile acelea?
Eu sper ca prin aceste randuri sa fim cat mai multi!
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Mergand prin parcul din Targul Jiu mai demult am admirat si eu ca orice profan opera lui Brancusi. Si am incercat sa-i gasesc semnificatii. Poate varsta nu m-a ajutat sa inteleg pe deplin in acele clipe ca eu de fapt nu vedem opere de arta dispersate in timp si spatiu, ci o fresca vie a sacrificiului soldatului roman in primul razboi mondial.
A mai trecut ceva timp si nasul meu de cununie (arhitect) s-a straduit sa-mi deschidă ochii spre intelesurile adanci ale operei lui Brancusi. Nici atunci se pare ca intelegerea mea nu a fost deplina.
A mai trebuit sa treaca ani si astazi la o zi dupa scurgerea a 74 de ani de la inaugurarea ansamblului sa am si eu curajul sa scriu umila mea parere.
Daca ne mandrim cu Columna lui Traian si cu Monumentul de la Adamclisi, poate ar trebui sa explicam mai bine si fresca religioaso-istorica a feciorului de taran plecat la razboi.
Tinerii luati la oaste pentru tara sunt inregimentati pe ulita satului in frumoase uniforme ale Armatei Romane. In pas de defilare cu arma pe umar trec prin colbul ulitei spre uniatea in care au fost repartizati. Sunt tineri, frumosi si curajosi. Sunt de asemenea animati de o mare dragoste de Romania si ei pornesc la o lupta dreapta. Carpatii despart frati de frati si romani de romani. Ei sunt hotarati ca granita de pe Carpati sa dispara.
Cine nu stie, in satul romanesc arhaic ulita mare era locul de socializare si de dezbatere. Aici pe scaunele si pe bancute stau batranii satului impreuna cu sotiile sau mandrele soldatiilor si ii admira defiland.
Oastea este formata din tineri credinciosi ortodocși care sunt binecuvantati de preotul satului.
In fata portii fiecare isi saruta sotia sau iubita. O poarta, poate dacica, in care se consuma un act de iubire, sau de speranta, sau de mantuire. Un sarut cat o viata. Care poate fi si ultimul. O ultima declaratie de dragoste. Asa cred ca s-a nascut Poarta Sarutului. Doua inimi, doua suflete rezonand de dragoste si de speranta. Aproape doua jumatati contopite care se vor intalni poate cu ceva sanse in lumea materiala si cel mai probabil in lumea de apoi.
Masa tacerii poate fi si ultima cina a tinerilor martiri plecati de acasa sa lupte pentru tara. O cina intru Hristos aidoma "Cinei cea de taina". Mesele din transee înaintea luptei au fost cele mai solemne. Si cele mai religioase. Sansele sa mai vezi Soarele rasarind din nou, in 1917, erau minime. Asa ca stand chirciti in transee imparteau o bucata de paine (Trupul) si poate sorbeau o picatura de vin (Sangele). Erau frati si simteau la fel. ROMANESTE!
In ziua luptei putini reuseau sa supravietuiasca. Si intr-o mare de sange si de trupuri mutilate incet, incet sufletele martrilor urcau la cer. Ca pe o scara a lui Iacob. Lasand in urma un miros de pucioasa si durere maxima.
Asa s-a plamadit ziua de 1 decembrie 1918. Cu mult sange de tarani romani din toata tara. Veniti sa lupte pentru patria lor neconditionat.
O coloana a infinitului sau o trecere spre nefiinta? Doar un razboi poate crea o asemena catastrofa umana, prin amploare si cruzime. Si doar atunci sute si mii de suflete sunt chemate la Creator! Parca spatiul se comprima si totul se scurge intr-un singur sens.
Cate jertfe au fost ca noi sa existam astazi asa cum suntem. Si cand ma gandesc cati plang cu lacrimi de minotaur cand vorbesc de ROMANIA!
Din figura de ansamblu nu trebuie uitata nici Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Care si ea are un loc insemnat in Calea Eroilor.
Sufletele unite in coloana nu se pot mantui fara ajutorul Bisericii. Sa nu uitam cate slujbe au avut loc in toata tara odata cu intoarcerea martrilor. Sau cu pomenirea lor.
O Biserica care era si ea coloana vertebrala a satului romanesc. Ea ne mantuia si ne spovedea, ea ne educa si ea ne era alaturi la botez, nunta si înmormântare. Tot ce era important in viata taranului roman era legat de Biserica. Pana si hainele cele mai bune de duminica erau etalate tot la Biserica.
Si astazi? Ce avem?
Am mai putea oare recrea o Cale a Eroilor? Cat de genial ar trebui sa fie un artist sa poata sa descrie un popor bolnav. Si lipsit de credinta. Aici nu ma refer la ce afiseaza fiecare. Aici vorbesc de fapte.
Cine oare ar mai pune mana pe arma sa apere si sa reintregeasca Romania?
Asa ca macar sa ne bucuram si sa onoram adevaratii EROI ai Romaniei!
Ieri 27.10.2012 s-au implinit 74 de ani de cand memoria acelor clipe era inca vie.
Astazi cine oare isi mai aduce aminte de vremurile acelea?
Eu sper ca prin aceste randuri sa fim cat mai multi!
Dumnezeu sa-i odihneasca!
vineri, 26 octombrie 2012
Despre Bunici !
In fiecare an in preajma Sfantului Dumitru ma apuca o tristete. Iremediabila. Si raman ancorat in ea parca lipsit de reactie.
Pe vremuri oamenii isi botezau mult mai simplu si mai crestineste copiii. De obicei primul baiat nascut era Ion, prima fata era Maria si in functie de sarbatorile anului erau si Gheorghe, Vasile, Petru, Pavel. Nume atat de rar utilizate in ziua de azi. Astazi cand strig Andrei cel putin 10 copii isi intorc capul. La fel si cu Alexandru!
Numele devin din ce in ce mai putine si din ce in ce mai utilizate!
Sa revin la Sfantul Dumitru. In anul 1904 putin inainte de Sfantul Dumitru intr-un sat din Baragan nu departe de Bucuresti se naste cea care avea sa devina Mimi sau cum era in acte Dumitra. Un nume cel putin ciudat astazi, judecat dupa standardele actuale. Si ce nume puternice si interesante erau in acea vreme: Apostol si Dumitra; Epaminonda si Arteimza. Acestia ar fi bunicii mei. Pe unii nu i-am cunoscut deloc pe unul partial si pe Mamaie am cunoscut-o cel mai bine.
O femeie puternica, o adevarata Victoria Lipan de inceput de secol 20. Asemena altor multor femei hotarate au modelat societatea anilor 1940. A stiut ceea ce a vrut si nu a precupetit nici un efort in a-si iubi si proteja familia. A strans in jurul ei doua familii in cautarea prosperitatii Bucurestiului interbelic. A fost loc de reunire a familiilor de pe susul si josul Ialomitei. Nu a avut concediu in viata ei si toata munca familiei s-a concretizat intr-o casa. Care aidoma unui blestem a fost la inceput miere si apoi gratie actului nationalizarii a devenit o mare povara sufleteasca in viata ei.
A avut grija ca cele doua fete ale ei sa aiba parte de cea mai buna educatie si le-a inscris la o scoala particulara. Faimosul Pension! A investit in educatie! Pacat ca vremurile nu au ajutat-o sa isi vada roadele. Primii pionieri erau deja cu cravata la gat. La fel si "voluntarii" pentru Canal! Cand unii fugeau din tara sa-si salveze averile si numele, altii au stat si au pierdut totul dar nu si dragostea apropiatilor. Si erau prietenii durabile si sincere. Vecinii de strada erau parca altceva fata de cei din ziua de azi. Strada era o comunitate vie.
In timp au aparut si nepotii. Poate mult prea putini dupa dorinta ei. Cate unul de fiecare fata. I-a ingrijit si i-a iubit asa cum doar o bunica stie sa o faca. Este o dragoste cel putin dubla fata de cea materna. Pentru ca vezi viitorul cand simti deja sfarsitul. Si te simti implinit. Daca sa-ti cresti copilul ai o mare satisfactie, sa-ti cresti nepotul ai o satisfactie dubla.
A fost cea mai mare gospodina si cea mai mare bucatareasa pe care am cunosut-o. Avea o vorba buna si inteleapta pentru orisicine. Stia sa citeasca oamenii dintr-o privire.
A trecut timpul si intr-o zi am ajuns acasa si nu raspundea nimeni la usa. Eram deja baiat mare si am reusit sa intru pe geam. Si am gasit-o! A fost prima mea experienta cu ..........................finalul! Nu puteam sa cred ca asa se sfarseste totul. Mi-am zis in gand ca trebui sa arat lumii ca sunt ....barbat. Si barbatii nu plang niciodata! NU? Cand deja pamantul se asternuse pe haina de lemn in singuratatea camerei mele ...am plans! Si poate mai plang si acum cand ma gandesc cat de des ii onorez memoria mergand la cimitir.
Asta este un lucru care mi-l reprosez ! Nu am timp (oare?) sa ajung la locul in care se odihnesc ramasitele celei care a avut grija de mine atata timp.
Si daca scriu aceste randuri le scriu vrand sa transmit urmatorul mesaj:
Cat timp ii aveti langa voi gasiti-va timp sa-i iubti si sa ii ajutati. Trebuie sa existe timp!
Cat timp nu ii mai aveti langa voi macar o data pe an aprindeti o lumanare! Poate nici macar nu o aprindeti pentru ei, ci pentru voi!
Sa fi un om cu adevarat nu inseamna sa stii regula celor 3 C (casa, copil,copac). Mai apare inca un C= cimitir.
Cultul inaintasilor este si el o parte importanta din viata unui om!
Nu gresiti ca mine! Mersul la Cimitir este si el un pret care trebuie platit!
Nu putem deveni mai buni daca rupem legatura cu trecutul. Nu ne nastem din neant si disparem in neant!
In ciclul vietii chiar si sufletele neincastrate in materie merita cinstea si recunostiinta noastra.
Si totusi plin de cainta mi-am recunoscut pacatul. Nu neaparat al uitarii ci al comoditatii. Caci macar gandul a fost prezent. Din pacate nu si corpul!
Sper ca totusi si eu sa devin bunic si sa fiu jumulit de cat mai multi nepoti!
Pe vremuri oamenii isi botezau mult mai simplu si mai crestineste copiii. De obicei primul baiat nascut era Ion, prima fata era Maria si in functie de sarbatorile anului erau si Gheorghe, Vasile, Petru, Pavel. Nume atat de rar utilizate in ziua de azi. Astazi cand strig Andrei cel putin 10 copii isi intorc capul. La fel si cu Alexandru!
Numele devin din ce in ce mai putine si din ce in ce mai utilizate!
Sa revin la Sfantul Dumitru. In anul 1904 putin inainte de Sfantul Dumitru intr-un sat din Baragan nu departe de Bucuresti se naste cea care avea sa devina Mimi sau cum era in acte Dumitra. Un nume cel putin ciudat astazi, judecat dupa standardele actuale. Si ce nume puternice si interesante erau in acea vreme: Apostol si Dumitra; Epaminonda si Arteimza. Acestia ar fi bunicii mei. Pe unii nu i-am cunoscut deloc pe unul partial si pe Mamaie am cunoscut-o cel mai bine.
O femeie puternica, o adevarata Victoria Lipan de inceput de secol 20. Asemena altor multor femei hotarate au modelat societatea anilor 1940. A stiut ceea ce a vrut si nu a precupetit nici un efort in a-si iubi si proteja familia. A strans in jurul ei doua familii in cautarea prosperitatii Bucurestiului interbelic. A fost loc de reunire a familiilor de pe susul si josul Ialomitei. Nu a avut concediu in viata ei si toata munca familiei s-a concretizat intr-o casa. Care aidoma unui blestem a fost la inceput miere si apoi gratie actului nationalizarii a devenit o mare povara sufleteasca in viata ei.
A avut grija ca cele doua fete ale ei sa aiba parte de cea mai buna educatie si le-a inscris la o scoala particulara. Faimosul Pension! A investit in educatie! Pacat ca vremurile nu au ajutat-o sa isi vada roadele. Primii pionieri erau deja cu cravata la gat. La fel si "voluntarii" pentru Canal! Cand unii fugeau din tara sa-si salveze averile si numele, altii au stat si au pierdut totul dar nu si dragostea apropiatilor. Si erau prietenii durabile si sincere. Vecinii de strada erau parca altceva fata de cei din ziua de azi. Strada era o comunitate vie.
In timp au aparut si nepotii. Poate mult prea putini dupa dorinta ei. Cate unul de fiecare fata. I-a ingrijit si i-a iubit asa cum doar o bunica stie sa o faca. Este o dragoste cel putin dubla fata de cea materna. Pentru ca vezi viitorul cand simti deja sfarsitul. Si te simti implinit. Daca sa-ti cresti copilul ai o mare satisfactie, sa-ti cresti nepotul ai o satisfactie dubla.
A fost cea mai mare gospodina si cea mai mare bucatareasa pe care am cunosut-o. Avea o vorba buna si inteleapta pentru orisicine. Stia sa citeasca oamenii dintr-o privire.
A trecut timpul si intr-o zi am ajuns acasa si nu raspundea nimeni la usa. Eram deja baiat mare si am reusit sa intru pe geam. Si am gasit-o! A fost prima mea experienta cu ..........................finalul! Nu puteam sa cred ca asa se sfarseste totul. Mi-am zis in gand ca trebui sa arat lumii ca sunt ....barbat. Si barbatii nu plang niciodata! NU? Cand deja pamantul se asternuse pe haina de lemn in singuratatea camerei mele ...am plans! Si poate mai plang si acum cand ma gandesc cat de des ii onorez memoria mergand la cimitir.
Asta este un lucru care mi-l reprosez ! Nu am timp (oare?) sa ajung la locul in care se odihnesc ramasitele celei care a avut grija de mine atata timp.
Si daca scriu aceste randuri le scriu vrand sa transmit urmatorul mesaj:
Cat timp ii aveti langa voi gasiti-va timp sa-i iubti si sa ii ajutati. Trebuie sa existe timp!
Cat timp nu ii mai aveti langa voi macar o data pe an aprindeti o lumanare! Poate nici macar nu o aprindeti pentru ei, ci pentru voi!
Sa fi un om cu adevarat nu inseamna sa stii regula celor 3 C (casa, copil,copac). Mai apare inca un C= cimitir.
Cultul inaintasilor este si el o parte importanta din viata unui om!
Nu gresiti ca mine! Mersul la Cimitir este si el un pret care trebuie platit!
Nu putem deveni mai buni daca rupem legatura cu trecutul. Nu ne nastem din neant si disparem in neant!
In ciclul vietii chiar si sufletele neincastrate in materie merita cinstea si recunostiinta noastra.
Si totusi plin de cainta mi-am recunoscut pacatul. Nu neaparat al uitarii ci al comoditatii. Caci macar gandul a fost prezent. Din pacate nu si corpul!
Sper ca totusi si eu sa devin bunic si sa fiu jumulit de cat mai multi nepoti!
Toamna e sezonul KGB-itelor!
Randurile ce urmeaza sunt pura imaginatie si au plecat de la prea multe coincidente.
Un om de afaceri rus este arestat pe Aeroportul Otopeni si este acuzat de spionaj economic. Parca rusii nu au toate hartile posibile si imposibile despre Romania.
Un diplomat rus da cu masina peste o fata pe o trecere de pietoni.
Mass media din Romania se imflameaza toata si apar discursuri gen Nae Ionescu.
SI?
Mai intai nu e singurul caz de spionaj din ultimul deceniu. A mai fost acum cativa ani un caz cu un cadru militar care vindea niste ....harti. Expulzare si .......tacere.
Daca nu avea loc accidentul nu aparea in presa operatiunea de arestare a "omului de afaceri rus". Care arestare a vut loc cu 1 zi inaintea accidentului!
Accident.......si dupa un scenariu deja cunoscut diplomatul are.......imunitate diplomatica!
Vrea sa plece si el pe sestache din tara cu un avion spre Kiev si ......alarma cu bomba.
Noroc ca am din surse sigure inregistrarea apelului:
" Ba gaozarilor la bordul avionului spre Kiev e o bomba! Si un hahait prelung!!!"
Asa ca SRI se mobilizeaza si retine la sol 4 ore avionul. Cu tot cu "diplomat". Care dintr-o sursa din presa ar fi seful filialei locale a KGB Romania! Hm!? Si la controlul SRI din avion a fost umblat putin si prin valiza diplomatica. Asa ca sa nu fie vreo bomba. De presa???
Dar baietii nu au gasit nimic (si nu ma refer la bomba) si au dat drumul la avion. Poate cumva cautau alte harti legate de omul de afaceri arestat ???
Sau a fost o operatiune mai ampla a SRI de filare a KGB-ului sfarsita brusc de accident, sau de fapt sentimentul antirusesc trebuia atatat chiar inainte de alegeri????
Fuga lui Sima, cazul KGB si ce va urma pana in alegeri sunt o parte din doza de indobitocire aplicata poporului roman. Si care tratament functioneaza.
Asa ca toamna este sigur sezonul KGB-itelor!
Dormiti linistiti! Cineva chiar vegheaza!
Un om de afaceri rus este arestat pe Aeroportul Otopeni si este acuzat de spionaj economic. Parca rusii nu au toate hartile posibile si imposibile despre Romania.
Un diplomat rus da cu masina peste o fata pe o trecere de pietoni.
Mass media din Romania se imflameaza toata si apar discursuri gen Nae Ionescu.
SI?
Mai intai nu e singurul caz de spionaj din ultimul deceniu. A mai fost acum cativa ani un caz cu un cadru militar care vindea niste ....harti. Expulzare si .......tacere.
Daca nu avea loc accidentul nu aparea in presa operatiunea de arestare a "omului de afaceri rus". Care arestare a vut loc cu 1 zi inaintea accidentului!
Accident.......si dupa un scenariu deja cunoscut diplomatul are.......imunitate diplomatica!
Vrea sa plece si el pe sestache din tara cu un avion spre Kiev si ......alarma cu bomba.
Noroc ca am din surse sigure inregistrarea apelului:
" Ba gaozarilor la bordul avionului spre Kiev e o bomba! Si un hahait prelung!!!"
Asa ca SRI se mobilizeaza si retine la sol 4 ore avionul. Cu tot cu "diplomat". Care dintr-o sursa din presa ar fi seful filialei locale a KGB Romania! Hm!? Si la controlul SRI din avion a fost umblat putin si prin valiza diplomatica. Asa ca sa nu fie vreo bomba. De presa???
Dar baietii nu au gasit nimic (si nu ma refer la bomba) si au dat drumul la avion. Poate cumva cautau alte harti legate de omul de afaceri arestat ???
Sau a fost o operatiune mai ampla a SRI de filare a KGB-ului sfarsita brusc de accident, sau de fapt sentimentul antirusesc trebuia atatat chiar inainte de alegeri????
Fuga lui Sima, cazul KGB si ce va urma pana in alegeri sunt o parte din doza de indobitocire aplicata poporului roman. Si care tratament functioneaza.
Asa ca toamna este sigur sezonul KGB-itelor!
Dormiti linistiti! Cineva chiar vegheaza!
sâmbătă, 20 octombrie 2012
Casa , copilul si copacul!
Astazi voi planta un visin. Si sper ca el sa se integreze in noua locatie. Nu ma astept ca sa il si culeg candva. Mai mult fac asta ca o ofranda adusa naturii si ca o compensatie pentru cat de mult noi oamenii distrugem mediul. Si poate o mai fac si pentru viitor astfel incat nepotii mei sa stie cum arata un visin fara sa se uite la imagini pe Internet sau sa mearga intr-o excursie cu clasa ca sa se apropie de un visin si sa se minuneze ca nu totul este de pe raftul din hiper-market.
Intr-o perioada in care caut cu disperare repere morale si de viata si incerc sa vad farame de normalitate intr-un ocean de anormalitate am stat si m-am gandit la cei trei C care ar trebui sa-ti defineasca viata: Casa - Copil - Copac !
Si imi dau seama ca totusi neamul romanesc nu si-a pierdut complet seva de moralitate si de normalitate si ca daca cauti cu atentie reperele morale sunt la tot pasul. Trebuie doar sa nu te lasi prins in vartejul vremurilor si a moravurilor.
CASA. Ce frumos suna si ce ideal a devenit in ziua de azi. Cine nu viseaza la o casa a lui. Cu piscina, cu masina, cu catel ! Un "Romania Dream" indeplinit. O pozitionare clara a succesului pe scara sociala.
Din pacate cred ca mesajul a fost de mult pierdut si gresit interpretat. Cred ca de fapt este vorba de un act de creatie si de statornicie. In plan material. Si ar trebui sa fie caracteristic omului care a iesit din tineretea furtunoasa. Cand isi paraseste caminul parintilor si isi incepe calatoria in viata singur sau alaturi de jumatatea lui.
De fapt reteta celor trei C nici nu stiu daca este aplicabila individului, ci mai ales cuplului. Nu ar trebui privita ca o reusita individuala. Ci ca o reusita in echipa. O insumare de energii si o canalizare a lor pe un fagas constructiv si creativ.
Ce rost ar avea o casa goala? Ce rost ar avea o casa care sa nu tremure la rasetele unui copil sau sa nu gazduiasca o familie iubitoare?
Cred ca prin casa nu trebuie inteles nici un palat facut pentru a rupe gura targului si a muri de invidie cunoscutii. Nu asta ar trebui sa fie traducerea.
Pentru mine ar insemna foarte mult si implicarea in constructia ei. Actul de creatie in sine imi pare foarte important. Si cunoasterea secretului construirii casei. Incepand cu fundatia , cu turnatul betonului, cu fasonatul armaturii cu tencuitul si gletuitul si cu acoperisul. Care cere mult lemn. Un lemn pe care il smulgi padurii. Si care in timp trebuie redat locului de unde a fost amputat.
O casa are nevoie de un suflet propriu. Primeste putin din partea celui care o cladeste. Mare parte il primeste din partea copilului care o stapaneste si a familiei care il inconjoara cu iubire.
De fapt casa fiecarei familii poate reprezenta mica biserica proprie. In interiorul peretilor se consuma pasiuni, se descarca tensiuni prin certuri se nasc sperante si se viseaza. Este anvelopa unui suflet comun. Este corpul unei familii. Casa ar trebui sa fie asemenea unei haine calduroase iarna si racoroase vara.
O casa. Nu o iei cu tine dupa moarte. Dar in timpul vietii ar trebui sa fie sanctuarul tau si dupa aceea ar fi asemena unei povesti tacute despre tine. O casa spune multe despre personalitatea unui om sau a unei familii. Aproape totul!
COPIL. O minune in viata unui om si a unui cuplu. Dupa ce rezolvi partea materiala normal ar trebui sa te preocupe si partea spirituala. Noroc ca nu toti copii se nasc din dorinte spirituale! Dar aducerea pe lume a unui prunc inseamna deja ca ai reusit sa ai o legatura cu viitorul. Si ca il modelezi. Pentru ca asa cum iti cresti copilul asa de fapt modelezi viitorul si lumea in care o sa traiasca el. Ceea ce reusim sa transmitem copiilor nostri sunt de fapt mesajele primite de noi de la parinti, filtrate de propria noastra constiinta si apoi transmise mai departe generatiei viitoare care va duce mai departe mesajul, transformandu-l si ei, in aceasta spirala infinita a vietii pe Pamant.
Un copil te implineste. Un copil te desavarseste. Un copil te umple de iubire si iti da noi intelesuri vietii. Iti stabileste prioritati. Te responsabilizeaza. Te face mai bun si mai atent cu tot ceea ce te inconjoara.
Un copil in viata ta este asemenea Soarelui pentru o planta. Este asemenea ploii si ninsorii tot pentru o planta. Simti cum devii o parte din natura si cum urmezi ciclul ei vesnic.
Pentru cei care nu au copiii pot spune doar ca au vazut si trait totul, dar de fapt nu au simtit nimic. Si mai ales cred ca nu au inteles nimic.
Un copil si el reprezinta un act de creatie. Si de implicare maxima. Zilnica. Copilul reprezinta si casa si copacul in acelasi timp. Trebuie cladit zi de zi si ingrijit zi de zi. Un copil are nevoie de multe. Dar cel mai mult are nevoie de DRAGOSTE!
COPAC. Ar putea fi si el tot un copil. In afara casnicie. Dar si el legitim pentru ca este copilul tau cu natura. Samanta pusa in pamant si rodita de natura reprezinta legatura ta cu mediul. Si intelegerea lui. Nu trebuie doar sa luam naturii. Trebuie sa si daruim. De fapt doar un copac nu este suficient. Implicarea noastra in procesul de reechilibrare a dezechilibrului creat de rasa umana in ultimul timp ar trebui sa ne responsabilizeze pe toti. Am luat prea mult si nu am dat mai nimic inapoi. Un simplu copac este aidoma unui graunte de nisip pe o plaja. Legatura noastra cu natura (asta ar reprezenta de fapt copacul) ar trebui sa fie maxima si constienta. Parca am uitat de tot de cat de responsabili ar trebui sa fim fata de mediul in care traim si cum lasam planeta generatiilor viitoare. Degeaba mai nastem copiii daca ii condamnam la un trai intre deseuri in mijlocul unor pustiatati urbane depersonalizate si prezumtiv virtuale. Legatura unui copil cu natura ar trebui sa fie si ea maxima. Am uitat sa ne invatam copii sa se integreze in natura si sa o cunoasca. Ne indepartam de natura si de glia care ne-a hranit si ne-a crescut. Si comitem o crima cand nu ne invatam copii iubitori de natura. Si responsabili.
Avem impresia ca este treaba naturii sa reechilibreze tot ceea ce am dezechilibrat noi. Natura o poate face. Dar o face distrugandu-ne pe noi ca rasa umana! Si nu cred ca asta ar fi solutia.
Cei trei C reprezinta o poveste de dragoste. Dragostea pentru creatia materiala (casa) , dragoste pentru mantuirea spirituala (copilul) si dragoste pentru viitor (copacul).
Unde oare am mai intalnit asta : Creatia, Mantuirea si Sfantul Duh?
Suntem oare mai ortodocsi decat parem? Am reusit sa laicizam in trei cuvinte Sfanta Treime?
Acest fapt ma face sa fiu totusi mai optimist in legatura cu viitorul! Speranta exista! Trebuie doar sa fim noi putini mai buni si iubitori! Modele sunt la tot pasul!
Intr-o perioada in care caut cu disperare repere morale si de viata si incerc sa vad farame de normalitate intr-un ocean de anormalitate am stat si m-am gandit la cei trei C care ar trebui sa-ti defineasca viata: Casa - Copil - Copac !
Si imi dau seama ca totusi neamul romanesc nu si-a pierdut complet seva de moralitate si de normalitate si ca daca cauti cu atentie reperele morale sunt la tot pasul. Trebuie doar sa nu te lasi prins in vartejul vremurilor si a moravurilor.
CASA. Ce frumos suna si ce ideal a devenit in ziua de azi. Cine nu viseaza la o casa a lui. Cu piscina, cu masina, cu catel ! Un "Romania Dream" indeplinit. O pozitionare clara a succesului pe scara sociala.
Din pacate cred ca mesajul a fost de mult pierdut si gresit interpretat. Cred ca de fapt este vorba de un act de creatie si de statornicie. In plan material. Si ar trebui sa fie caracteristic omului care a iesit din tineretea furtunoasa. Cand isi paraseste caminul parintilor si isi incepe calatoria in viata singur sau alaturi de jumatatea lui.
De fapt reteta celor trei C nici nu stiu daca este aplicabila individului, ci mai ales cuplului. Nu ar trebui privita ca o reusita individuala. Ci ca o reusita in echipa. O insumare de energii si o canalizare a lor pe un fagas constructiv si creativ.
Ce rost ar avea o casa goala? Ce rost ar avea o casa care sa nu tremure la rasetele unui copil sau sa nu gazduiasca o familie iubitoare?
Cred ca prin casa nu trebuie inteles nici un palat facut pentru a rupe gura targului si a muri de invidie cunoscutii. Nu asta ar trebui sa fie traducerea.
Pentru mine ar insemna foarte mult si implicarea in constructia ei. Actul de creatie in sine imi pare foarte important. Si cunoasterea secretului construirii casei. Incepand cu fundatia , cu turnatul betonului, cu fasonatul armaturii cu tencuitul si gletuitul si cu acoperisul. Care cere mult lemn. Un lemn pe care il smulgi padurii. Si care in timp trebuie redat locului de unde a fost amputat.
O casa are nevoie de un suflet propriu. Primeste putin din partea celui care o cladeste. Mare parte il primeste din partea copilului care o stapaneste si a familiei care il inconjoara cu iubire.
De fapt casa fiecarei familii poate reprezenta mica biserica proprie. In interiorul peretilor se consuma pasiuni, se descarca tensiuni prin certuri se nasc sperante si se viseaza. Este anvelopa unui suflet comun. Este corpul unei familii. Casa ar trebui sa fie asemenea unei haine calduroase iarna si racoroase vara.
O casa. Nu o iei cu tine dupa moarte. Dar in timpul vietii ar trebui sa fie sanctuarul tau si dupa aceea ar fi asemena unei povesti tacute despre tine. O casa spune multe despre personalitatea unui om sau a unei familii. Aproape totul!
COPIL. O minune in viata unui om si a unui cuplu. Dupa ce rezolvi partea materiala normal ar trebui sa te preocupe si partea spirituala. Noroc ca nu toti copii se nasc din dorinte spirituale! Dar aducerea pe lume a unui prunc inseamna deja ca ai reusit sa ai o legatura cu viitorul. Si ca il modelezi. Pentru ca asa cum iti cresti copilul asa de fapt modelezi viitorul si lumea in care o sa traiasca el. Ceea ce reusim sa transmitem copiilor nostri sunt de fapt mesajele primite de noi de la parinti, filtrate de propria noastra constiinta si apoi transmise mai departe generatiei viitoare care va duce mai departe mesajul, transformandu-l si ei, in aceasta spirala infinita a vietii pe Pamant.
Un copil te implineste. Un copil te desavarseste. Un copil te umple de iubire si iti da noi intelesuri vietii. Iti stabileste prioritati. Te responsabilizeaza. Te face mai bun si mai atent cu tot ceea ce te inconjoara.
Un copil in viata ta este asemenea Soarelui pentru o planta. Este asemenea ploii si ninsorii tot pentru o planta. Simti cum devii o parte din natura si cum urmezi ciclul ei vesnic.
Pentru cei care nu au copiii pot spune doar ca au vazut si trait totul, dar de fapt nu au simtit nimic. Si mai ales cred ca nu au inteles nimic.
Un copil si el reprezinta un act de creatie. Si de implicare maxima. Zilnica. Copilul reprezinta si casa si copacul in acelasi timp. Trebuie cladit zi de zi si ingrijit zi de zi. Un copil are nevoie de multe. Dar cel mai mult are nevoie de DRAGOSTE!
COPAC. Ar putea fi si el tot un copil. In afara casnicie. Dar si el legitim pentru ca este copilul tau cu natura. Samanta pusa in pamant si rodita de natura reprezinta legatura ta cu mediul. Si intelegerea lui. Nu trebuie doar sa luam naturii. Trebuie sa si daruim. De fapt doar un copac nu este suficient. Implicarea noastra in procesul de reechilibrare a dezechilibrului creat de rasa umana in ultimul timp ar trebui sa ne responsabilizeze pe toti. Am luat prea mult si nu am dat mai nimic inapoi. Un simplu copac este aidoma unui graunte de nisip pe o plaja. Legatura noastra cu natura (asta ar reprezenta de fapt copacul) ar trebui sa fie maxima si constienta. Parca am uitat de tot de cat de responsabili ar trebui sa fim fata de mediul in care traim si cum lasam planeta generatiilor viitoare. Degeaba mai nastem copiii daca ii condamnam la un trai intre deseuri in mijlocul unor pustiatati urbane depersonalizate si prezumtiv virtuale. Legatura unui copil cu natura ar trebui sa fie si ea maxima. Am uitat sa ne invatam copii sa se integreze in natura si sa o cunoasca. Ne indepartam de natura si de glia care ne-a hranit si ne-a crescut. Si comitem o crima cand nu ne invatam copii iubitori de natura. Si responsabili.
Avem impresia ca este treaba naturii sa reechilibreze tot ceea ce am dezechilibrat noi. Natura o poate face. Dar o face distrugandu-ne pe noi ca rasa umana! Si nu cred ca asta ar fi solutia.
Cei trei C reprezinta o poveste de dragoste. Dragostea pentru creatia materiala (casa) , dragoste pentru mantuirea spirituala (copilul) si dragoste pentru viitor (copacul).
Unde oare am mai intalnit asta : Creatia, Mantuirea si Sfantul Duh?
Suntem oare mai ortodocsi decat parem? Am reusit sa laicizam in trei cuvinte Sfanta Treime?
Acest fapt ma face sa fiu totusi mai optimist in legatura cu viitorul! Speranta exista! Trebuie doar sa fim noi putini mai buni si iubitori! Modele sunt la tot pasul!
sâmbătă, 13 octombrie 2012
Ronin de Romania !
O noua telenovela zguduie Romania. Dupa ce fratele spiritual a venit cu papornitza de euroi sa salveze Oltchimul o noua fumigena se raspandeste viral in spatiul media. Si cum va mai continua spectacolul pana la alegeri.
O natie telembelistica degusta fiecare deversare a haznalei in spatiul public si savureaza in fond lipsa oricarei diferente morale intre cei care stau in fata televizorului si cei care apar pe ecran.
Am savurat si eu ciclul de prime trei scrisori islandeze si mi-am adus aminte de Jules Verne si de incercarea de a ajunge in centrul Pamantului. Ronin-ul nostru inceraca si el sa ajunga in mijlocul adevarului dar se pare ca nu sesiseaza ca nici macar un Ronin nu este, ci un simplu pion pe o piesa de sah la drepta lui Dan Oltcimescu in Direct.
Vreau sa revin la termenul de Ronin. Peste tot este definit ca fiind un samurai liber. De fapt termenul este mult mai adanc si are implicatii morale maxime. Este foarte usor sa te descrii ca fiind un Ronin (un profesionist fara de stapan) cand de fapt asa ceva nu exista. Pentru ca nu te nasti samurai. Samurai devii. Si nu poti deveni Ronin fara a fi fost samurai. Si pentru ca samuraiul fara Bushido este ca si crestinul fara Biblie.
Ca sa fie clar, un Ronin este un fost samurai ramas fara de stapan. Fie pentru ca nu l-a putut apara, fie pentru ca l-a tradat, fie pentru ca pur si simplu nu a fost la locul si momentul potrivit dandu-si viata pentru stapanul sau. Asa functiona viata in Cipangu acum aproape un mileniu in urma si de atunci pana la WWII. Codul Bushido stipula clar ca samuraiul trebuia sa se sinucida odata cu pierderea stapanului. Nu existau doua juraminte de fidelitate. Viata samuraiului dura exact cat viata stapanului sau a urmasului sau.
Dar au inceput sa apara samurai care isi iubeau viata mai mult decat onoarea. Si asa au aparut Ronin-ii. Niste supravietuitori fara de morala si care isi ofereau serviciile contra cost. Buni luptatori dar doar atat.
Asta ar fi si problema majora a Romaniei. Buni profesionisti dar doar atat. Din punct de vedere moral = 0.
Toti cei care in Securitate fiind au jurat credinta Conducatorului suprem au devenit peste noapte "Ronini" si asa le place sa se defineasca. Liberi si profesionisti. Un fel de zidari liberi ai vremurilor noastre. HA HA HA!
Cand stau si ma gandesc ca l-am auzit de multe ori vorbind la TV. Si chiar avea o viziune si fluiditate in limbajul economic pe care am mai intalnit-o doar in interviurile lui Sorin Ovidiu Vantu. Daca unul emana prin toti porii senzatia de sacal, celalalt parea bland asemena unui urs Panda. Chiar si eu ma gandeam linistit sa-i incredintez bani de investit. Dar asta este de fapt marele pericol. O detasare si o dezinhibitie de hiena financiara care iti da o senzatie de siguranta. O hipnoza malefica de tipul : " Dormi linistit, FNI vegheaza".
Vor urma multe alte scrisori cu dezvaluri incendiare. Televiziunile se vor intrece in a face conexiuni si multi bani negri vor iesi la iveala. Multe portite prin care statul roman a fost fraudat vor aprea in lumina reflectoarelor. Multe firme din paradisuri fiscale vor fi asociate cu potentatii zilei. Dar asta pana la alegeri. Dupa aceea se va asterne uitarea ca in multe alte cazuri.
Poate ca Roninul nostru va face si putina puscaria. Spre deliciul multimii. Dar de fapt cangrena este mult mai adanca si de fapt problema esentiala este :
CINE VREA SA PLATEASCA TAXE SI IMPOZITE IN ROMANIA? Si cine vrea sa iasa la iveala adevaratele averi din Romania. Ascunse prin conturi din tot felul de insule si alte fortarete financiare.
Asta este problema? Cine ne vorbeste de solidaritate sociala si de sacrificii? CINE?
Cine ne invata si ne conduce? Cine vrea sa pozeze in eliberatori si salvatori? CINE?
De fapt mizeria morala este mult mai adanca si cred ca situatia este fara de iesire.
Ne afundam tot mai adanc si nici macar nu mai vrem sa ne salvam. Vrem pur si simplu sa mai traim putin in orice conditii!
Suntem o Romanie de Ronini. Au uitat de "Bushido" si vrem doar sa mai traim putin chiar daca ne condamnam copii la o viata in sclavia unei clase politico-economice care nu are nimic sfant. Doar banii conteaza.
O natie telembelistica degusta fiecare deversare a haznalei in spatiul public si savureaza in fond lipsa oricarei diferente morale intre cei care stau in fata televizorului si cei care apar pe ecran.
Am savurat si eu ciclul de prime trei scrisori islandeze si mi-am adus aminte de Jules Verne si de incercarea de a ajunge in centrul Pamantului. Ronin-ul nostru inceraca si el sa ajunga in mijlocul adevarului dar se pare ca nu sesiseaza ca nici macar un Ronin nu este, ci un simplu pion pe o piesa de sah la drepta lui Dan Oltcimescu in Direct.
Vreau sa revin la termenul de Ronin. Peste tot este definit ca fiind un samurai liber. De fapt termenul este mult mai adanc si are implicatii morale maxime. Este foarte usor sa te descrii ca fiind un Ronin (un profesionist fara de stapan) cand de fapt asa ceva nu exista. Pentru ca nu te nasti samurai. Samurai devii. Si nu poti deveni Ronin fara a fi fost samurai. Si pentru ca samuraiul fara Bushido este ca si crestinul fara Biblie.
Ca sa fie clar, un Ronin este un fost samurai ramas fara de stapan. Fie pentru ca nu l-a putut apara, fie pentru ca l-a tradat, fie pentru ca pur si simplu nu a fost la locul si momentul potrivit dandu-si viata pentru stapanul sau. Asa functiona viata in Cipangu acum aproape un mileniu in urma si de atunci pana la WWII. Codul Bushido stipula clar ca samuraiul trebuia sa se sinucida odata cu pierderea stapanului. Nu existau doua juraminte de fidelitate. Viata samuraiului dura exact cat viata stapanului sau a urmasului sau.
Dar au inceput sa apara samurai care isi iubeau viata mai mult decat onoarea. Si asa au aparut Ronin-ii. Niste supravietuitori fara de morala si care isi ofereau serviciile contra cost. Buni luptatori dar doar atat.
Asta ar fi si problema majora a Romaniei. Buni profesionisti dar doar atat. Din punct de vedere moral = 0.
Toti cei care in Securitate fiind au jurat credinta Conducatorului suprem au devenit peste noapte "Ronini" si asa le place sa se defineasca. Liberi si profesionisti. Un fel de zidari liberi ai vremurilor noastre. HA HA HA!
Cand stau si ma gandesc ca l-am auzit de multe ori vorbind la TV. Si chiar avea o viziune si fluiditate in limbajul economic pe care am mai intalnit-o doar in interviurile lui Sorin Ovidiu Vantu. Daca unul emana prin toti porii senzatia de sacal, celalalt parea bland asemena unui urs Panda. Chiar si eu ma gandeam linistit sa-i incredintez bani de investit. Dar asta este de fapt marele pericol. O detasare si o dezinhibitie de hiena financiara care iti da o senzatie de siguranta. O hipnoza malefica de tipul : " Dormi linistit, FNI vegheaza".
Vor urma multe alte scrisori cu dezvaluri incendiare. Televiziunile se vor intrece in a face conexiuni si multi bani negri vor iesi la iveala. Multe portite prin care statul roman a fost fraudat vor aprea in lumina reflectoarelor. Multe firme din paradisuri fiscale vor fi asociate cu potentatii zilei. Dar asta pana la alegeri. Dupa aceea se va asterne uitarea ca in multe alte cazuri.
Poate ca Roninul nostru va face si putina puscaria. Spre deliciul multimii. Dar de fapt cangrena este mult mai adanca si de fapt problema esentiala este :
CINE VREA SA PLATEASCA TAXE SI IMPOZITE IN ROMANIA? Si cine vrea sa iasa la iveala adevaratele averi din Romania. Ascunse prin conturi din tot felul de insule si alte fortarete financiare.
Asta este problema? Cine ne vorbeste de solidaritate sociala si de sacrificii? CINE?
Cine ne invata si ne conduce? Cine vrea sa pozeze in eliberatori si salvatori? CINE?
De fapt mizeria morala este mult mai adanca si cred ca situatia este fara de iesire.
Ne afundam tot mai adanc si nici macar nu mai vrem sa ne salvam. Vrem pur si simplu sa mai traim putin in orice conditii!
Suntem o Romanie de Ronini. Au uitat de "Bushido" si vrem doar sa mai traim putin chiar daca ne condamnam copii la o viata in sclavia unei clase politico-economice care nu are nimic sfant. Doar banii conteaza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)