Nu e tocmai asa.
De ce e asa important un copil in viata unui om? Sa fie vorba doar de perpetuarea speciei?
In primul rand as spune ca nu poti fi tu insuti fara a creste un copil. Si mai ales calatoria ta in viata ar fi mult mai trista si mai singuratica fara el. Doar crescandu-l iti poti vedea propria existenta cand memoria nu te ajuta in a recupera acel episod din viata ta.
As putea spune chiar ca este vorba de o Calauza in viata. Poti fi tu calauza copilului tau, dar si el poate fi o Calauza pentru tine, mai exact a calatoriei descoperirii tale.
Vazandu-l cum creste, cum descopera viata, cum invata, cum greseste, cum persevereaza, cum renunta, poti intelege mai bine minunea vietii si a divinitaii din noi si din el.
Noi baietii ne maturizam mai greu, ne asumam mai greu responsbilitati si ne dorim o independenta perpetua. Asta pana ce vedem ca toate astea de fapt sunt lucruri care ne pot lipsi de descoperirea adevaratelor valori in viata cum ar fi : familia; grija fata de semenul nostru; fidelitatea si nu in ultimul rand Dragostea fata de jumatatea ta si fata de urmasii tai.
Dragostea unui cuplu binecuvantata cu un copil poate infrunta mult mai usor greutatile vietii si da tarie si un sens existentei.
In al doilea rand as spune cat de important poate fi un copil intr-o familie monoparentala. Atunci toata dragostea parintelui se revarsa asupra copilului el devenind si un surogat de cuplu. Unii parinti renunta in a indrepta lucrurile si raman ancorati in dorinta de a reusi copilul acolo unde au dat ei gres. Asta amana cu o generatie revenirea la normalitate. Sunt clipe pierdute, fiecare poate avea parte de fericire si o a doua sansa cu conditia sa o caute. Foarte rar te cauta Fericirea pe tine. Tu trebuie sa o cauti pe ea.
Orice copil are nevoie si de dragostea Mamei (indispensabila) cat si de dragostea Tatalui.
Toate dramele si sechelele din copilarie ne urmaresc in viata , ne modifica viata si ne definesc personalitatea.
Asa ca sa avem grija de partenerii nostri mai mici de drum in a-i calauzi pe calea cea Dreapta.
Sa nu lasam munca si stresul de la munca sa ne intunece ratiunea atunci cand ajungem in mijlocul familiei si sa le daruim tot ce este mai frumos si mai bun pe lumea asta.
Copiii au nevoie de dragostea si indrumarea noastra. Sunt ca niste bureti care absorb tot ce emitem noi (si bine si rau) si ne au ca modele. Sa nu-i dezamagim.
Asa cum pastram in plamani toata viata o parte din primul aer inspirat, la fel pastram in sufletul nostru o parte din copilaria noastra. Sa incercam sa fim mandri de asta. Nu este nici o rusine sa ne simtim din cand in cand copii. Sa nu mai simtim asta ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Doar cei care au copiii pot intelege intr-un magazin sau intr-un restaurant un copil care se tavaleste pe jos si urla disperat. Ceilalti au tot dreptul sa fie ofensati ....dar nu si intelesi.
Asa ca "LA MULTI ANI!" copiilor din si de langa noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu