joi, 25 iulie 2013
Calea Eroilor - poze 2013
http://adiatanasiu.blogspot.ro/2012/10/simboluri-pierdute-si-poate-regasite.html
Radacini
Ajungi la un moment in viata in care esti in pozitia sa fi parinte. Si sa trebuiasca sa repeti calatorii pe care le-ai facut cu ceva timp in urma. Diferenta majora este ca de data asta nu mai esti tu copilul ci parintele.
Eu sunt la a treia tura de calatorii. Prima a fost cea din copilarie. Cand am vazut si nu prea am inteles. A urmat cea din tinerete, cand vedeai si intelegeai partial. Poate pentru ca nu stiai unde sa te uiti. La a treia tura esti deja matur si chiar si parinte. Si trebuie sa-i explici copilului ceea ce tu ca si copil nu ai putut intelege.
Dupa periplul moldav am hotarat sa-mi scot familia sa ne vedem radacinile. Dace sau Romane. Sau Daco-Romane.
Asa ca tara Hategului si Muntii Orastiei si Godeanu sunt alegerea perfecta.
Un alt week-end pe fuga. 1400 de km. Am vazut:
Targul Jiu, Mansatirea Lainici, Defileul Jiului, Sarmizegetusa Regia (cea daca), Zimbraria de la hateg, Manastirea Prislop, Sarmizegetusa Regia (cea romana) , Biserica din Densus si castelul Huniazilor!
Am descoperit un nou drum de acces spre Gradistea de munte din Calan si ne-am bucurat de frumusetile zonei. Am stat in Hateg si acolo am tot misunat.
Ne-am cautat radacinile.
Si sa vedeti ce am descoperit.
Urmeaza iarasi poze si ceva vorbe.
Eu sunt la a treia tura de calatorii. Prima a fost cea din copilarie. Cand am vazut si nu prea am inteles. A urmat cea din tinerete, cand vedeai si intelegeai partial. Poate pentru ca nu stiai unde sa te uiti. La a treia tura esti deja matur si chiar si parinte. Si trebuie sa-i explici copilului ceea ce tu ca si copil nu ai putut intelege.
Dupa periplul moldav am hotarat sa-mi scot familia sa ne vedem radacinile. Dace sau Romane. Sau Daco-Romane.
Asa ca tara Hategului si Muntii Orastiei si Godeanu sunt alegerea perfecta.
Un alt week-end pe fuga. 1400 de km. Am vazut:
Targul Jiu, Mansatirea Lainici, Defileul Jiului, Sarmizegetusa Regia (cea daca), Zimbraria de la hateg, Manastirea Prislop, Sarmizegetusa Regia (cea romana) , Biserica din Densus si castelul Huniazilor!
Am descoperit un nou drum de acces spre Gradistea de munte din Calan si ne-am bucurat de frumusetile zonei. Am stat in Hateg si acolo am tot misunat.
Ne-am cautat radacinile.
Si sa vedeti ce am descoperit.
Urmeaza iarasi poze si ceva vorbe.
Moldova ziua a patra
Duminica! Trebuia sa ajungem acasa. Luni ne astepta serviciul. Sa nu dai in depresie?
Lasasem la urma manastirea Slatina la nici 7 kilometri de Malini. Cu toate ca nu este o vedeta a Bucovinei, manastirea are un farmec aparte si o ordine si curatenie tipic bucovineana. Flori, flori si iarasi flori.
Ne-am despartit de prietenii nostri si am purces spre Bucuresti. Dar nu pe drumul scurt. Ci pe la Bicaz si Lacul Rosu.
In drum am mai oprit si la Manastirea Rasca. Sau Bogdanesti.
Aici a fost singurul loc in care m-am simtit in Casa Domnului. Am avut ocazia sa vorbesc mai mult cu staretul manastirii pe teme de constructii el fiind usor disperat cu o problema de panza freatica. La plecare am fost invitati la masa. Noi, niste straini, am fost invitati la masa. De fapt nu eram straini. Eram romani si ortodoxi. Cred ca de fapt eram doar oameni!
Cu sincer regret a trebuit sa refuzam datorita orei inaintate. A fost un moment la care m-am tot gandit si inca mai am regrete. Dar am ajuns la miezul noptii in Bucuresti!!!!
Mai ramasese Manastirea Bistrita. Asa ca am oprit si acolo inainte sa intram in cheile Bicazului.
Aici am fost admonestat pentru tinuta. Si am aflat:
Barbatii sa nu poarte vesminte femeiesti iar femeile sa nu poarte vesminte barbatesti"
Asa ca eu am avut tratament diferit cu pantalonii mei scurti putini mai jos de genunchi. In unele locuri am fost lasat asa, in altele nu!
Totusi stau si ma intreb care a fost imbracamintea acum 2000 de ani????
E totusi vara!
Am trecut prin cheile Bicazului si drumul este pe alocuri destul de dificil. Ingust si cu panta mare!
Am ajuns la lacul Rosu. Aici vroiam sa vedem lacul si sa mancam un KolaK! Am sfarsit sa luam masa la restaurantul care domina lacul si de pe terasa caruia ai cea mai buna priveliste. Am incercat ceva local.
Supa gulas si sarmale secuiesti. Supa a fost relativ buna. In schimb sarmalele le-am lasat aproape intregi. Se pare ca moldovencele nu i-au invatat pe secui sa faca sarmale!
Si am intrat in secuime.
Drumuri bune, case saracacioase, atmosfera de saracie, capite mici si strambe si steagul secuiesc la poarta. In fiecare localitate am stat si am numarat steagurile. Maxim 8 la drumul mare. Asta nu este un procent de speriat. Asa ca ................... Daca era Pristanda socoteala era alta. Sau macar Roberta.
Lasasem la urma manastirea Slatina la nici 7 kilometri de Malini. Cu toate ca nu este o vedeta a Bucovinei, manastirea are un farmec aparte si o ordine si curatenie tipic bucovineana. Flori, flori si iarasi flori.
Ne-am despartit de prietenii nostri si am purces spre Bucuresti. Dar nu pe drumul scurt. Ci pe la Bicaz si Lacul Rosu.
In drum am mai oprit si la Manastirea Rasca. Sau Bogdanesti.
Aici a fost singurul loc in care m-am simtit in Casa Domnului. Am avut ocazia sa vorbesc mai mult cu staretul manastirii pe teme de constructii el fiind usor disperat cu o problema de panza freatica. La plecare am fost invitati la masa. Noi, niste straini, am fost invitati la masa. De fapt nu eram straini. Eram romani si ortodoxi. Cred ca de fapt eram doar oameni!
Cu sincer regret a trebuit sa refuzam datorita orei inaintate. A fost un moment la care m-am tot gandit si inca mai am regrete. Dar am ajuns la miezul noptii in Bucuresti!!!!
Mai ramasese Manastirea Bistrita. Asa ca am oprit si acolo inainte sa intram in cheile Bicazului.
Aici am fost admonestat pentru tinuta. Si am aflat:
Barbatii sa nu poarte vesminte femeiesti iar femeile sa nu poarte vesminte barbatesti"
Asa ca eu am avut tratament diferit cu pantalonii mei scurti putini mai jos de genunchi. In unele locuri am fost lasat asa, in altele nu!
Totusi stau si ma intreb care a fost imbracamintea acum 2000 de ani????
E totusi vara!
Am trecut prin cheile Bicazului si drumul este pe alocuri destul de dificil. Ingust si cu panta mare!
Am ajuns la lacul Rosu. Aici vroiam sa vedem lacul si sa mancam un KolaK! Am sfarsit sa luam masa la restaurantul care domina lacul si de pe terasa caruia ai cea mai buna priveliste. Am incercat ceva local.
Supa gulas si sarmale secuiesti. Supa a fost relativ buna. In schimb sarmalele le-am lasat aproape intregi. Se pare ca moldovencele nu i-au invatat pe secui sa faca sarmale!
Si am intrat in secuime.
Drumuri bune, case saracacioase, atmosfera de saracie, capite mici si strambe si steagul secuiesc la poarta. In fiecare localitate am stat si am numarat steagurile. Maxim 8 la drumul mare. Asta nu este un procent de speriat. Asa ca ................... Daca era Pristanda socoteala era alta. Sau macar Roberta.
Moldova ziua a treia
Era deja sambata si eram putin obositi. Am hotarat sa vedem:
Dragomirna si Suceava (Cetatea si Manastirea Sfantul Ioan).
Am ajuns pana in pranz la Dragomirna. Este una din preferatele mele. Poate si din cauza stilului gotic poate si datorita sveltetei ei. Poate si datorita intregului domeniu cu lac, capela si cimitir. Poate si pentru ca se poate vizita zidul de aparare.
Ne-am intors in Suceava si am ajuns la Manastirea Sfantul Ioan care adaposteste biserica Sfantul Gheorghe.
La intrare doi cersetori incercau sa isi vanda cat mai bine povestea. Suparat unul dintre ei il intreaba pe celalalt:
"Ma, tu stii unde este ingropata Mama lui Stefan cel Mare."
La care celalalt raspunde:
"Sigur se afla intr-o groapa, undeva"
Intrezarind cruda realitate a sofismelor am intrat pe ganduri in Manastire.
Unde ceramica smaltuita care stralucea in soare m-a umplut de energie si de optimism. O groapa este pana la urma destinatia finala. Pentru oricine! Pana la ea sa am grija sa nu calc in alte gropi.
Am plecat spre cetate. Unde sufocata de doua terase Cetatea se zbate de ceva timp sa-si recapete formele. Un santier prafuit si usor parasit. Dar cum la Cetatea Neamtului s-a petrecut un miracol prin restaurare poate si Cetatea Sucevei sa aiba aceeasi soarta.
La nici un kilometru de Cetate spre centru pe partea stanga a drumului in mijlocul padurii am oprit sa mancam. Iarasi numai cuvinte de lauda. Poate cu 10% mai scump dar eram in raza Cetatii.
Bucovina= turism, mancare buna, drumuri relativ bune (cele principale sunt OK, cele secundare mai cu grija) si o mostenire care nu trebuie ignorata.
Ne-am intors la Poiana Marului - Malini unde am probat la maxim gratarul.
Pacat ca ne-au furat din curte morisca cumparata!!!!
Duminica, ziua a patra, urma plecarea spre Bucuresti.
Dragomirna si Suceava (Cetatea si Manastirea Sfantul Ioan).
Am ajuns pana in pranz la Dragomirna. Este una din preferatele mele. Poate si din cauza stilului gotic poate si datorita sveltetei ei. Poate si datorita intregului domeniu cu lac, capela si cimitir. Poate si pentru ca se poate vizita zidul de aparare.
Ne-am intors in Suceava si am ajuns la Manastirea Sfantul Ioan care adaposteste biserica Sfantul Gheorghe.
La intrare doi cersetori incercau sa isi vanda cat mai bine povestea. Suparat unul dintre ei il intreaba pe celalalt:
"Ma, tu stii unde este ingropata Mama lui Stefan cel Mare."
La care celalalt raspunde:
"Sigur se afla intr-o groapa, undeva"
Intrezarind cruda realitate a sofismelor am intrat pe ganduri in Manastire.
Unde ceramica smaltuita care stralucea in soare m-a umplut de energie si de optimism. O groapa este pana la urma destinatia finala. Pentru oricine! Pana la ea sa am grija sa nu calc in alte gropi.
Am plecat spre cetate. Unde sufocata de doua terase Cetatea se zbate de ceva timp sa-si recapete formele. Un santier prafuit si usor parasit. Dar cum la Cetatea Neamtului s-a petrecut un miracol prin restaurare poate si Cetatea Sucevei sa aiba aceeasi soarta.
La nici un kilometru de Cetate spre centru pe partea stanga a drumului in mijlocul padurii am oprit sa mancam. Iarasi numai cuvinte de lauda. Poate cu 10% mai scump dar eram in raza Cetatii.
Bucovina= turism, mancare buna, drumuri relativ bune (cele principale sunt OK, cele secundare mai cu grija) si o mostenire care nu trebuie ignorata.
Ne-am intors la Poiana Marului - Malini unde am probat la maxim gratarul.
Pacat ca ne-au furat din curte morisca cumparata!!!!
Duminica, ziua a patra, urma plecarea spre Bucuresti.
Moldova ziua a doua!
O noua zi pe pamantul Bucovinei. Accentul de Folticeni se lipise deja de mine. Am hotarat sa facem un circuit care sa arate asa:
Voronet , Moldovita, Sucevita, Marginea, Putna si inapoi la Malini.
Am ajuns la Voronet si deja se simtea aerul de turisti straini. Care as putea zice ca au fost majoritari in Bucovina. Voronet nu duce lipsa de locuri de parcare, cu plata si fara. Asta depinde de educatie sau pataniile vietii. Eu personal eram cu mentalitatea de a profita de orice locsor. Dupa patania cu ridicatul masinii sunt cel mai constiincios sofer. In schimb se simte lipsa de WC-uri. Si asta am tot vazut pe parcurs. As putea posta un articol si pe tema WC-urilor din Romania. Ca un barometru de civilizatie. Ca tot am facut 3000 km in ultimele 3 saptamani.
O frumoasa alee plina cu buticuri cu produse traditionale ,din PRC, te duce pana la poarta manastirii. Tot acolo intri intr-o alta lume. Si lumea asta difera de la manastire la manastire.
Voronet as zice ca este o lume a elitelor. Asa poate si pentru ca atmosfera este usor academica. La fel si cuvantarea Maicii Elena. Care oscila in a ne face sa patrundem esenta vietii si lucrarile de constructii din curte.
Ce am retinut si nu stiam:
Elemente neaos romanesti zugravite in scena " Judecata de Apoi". Primul element ar fi cobza , acest instrument muzical cu radacini ancestrale romanesti. Al doilea ar fi stergarul, tot asa, tipic romanesc. Si al treilea element ar fi dusmanii Moldovei zugraviti pe fresca. Ei sunt langa Moise si reprezinta pe ne-ortodocsi si ne-crestini. Primii sunt evreii, urmati de turci, tatari si in final polonezi. Ca sa vezi de unde rasare si anti-semitismul! De unde nu te astepti.
Tot aici am remarcat mai clar ca niciodata cat de scrijelit este de fapt desenul. Parca este format din pixeli. Si toate ranile picturii sunt de fapt nume. Nume de austrieci, de nemti, de unguri, de....... Si rana asta trebuie sa ne reaminteasca de faptul ca de abia din 1918 Bucovina a inceput sa respire romaneste.
Pana atunci toata zestrea noastra si identitanea noastra risca sa fie racaita din Istorie!!! Si sa ramana doar praful.
Acelasi lucru l-am intalnit apoi la aproape toate manastirle.
Sa va povestesc putin de compozitia unei biserici.
Intrarea este prin pridvor. La unele adaugat ulterior. Pridvorul poate avea o intrare, comuna, sau doua, una pentru Domnitor si barbati si alta pentru domnite si doamne. Urmeaza apoi pronaosul, zona de morminte, naosul unde este tabloul votiv cu inchinarea bisericii (asta la bisericile domnesti) si in cele din urma altarul. Tema centrala a catapetesmei si a altarului este in mare parte aceeasi. Iisus si cei 12 Apostoli.
Tot la fel este si scena Judecatii de Apoi. O axa centrala cu Dumnezeu Tatal, Iisus si porumbelul, adica Sfanta Treime si raul de foc cu cele 20 de vami ale sufletului, cat si Judecata Partiala cu balanta sufletului.
A urmat apoi Moldovita. Unde la plata biletelor de intrare (peste tot am platit bilet, mai putin la Rasca) am fost scutiti de plata biletelor de copiii. Am simtit un echilibru crestin intre bani si viitor. FRUMOS! Nu ma bucur la banutii de bilet. Oricum la fiecare manastire Andrei a cumparat cel putin cate 10 lumanari, tamaie, mir si alte mici nimicuri. La 1 RON lumanarea x 14 manastiri = faceti si voi socoteala.
Un drum superb inspre Obcine ne-a dus la Sucevita. Aici totul a fost perfect, inclusiv WC-ul. Se insera usor asa ca am urcat pe dealul opus manastirii la o pensiune cu restaurant. Totul a fost bine. Pret, calitate, servire. Super!
La ora 17.30 am inceput sa ne grabim spre Putna. Am oprit si la Marginea pentru ceramica. Acelasi magazin cu atelier de cand eram mic. In schimb a aparut concurenta cu produse din China. EEEHHH!!!! Ai super pret!
Am ajuns pe inserat la Putna si am prins slujba. Am asistat la o chemare la TOACA care m-a lasat fara suflare. Am admirat clopotele stravechi si mi-am adus aminte de un film cu Stefan cel Mare in care o comuna pradata de turci isi dona clopotul bisericii pentru a turna un tun!!! Ce vremuri. Astazi nici un clopot nu mai poarta un gram de bronz de tun! Poate si de aceea nu mai suna la fel ca in trecut clopotul bisericilor! Astazi suna a slujba la masini si.........................in alta postare.
Slujba era oficiata de un preot cu o caciula conica pe cap. Am stat cuminte la usa sa nu deranjez slujba. La iesirea din biserica preotul mi-a aruncat o privire. Nu va pot descrie ce am simtit. In nici un caz nu cred ca asta trebuia sa fie sentimentul unui om care intra intr-o biserica. Chiar si o oaie ratacita. Chiar si o oaie ratacita simte privirea lupului.
Am plecat spre chilia lui Danil Sihastru. Se reface podul si se paveaza drumul. Poate se face si un McDonalds pe colt?
Asa s-a scurs si ziua a doua. Inapoi la Malini si la podul de piatra........OUPS. Adica la piatra pe piatra in albie.
Voronet , Moldovita, Sucevita, Marginea, Putna si inapoi la Malini.
Am ajuns la Voronet si deja se simtea aerul de turisti straini. Care as putea zice ca au fost majoritari in Bucovina. Voronet nu duce lipsa de locuri de parcare, cu plata si fara. Asta depinde de educatie sau pataniile vietii. Eu personal eram cu mentalitatea de a profita de orice locsor. Dupa patania cu ridicatul masinii sunt cel mai constiincios sofer. In schimb se simte lipsa de WC-uri. Si asta am tot vazut pe parcurs. As putea posta un articol si pe tema WC-urilor din Romania. Ca un barometru de civilizatie. Ca tot am facut 3000 km in ultimele 3 saptamani.
O frumoasa alee plina cu buticuri cu produse traditionale ,din PRC, te duce pana la poarta manastirii. Tot acolo intri intr-o alta lume. Si lumea asta difera de la manastire la manastire.
Voronet as zice ca este o lume a elitelor. Asa poate si pentru ca atmosfera este usor academica. La fel si cuvantarea Maicii Elena. Care oscila in a ne face sa patrundem esenta vietii si lucrarile de constructii din curte.
Ce am retinut si nu stiam:
Elemente neaos romanesti zugravite in scena " Judecata de Apoi". Primul element ar fi cobza , acest instrument muzical cu radacini ancestrale romanesti. Al doilea ar fi stergarul, tot asa, tipic romanesc. Si al treilea element ar fi dusmanii Moldovei zugraviti pe fresca. Ei sunt langa Moise si reprezinta pe ne-ortodocsi si ne-crestini. Primii sunt evreii, urmati de turci, tatari si in final polonezi. Ca sa vezi de unde rasare si anti-semitismul! De unde nu te astepti.
Tot aici am remarcat mai clar ca niciodata cat de scrijelit este de fapt desenul. Parca este format din pixeli. Si toate ranile picturii sunt de fapt nume. Nume de austrieci, de nemti, de unguri, de....... Si rana asta trebuie sa ne reaminteasca de faptul ca de abia din 1918 Bucovina a inceput sa respire romaneste.
Pana atunci toata zestrea noastra si identitanea noastra risca sa fie racaita din Istorie!!! Si sa ramana doar praful.
Acelasi lucru l-am intalnit apoi la aproape toate manastirle.
Sa va povestesc putin de compozitia unei biserici.
Intrarea este prin pridvor. La unele adaugat ulterior. Pridvorul poate avea o intrare, comuna, sau doua, una pentru Domnitor si barbati si alta pentru domnite si doamne. Urmeaza apoi pronaosul, zona de morminte, naosul unde este tabloul votiv cu inchinarea bisericii (asta la bisericile domnesti) si in cele din urma altarul. Tema centrala a catapetesmei si a altarului este in mare parte aceeasi. Iisus si cei 12 Apostoli.
Tot la fel este si scena Judecatii de Apoi. O axa centrala cu Dumnezeu Tatal, Iisus si porumbelul, adica Sfanta Treime si raul de foc cu cele 20 de vami ale sufletului, cat si Judecata Partiala cu balanta sufletului.
A urmat apoi Moldovita. Unde la plata biletelor de intrare (peste tot am platit bilet, mai putin la Rasca) am fost scutiti de plata biletelor de copiii. Am simtit un echilibru crestin intre bani si viitor. FRUMOS! Nu ma bucur la banutii de bilet. Oricum la fiecare manastire Andrei a cumparat cel putin cate 10 lumanari, tamaie, mir si alte mici nimicuri. La 1 RON lumanarea x 14 manastiri = faceti si voi socoteala.
Un drum superb inspre Obcine ne-a dus la Sucevita. Aici totul a fost perfect, inclusiv WC-ul. Se insera usor asa ca am urcat pe dealul opus manastirii la o pensiune cu restaurant. Totul a fost bine. Pret, calitate, servire. Super!
La ora 17.30 am inceput sa ne grabim spre Putna. Am oprit si la Marginea pentru ceramica. Acelasi magazin cu atelier de cand eram mic. In schimb a aparut concurenta cu produse din China. EEEHHH!!!! Ai super pret!
Am ajuns pe inserat la Putna si am prins slujba. Am asistat la o chemare la TOACA care m-a lasat fara suflare. Am admirat clopotele stravechi si mi-am adus aminte de un film cu Stefan cel Mare in care o comuna pradata de turci isi dona clopotul bisericii pentru a turna un tun!!! Ce vremuri. Astazi nici un clopot nu mai poarta un gram de bronz de tun! Poate si de aceea nu mai suna la fel ca in trecut clopotul bisericilor! Astazi suna a slujba la masini si.........................in alta postare.
Slujba era oficiata de un preot cu o caciula conica pe cap. Am stat cuminte la usa sa nu deranjez slujba. La iesirea din biserica preotul mi-a aruncat o privire. Nu va pot descrie ce am simtit. In nici un caz nu cred ca asta trebuia sa fie sentimentul unui om care intra intr-o biserica. Chiar si o oaie ratacita. Chiar si o oaie ratacita simte privirea lupului.
Am plecat spre chilia lui Danil Sihastru. Se reface podul si se paveaza drumul. Poate se face si un McDonalds pe colt?
Asa s-a scurs si ziua a doua. Inapoi la Malini si la podul de piatra........OUPS. Adica la piatra pe piatra in albie.
Moldova day 1 partea a IIa
Pe seara am ajuns in Malini, mai exact in Poiana Marului. La o frumoasa vila din lemn (bustean) pe malul apei. Singura problema a fost ca era pe ......celalalt mal al apei!!! Si ca nu exista nici un pod !!!!! Asa ca am trecut cu masina prin vad! Tocami ce se anuntase pericol de inundatii. Si la evenimentele mele cu masina! Asa ca mi-am acceptat soarta mioritic.
Cabana avea 3 dormitoare sus cu o baie :( !!! si living, bucatarie si alta baie jos. Pretul a fost acceptabil mmrrrr si terasa si gratarul OK!
Asa arata drumul de acces spre cabana. Nu va uitati dupa pod. Este unul la 20 km in aval!!!!
Si era sa uit de zapada din iulie pe drumul spre schitul Sihla. Aici este o poveste foarte frumoasa.
Ea si El. Iubesc Divinitatea ! Amandoi. Fac o nunta formala. Si. Devin amandoi oameni ai Bisericii. Vin tatarii si ard manastirea ei. El afla si o cauta. Si o cauta. Ea de fapt scapase si impreuna cu Stareta pun bazele unui nou asezamant monahal.........Mai bine mergeti si voi la Sihla si aflati povestea de la fata locului. Merita.
Cabana avea 3 dormitoare sus cu o baie :( !!! si living, bucatarie si alta baie jos. Pretul a fost acceptabil mmrrrr si terasa si gratarul OK!
Ea si El. Iubesc Divinitatea ! Amandoi. Fac o nunta formala. Si. Devin amandoi oameni ai Bisericii. Vin tatarii si ard manastirea ei. El afla si o cauta. Si o cauta. Ea de fapt scapase si impreuna cu Stareta pun bazele unui nou asezamant monahal.........Mai bine mergeti si voi la Sihla si aflati povestea de la fata locului. Merita.
miercuri, 24 iulie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)