Moldova ziua a patra

Duminica! Trebuia sa ajungem acasa. Luni ne astepta serviciul. Sa nu dai in depresie?
Lasasem la urma manastirea Slatina la nici 7 kilometri de Malini. Cu toate ca nu este o vedeta a Bucovinei, manastirea are un farmec aparte si o ordine si curatenie tipic bucovineana. Flori, flori si iarasi flori.
Ne-am despartit de prietenii nostri si am purces spre Bucuresti. Dar nu pe drumul scurt. Ci pe la Bicaz si Lacul Rosu.
In  drum am mai oprit si la Manastirea Rasca. Sau Bogdanesti.
Aici a fost singurul loc in care m-am simtit in Casa Domnului. Am avut ocazia sa vorbesc mai mult cu staretul manastirii pe teme de constructii el fiind usor disperat cu o problema de panza freatica. La plecare am fost invitati la masa. Noi, niste straini, am fost invitati la masa. De fapt nu eram straini. Eram romani si ortodoxi. Cred ca de fapt eram doar oameni!
Cu sincer regret a trebuit sa refuzam datorita orei inaintate. A fost un moment la care m-am tot gandit si  inca mai am regrete. Dar am ajuns la miezul noptii in Bucuresti!!!!
Mai ramasese Manastirea Bistrita. Asa ca am oprit si acolo inainte sa intram in cheile Bicazului.
Aici am fost admonestat pentru tinuta. Si am aflat:
Barbatii sa nu poarte vesminte femeiesti iar femeile sa nu poarte vesminte barbatesti"
Asa ca eu am avut tratament diferit cu pantalonii mei scurti putini mai jos de genunchi. In unele locuri am fost lasat asa, in altele nu!
Totusi stau si ma intreb care a fost imbracamintea acum 2000 de ani????
E totusi vara!
Am trecut prin cheile Bicazului si drumul este pe alocuri destul de dificil. Ingust si cu panta  mare!
Am ajuns la lacul Rosu. Aici vroiam sa vedem lacul si sa mancam un KolaK! Am sfarsit sa luam masa la restaurantul care domina lacul si de pe terasa caruia ai cea mai buna priveliste. Am incercat ceva local.
Supa gulas si sarmale secuiesti. Supa a fost relativ buna. In schimb sarmalele le-am lasat aproape intregi. Se pare ca moldovencele nu i-au invatat pe secui sa faca sarmale!
Si am intrat in secuime.
Drumuri bune, case saracacioase, atmosfera de saracie, capite mici si strambe si steagul secuiesc la poarta. In fiecare localitate am stat si am numarat steagurile. Maxim 8 la drumul mare. Asta nu este un procent de speriat. Asa ca ................... Daca era Pristanda socoteala era alta. Sau macar Roberta.