Astazi voi planta un visin. Si sper ca el sa se integreze in noua locatie. Nu ma astept ca sa il si culeg candva. Mai mult fac asta ca o ofranda adusa naturii si ca o compensatie pentru cat de mult noi oamenii distrugem mediul. Si poate o mai fac si pentru viitor astfel incat nepotii mei sa stie cum arata un visin fara sa se uite la imagini pe Internet sau sa mearga intr-o excursie cu clasa ca sa se apropie de un visin si sa se minuneze ca nu totul este de pe raftul din hiper-market.
Intr-o perioada in care caut cu disperare repere morale si de viata si incerc sa vad farame de normalitate intr-un ocean de anormalitate am stat si m-am gandit la cei trei C care ar trebui sa-ti defineasca viata: Casa - Copil - Copac !
Si imi dau seama ca totusi neamul romanesc nu si-a pierdut complet seva de moralitate si de normalitate si ca daca cauti cu atentie reperele morale sunt la tot pasul. Trebuie doar sa nu te lasi prins in vartejul vremurilor si a moravurilor.
CASA. Ce frumos suna si ce ideal a devenit in ziua de azi. Cine nu viseaza la o casa a lui. Cu piscina, cu masina, cu catel ! Un "Romania Dream" indeplinit. O pozitionare clara a succesului pe scara sociala.
Din pacate cred ca mesajul a fost de mult pierdut si gresit interpretat. Cred ca de fapt este vorba de un act de creatie si de statornicie. In plan material. Si ar trebui sa fie caracteristic omului care a iesit din tineretea furtunoasa. Cand isi paraseste caminul parintilor si isi incepe calatoria in viata singur sau alaturi de jumatatea lui.
De fapt reteta celor trei C nici nu stiu daca este aplicabila individului, ci mai ales cuplului. Nu ar trebui privita ca o reusita individuala. Ci ca o reusita in echipa. O insumare de energii si o canalizare a lor pe un fagas constructiv si creativ.
Ce rost ar avea o casa goala? Ce rost ar avea o casa care sa nu tremure la rasetele unui copil sau sa nu gazduiasca o familie iubitoare?
Cred ca prin casa nu trebuie inteles nici un palat facut pentru a rupe gura targului si a muri de invidie cunoscutii. Nu asta ar trebui sa fie traducerea.
Pentru mine ar insemna foarte mult si implicarea in constructia ei. Actul de creatie in sine imi pare foarte important. Si cunoasterea secretului construirii casei. Incepand cu fundatia , cu turnatul betonului, cu fasonatul armaturii cu tencuitul si gletuitul si cu acoperisul. Care cere mult lemn. Un lemn pe care il smulgi padurii. Si care in timp trebuie redat locului de unde a fost amputat.
O casa are nevoie de un suflet propriu. Primeste putin din partea celui care o cladeste. Mare parte il primeste din partea copilului care o stapaneste si a familiei care il inconjoara cu iubire.
De fapt casa fiecarei familii poate reprezenta mica biserica proprie. In interiorul peretilor se consuma pasiuni, se descarca tensiuni prin certuri se nasc sperante si se viseaza. Este anvelopa unui suflet comun. Este corpul unei familii. Casa ar trebui sa fie asemenea unei haine calduroase iarna si racoroase vara.
O casa. Nu o iei cu tine dupa moarte. Dar in timpul vietii ar trebui sa fie sanctuarul tau si dupa aceea ar fi asemena unei povesti tacute despre tine. O casa spune multe despre personalitatea unui om sau a unei familii. Aproape totul!
COPIL. O minune in viata unui om si a unui cuplu. Dupa ce rezolvi partea materiala normal ar trebui sa te preocupe si partea spirituala. Noroc ca nu toti copii se nasc din dorinte spirituale! Dar aducerea pe lume a unui prunc inseamna deja ca ai reusit sa ai o legatura cu viitorul. Si ca il modelezi. Pentru ca asa cum iti cresti copilul asa de fapt modelezi viitorul si lumea in care o sa traiasca el. Ceea ce reusim sa transmitem copiilor nostri sunt de fapt mesajele primite de noi de la parinti, filtrate de propria noastra constiinta si apoi transmise mai departe generatiei viitoare care va duce mai departe mesajul, transformandu-l si ei, in aceasta spirala infinita a vietii pe Pamant.
Un copil te implineste. Un copil te desavarseste. Un copil te umple de iubire si iti da noi intelesuri vietii. Iti stabileste prioritati. Te responsabilizeaza. Te face mai bun si mai atent cu tot ceea ce te inconjoara.
Un copil in viata ta este asemenea Soarelui pentru o planta. Este asemenea ploii si ninsorii tot pentru o planta. Simti cum devii o parte din natura si cum urmezi ciclul ei vesnic.
Pentru cei care nu au copiii pot spune doar ca au vazut si trait totul, dar de fapt nu au simtit nimic. Si mai ales cred ca nu au inteles nimic.
Un copil si el reprezinta un act de creatie. Si de implicare maxima. Zilnica. Copilul reprezinta si casa si copacul in acelasi timp. Trebuie cladit zi de zi si ingrijit zi de zi. Un copil are nevoie de multe. Dar cel mai mult are nevoie de DRAGOSTE!
COPAC. Ar putea fi si el tot un copil. In afara casnicie. Dar si el legitim pentru ca este copilul tau cu natura. Samanta pusa in pamant si rodita de natura reprezinta legatura ta cu mediul. Si intelegerea lui. Nu trebuie doar sa luam naturii. Trebuie sa si daruim. De fapt doar un copac nu este suficient. Implicarea noastra in procesul de reechilibrare a dezechilibrului creat de rasa umana in ultimul timp ar trebui sa ne responsabilizeze pe toti. Am luat prea mult si nu am dat mai nimic inapoi. Un simplu copac este aidoma unui graunte de nisip pe o plaja. Legatura noastra cu natura (asta ar reprezenta de fapt copacul) ar trebui sa fie maxima si constienta. Parca am uitat de tot de cat de responsabili ar trebui sa fim fata de mediul in care traim si cum lasam planeta generatiilor viitoare. Degeaba mai nastem copiii daca ii condamnam la un trai intre deseuri in mijlocul unor pustiatati urbane depersonalizate si prezumtiv virtuale. Legatura unui copil cu natura ar trebui sa fie si ea maxima. Am uitat sa ne invatam copii sa se integreze in natura si sa o cunoasca. Ne indepartam de natura si de glia care ne-a hranit si ne-a crescut. Si comitem o crima cand nu ne invatam copii iubitori de natura. Si responsabili.
Avem impresia ca este treaba naturii sa reechilibreze tot ceea ce am dezechilibrat noi. Natura o poate face. Dar o face distrugandu-ne pe noi ca rasa umana! Si nu cred ca asta ar fi solutia.
Cei trei C reprezinta o poveste de dragoste. Dragostea pentru creatia materiala (casa) , dragoste pentru mantuirea spirituala (copilul) si dragoste pentru viitor (copacul).
Unde oare am mai intalnit asta : Creatia, Mantuirea si Sfantul Duh?
Suntem oare mai ortodocsi decat parem? Am reusit sa laicizam in trei cuvinte Sfanta Treime?
Acest fapt ma face sa fiu totusi mai optimist in legatura cu viitorul! Speranta exista! Trebuie doar sa fim noi putini mai buni si iubitori! Modele sunt la tot pasul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu