Iata-ma din nou in fata cu tastaura care imi trimite gandurile spre Internet. Si de acolo mai stiu eu unde? Dar am lipsit deja prea mult si simt ca nu imi onorez o promisiune facuta tot aici.
Si ca sa nu las impresia ca a trecut mai mult de o luna de cand nu am mai scris ma leg si eu de venirea unui An Nou. Cel chinezesc. Mai exact anul sarpelui de apa.
Ieri (sambata) cu cateva secunde inainte de ora 18.00 sute de artificii bubuiau in jurul meu. Zeci de masini de lux erau pe strazi si vecinii mei sarbatoreau. Noul An. Pentru ei venirea Anului nou are o mult mai mare importanta decat pentru europeni. Si dureaza sarbatoarea ceva mai mult.
Dar sa las chinezii in pace si sa va povestesc ceva de Anul meu Nou. Am sarbatorit 31 decembrie cu o pana de curent de 8 ore. Cand exasperat de sunat la Reclamatii am amenintat o operatoare ca ma duc la sediu sa depun o reclamatie scrisa, am avut parte de un raspuns "simpatic" : Dar in curand e Revelionul, la sediul nostru este inchis!. Stiu ca e Revelionul in curand ....dar eu nu vad sa ma imbrac si sa ma spal!."
Asa ca pregatit pe ultima suta de metri (curentul a venit la ora 21.00) am ajuns la El Comandante. Chiar Primer. Unde am primit o brateluta pe mana. Si am ajuns in subsolul frumos amenajat al imobilului. Fumaraie de nedescris. Eu cam stricam media de varsta pe acolo. Dar asa a fost "trendul"...Lumea bea cam fara limita (ca doar de aia era open bar) si platoul cu mancare a fost cam mititel ( si rece de ceva vreme). Am dansat si am ascultat cu placere muzica pana pe la ora 3.00 cand au trecut pe o muzica sa zic cel putin ciudata. La ora 12.00 Bucurestiul iar a fost plin de artificii. Noroc ca Politia Romana ne anuntase ca a luat toate masurile sa nu mai fie artificii. Ei isi vad de treaba lor (care o fi aia?) si Capitala se lumineaza de la artificii. Asa e in fiecare an.
A mai trecut un An. Fara sa se opreasca timpul in loc. Poate dupa alt calendar, caci cel mayas a avut sigur o alta interpretare.
Am inceput anul mai obosit decat l-am terminat pe celalalt. Si poate si putin mai trist.
De atunci doar munca si iar munca am prin minte. Si timp pentru mine mai deloc.
Poate sarpele asta de apa ma invata sa mananc din pomul cunoasterii binelui si raului si imi vad mai bine goliciunea sufleteasca! Caci asa ma simt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu