Daca ar fi sa descriu ce cred eu despre Cultul Personalitatii cred ca cel mai bine m-as referi la fabula lui La Fontaine "Corbul si vulpea". Cam asta ar fi esenta. Unul are cascavalul si se crede foarte destept , altul vrea si el cascavalul ( nu poate sa se catrere in varf insa) si este dispus sa faca orice sa primeasca cascavalul. Aici ar mai fi o mica nuanta. Se iau doar bucati mici de cascaval asa incat corbul nici sa nu sesizeze pierderea vreunei bucati de cascaval.
As fi vrut sa spun ca romanii sunt campioni la Cultul Personalitatii. Dar daca stau bine sa ma gandesc cu doar 100 de ani in urma nici cu nemtii nu imi este rusine. Nici cu italienii. Nici cu rusii....Asa ca nici aici nu suntem fruncea.
Daca ar fi sa judecam dupa unele izvoare antice manifestari ar fi percepute inca de pe vremea lui Burebista.
Dar sa lasam istoria mai veche si sa ne concentram pe cea recenta.
Era sa treaca 26 ianuarie si sa nu spun si eu nimic despre Marele Conducator pe care l-a avut Romania. Unii pot cauta ghilimelele, altii le pot deduce.
Paradoxal nu pe vremea lui Ceausescu a inceput nebunia Cultului. Ea a inceput mai puternic de pe vremea lui Carol al II-lea. A continuat pe vremea lui Gheorghiu-Dej si a ajuns pe culmi clinice pe vremea lui Ceausescu.
De ceva timp observ niste oameni si niste apucaturi recente.
Familia Ceausescu este nevinovata in ceea ce priveste Cultul Personalitatii.
Sunt unii oameni si atunci si acum care simt nevoia sa depaseasca o normalitate si sa obtina avantaje. Si exista niste oameni care nu sunt mai inteligenti decat cei care pornesc omagiile si carora le place.
Si asa incepe o spirala de pupincurism care depaseste un simplu compliment. Cultul Personalitaii devine un DROG.
Cel care are puterea devine dependent de omagii. Iar cel care pune in scena mascarada se aseamana cu un traficant de droguri. Prima doza este gratuita. Dar deja da dependenta. Si altii incep sa se inscrie in hora. Care nu mai are limite.
Parerea mea este ca un om cerebral nu poate cadea in plasa lingusitorilor. Si nici nu poate iubii pupincuristii. In cel mai bun caz ii evita.
Un conducator ar trebui sa se inconjoare doar de critici. Fara YES-Mani, fara sicofanti, fara filistini.
Doar o cruda realitate si cel mult o strangere de mana pe post de multumire.
Doar un Incult poate iubii Cultul Personalitatii.
Problema se acutizeaza cand ai de nevasta o toapa semi-analfabeta.
Atunci totul este pierdut. Nimic nu poate opri o femeie ambitioasa care este nevasta unui om puternic.
Pentru a evita pe viitor asemena episoade trebuie cumva stopata prostia la putere.
Si chiar si nevestele trebuie expertizate psihologic.
Oamenii sunt predispusi sa isi gaseasca cate un Mesia mirean in fiecare generatie. Nu se multumesc cu cel de acum 2000 de ani.
Sa va fie clar. Nu poate exista un om politic 100 % bun. Singura speranta este ca el macar sa fie peste 50 % bun.
Cei mai de condamnat sunt totusi mestesugarii cuvintelor. Cei care alimenteaza nevoia semidoctului de a fi adulat.
Si cand vezi ca toata lumea te iubeste si te aduleaza, ce sa mai crezi?
Nu pot decat sa sper ca si colegii mei academicienii sa ma citeasca!!!
HA HA HA!!!
Si asa Romania a stat calarita peste 34 de ani de un cizmar si de o precupeata!
Se pare ca avem conducatorii pe care ii meritam, sau pe care ii votam, sau pe care ii adulam!
adi@anasiu
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu