Suma viciilor este constanta ?

Cine nu a auzit faimoasa replica? Dacă nu bei pana cazi sub masa, se găsește cineva sa ti-o reaminteasca. Dacă nu fumezi pana ce fumul se îngroașă în jurul tau, altcineva are replica pregătită. Dacă nu te uiți languros după o blonda oxigenata, precis cineva din grupul tău va readuce citatul în actualitate. De ceva vreme am încercat sa pun în ecuație cuvintele magice. Și tot de atunci am hotărât sa schimb enunțul cu unul care sa pot sa îl demonstrez matematic.
În final iată ce mi-a ieșit.  Mai întâi în vorbe:
Suma viciilor și virtuților ar trebui sa fie minim zero dacă nu pozitiva.
Raționamentul meu a plecat de la urmatoarele:
Viciile nu pot fi lucruri pozitive. Deci sunt negative. O suma de lucruri negative cu greu poate fi constanta dacă nu ai și lucruri pozitive pe care sa le aduni. Și ideea ca oamenii au ca suma a viciilor aceeași valoare negativa (constanta) mă înspăimântă prin uniformizarea păcatului (viciului). Parcă fiecare om din naștere are în zestrea lui aceeași cantitate de păcat, pe care o tine constanta de - a lungul vietii, și o duce intacta pana în mormânt. Pentru mine așa o viziune este cutremurătoare.
Oare citatul original nu se vrea ca o scuza în fata propriei conștiințe pentru a minimaliza propriul viciu și de a te face sa te simți bine, ca precis cel din fata ta are secrete mai întunecate decât tine și prin comparație cu partea nevăzută și nestiuta tu de fapt ești un ingeras, nu un pacatos.
Introducând în citat și virtuțile, lucrurile se complica dar se și simplifica. Se complica pentru ca trebuie sa identifici și virtuțile din viața ta. Nu doar viicile pe care le știi deja.
Se simplifica pentru ca aritmetica este mult mai simpla. Și rezultatul este mult mai ușor de interpretat. Asta putând duce și la o ierarhie.
Adică suma viciilor este de minus 10. Suma virtuților este de plus 11. Pe total ești un om virtuos de plus 1. Și așa te poți compara cu cineva care are vicii de minus 3, dar are virtuți de plus doi. Pe total este un om vicios de minus 1.
Și aici ajungi în universul valorilor absolute și relative. In care oamenii poate nu ar trebui sa judece. Poate ar trebui sa judece doar în valori relative. Cele absolute ar trebui sa rămână Divinității.
Doar așa un om cu vicii de minus 3 poate zâmbit în fata unui om cu vicii minus zece. Fără a tine seama și de suma virtuților.
Poate ca matematica mea este gresita, la fel ca și abordarea și citatul original este cel corect.
NU?