Tot așteptandu-l pe Godot!

O piesa de teatru stupida care totuși te tine în scaun pana la sfârșit și te mai face și sa razi.
Încerc și eu marea cu degetul și caut o explicație.
Poate pentru unii o sa para o blasfemie dar așa m-am gândit eu.
Pentru cine nu a văzut piesa sa va introduc în atmosfera. Personaje principale : Estragon și Vladimir. Personaje secundare : Pozzo și Lucky. Mai apare câte un băiat (de doua ori). Eu va propun următoare varianta: un catolic, un ortodox, un capitalist și un intelectual. Sa zicem ca baiatul(ii) ar fi preot. Și în fine Godot. Sa zicem God.
Piesa ar fi în esență viața noastră de zi cu zi. Așa de absurda poate fi ea dacă avem mintea plina de speranțe deșarte și așteptări deșarte.
Cine așteaptă sa se întâlnească cu God si din ăsta face o obsesie are toate sansele sa înnebunească. Dacă mai ai și speranțe ca viața ta va deveni excepțională din punct de vedere material după întâlnirea cu God atunci iarăși te așteaptă nebunia.
God nu vine la întâlniri materiale, nu răspunde la sms, nu te suna înapoi și nici nu îți scrie mailuri. Nu are pagina de Facebook, nu joaca la bursa și nici nu știe numerele la Loto.
Estragon și Vladimir. Doi oameni obișnuiți. Se uita la tv, au rate la banca, trăiesc visul societății de consum. Știu multe. Dar nu au aflat ca God nu vine sa te viziteze. A aprins demult un tufiș pe muntele Sinai. De atunci a lăsat doar Juniorul sa se ocupe de P.R.  și eventual un porumbel alb din când în când.
Pozzo și Lucky. Capitalismul veros și sclavul lui intelectual pe care vrea sa îl vândă. Oare cati nu suntem sclavii unui capitalist?
Nici ei nu au aflat ca God nu este interesat de partea materiala. Și ei spera totuși sa întâlnească. Marea surpriza este sclavul Lucky. Un intelectual inutil. O enciclopedie ambulanta. Și nu știe ca pe God nu îl găsești bolborosind formule și citate.
NU TU ÎL GĂSEȘTI PE GOD. EL TE GĂSEȘTE PE TINE. ȘI ÎȚI INTRA ÎN SUFLET ȘI ÎȚI UMPLE GOLUL DIN SUFLETUL TĂU.
Am văzut cam de mult piesa. Așa ca este posibil sa mă înșel.
Sau NU?