La un moment in timp a cunoscut Divinitatea. Sau mai exact spus a redescoperit Divinitatea.
Si modul omului de a fi si de a gandi contrasta destul de puternic cu normele impuse de Divinitate.
Pentru a defini moralitatea la un stadiu minimal a aparut Decalogul.
Care suna aproximativ asa:
""1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.""
Astea fiind spuse, ma rog scrise, omul nu a mai putut da vina pe lipsa "legislatiei"!
Lucrurile erau destul de clare. Ceea ce nu era clar era ce se intampla daca nu respecti acest set minimal de percepte.
Pedeapsa venea doar in viata de apoi?
Timpul si firea omului au demonstrat ca la partea punitiva trebuia inca lucrat. Si inca mult!
Asa ca omul a experimentat la inceput cu teama si apoi cu zambetul pe buza incalcarea acestor legi! Si a vazut ca practic nu patea nimic, sau aproape nimic vizibil in existenta lui!
Asa ca asta a devenit ca un sport. Si cei mai buni in acest sport au devenit politicienii!
Dar societatea umana a incercat sa rezolve acesta lacuna Divina prin transpunerea ei intr-un set propriu de legi umane cu pedepse umane.
La inceput pedeapsa era simpla si clara. Oscila intre confiscarea averii si exil pana la pedeapsa cu moartea.
De exemplu romanii nu aveau inchisori. Si totusi aveau un sistem juridic puternic si functional!
Cu timpul pedeapsa cu moartea a fost abolita si a ramas in sarcina Divinitatii!
A mai ramas amenda si inchisoarea!
Dar si aici puterea si perversiunea a crezut ca sunt doar niste vorbe inventate!
Preaputernicii zilei au uitat de efemeritatea lor si au crezut ca pot face ce vor si cand vor!
Dar au uitat ca nu sunt vesnici!
Si aici s-a gasit o metoda de a echilibra lucrurile.
Justitia !
Cand este corecta si libera poate corecta o situatie si la distanta fata de momentul producerii infractiunii!
Asa s-a ajuns ca dictatori senili si albiti de vremea sa fie judecati si condamnati. Sau criminali de razboi sa fie adusi in fata justitiei si la 50 de ani de la producerea monstruoaselor crime!
MESAJUL ar fi:
NIMENI NU SCAPA DE JUSTITIA UMANA!
De cea Divina inca sunt discutii!
Si pe langa rolul punitiv individual, un alt aspect important este cel de exemplu!
Sa stie toata lumea ca la un moment dat nimeni nu scapa de Justitie!
Si cu cat capul care plateste este mai mare, cu atat penetrarea in mase este mai puternica si exemplul de moment are mai mare efect!
Cand calci stramb trebuie sa te astepti sa platesti!
Poate nu imediat, dar va exista un moment al socotelii!
Asa ca mai bine te gandesti de doua ori inainte sa nesocotesti macar Decalogul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu