Tot citind despre Alexandria (Egipt) am o mare nedumerire. Si asta legata de niste moaste!
Voi da "share" acestei nedumeriri fara a trage vreo concluzie. Va las pe fiecare dintre voi sa gasiti finalul potrivit.
Alexandria. Egipt. Acolo unde Nilul intalneste Mediterana sau unde cultura si religia au gasit formula ideala pentru a progresa cel putin 500 de ani.
Sa incepem cu moartea lui Alexandru Macedon:
""Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej.
Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii susțin că ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani în urmă, originea divină a lui Alexandru.
Dar cel mai probabil este vorba de Alexandria egipteană, unde Ptolemeu Lagos susține ca ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”.
Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public.
Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutând să fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fost înfrântă și convoiul și-a continuat drumul spre apus, ajungând în cele din urma la ținta finală a călătoriei, Alexandria.""
Datele istorice confirma existenta corpului lui Alexandru Macedon in Alexandria pana in anul 400 AD.
Urmeaza un episod in jurul anului 400 AD cu Sfantul Sisoe fapt ce confirma existenta corpului, dar cu acces restrictionat:
""Se spune ca, intr-o zi, Cuviosul Sisoe s-a oprit langa mormantul lui Alexandru cel Mare. Privind spre trupul neinsufletit al celui care fusese pana nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori si imparati ai lumii, sfantul a inceput sa cugete la zadarnicia vietii omenesti, varsand lacrimi pentru neajunsurile vietii omenesti.
In aceasta icoana, sfantul este zugravit stand langa mormantul deschis al regelui si privind spre oasele goale ale acestuia. Inscriptia de pe marginea frescei ne spune urmatoarele: "Sisoe, marele ascet, inaintea mormantului lui Alexandru, rege al grecilor, care pana odinioara era invesmantat in slava. Uimit, sfantul se tanguie pentru desartaciunea lucrurilor lumesti si nestatornicia slavei pamantesti, zicand: "Infatisarea ta simpla, morminte, ma inspaimanta si imi face inima sa verse lacrimi, cugetand la datoria pe care noi, toti oamenii, o avem de platit. Cum as putea oare sa o infrunt?! O, moarte! Cine poate scapa de tine?!""
Tot in Alexandria mai a existat un mormant celebru: Sfantul Apostol Marcu.
""I-a venit vremea adormirii de sărbătoarea Învierii din anul 68 A.D. care în acel an coincidea cu o mare sărbătoare păgână sărbătorită printr-un mare banchet în cinstea zeului Syrabis. Astfel, o mare mulţime de păgâni a atacat biserica de la Bokalia şi au intrat înăuntru cu forţa. L-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă şi l-au târât pe străzi strigând: "Aduceţi balaurul în locul adunării vacilor." Au continuat să-l târască cu multă cruzime. Carnea lui era ruptă şi împrăştiată peste tot şi oraşul era plin de sângele lui. Apoi l-au închis peste noapte într-o închisoare întunecată.Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.
A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.
Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.
Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.""
Ajungem la evenimentele tumultoase din jurul anului 400 AD unde mai apare un personaj emblematic: Hypatia .
""Cea mai detaliatã relatare privind tragicul sfârşit al Hypathiei o gãsim la Socrates. Egiptul secolului al IV-lea era dominat de nelinişti şi transformãri puternice, care aveau sã-şi punã definitiv amprenta asupra lumii clasice. Creştinismul ia avânt, iar conflictele cu pãgânii devin tot mai dese, mai ales cã Alexandria rãmãsese ultimul centru intelectual neoplatonic, unde înfloreau ştiinţele şi cugetul liber, neîngrãdit de religie. Dar în 391 patrarhul Theophilus declarã pãgânismul ilegal, ceea ce conduce la o distrugere în masã a templelor, printre care Serapeumul şi Museionul, care adãposteau o vastã colecţie de opere care scãpaserã incendiului bibliotecii din Alexandria. În 412 Chiril devine patriarhul Alexandriei şi începe o campania durã împotriva evreilor, apropiaţi ai guvernatorului Orestes, care sunt alungaţi din oraş. Protestul acestuia la Constantinopol ii determinã pe creştini sã-l atace şi pe el, dar scapã doar cu rãni uşoare.Hypathia este implicatã şi ea în conflict, pentru cã apare mereu în compania magistraţilor, este o figurã cu autoritate şi bunã prietenã cu Orestes. Pentru a dovedi autoritatea Bisericii, mai ales dupã ce Ammonius, un cãlugãr, este torturat pânã la moarte pentru cã aruncase cu pietre în prefect, Chiril îşi îndreaptã atenţia spre Hypathia, pe care o numeşte, confrom lui Ioan de Nikiu, “vrãjitoare pãgânã”. Femeia-matematician cade pradã sectei violente a parabolanilor, care o prind, o bat pânã la ultima suflare, o taie în bucãţi şi o ard. Nu existã dovezi clare cã a fost ordinul lui Chiril (considerat sfânt de Bisericã), dar este oricum improbabil sã fi fost strãin de acţiunea gloatei de fanatici, care nu au fost niciodatã pedepsiţi.""
In aceasta perioada tulbure a crestinismului din Alexandria dispare definitiv corpul lui Alexandru Macedon. In fata furiei maselor distrugatoare se pare ca cea mai buna ascunzatoare ar fi fost chiar in Bokalia.
Atunci apar la iveala din ascunzisul secret din biserica din Bokalia moastele Sfantului Apostol Marcu.
Si asa a mai trecut inca aproape 400 de ani. Cu corpul lui Alexandru Macedon disparut miraculos si cu moastele Sfantului Apostol Marcu venerate la Alexandria.
Anul 863 AD. Venetienii fura moastele Sfantului Apostol Marcu. Si le duc cu mare fast la Venetia.
Dupa alte surse ""În 828 veneţienii şi-au mărit prestigiul aducând de la Alexandria moaştele Sfântului Marcu ce au fost depuse în noua biserică; scaunul Patriarhal a fost şi el mutat la Rialto. Din secolul nouă până în secolul al XII-lea Veneţia s-a transformat într-o cetate-stat. Poziţia sa geografică o făcea aproape invulnerabilă şi îi dădea un avantj enorm în ceea ce priveşte comerţul. Veneţienii au păstrat strânse legături cu Constantinopolul care le-a acurdat dreptul de a face comerţ liber în Imperiul Roman de Răsărit. Oraşul din lagună a devenit o superputere economică de pe urma negoţului cu mirodenii şi ţesături între lumea arabă şi cea bizantină. În timpul acestei perioade de bogăţie familiile cele mai înstărite ale republicii se întreceau în a construi cele mai impunătoare edificii şi opere de artă, aducând la Veneţia cei mai mari artişti ai vremii.""
Stau si eu si ma intreb : OARE CE AU FURAT VENETIENII?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu