Daca nu a fost sa fie anul 1000 sau nici macar anul 2000 frumoasa planeta albastra se pregateste domol de inca un hop psihologic. 21 decembrie 2012. Eventual la ora 21 si 21 de minute. Ceea ce ma intreb ar fi dupa ce fus orar? Macar sa nu pierd reducerile de la hipermarket si sa nu ma prinda extinctia cu cosul gol.
As avea doar o mare satisfactie: Nu as mai auzii reclama : "De 12 ani cu si despre oameni" sau in cazul meu "De 5 ani cu si despre comision de risc si curs valutar "!
Lasand gluma la o parte ma fascineaza ideea de extinctie sau Apocalipsa! Este clar ca in mentalul colectiv o asemenea idee este clar inradacinata. Si in fond ar fi normal sa fie asa. Orice inceput are si un sfarsit (oare?). Si prea ne credem acum singurii si unicii stapanitori ai planetei intr-o istorie de cel putin zeci de milioane de ani ( iau doar in calcul ultimii 60 de milioane de ani de cand dinozaurii au disparut in masa!).
Cred intr-o parcurgere a timpului in cicluri. Si mai cred ca Pamantul a avut parte de momente in care specii intregi au ajuns aproape de zero sau au disparut complet. Daca eu traiesc intr-o zona cu patru anotimpuri, simt cel mai bine ritmul vietii si sfarsitul urmat de un nou inceput, inceput, inevitabil urmat de un sfarsit. De fapt viziunea cu inceput si sfarsit este de fapt simplista, asistam si incercam sa vedem viata prin intelegerea noastra destul de limitata.Viata unui om si ciclurile naturale nu au de fapt nici un inceput si nici un sfarsit clar si bine delimitat. La fel de bine am incerca sa delimitam o picatura de apa. Sa o izolam in apa oceanului, sa o izolam in vaporii din nori sau in fulgul de zapada?
Cert este faptul ca o anumita anxietate exista legata de un sfarsit brusc si violent. Si poate ca este bine ca asa ceva exista! Si poate se si doreste o asemenea stare.
Omul doreste certitudini. Si un oarecare control. Dar in decursul unei existente umane controlul si certitudinile par a fi tot mai rare. Asa ca asta lasa loc la dubii si nesiguranta. Si la interpretari si necunoasterea si neintelegerea naturii. Si eventual si a Divinitatii. Dar asta este o poveste destul de lunga.
Primul mare moment de panica si aici ma refer la Europa, a fost apropierea anului 1000. As mai face o mica precizare. Doar lumea conectata la societatea de consum actuala are asemenea temeri. Sfarsitul lumii nu este o tema globala. Sau mai exact a ajuns sa fie globala si asta datorita lumii in care traim si a valorilor pe care ne cladim existenta.
Revin la Europa anului 1000. Sau mai exact la Europa croita de Carol cel Mare si putin din lumea Bizantului. Cam atat din planeta avea temeri de extinctie.
Si pentru asta a aparut si un termen de specialitate "PAROUSIA"! Sau mergand mai adanc pe urma termenului regasim "MARANA THA"! Sau un termen mai cunoscut din greaca dar si el putin inteles : "EPIFANIA"!
O sumedenie de termeni si o sumedenie de temeri!
Daca constiinta umana ar fi dezlegata de multele pacate pe care le savarseste zilnic atunci toate acestea interpretari si temeri ar fi inutile. Traind in pacat si savarsind pacatul (aproape zilnic) intr-un fel este normal sa te astepti sa vina si nota de plata.
In concluzie fiecare isi traieste viata si isi cauta rostul conform propriei constiinte. Si isi stabileste si reperele importante.
Eu personal pentru ziua de 21 decembrie as avea urmatorul program.
O sa incerc sa petrec cat mai mult timp impreuna cu familia mea, sa ma bucur cu baiatul meu de vacanta care incepe din acea zi (si pentru mine si pentru el), sa imi clarific si sa nu imi las restante la serviciu si sa ma pregatesc pentru Craciun. Sa imi aduc aminte de anul 1989 si sa pastrez un momnet de reculegere pentru cei morti in acea perioada. Sa imi sun mama sau chiar sa o vizitez. Sa am timp sa scriu pe blog. Si sa nu uit sa IUBESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu