E clar ca ceva ma macina suficient incat incerc sa-mi gasesc mantuirea (sau damnarea) prin ganduri asternute oarecum pe o hartie invizibila.
Si cum alt subiect mai bun nu am, incerc intr-o improvizatie totala sa atac unul dintre cele mai grele subiecte din cate am avut.
O discutie despre suflet si spirit. Sau mai bine zis ce am inteles eu despre ele.
Primul la rand ar fi sufletul. Si aici lucrurile ar fi mai simple. Orice are viata pe lumea asta este daruita de la Dumnezeu Tatal si are suflet. Poate zambiti dar eu consider ca motorul care tine materia in viata este sufletul si el a fost "insuflat" de Dumnezeu la Creatie (Geneza). Asa ca partea cu sufletul v-am spus ca este cea mai simpla. Ajungem la spirit.
Prin spirit eu inteleg constiinta de sine a sufletului si dorinta lui de a ajunge langa Creator.
Povestea spiritului este de data mai recenta decat a sufletului si este un ajutor dat de Dumnezeu sufletului pentru a nu-si uita originea Divina si de a incerca sa-l ajute cu Mantuirea.
Cam complicat.
Cateva exemple lamuritoare.
Corpul este casa sufletului. Iar sufletul este casa spiritului.
Intr-o incercare de explicatie moderna. Corpul este asemenea unui calculator (PC). BIOS-ul este asemenea sufletului. Iar sistemul de operare este asemenea spiritului.
As zice despre constiinta de sine ca o are sufletul. Dar apartenenta sufletului la Divinitate a fost pierduta in timp de catre Creatie, implicit de catre suflet. Si de aici pericolul de a nu mai incerca sa se uneasca cu Divinitatea prin Mantuire si alunecarea lui spre stari existențiale inferioare.
Tot gandindu-ma la o manifestarea de spiritualitate primordiala am ajuns la Gradina Edenului si la Adam si Eva. Si am tras concluzia ca de fapt Eva a avut prima manifestare a conștiinței de sine. Putin ajutata, ceea ce este drept, dar ea a ajuns la un adevar incontestabil si poate neimportant la momentul respectiv.
reproduc fragmentul din Biblie:
""
1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2. Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10. Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".
11. Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"
12. Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". ""
Daca asta nu este o manifestare a constiintei de sine si o asumare a unei stari de fapt atunci......
Pe care incontestabil o are Eva. Si ulterior Adam.
As risca si as spune ca prima data spiritul a fost in Eva. Nu stiu exact daca a fost un spirit bun sau rau.
Se pare ca intreaga evolutie ulterioara a femeii in lume pleaca de la aceasta pozitie. O pozitie de insubordonare, de revolta si de curiozitate.
Tot in Biblie si continuarea este interesanta :
""
21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.""
Asa ca primele manifestari ale conștiinței de sine definesc cel mai bine evolutia omului. Si tot de aici aflam ca "Adam s-a facut ca unul dintre Noi".
Unul dinte Noi dar nu total. Pentru ca izgonirea din Rai a insemnat si un nou inceput. ( Un fel de reboot la calculator) . Unul definit de PACAT! Si o relatie cu Divinitatea in care increderea si asculatrea fusesera daramate.
Si a fost nevoie de aparitia lui Iisus pentru a putea lua cu el pacatul initial si a sterge din memoria omenirii episodul Izgonirii din Paradis. Si astfel de a da o noua sansa si un acces mai facil la Mantuire.
Acum sarcina Spiritului este oarecum mai usoara. Poate salva mai usor sufletul usor coruptibil si il poate aduce inapoi Divinitatii mai usor.
Viata ne este definita de actiunile noastre. Unele sunt dictate de suflet si altele (cele mai importante) de catre spirit.
Iubim, ne bucuram, ne infruptam din bunatatile vietii. Dar legatura cu Divinitatea ramane strict apanajul Spiritului. Si acest ghid Divin ne poate aduce aproape de Dumnezeu prin Mantuire. Pentru ca este chiar o bucatica din Dumnezeu. Daruita cu dragoste celei mai iubit copil al sau. OMUL!
Iar cea mai frumoasa manifestare a spiritului este DRAGOSTEA. Si aici exista doua aspecte ale dragostei.
Dragostea carnala apanajul corpului inlantuit cu sufletul si dragostea suprema si neintinata de pofta care este exclusiva a Spiritului.
Aici cred ca uneori poti iubi si un alt spirit la fel de curat cum il iubesti pe Dumnezeu.
Sufletul sufera de problemele corpului. Spiritul sufera doar de lipsa dragostei catre Dumnezeu sau catre un alt spirit.
Se spune ca drumul spre Iad este pavat cu bune intentii. Sper sa nu pavez nimic chiar si involuntar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu