Violenta domestica

De ceva vreme vreau sa scriu un articol pe tema asta. Si poate ca mai asteptam mult si bine sa imi adun gandurile si sa scriu ceva care sa fie nu neaparat "political correct" ci rupt din viata.
Si iata ca viata bate filmul. Asa ca sa incep sa va spun o poveste.
Luni dimineata am fost la Spitalul Pantelimon. Sa imi vad un coleg de munca. Care nu se stie cum ajunsese acolo. Si pentru ca nu puteam trece peste suferinta unui cunoscut m-am dus si eu la spital sa vad ce se intampla.
Ajung la etajul 2 la terapie intensiva. Tocmai ce fusese mutat la etajul trei la neurologie. Si ajung in salon. Informatiile mele erau ca fusese in coma. Ajung si il gasesc treaz, cu o privire tulbure si intr-o stare proasta. Dar cat de cat constient. M-a recunoscut. Nu stia insa in ce zi este. Am vorbit cu medicul cu buzunare incapatoare. Si am aflat ca fusese lovit si avea o fractura la nivelul timpanului si ceva cheaguri de sange.
Cu sanse de vindecare. Statuse trei zile in spital si primise doar perfuzii. Nu venise nimeni pe la el. Asa ca am luat si eu ce am considerat ca ar avea nevoie. Inclusiv pampers numarul 3.
Astazi am ajuns sa aflu ca fractura ii fusese provocata de propria nevasta. O lovitura cu facaletul la nivelul urechii. Si asta intr-un banal conflict casnic.
Poate ca acest exemplu este singular si nu are nici o relevanta.
Poate ca procentul este minimal si in sine nu este nimic relevant.
Sigur este ca procentul in care victimele sunt femeile este covarsitor. Societatea, obiceiurile si mentalitatea fac din femei victime sigure.
O bataie buna este rupta din Rai! Parca asa se spune.
Avem de a face cu doua aspecte ale fenomenului. Si cu doua startegii. Una preponderent fizica, caracteristica barbatilor. Iar alta strategie este una vocala dusa la extrem, caracteristica femeilor. Undeva la mijloc rolurile se inverseaza dar intr-un procent infim si nediscutat de nimeni.
Violenta fizica, violenta psihica ! Doua surori gemene, ficele intolerantei. Si poate pe undeva si a URII.
Caci doar un suflet cuprins de ura poate actiona asa.
Intr-o dragoste curata nimic din ce are de a face cu violenta nu este posibil. Ar fi ca si cum ti-ai face singur rau. Si corpul uman are un mecanism de auto-aparare. Un om normal nu isi poate face singur rau. Asa functioneaza omul. Si asa ar trebui sa functioneze si o echipa.
Oricat de grea ar fi viata. Orice obstacole ar aparea in cale totul trebuie infruntat impreuna. Si nu unul impotriva celuilalt.
Am fost destul de tulburat de ceea ce am vazut. Si de soarta unui barbat de altfel de incredere, nu betiv si bun profesionist.
Singura problema ar fi ca aceast nou mariaj undeva pe la 50 de ani a adus impreuna doua jumatati fiecare cu proprii copiii. Unul avea deja un baiat major si cealalta avea deja doua fete majore.
Asa ca daca liantul si catalizatorul care se numeste copil nu exista atunci o casnicie este mult mai supusa la vicisitudini. Un copil in viata unei familii poate absorbi multa ura potentiala si darui un oarece echilibru si dragoste. Dar daca copilul lipseste atunci calea violentei este si mai la indemana.
Cum este oare posibil cand homo sapiens este caracterizat de ratiune sa ajungem sa ne purtam ca niste animale. Care isi apara un teritoriu marcat. Cum poate disparea asa usor bruma de ratiune care tine violenta departe de oameni si ne transforma in brute preistorice? Cum ramane cu credinta ortodoxa la care noi romanii ne declaram ca apartinem spre 100%.
Oare nu mai este cale de dialog? Oare toate posibilitățile de intelegere sunt anulate. Doar strivind pe cel  care la un moment dat l-am iubit ne capatam alinarea. Si o satisfactie perversa?
Unde este oare dragostea si cum poate disparea ea in totalitate? Evolutia este mult mai greu de obtinut decat involutia?
Oare mana ridicata asupra aproapelui mai ne poate duce spre mantuire. Eu cred ca drumul spre Iad incepe si cu prima mana ridicata asupra aproapelui tau.
Oare partea din rugaciunea TATAL NOSTRU :
"" Si ne iarta noua gresalele noastre

Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau...""

Nu se refera la iertare si aruncarea spre o ispita.....poate chiar violenta????

Cel mai usor lucru pe lumea asta este sa faci rau.

Cel mai greu lucru pe lumea asta este sa faci bine.

Un subiect oarecum TABU. Stau si ma intreb daca m-am facut inteles?

Pe scurt : Unde dragoste nu e, nimic nu este!!!

Si daca dragoste nu mai este, ce rost mai are oare viata?