Disciplina !

Aceste randuri sunt inspirate de al 4-lea email primit de la scoala lui Andrei. In care suntem anuntati ca a fost indisciplinat. Ma rog, doua au fost pentru ca si-a uitat un caiet acasa. Doar doua au fost pentru ca a vorbit cu un coleg.
Auzisem mai de mult de renumele de puscarie dat scolii. Dar mi-am zis ca putina disciplina nu strica.
Si am ajuns la cuvantul magic disciplina. Si amintirile au inceput sa ma napadeasca.
Asa am ajuns la bunica mea. Dumnezeu sa o odihneasca. Era mare amatoare de urmarit la TV spectacole de circ. Si marea ei pasiune era sa vada diverse dresaje. La care invariabil avea urmatorul comentariu: ""Ia uite cum i-a dresat. Numai eu pe tine nu reusesc sa te dresez!!!"" Ea nu a reusit, dar .....;)
Si a ramas cu regretul ca nu am fost dresat.
Recunosc ca am o problema cu autoritatea. Poate si viata mea m-a adus in situatia de a nu cunoaste si aprecia o "mana forte". Si de aici si felul in care incerc sa-l cresc pe Andrei. Total opus stilului matern.
Definitia din DEX pentru disciplina ar fi : ""Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă ""
Stau si ma intreb cine scrie regulile si cat timp sunt ele valabile. Poate oare disciplina sa ramana in afara timpului. Este ceva imuabil??? Este ceva axiomatic???
Sau este dinamica??? Si adaptabila vremurilor???
Un  copil este oare de plastilina???? Oare putem stoarce o personalitate cat vrem noi fara sa lasam urme.
Este oare copilul sclavul nostru?
Oare disciplina in limba romana suna la fel ca in limba germana?
Stiu ca Wilhelm al II-lea obisnuia sa spuna : "" franceza este limba in care se fac declarațiile de dragoste, engleza este limba in care se face comert, italiana este limba in care se canta opera si germana este limba in care se dreseaza cainii"".
Am o groaza de intrebari si asa putine raspunsuri.
Vad totusi ca doar cu dragoste nu se poate creste un copil. Este nevoie si de altceva. Nu neaparat violenta.
Mai exact ar fi vorba despre niste reguli. Niste legi. Legile copilariei. Sau mai bine zis legile de buna intelegere si convietuire in familie si in societate.
DECALOGUL :
1. Sa nu minti.
2. Sa nu furi
3. Sa-ti respecti parintii
4. Sa-ti asculti parintii
5. Sa inveti
6. Sa fi bun
7. Sa fi intelegator
8. Sa nu fi egoist
9. Sa-ti ajuti aproapele
10. Sa fi tu insuti
Ordinea este complet aleatorie.
Este greu sa ii explici unui copil rostul regulilor. Si este si mai greu sa il faci sa le respecte.
Dar pana la urma asta este datoria noastra de parinti. Si de fosti copii.
Astept comentarii. Zau!