De-a lungul istoriei o groaza de ziduri au fost faimoase. Printre primele s-ar numara zidurile Ierihornului. Mai tarziu zidurile Troiei. Mai recent brazda lui Novac (zidul lui Constantin) , zidul lui Hadrian sau zidul lui Antonius Pius. Dar parca nici unul nu a fost asa celebru precum zidul Berlinului.
Ce rost are un zid?
Un zid se face pentru a te proteja pe tine si proprietatea ta de atacurile din exterior. De orice natura.
Lucrul cel mai interesant la zidul Berlinului a fost ca el a fost construit nu pentru a apara "tanara democratie comunista" din DDR de atacurile malefice ale capitalismului desantat din Berlinul de Vest, ci pentru a impiedica fuga propriilor cetateni in Berlinul de Vest. Adica o lume intoarsa cu susul in jos. Zidul care oprea iesirea si nu intrarea.
Asa Berlinul a devenit gazda a doua sisteme. Unul comunist care si-a dovedit falimentul si unul capitalist pe care omenirea nu a reusit sa-l inlocuiasca cu altceva mai bun si mai viabil.
Asadar sistemul comunist devenea un imens gulag care nastea ziduri de protectie a proprilor ceteateni la ideea de capitalism.
Multe ar fi de spus despre zidul Berlinului. Din pacate este inca prea recent in memorie si arhitectul zidului face alte planuri pentru a-si reocupa pozitiile pierdute.
Ceea ce observ eu acum este ca zidul Berlinului a existat si in alte forme decat constructia de beton si sarma ghimpata. In multi oameni care s-au format in perioada comunista samanta democratiei nu a putut sa fie sadita in mintea lor. Pentru ca multi dintre noi au in mintea lor un mic zid al Berlinului.
Si aceste mici ziduri din oamenii de langa noi sunt cele mai periculoase. Pentru ca blocheaza gandirea libera. Si blocand gandirea libera acesti oameni au devenit o frana in calea dezvoltarii democratiei si a libertatii in fostele tari comuniste.
De fapt asta este cea mai periculoasa mostenire. Zidul Berlinului din interiorul nostru. Si acesta nu poate fi daramat decat de fiecare individ in parte. Sau moare odata cu respectivul.
Au trecut 25 de ani. Se pare ca este nevoie de multi mai multi ani pentru a repara raul facut in mintiile si sufletele oamenilor care au trait in comunism.
Unii cred ca s-au vindecat prin coruptie. Altii cred ca pot vindeca prin dictatura. Altii cauta alinarea la o biserica si ea bolnava si in cautare de raspunsuri si adevaruri.
Stau si ma gandesc ca intre primul si al doilea razboi mondial au trecut 20 de ani.
Noi inca dupa 25 de ani nu suntem vindecati si avem sechele.
Oare ce o rezerva viitorul?
Sa nu uitati ca zidul Berlinului a aparut aproape peste noapte!!!
Somnul ratiunii naste ziduri nu numai monstri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu