Despre catei si maidanezi

Cand am fost mic am fost muscat de un catel. Si inca si acum simt in mine o tresarire cand aud latrat de catel. A fost o experienta traumatizanta care m-a urmarit mult timp. Si care mi-a sadit in suflet frica de catei. A fost printre primele frici cu care am incercat sa ma obisnuiesc si sa le depasesc prin vointa si concentrare. A fost un proces lung dar care cred ca s-a finalizat. Eu totusi stiu cum cateii inca imi simt frica interioara. Dar reusesc sa o suprim repede.
Traind la bloc si fiind un copil al betonului din sectorul 2 nu am avut catel al meu. Si nu am trait in preajma cateilor. Singurii catei erau tot niste maidanezi care au inceput sa apara prin Bucuresti dupa demolarile masive dupa anul 1984 unde cateii de curte nu am mai fost luati la bloc de cei care au fost demolati. Si asa s-a nascut ARMADA CANINA care acum sufoca Bucurestiul.
Pentru a nu creste fara o legatura cu un animal de casa i-am cumparat baiatului meu un catel. Sau asa scrie in acte. Este vorba de un bichon frise. Mai exact o fetita pe nume Minnie. Care este un fel de surioara a lui Andrei.
Si ce am invatat in ultimii 5 ani. Traiul alaturi de un catel nu este prea simplu. A devenit un membru al familiei. Si are o personailtate aparte.
Cand doarme, viseaza. Cand mancam vrea si ea sa manance cu noi. Cand ne certam ne latra. Cand ne iubim este si ea in mijlocul nostru fericita.
Asa ca pot spune ca stiu exact ce inseamna un catel.
Ce inseamna sa ii dai de mancare. Sa ii pui apa proaspata mereu. Sa il speli. Sa il tunzi......
Acum stau si ma intreb.
CATI DIN CEI CARE IUBESC CATEII STIU DESPRE CE ESTE VORBA????
Despre ce responsabilitate iti asumi? Cum primesti un nou membru necuvantator (aproape) in familie.
Cum esti ingrijorat cand este bolnav?
Sau cati din cei care plang de mila cateilor au macar copil?
Pentru mine problema este simpla. ADOPTIA!!! Dar nu una de fatada si catelul aruncat la loc pe strada.
ASUMATI-VA RESPONSABILITATEA SI PUTETI AVEA UN CUVANT DE SPUS.
Altfel sunt doar vorbe in vant.
HAM HAM!!!!