Dragoste relativa si dragoste absoluta

Am ajuns oare la varsta sa pot scrie despre absolut? Si mai ales despre dragoste ?
Aceste ganduri au plecat de la intrebarea de ce oare Mantuitorul a fost un barbat? Si daca ar fi putut fi si o femeie? Si de aici am ajuns sa incerc sa filtrez experienta vietii mele si sa incerc sa dau un raspuns.
Acesta ar fi pe scurt : DA ! Mantuitorul trebuia sa fie un Barbat!
Poate o parte din cei ce vor citi aceste randuri vor vedea misoginism. Poate ca au si pe undeva dreptate. Dar asta este explicatia mea la intrebarea de mai sus.
A fost o vreme cand societatea umana era strict matriahala. Nu stiu exact cat a durat acest tip de organizare, dar sigur nu a fost chiar o perioada neinsemnata. Poate la scara Istoriei sa fie minora, dar sigur a marcat omenirea si dezvoltarea ei. Cert este ca la un moment dat in Istorie acest tip de organizare a dat gres. Si mai cred ca o violenta extrema a caracterizat aceasta perioada. Asa ca societatea umana a avut nevoie de noi repere, noi percepte si o noua viziune. ( nu mai scriu despre episodul biblic cu fructul oprit..)
Legat de o societate matriahala, am vazut deunazi un documentar despre cimpanzei. Si despre societatea lor matriahala. Si despre viata lor. Complexa, violenta, sexuala si chiar si politica. HA HA! Poate chiar am innebunit, sau poate cei cu documetarul au innebunit.
Si cautand o explicatie a esecului unei societati matriahale am ajuns la cuvantul dragoste. Si la notiunea de dragoste relativa si dragoste absoluta.
Asa ca pot afirma ca femeile pot iubi mai mult decat un barbat. O mama iubeste mai mult decat un tata. Mai ales copilul, cel zamislit din pantecul ei, carne din carnea ei. O nevasta iubeste mai mult decat un sot. Si asta doar daca sta si ne gandim cat ne slugaresc nevestele si cate ne indura.
Tot in acelasi timp pot spune ca femeile urasc cel mai mult. Parca partea de dragoste ce o daruiesc trebuie intr-un fel recuperata (echilibrata) uneori prin ura.
Asa ca una peste alta in valori relative femeile conduc. Ele ar fi stapanele dragostei relative.
Ce te faci cand ai nevoie de cineva sa iubeasca pe toata lumea? Cum ar fi Mantuitorul. Mai poate fi  el femeie? EL care trebuie sa iubeasca absolut? Poate nu poate iubi pe fiecare cu intesitatea cu care iubeste de exemplu o mama. Sau o sotie. Dar aici nu este cazul de valori relative si individuale. Aici este vorba de o iubire uniforma si constanta a semenilor tai. Fara pic de ura. Doar dragoste pura.
Si tot acum imi aduc aminte de scena Crucificarii. Omul din Mantuitor a avut nevoie si el de dragoste in preajma lui in ultimele clipe. Dragostea maxima pe care o poate simti un barbat pe lumea asta: DRAGOSTEA DE MAMA si DRAGOSTEA UNEI FEMEI!!!
A avut nevoie pentru a reusi in Misiunea Lui de a avea in preajma pana la ultima suflare pe MAMA si pe FEMEIA care il iubea! Si le-a si avut. Mantuitorul a dat in schimb omenirii intreaga Lui Dragoste. Tot pana la ultima suflare. Dar in timp ce daruia a si primit. Un transfer neincetat de dragoste. Pentru ca S-a sacrificat pe cruce avand alaturi doua femei! Oare de ce?
Asa ca vin si spun. Dragostea lumeasca este relativa. Cea Divina este absoluta.
Pentru a putea depasi relativismul trebuie sa ne apropiem de Divinitate. Pentru ca doar iubind Divinitatea invatam sa ne iubim si aproapele. Cat mai aproape de Absolut!
Singura energie de care are nevoie spiritul uman este DRAGOSTEA! Ea este combustibilul vietii.
Fara dragoste ajungem sa ne stingem asemenea unei lumanari care palpaie in intuneric.