Am tot cautat un titlu pentru gandurile mele de tata de baiat. Un tata care isi iubeste mult copilul. Si care este excesiv de grijuliu si de protector.
Si am stat zilele astea sa ma gandesc cum ar fi fost................
Sa imi trimit baiatul in parc si el sa nu se mai intoarca acasa. Sincer nu stiu daca as mai ramane intreg la minte dupa un asemenea eveniment.
Prima mea optiune ar fi RAZBUNAREA. Si nu pe animale. Care au ajuns o comunitate in sine. Dupa unele cifre 60.000 de suflete. DE SUFLETE!!!! Adica un fel de orasel . Care traiesc printre doua milioane de oameni. Cel mai temut pradator din istoria planetei. Cel mai mare lichidator de specii.
Animalele nu au nici o vina. Asta stiu, asta fac.
Cand ma gandesc la razbunare, ma gandesc si la filmul " LAW ABIDING CITIZEN" http://www.cinemagia.ro/filme/law-abiding-citizen-33586/
Si asa ar trebui luati la mana toti cei responsabili. Incepand cu Primarul General si continuand cu Primarii de Sector si cu responsabilii din domeniu (toti incepand cu 1990). Chiar si ................
Stiu ca problema in sine este una foarte grea. Si ca necesita bani. Dar s-a ajuns in situatia asta din nepasare si incompetenta. Daca cineva dorea cu adevarat sa rezolve problema existau solutii. Si chiar si bani.
Va intreb? Ce preferati : Panselute si multe floricele SAU Caini mai putini???????
SOLUTII EXISTA SI CHIAR SI FONDURI!!!!
Dar daca nu sunt bani de bagat in buzunar nu sunt solutii interesante!!!!!
Asa ca un referendum este praf in ochi.
De cand Primarul isi consulta bucurestenii???? Nu este el investit cu puteri supreme?? El si Consiliul general.
Si de ce nu se consulta lunar populatia????? In diverse probleme.
Un cartof fierbinte de care trebuie scapat. Policienii trebuie sa supravietuiasca unei asemenea crize.
Noroc ca timpul sterge toate ranile si aduce uitarea!
OARE?
Am stat si m-am gandit si la fratiorul mai mare. Care a trebuit sa fuga sa-si salveze viata. Cum va fi el bantuit toata viata de imaginile si de sunetele pe care doar el le stie?????
CUM????
Cate nopti il vor chinui amintirile?
Cum se mai poate el apropia de un caine.
A fost o vreme cand dadeam de mancare la caini. Asta a fost demult. Am inteles ca osul sau bucata de paine reprezentau acceptul meu pentru coabitare.
Mancarea data inseamna nu un gest crestinesc ci o perpetuare a unei situatii deja limita.
Nu cred ca moartea poate insemna solutia finala. Sau poate???
De fapt nu este vorba de moartea in sine, ci de cine isi asuma responsabilitatea.
Un nou Pontius Pilatus.
Un fel de consultare inainte de crucificare. Baraba sau.....!!!!!
HOMO HOMINI CANEM !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu