Litoral 2013

De cinci ani nu am mai fost pe Litoral. Si nici anul acesta nu credeam ca voi ajunge pe Litoral. Aveam in cap numai aglomeratie, neamuri proaste, servicii de slaba calitate si preturi mari. Partial adevarat, partial fals.
Din cauza serviciului nu am putut sta mai mult decat in week-end. Hai sa zic doua week-enduri. Dar a fost suficient sa-mi fac o idee.
Ideea este ca exista inca locuri in care poti sa te simti bine. In care nu te lovesti de lanturile de la gaturile groase care sustin capete rase.
Unul din aceste locuri ar fi asa-zisa Mamaia Nord. De fapt Navodari.
Si aici vorba ca omul sfinteste locul este perfect adevarata.
Sotia a cautat pe Internet si a gasit o pensiune. La cinci minute de mers pe jos de plaja. Se numeste La Tortuga. Si este detinuta de o familie din Bucuresti. O familie pe care eu am admirat-o si indragit-o. Aveau un baietel putin mai mare decat Andrei. Si care a fost si el prezent in saptamana cat Andrei a fost la mare. O familie model ca exemplu de ospitalitate si ca viata de familie. Opt camere, micul dejun inclus si o piscina. Reteta succesului.
In zona sunt cateva restaurante. Mancare buna dar putin cam scumpa. Daca mai vrei sa mai bei ceva si aici nu ma refer neaparat la ceva special ci doar la apa, nota devine din ce in ce mai mare. Portiile sunt mici si servirea destul de inceata. Dar totul in limite acceptabile.
Plaja este mare, sezlonguri si umbrelute sunt suficiente (15 RON sezlongul) si loc suficient pentru cearceaful de plaja. Apa era curata si se putea merge circa 100 metri pana la geamandura.
Petromidia nu te deranjeaza cu nimic. Nu sunt nici scutere sau barci care sa te streseze (am vazut din cand in cand un scuter).
Intr-o zi am fost si la Corbu si la Histria.
La Corbu am ajuns cu masina pana pe plaja. Aici am retrait senzatia pe care am avut-o cu mult timp in urma la Vama veche si pe care astazi nu o mai regasesc la Vama Veche. Plaja larga (cu scoici) si apa frumoasa. O cherhana te asteapta putin mai departe. La Corbu a fost : FRUMOS!
Am ajuns si cu familia sa vedem si partea de istorie greceasca din Dobrogea. Si parca uitasem cat de mare era de fapt Histria. Arheologii lucrau de zor. Intrarea se plateste si nu este deloc ieftin ( 18 RON).
La Histria am inchis ochii si am simtit vechiul polis vibrand. Am vazut cu ochii mintii corabiile ancorand in port. Poate si ceva trireme. Amforele carate pe brate si depozitate in camarute racoroase zidite din piatra. Si cand te gandesti ca asta se putea intampla in Histria in anul 700 iC.
Dupa ce am vizitat cetatea ni s-a facut foame. In parcarea muzeului a aparut o cherhana. Si cum sunt mare amator de peste nu am ratat ocazia. DAR.............
La pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Mancarea proasta, da proasta rau. Si scumpa. Si terasa era invadata de muste.
Asa ca las si alti masochisti sa verifice stabilimentul. Pacat!
Am lasat la urma drumul pana la mare.
Cine isi mai aduce minte ce insemna drumul pana la mare. Era o calatorie aproape initiatica. Dura apropape o jumatate de zi pentru un bucurestean.
Si acum. In doua ore si jumatate sa ajungi???!!!
Autostrada A2 si chiar si A4 sunt o minune necesara. De ar fi toata tara plina de autostrazi???!!! Cum ar fi?
Poate exista un colt de fericire la numai doua ore si jumatate de Bucuresti. Eu unul l-am gasit.