Viata ca o agonie !

Astazi incep sa scriu despre cuvinte din limba romana si originea si mai ales insemnatatea lor. Poate unele dintre ele sunt cunoscute dar eu incerc sa aduc viziunea mea asupra intelesurilor.
Am ales pentru astazi patru cuvinte: AGONIE ; PROTAGONIST; ANTAGONIST si AGONISEALA!
Par a avea aceeasi radacina dar intelesurile sunt total diferite.
Si totusi la baza lor sta un cuvant din greaca veche care vine din negura istoriei : AGON!
Cuvant cu puternic miros de testosteron reprezinta confruntarea sau lupta. In Grecia antica aproape totul se rezolva prin AGON intre doi sau mai multi barbati. Era felul vremurilor de a rezolva o disputa, de a stabili o ierarhie, de a da dreptate cuiva.
Nu ar trebui sa mire pe nimeni ca barbati iubesc forta fizica. Si ca o folosesc pentru a demonstra mai tot ceea ce vor ei sa demonstreze.
Sa zicem ca asta ar fi contributia Spartei la cultura si civilizatia greceasca. Doar nu se declarau descendenti ai lui Hercule de pomana.  Spartanii isi incepeau viata de barbati , desi copii fiind inca, in AGOGE. O tabara de calit trupuri si constiinte. Asta a fost modelul de educatie pentru barbati. Si de aici si modul de a rezolva dispute. Prin AGON! Dar nu vreau sa fiu gresit inteles. AGON era un termen inteles si subinteles in toate polisurile grecesti. Paradoxal pentru Sparta (Lacedemonia) ar fi si trimiterea catre zilele noastre a termenului de luna de miere. Din Agoge tinerii plecau o luna de zile intr-o tabara in aer liber (vara) pe munte. Fiecare elev cu profesorul (mentorul) sau, petreceau o luna pe munte fara nimic de mancare. Asa ca se hraneau aproape exclusiv cu mierea albinelor!
In Iliada petirorii Elenei se confrunta intr-un agon pentru a o cuceri. Cel mai norocos este Menelau. Si asa ia nastere juramantul de a se ajuta unul pe celalalt. Agon-ul creea legaturi puternice in lumea antica.
Dar mai exista si latura intunecata a agon-ului.
Cand Ulise se intoarce in Ithaca si vede marea de petitori ii propune Penelopei sa organizeze un Agon. O confruntare cu arcul. Si omorarea tuturor pretendentilor de catre Ulise pe cat de cruda ar pare astazi era ceva normal la vremea aceea.
Si asa apare : AGONIE. Barbatii ramasi in urma unei confruntari nu primeau ingrijiri medicale. Erau lasati sa zaca intr-un colt al arenei pana mureau.
Fenomenul era asa de extins incat si la festivaluri religioase Agon era o parte importanta din program. Poate cea mai importanta. Castigatorul sigur era in gratia zeilor.
Cum teatrul grec antic era oglinda vremurilor si cum personaje prea multe nu erau pe scena la comediile antice, cele doua personaje aveau cate un nume: Protagonist era personajul  pozitiv si Antagonist era personajul negativ. Impreuna cu corul. cu machiajul si costumele reuseau sa aduca oamenii la catharsis la fiecare spectacol. Asta in lumina palida a tortelor si a focurilor de pe scena.
Prea multa violenta dezorganizata incepea sa dauneze Greciei antice. Asa ca s-au nascut Jocurile Olimpice. Varianta soft a AGON. Imensa cantitate de testosteron era acum descarcata intr-un cadru organizat si aproape non-violent.
Tot acum s-a nascut si un nou zeu. AGON. Care tine in mana o haltera. Si care isi avea loc de cinste la Jocurile Olimpice. Astazi un zeu uitat!
Cum Grecia antica nu este doar leaganul confrutarilor fizice ci si a filosofiei tot din trecut mai apare un nou inteles al cuvantului AGON. O lupta interna. Un zbucium si o confruntare in mintea unui om. Intre ceea ce ar vrea sa faca si ccea ce constiinta lui ii spune sa faca.
Timpul a dus mai departe acest lupta interna pana in zilele crestinismului apostolic. Sfantul Pavel duce si el lupta intre ceea ce a simtit si gandit inainte de intalnirea de pe drumul Damascului si tot ceea ce simte si intelege dupa acea intalnire. Calea crestina aduce si ea o lupta intre Bine = Dumnezeu = Agonist  si Rau=Satana= Antagonist. Ar fi de citat si "EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL" unde la 6:12 apare : "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."
Cine oare nu si-a pus probleme in viata si nu a avut de ales o cale. Sau poate doar a avut de luat o simpla decizie. Intre bine si rau.
Este tare important sa te pozitionezi in viata. Vrei sa fi propriul protagonsit (agonist) sau vrei sa devi antagonistul vietii tale?
Asa ca poate viata ar putea fi definita ca o AGONIE?  Asta poate daca de fapt nu ști ce drum sa urmezi.
In fiecare din noi se duce o lupta. Intre partea materiala si cea spirtuala. Un AGON stravechi si tacut. De cand este dublata aceasta lupta si de percepte religioase totul devine mult mai complicat. Sipirtul ar vrea sa transceada dar partea materiala il tine captiv. Si atunci trebuie sa gaseasca o cale comuna sa convietuiasca in lumea materiala. Asa se poate descrie viata umana. Calea comuna a unui corp si a unui spirit spre o noua transformare. Important este ce lasam in urma noastra si cum interactionam cu ceilalti. Un simplu falfait de aripi de fluture langa noi poate provoca un uragan il alta parte! Asa ca trebuie sa avem grija cum si cat distrugem sau refacem echilibre.
Cine nu simte macar un fior al acestei lupte cred ca a reusit sa se desparta de trecut si sa devina un om nou! Poate fara urma de religiozitate!
Si la final cuvantul care este pentru mine romanesc 100 %. Agoniseala. Bunurile materiale stranse de un om intr-o viata. Stranse cu sudoare si cu multa lupta. Nu in exces si nimic de prisos. O aducere a lui Agon in lumea materiala. Cred ca doar in limba romana exista o asemenea legatura. Intre lupta si avere!
Intrebarea ar fi ce faci cu agoniseala cand se termina agonia????