Sa alegi ce sport sa practice copilul tau poate fi o alegere complicata. Si mai ales sa il practice cu o oarecare frecventa. Vara ar fi ceva inot si iarna ceva patinaj. Vorba aceea cu iarna care nu e ca vara!
Pentru un sport de intreg anul am ales Karate Kyokushin. Si asta de vreo 2 ani.
De abia acum am constatat ca sunt multe federatii si multi instructori. Care mai de care. La fel si concursurile.
Este o lume aparte care de la disciplina si austeritatea artelor martiale a intrat puternic in marketing si PR. Acum mai totul se invarte in jurul succesului si a banului.
Si concursurile au devenit asemenea curselor de formula 1. Fiecare club incearca sa castige pentru a demonstra superioritatea. Si a atrage cat mai multi invatacei.
Personal am optat pentru cateva lucruri care am crezut ca pot fi atinse prin karate:
- disciplina (a corpului si a mintii);
- balans, forta si echilibru;
- spirit de confruntare si depasirea fricii;
- evaluarea rapida a oponentului si gasirea punctului slab;
- miscare si sport organizat.
Asta ar fi in teorie. Am constatat ca de fapt drumul este un drum care nu prea te lasa sa ai cararea ta. Sau mergi spre "inalta performanta" si iti dedici trupul, timpul si sufletul acestui sport, sau NU! Nu prea exista jumatate de masura.
Copilul este invatat cu lectia succesului de mic. Si a dorintei de a invinge. Si asta incepe sa-i domine gandirea la un moment dat.
Voi posta cateva clipuri video.
O lectie importanta a fost ieri cand a pierdut finala. In ultima secunda. Dupa ce dominase tot meciul!
Sper sa invete doar lucrurile bune din competia de ieri si sa reuseasca sa depaseasca tot ce i-a lipsit.
Restul nu vreau sa il comentez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu