21 de grame sau particule subatomice?

Saptamana trecuta am vazut o stire la jurnalul de seara de pe TVR 2.
http://www.tvrinfo.ro/teorie-controversata-dupa-moarte-constiinta-umana-ia-forma-unor-atomi-si-formeaza-sufletul_23461.html
Pe scurt ar fi vorba de:
"Doi oameni de ştiinţă, Sir Roger Penrose, fizician şi matematician la Oxford şi Stuart Hameroff, profesor emerit al departamentului de anestezie şi psihologie de la Universitatea Arizona susţin că sufletul este format din particule subatomice numite microtubule.
Aceste structuri se găsesc undeva în adâncul neuronilor unde, sub acţiunea gravitaţiei cuantice, generează ceea ce numim conştiinţă. În cazul morţii clinice, de exemplu, natura cuantică a microtubulelor este distrusă, dar nu şi informaţia conţinută.
Readucerea la viaţă a pacientului permite refacerea naturii cuantice şi revenirea informaţiei. Dacă pacientul moare, spune Hameroff, această informaţie cuantică poate continua să existe în afara corpului. E ceea ce numim suflet. Concluzia vine după o cercetare multidisciplinară de 15 ani.
Controversata teorie precum si rezultatele cercetarilor au fost publicate in presa europeana si in cea de pe ocean."
Cu aproape 100 de ani in urma, alta concluzie stiintifica venea sa ne lamureasca existenta:

"Un doctor din Haverhill, Massachusetts, a încercat să demonstreze existenţa sufletului. Prin experimente macabre şi misterioase, susţine că a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times. Cu toate că experimentele sînt vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame."

La inceputul existentei nu exista nici stiinta nici religie. Exista doar cunoastere. 

Sa zicem ca era o femeie batrana si inteleapta care care stia sa invoce natura, sa comunice cu Universul si sa stapaneasca elementele. Comunica si cu spiritele stramosilor. Mai avea doua fete. Mandre, destepte si frumoase. Una iubea exactitatea si vizibilul. O chema Stiinta. Alta iubea invizibilul si destinul. O chema Religia! Vrand sa ajunga sa fie cat mai iubite de mama, intre ele a inceput o confruntare dura, lunga si fraticida. Fiecare isi dorea intaietatea si chiar exclusivitatea. Asa s-a ajuns ca uneori sa incerce sa se elimine una pe alta. Saraca mama, Cunoasterea, era perplexa si muta de durere. Cum se poate ca cele doua fice sa se dusmaneasca intre ele si sa se urasca. Una fara alta nu pot exista si nici nu se poate atinge cunosterea suprema. Ar fi sau un corp fara suflet sau un suflet fara corp.
Stau si ma intreb de ce trebuie sa quantificam sufletul? De ce trebuie sa il demonstram stiintific? Umanitatea ar deveni mai buna daca sufletul ar fi transpus intr-o ecuatie? S-ar schimba oare totul?
Nu prea cred!
Cine vrea dovezi nu le poate gasi nici macar daca traieste zi de zi cu ele. Cine nu vrea dovezi poate ajunge sa nu inteleaga lumea in continua miscare de langa el!
Crede si nu cerceta nu este pe gustul meu!
Eu as spune : Crede si cerceteaza! Deschide-ti mintea si inima! Noaptea fara zi zi nu are nici un farmec. Arsita fara ploaie te sleieste de puteri! Sau cum definesc mult mai subtil asiatici IN-YANG! Si atat!
Masurati, cantariti si quantificati! Tare ma tem ca pierdeti esentialul!
Vederea invizibilului sigur va crea o lume mult mai putin imaginativa si mai putin complexa!

Blogul meu se numeste The Seeker (Cautatorul) ! Dar eu nu caut trei lucruri : Sufletul (sa nu uit spiritul), Divinitatea si Dragostea! Mai exact nu caut sa le demonstrez. Pentru mine exista pur si simplu de cand lumea!