Decretel prin anul nasterii si trait majoritatea in sectorul 2 pe langa "buzele Oborului".
Cam asta as fi eu.
As putea spune ca am crescut odata cu orasul.
Tin minte inundatiile din 1972, cand podul Hasdeu era umflat parca avea o cocoasa; tin minte cutremurul din 1977 cand am vazut blocul de pe Lizeanu inca plin de praf si scartaind; tin minte zapeziile din 1979 si multe altele.
Am facut scoala generala pe "Masina de Paine" impreuna cu baieti de florasese si activisti de partid. M-am batut si cu tiganii si cu romanii si nu era nici o diferenta. Durea la fel.
Am facut liceul la "Dimitrie Cantemir" cu profesori de exceptie carora le port un adanc respect si am avut in clasa si copii de membrii in CC care plecau cu ARO acasa. Mai mult de jumatate de colegi sunt prin strainatate acum.Tin minte oamenii care se plimbau duminca la sosea, prin Herastrau , prin Cismigiu si prin centru. Parca era alta calitate pe strazi.
Nu pot uita magnoliile din Cotroceni , teii infloriti din Agronomie si ritmul placut al orasului.
Am mers pe scara tramvaielor si pe tampon, am fost pe "23" si la cuplajul Steaua-Rapid si Dinamo-Sportul cand au fost oameni si pe pista de atletism (cred ca aproape 100.000) si pe toate stadioanele din oras, am fost la munca voluntara prin parcuri si la sortat cartofi la Heliade intre vii.
Am stat la coada la lapte de la 4 dimineata, la carne si la tot ce era de mancare.
Am vazut toate raniile orasului si toate frumusetiile lui.
Am vazut smecherii de pe sfantul Kent, de la Bucur-Obor, de la Inter si pe speculantii de bilete de la Scala, Patria si Sala Palatului.
Am vazut cum arata orasul inainte de marile demolari si santierele marete.
Am fost la "PMT", la toate teatrele si la Opera.
Am fost pe unde putea un tanar sa fie pe atunci.
Le-am cunoscut si trait aproape pe toate.
Dar nu am cunoscut inca un bucurestean la a cincea generatie.
Asta a fost demult, cam prea demult.
Cati isi mai aduc aminte de "Predoleanu" de aliementara "Atena" de "Crucea de Piatra" si multe altele.
A venit Lovilutia si am fost si pe acolo.
Tot pe atunci eram si pe la Facultatea de Instalatii coleg cu Costi Mocanu, Mircea Radu, Mona Nicolici si multi alti .... ingineri.
Am vazut cum orasul creste si tot creste.
Am vazut cum intregi generatii de studenti au ramas in Bucuresti dupa absolvirea facultatii.
Incet, incet cunosteam din ce in ce mai putina lume pe strada.
Incet, incet deveneam un strain in orasul meu.
Era lume mai putina in Bucuresti inainte de 89?
Nu cu mult mai putina!
Dar nu existau atatea atractii si atatia bani.
Lumea isi vedea de serviciu si cam atat.
Putini mergeau la "geamuri multe" in timpul saptamanii. Si bere fara mici nu se servea.
La Lovilutie a fost aproape tot orasul in strada. Si a mai fost pe 15 noiembrie 1990 si la moartea Senioruluui Coposu.
Si de atunci a murit si spirul civic in acest oras.
In timp reduta "Democratiei" a ajuns sa fie cucerita la Primarie de orice politruc si populist.
Batalia pentru Bucuresti a inceput. Si nu neaparta pentru binele lui ci pentru bugetul lui.
Si ca in orice razboi vor fi si victime. Ma tem ca vor fi chiar locuitorii lui.
Ce se mai poate face?
Pai chiar exista solutii!
Si problemele se pot rezolva pe rand:
1. Traficul din Bucuresti
- In multe locuri traficul este gatuit de masinile parcate pe unde apuca. Daca se rezolva locurile de parcare o parte din problema traficului se poate rezolva;
- Zone de strazi rapide cu interdictie de parcare si ridicarea limitei de viteza;
- Pasaje rutiere (chiar si cel de la Doamna Ghica cu Delfinului care este inceput de 10 ani);
- Finalizarea pe 4 benzi a centurii Bucuresti si toate iesirile din Bucuresti sa fie prin pasaje peste claea ferata si centura;
- Interdictie de circulatie publica in zilele cu viscol;
- Extinderea retelei de metrou si a RATB si unirea lor;
- Locuri de parcare langa statii de metrou si acces in ele cu card de metrou, iar iesirea sa se permita doar daca s-a efectuat o calatorie;
- Implementarea unor trenuri subterane gen RER;
- Realizarea unei noi Gari moderne;
- Finalizarea solutie de management de trafic pentru intreg orasul;
2. Fianlizarea statiei de epurare de la Glina si extinderea ei cat si a retelei de canalizare.
3. Administrarea CET de catre PMB si gasirea unui pret corect pentru Gigacalorie, cat si reorganizarea si privatizarea RADET.
4. Realizarea unei Sali Polivalente de 15.000 locuri impreuna cu un bazin olimpic si patinoar.
5. Finalizarea si punerea in drepturi a PUG-ului (am lucrat vreo doi ani la MAMA PUZULUI si am inteles ce a patit orasul in plan urbansitic).
Cred sincer ca orasul meu merita o noua sansa. Un referendum este necesar.
Ma indoiesc de bunele intentii ale organizatorilor. Sper sa nu fie un dat la gioale.
Mai cred ca acest oras merita sa fie condus de cineva care il iubeste.
Ce Primari a avut acest oras:
Braitieni, Cantacuzini, CA Rosetti, Campineanu, Pake Protopopescu, BS Delavrancea si o pleiada de generali si colonei ai Armatei Regale.
O tempora o mores!
Votai la referendum pentru ca votul este esenta democratiei.
Din pacate eu nu pot participa la vot la fel ca si cei din strainatate care se simt BUCURESTENI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu