Am fost fascinat de vointa lui Pheidippides de a alerga cei 42 km dupa batalie si a anunta cu un ultim efort Nenikikamen. Din pacate acesta a fost singurul lucru pe care l-a putut rosti, de epuizare a murit.
Ce era asa de important si de urgent incat sacrificiul lui era imperios necesar?
Pai era important de stiut cine a invins pentru a pregati desfasurarea ulterioara a evenimentelor.
Dupa cum putin se cunoaste Atena era divizata in ceea ce priveste convietuirea cu persii.
Si asta tot din cauza banilor persilor. Reusisera sa mituiasca cam tot ce era de mituit (de la oracole la oameni politici), asa ca atmosfera in Atena era divizata.
Prin discursuri politice adeptii lui Hippias (fiul fostului Tiran Pisistrate) preamareau colaborarea cu persii si garantau o noua epoca de aur sub dominatia persilor.
Noroc cu Mitliades cel tanar care a fost mintea, bratul si vocea curata a Atenei.
Si asa tot intr-o zi fatidica de 11 septembire democratia invinge despotismul asiatic. O victorie importanta ca simbol intr-o lupta total disproportionata.
Un grup hotarat de oameni care cred in misunea lor nu le este imposibil de a realiza ceea ce si-au propus.
Asta ar fi alta lectie majora a acelor zile.
Aflarea vestii victoriei i-a convins pe nehotarati si pe adpetii lui Hippias sa redevina atenieni patrioti.
Marsul fortat al hoplitilor pana la Faleron dupa victoria de la Marathon a stins tot elanul persilor de a mai cucerii temporar Atena.
Daca astazi Europa si cultura occidentala arata astfel este si datorita darzeniei si curajului hoplitilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu