Steaua - Dinamo

In seara asta este din nou derby la fotbal. Eternul derby.
M-am nascut aproape de Groapa. Si mai toti erau dinamovisti. La inceput (eram mic de tot, cred ca aveam 4 ani) am tinut cu Dinamo pentru ca toata lumea tinea cu Dinamo. Nu mult dupa aceea am auzit o poezie care pentru un copil de 4 ani a fost traumatizanta si mi-a schimbat optiunea. Suna ceva in genul:
" Dinamo a deraiat si Steaua a castigat!" Asta era dupa ce Steaua castigase un meci in Groapa. Asa ca pentru mintea mea de atunci nu a mai fost o optiune de a tine cu o echipa care deraiase si pierduse. Am devenit stelist! Si asa am ramas.
Anul 1986 m-a prins in tribuna la toate meciurile din Ghencea. Tot in aceeasi perioada am fost coleg de liceu si banca cu handbalistul Robert Licu. Care era dinamovist. Asa ca sufletul meu a fost greu incercat cand am fost invitat la tribuna oficiala sa vad Dinamo-Liverpool. Am tinut atunci cu Dinamo. Si am observat ca nu am patit nimic. Chiar am supravietuit si din acel moment Dinamo nu a mai parut ca un balaur malefic.
A venit si Revolutia si chiar mi-am dorit ca si Steaua si Dinamo sa fie desfintate si inlocuite cu alte echipe. Unirea Tricolor de exemplu!
Dar nu a fost sa fie asa.
A trecut timpul si Steaua a ajuns sa fie proprietate particulara exclusiva. Dintr-un simbol national a ajuns propulsor in politica a unui potent al zilei. Si ce potent!
Asa ca brusc m-am trezit ca Steaua este doar un nume de care nu ma mai leaga aproape nimic si care nu ma mai reprezinta.
Imi aduc aminte de perioada cand am fost vecin cu Cornel Talnar (de bloc) si mai apoi cu Ionel Augustin. Care dupa ce marca era vizitat de galeria dinamovista. Si ce trebuia noi stelistii sa ne ascundem de pumnii si suturile alb-rosii. Si a fost o perioada cand marca etapa de etapa. Asta cand nu venea beat crita si parca masina intr-un tomberon sau un stalp!
Ce vremuri!
Acum stau si ma gandesc ce mai simt pentru acest meci?
Mai nimic!
Si totusi imi este frica sa merg la stadion cu baiatul meu. Pentru ca indiferent cat de bine arata stadionul oamenii care il umplu sunt tot aceeasi!
Poate vor lipsi semintele, poate vor lipsi sticlele de bere, artificiile si petardele. Dar sigur nu vor lipsi injuraturile si bataia de inainte si de dupa meci. Intre galerii si de baletul cu jandarmii.
Avem ceva stadioane. Din pacate inca nu pot fi umplute de oameni care sa cante si sa se bucure doar de spectacolul sportiv.
Sa nu uitam si de : PE EI , PE EI , pe mama lor! Asta ne defineste! La fel si amintirea Uniunii Europene in scandari!
De dragul vremurilor trecute:
HAI STEAUA!