Imi place sa cred ca mi-am gasit jumatatea. Si cum jumatatea nu poate fi aidoma ta, ci exact opusul tau, cred sigur ca ma regasesc intr-un intreg complicat.
Asa ca m-am hotarat sa scriu astazi despre un fel de "Dictionar de casatorie, genul masculin".
Adica doar jumatate din ce ar trebui scris.
S-au dus vremurile in care barbatul era finantatorul privilegiat al unei familii, iar sotia sclavul casnic devotat. Poate ca lucrurile erau mult mai simple si intr-o logica a vremurilor. Viata era destul de scurta, optiunile de munca erau relativ reduse si cresterea si educarea unui copil nu necesita un efort prea mare.
Asa ca barbatul era "stalpul familiei" si sotia era "factotum". Asta era odata.
Sa vedem si cum ajungi in situatia de a te casatori. Tot traditia spune ca trebuie sa cuceresti inima femeii. Eventual sa o asediezi si sa capituleze neconditionat. Asta poate daca esti Fat-Frumos. Si ea eventual Cenusareasa. Altfel......
Cert este ca la baza unei relatii trebuie sa fie dragostea. Si respectul. Si increderea. Si oarece compatibilități Fara a exista aceste compatibilități dupa racirea "erosului" realitatea te trezeste asemenea unui dus cu apa rece. Sa nu uit sa adaug si umorul la reteta unei relatii. Care uneori poate fi interpretat si ca bascalie, uneori ca si ironie, dar in majoritatea cazurilor este catalogat drept umor.
Ceea ce este interesant ar fi ca fiecare porneste la drum cu propria conceptie asupra casniciei. Modelata dupa propria experienta si dupa propria dorinta. Daca aceste concepte nu sunt clar exprimate si asumate atunci riscul unei deceptii ajunge spre maxim.
Cel mai bine ar fi sa existe un cod de procedura al casniciei. Care sa stabileasca clar reguli de convietuire. Cu obligatii si drepturi.
Se vorbeste despre casnicie ca despre un contract. DA! Toata lumea citeste doar conditiile generale, nimeni nu mai citeste si conditiile particulare. De obicei conditiile generale sunt pe prima pagina ( acolo unde se semneaza) , iar cele particulare sunt pe alte o mie de pagini. Sa nu mai vorbesc si de actul aditional. Cel care trebuie scris cand apare un copil. Si aici sa te ții conditii particulare.
Conditiile generale le cam stie toata lumea si daca nu le stii, sigur le poti afla cel mai tarziu la slujba de la biserica. Trebuie doar sa fii atent.
La conditiile particulare ar fi necesar un mic indrumar de lucruri clar definite:
- cine face mancarea?
- cine face cumparturile?
- cine face curatenie?
- cine spala ( evident ca masina de spalat)? - problema este cu cine întinde rufele...
- cine calca (evident ca fierul de calcat) ?- problema este cu cine tine fierul in mana....
- unde mergem in vacanta?
- ce prieteni ne alegem?
- pe ce cheltuim banii?
- cum ne gestionam castigurile si daca avem bani la comun sau nu ?
- ce masina ne cumparam si cine o conduce?
- ce casa ne cumparam si cum o platim?
- ce se intampla daca unul castiga mai mult decat celalalt?
- ce se intampla daca unul se imbolnaveste?
etc......
Asa ca intors la sinergia faptelor vreau sa va spun ca nu neaparat o delimitare clara a atributilor este cheia succesului. Poate exista o dinamica a rolurilor asumate in functie de timpul avut si de disponibilitate. Ceea ce am observat este ca nu e bine sa stai cu ruleta in mana sa masori permanent si foarte exact contributia fiecaruia. Trebuie sa existe un echilibru si la final de zi, de luna, de an......fiecare sa incerce sa faca in mod egal si corect ceea ce a putut sa faca si a fost necesar a fi facut. Aici exista riscul ca echilibrul sa se rupa si o parte sa presteze mai mult decat cealalta. Si atunci apar discutii si resentimente. Si mai apare si o ruptura invizibila. Care are proprietatea doar sa cresca si sa nu se repare. Acum totul tine de inteligenta cuplului sa identifice problemele si sa le rezolve amiabil.
Ar mai fi si un mic decalog al casniciei:
- sa nu minti,
- sa nu preacurvesti,
- sa nu lovesti,
- sa nu tipati unul la celalat, sau ma rog, nu in acelasi timp,
- sa nu jigniti,
- sa nu va certati de fata cu copilul, parintii sau rudele (fara cearta cred ca este totusi prea mult),
- sa il asculati pe cel de langa voi (mai ales cand el are nevoie sa-si descarce sufletul)
- sa va ajutati ( si asta inainte ca celalalt sa va ceara ajutorul)
- sa va cereti iertare daca gresiti (si sa incercati sa intelegeti ca mai si gresiti)
- sa va spuneti cel putin o data pe zi : TE IUBESC!
Tot din experienta ar mai fi si cateva lucruri foarte sensibile care trebuie bine gestionate:
- mersul la cumparaturi impreuna;
- raspunsul la intrebari capcana: M-am ingrasat? ; Ma mai iubesti? ; Cum imi vine rochia asta? Sunt frumoasa ?
Aici capcana rezulta nu din raspunsul in sine. Ci din modul cum este rostit raspunsul. Si daca este urmat sau nu de un sarut. O femeie isi verifica mult mai des greutatea decat un barbat. Si stie exact de fiecare suta de grame in plus sau in minus. De fapt raspunsul ar trebui sa fie o noua declaratie de dragoste din care sa rezulte ca nu greutatea conteaza. Asta ar fi totusi riscant. Asa ca mai sigur ar fi : Nu te-ai ingrast deloc! Orice femeie ( ca si aproape orice barbat) are nevoie (fiziologica) sa se stie iubit. Asa ca nu pregetati. Nu cumva sa procedati ca trupa TAXI cu cele doua cuvinte http://www.youtube.com/watch?v=J0BkdKGPTxw . Orice haina vine super pe corpul sotiei. Cum nu suntem toti aidoma lui Catalin Botezatul ar fi bine sa fim macar sinceri, dar cu cuvinte potrivite. Sotia este cea mai frumoasa femeie de pe lumea asta. Asta trebuie sa i se reaminteasca si ei si tie.
Sunt adeptul casniciei. Si nu inteleg concubinajul. Mai ales daca mai este si un copil la mijloc.
O relatie trebuie asumata, oficializata si sustinuta. Si ajutata si perfectionata. Nu este loc de jumatati de masura si nici de răzgândit. Este ca o strada cu sens unic.
O imagine care imi vine in minte este o coborare cu barca pe un rau involburat de munte. Casnicia este chiar barca si sotii ar fi cei care au vaslele. Este o experienta unica si personala. Lupta cu apele raului pana ajungi la marea senectutii iti consuma toate energiile. Dar este de fapt esenta vietii. Castiga lupta doar cei care stiu sa vasleasca impreuna si nu se sperie de apa.
Exista o melodie care ma emotioneaza si nu stiu exact de ce. Poate pentru ca este vorba de iubire.
Iata versurile:
Din 1000 de flori parfumate eu te-am cules
Din 1000 de masti colorate tu m-ai ales
Din 1000 de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori
Cel mai tare ma doare ca noi ne-am iubit doar de 1000 de ori.
Iata si unde poate fi ascultata:
Casatoria inseamna alegere. Casatoria inseamna un inceput de drum. Casatoria inseamna dragoste. Casatoria inseamna speranta. Casatoria inseamna pomul in care va creste fructul iubirii. Casatoria inseamna incredere. Casatoria inseamna implinire.
Cred in toate astea. Si orice greseli mai faci in viata te poti indrepta. Prin iubirea adevarata. Care poate nu iti iese imediat in cale. Odata gasita trebuie pastrata. Aroma ei, uneori schimbatoare iti condimenteaza viata si te ajuta sa traiesti cu adevarat.
Pentru toti cei care cred in casatorie : LA MULTI ANI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu