Cateva intrebari care sa zic ca s-ar putea sa nu ma framante doar pe mine.
In teorie lucrurile stau destul de simplu. 48 de zile (sau 40 de zile cum ar fi fost normal) de restrictii alimentare si nu numai. Nu sunt un expert in canoane sau alte lucruri bisericesti. Asa ca nu prea am ce comenta sub acest aspect.
Personal as redenumi Postul Pastelui. Modern ar suna asa : "Team Building cu Sinele!" sau poate "O calatorie spre centrul Sinelui!".
Caci asta ar fi esenta Postului. Scoaterea dintr-o normalitate dulce-lâncezita si ducerea corpului si spiritului intr-o stare de anormalitate. De limitare. De incercare. De testare a limitelor si eventual depasirea lor. De intelegere din ce esti tu facut si cat poti duce. Un fel de stagiu militar al spiritului.
Si de ce oare toate astea? Pentru a putea fi pregatit pentru alte 40 de zile. Ultimele ale existentei noastre constiente in forma materiala. Pentru a fi pregatit pentru MOARTE! Sau mai exact definit pentru cele 40 de zile dupa incetarea functionarii corpului.
Pentru a vedea adevarata natura a unui om ai nevoie de situatii exceptionale. De situatii limita. Nu poti vedea caracterul (sa zicem esenta ) cuiva in cateva discutii banale sau chiar dupa o existenta in comun. Esenta iese la iveala fie atunci cand dai de greu , fie atunci cand dai de bine. Nu doar greul poate scoate la iveala Sinele. La fel de bine o face si binele. De prea mult bine te poti schimba la fel cum te poti schimba de prea mult greu.
Postul este, vorbind ca un profan, o incercare atat pentru trup cat si pentru Spirit. Nu totul se rezuma la mancare. Si de fapt nu mancarea in sine este importanta. Ci ce se intampla cu omul cand are limitari. Si cand latura lui intunecata iese la lumina. Este vorba de infranre, de stapanire, de a reusi ca Spiritul sa domine corpul si nu cumva invers.
Un capitol tulburator din Biblie este cel in care este descrisa Ispitirea lui Iisus.
Foamea te transforma. Si te poate duce la pierzanie. Nu la una trupeasca, ci la una spirituala.
Asa ca pe scurt sa nu uitati niciodata : "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu". Adica dupa intelegerea mea: Cuvantul de Iubire!
Ce rost are totusi desertul in Ispitire. Este vorba de mutarea Sinelui intr-un mediu necunoscut si ostil. Fara repere familiare si fara lucruri usoare. Desertul este mediul ideal de a fi testat. Acolo poti vedea Esenta!
Si de ce toate astea? Si de ce trebuie repetate Posturile de mai multe ori pe an, an de an????
Pentru a gasi Calea! Pentru a intelege! Si pentru a fi pregatit!
Repet: Pentru a fi pregatit de infruntarea cu "Desertul" si lipsa materiei de dupa incetarea existentei corporale!
Doar cine este pregatit si a inteles ce il asteapta si ce decizii trebuie sa ia, poate avea mai mari sanse de Mantuire! De ce? Pentru ca pentru el ceea ce se va intampla nu va mai fi o surpriza. Si poate va intelege mai usor ceea ce i se intampla. Si mai ales ce decizii are de luat!
Nu cred ca am inteles inca prea multe de la viata. Ceea ce am inteles pana acum este ca lucrurile nu se intampla fara un motiv. Si mai cred ca totusi Postul Pastelui are rostul lui foarte important in viata unui om.
Se poate trai foarte bine si fara Post. Chiar cred ca mai bine. Fara stres si fara restrictii.
Dar macar din perspectiva de introspectie in propria capacitate de a duce la capat o experienta dificila, Postul tot ar trebui incercat macar o data in viata.
In rest revin la concluziile din celelate postari. Nu trebui sa duci o existenta marcata de excese , urmata de perioade de postire severe. Nu trebuie ca doar in anumite perioade din an sa fi mai bun si mai apropiat de ceilalti. Asta o poti face in fiecare zi.
Prin Post ai ocazia sa te regasesti si sa te intelegi si sa te cunosti mai bine.
Asa ca fiecare alege la ce intalniri vrea sa participe in viata.
Eu cred sincer ca Adevarul, Calea si Viata ne stau chiar in fata ochilor. Nu trebuie decat sa ne deschidem ochii mintii pentru a le descoperii.
Sa postiti bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu