Sa zicem ca odata cu sarbatoare de Sfantul Andrei incepe iarna. Am reamintit numele de Sanadrei cu toate ca in acest caz (ca de altfel in multe altele) data de 30 noiembrie are o istorie mult mai lunga fata de sarbatoarea crestina. Si tine de obiceiurile pastorale ale poporului roman. Si de trecerea de la toamna la iarna. Legenda vorbeste si de lupi si de strigoi si de multe obiceiuri care astazi si-au pierdut intelesul si semnificatia.
Asa ca daca ai in familie nu un sarbatorit, ci doi, misiunea devine din ce in ce mai complicata. Mai ales ca Andrei a devenit, dupa vacantele la bunici, un expert in gastronomie si a invatat exact sensul notiunii de carciuma. Si cum el asociaza o aniversare cu mersul la carciuma si cu aceasta ocazie a trebuit sa urmam traditia. Putin pagana, putin crestina. Si pentru a fi exact in acesti parametri am ales sa mergem la un restaurant turcesc. Edessa 63. Nu departe de noi. Mai exact pe Soseaua Colentina pe partea stanga cum mergi spre Voluntari la vreo 300 metri de la intersectia cu Soseaua Fundeni. Localul nu prea are clasa si aduce mai mult cu notiunea de birt. Andrei chiar m-a intrebat repetat daca nu suntem la o autoservire. A stat îmbufnat tot timpul. Are deja la varsta asta clar notiunea de calitate si nu pare dispus sa accepte lucrurile "cheap", cum ar spune el.
Meniul este destul de variat. Bucatarii sunt turci autentici. Mancarea este gustoasa. Si atunci?
Curatenia este pe planul doi. La fel si ventilatia localului. Cu greu cred ca o sa scot mirosul de fum de tigara din haine. Temperatura nu este nici ea prea generoasa in interior. Daca ai proasta inspiratie sa stai la geam, in curand vei simti curentul de aer care navaleste prin geamurile prost etansate.
Pe de alta parte daca nu esti un pretentios si vrei sa mănânci ceva autentic turcesc la un pret nu prea mare, esti la locul potrivit.
Servitul nu a durat mult. Exact atat cat sa ne probam noile telefoane. Am ajuns sa postez si eu pe Facebook evenimentul. Nu credeam ca o sa ajung asa departe.
In Bucuresti era frig si ceata. Si lumea era trista. Zumzaitul din restaurantele din Romania nu are aceeasi tonalitate si acustica cu ceea ce se aude intr-un restaurant din strainatate. Poate si asta este un indicator despre o tara trista.
LA MULTI ANI !!! Tuturor Andreilor si Andreelor.
Si multumesc pentru urarile primite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu