Framantari in Undrea !

O sa las deoparte postarile despre materialismul lumii in care traim. Si o sa pun accentul pe cateva framantari spirituale.
Ca de exemplu:
Ce este si ce inteleg eu despre Biserica.
Ce si ce inteleg eu despre Religie.
Astazi o sa incep sa va scriu putin despre Biserica.
Biserica sau Casa Domnului. Eu personal aveam in minte o groaza de lucruri care odata cu scurgerea timpului s-au dovedit a fi eronate. Chiar si la aceasta varsta inca mai descopar o multime de lucruri noi si neintelese de mine pana acum.
Cea mai noua descoperire a avut loc cu ocazia sarbatorii de Sfanta Paraschiva. Unde am inteles (explicat foarte frumos de o doamna etnoloaga la un post TV) despre TRAIREA ORTODOXA.
Se spunea ca cea mai importanta menire a Bisericii Ortodoxe Romane este mentinerea si perpetuarea trairii ortodoxe.
Cu alte cuvinte tot ce vedem la televizor cu aglomeratie, imbulzeala si isterie este ceva natural. Si dorit si incurajat.
Trairea Ortodoxa ma intreb eu, oare trebuie sa fie la nivel de individ sau de mase. Si acum incep cu framantarile mele.
Casa Domnului este un lacas sacru in care un suflet isi cauta alinarea si incearca sa desluseasca tainele existentei? Si oare aici gaseste asistenta individuala si indrumare? Sau iarasi revin cu obsedanta intrebare: Individual sau in Masa? Este Casa Domnului un Sanctuar spiritual.
Nu vreau sa fiu malitios dar ma intreb daca nu cumva fostele teatre antice s-au transformat in biserica. Asa câțiva actori isi joaca rolul dupa o partitura bine stabilita si restul stau in amfiteatru si asista in transa la ceea ce se intampla? Interactiunea intre actori si spectatori este oare la nivel de transa la sau la nivel de framantari existentiale?
Eu am crezut un timp despre Casa Domnului ca nu are program si nici usi inchise. Este o poarta spre liniste si alinare. In care oameni superiori te asteapta cu un sfat, cu o vorba buna sau chiar cu un ajutor. Asa de naiv am fost.
Constat tot mai trist ca rolul si locul individului este din ce in ce mai marginalizat. Se doreste o comuniune in masa. Poate si aici exista un sens ascuns. Poate multimea aduce mult mai usor comuniunea cu Divinitatea. Poate cheia succesului se regaseste in rezonanta multipla a sufletelor credinciosilor. Si poate preotul nu este decat un dirijor care stie sa realizeze saltul spre traierea spirituala prin atingerea Divinitatii. Dar ce stiu eu?
Poate de fapt o biserica este o cutie de rezonata in care se produce miracolul transpunerii sufletului la frecventa Divinitatii. Poate este nevoie de cat mai multi enoriasi sa se obtina efectul maxim. Si atunci trairea ortodoxa isi are si ea sensul ei.
Poate ca individul nici nu conteaza. Conteaza turma. Caci multimea da puterea.
Ceea ce ma inspaimanta pe mine este similitudinea intre abordarea multimii atat de politica cat si de biserica . Sau poate este vorba de POSOLOGIE! Si de administrarea de doze intr-un ritm calculat. Brusc imi vin in minte cuvintele lui Karl Marx. Cele referitoare la opiu.
Daca urasc ceva este sa imi pierd identitatea mea. De fiinta de sine statatoare. Care are un suflet si un spirit. Si care doreste raspunsuri individuale si intelegeri individuale.
Ce optiuni imi raman. Sa devin un sihastru. Sau eventual un proscris exilat din comunitate. Tare ma tem ca orice comunitate devine ea insasi o entitate. Cu toate ca este in esenta o multime de indivizi.
Repet obsesiv intrebarea: Ce sanse are un individ? Ce sanse ii da lui Biserica? Sau trebuie sa isi ia singur TOTUL!?
Pe de alta parte nu pot sa nu observ afluxul de romani spre Biserica. Si de participarea la Trairea Ortodoxa. Faptul este pozitiv si salutar. Traditia multisecular ortodoxa se perpetueaza si in zile noastre ca in putine alte locuri.
Biserica as spune ca a fost mama statului national unitar roman. Politica a fost tatal.
Biserica a fost focar de cultura. Biserica a fost focar de rezistenta si supravietuire a neamului romanesc. Biserica a fost esenta romanismului de-a lungul timpului.
Existam astazi mai ales datorita bisericii ortodoxe romane.
La nivel de spirit sunt dezamagit. La nivel de cetatean roman sunt fericit.
Asta da contradictie.