Despre Religie !

De la inceput as vrea sa mentionez ceva destul de important pentru mine :
Personal cred intr-un Creator al cerului si al pamntului, al celor vazute si al celor nevazute (mai ales). Mai cred si in Fiul nascut si nu facut , adevarta lumina din lumina. Mai cred in mantuirea omului devenita posibila prin sacrificul altui Om si cel mai important lucru ar fi ca de Paste chiar cred cand spun : "ADEVARAT A INVIAT!". Pe scurt cred in Sfanta Treime. Mai cred si in taina Botezului, sper in iertarea pacatelor si astept viata veacului ce va sa vie !
Nu voi incerca sa descopar acum roata. Au facut-o altii mult mai bine decat mine. Va fi pur si simplu o poveste despre timpul petrecut alaturi de problema Sinelui  si cautarea de raspunsuri.
Inca din start o intrebare ma macina : Suntem creati dupa chipul si asemanarea Domnului sau noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra?
Prima mea intrebare adevarata in viata a fost cand am aflat de moartea unei cunostiinte. Atunci, desi copil fiind, mi-am pus intrebarea despre viata si despre moarte la un nivel empiric si am simtit pentru prima data teama si nesiguranta. Nu dupa mult timp a urmat o furtuna cu fulgere si tunete care si ea mi-a readus aceeasi stare. Momentul de varf al copilariei a fost cutremurul din 1977. Atunci tot ce simtisem s-a amplificat cu 100 %. Am depasit aceste momente dar in sufletul meu au aparut intrebari deja fara raspuns. Am mai crescut si am devenit deja un fel mesterica. Cream din mai nimic diverse masinarii, demontand si remontand diverse lucruri, de altfel noi. Asa ca am inceput sa-mi pun si eu intrebari despre Creatie. Mai intai la modul generic si apoi din ce in ce mai mult despre oameni. Am participat intre timp la multe inmormantari si si la mai multe botezuri. De fiecare data  simteam ceva ciudat si parca in aer plutea ceva de neinteles pentru mine. Din pacate Bucurestiul anilor '80 nu era locul in care sa simti sau sa intelegi religia. Asa ca vremea a inceput sa treaca si intalnirea a inceput sa aiba loc din ce in ce mai rar.
In schimb pacla comunismului intuneca din ce in ce mai mult lumina credintei.
Am inceput sa cunosc lumea din ce in ce mai mult in lumina stiintei si a experimentului riguros si exact. Si a gandirii materialiste.
Am invatat despre Big Bang, am invatat despre evolutie si evolutionism, despre fenomenele naturii si despre fizica si chimie si toate celelalte stiinte. Am inteles ca in spatele fricii de obicei sta ignoranta si lipsa de cunostiinte. Am vazut totusi si ce inseamna amoralitatea si imoralitate.
Apoi am invatat despre HAOS. Si despre nevoia omului de pune ordine in viata lui si in lumea inconjuratoare. Omul are nevoie de certitudini. Si de sens. Viata trebuie sa aiba sens. Existenta trebuie sa aiba sens. Tot ce se intampla in viata ta trebuie sa aiba un sens, chiar daca nu il intelegi in momentul producerii evenimentului.
Ceea ce este sigur, este ca exista o Constiinta. Constiinta are nevoie, pentru ca omul sa nu inebuneasca si sa nu se sinucida, sa-si structureze niste AXIOME. Asa creierul uman isi creează propriul sistem defensiv, se incadreaza in societate si are un anumit comportament.
In acel moment poti alege in viata. Iti alegi un punct de sprijin, o origine axiomatica si traiesti toata viata impacat ca tot ce se intampla, se intampla pentru un anumit motiv si tu pur si simplu urmezi un curs evolutiv. Sau mai pe scurt gasesti o faclie in viata care sa-ti lumineze calea si sa-ti fie alaturi si sa te incalzeasca si sa te calauzeasca. Altfel poti alege drumul mult mai singuratic al parcurgerii fara de sprijin intr-o ceata crepusculara.
Ceea ce pot spune cu siguranta este ca flacara stiintei nu poate lumina decat pana la un anumit punct. In schimb flacara religiei iti poate lumina tot drumul chiar si cand mergi prin valea tenebrelor.
Multa vorbarie de fapt nu ajuta la nimic. Daca nu simti si nu intelegi Divinitatea, din carti nu o poti gasi. Si nici nu exista vreo ecuatie sau vreun experiment din care sa poti afirma fara urma de indoiala ca Dumnezeu exista. Pe scurt Dumnezeu nu poate fi pus in ecuatie. Pentru ca El este Ecuatia Insasi.
As vrea sa incerc sa dau o definitie putin inginereasca religiei.
Sa ne imaginam ca cineva are un post de radio gigantic care emite o muzica divina. Si ca el emite pe o frecventa nu de multi stiuta. Mai exista o antena care emite in eter undele radio. Si in timp a aparut un instalator care a reusit sa repare radiourile oamenilor asa incat sa poata prinde acea frecventa. Cei care auzeau acea muzica erau  fericiti. Pentru ca intalnisera Instalatorul si pentru ca auzeau muzica si din timp in timp auzeau vocea Creatorului radioului.
Ia sa vedem : Radio, Unde, Instalator. Si multi, multi asculatatori. Cu ce seamana asta oare???
Mai stau si ma gandesc daca omenirea va fi mai fericita daca va descoperi ca inainte de Big Bang cineva sau ceva a dat impulsul energetic pentru ca marea explozie primordiala sa aiba loc.  Si daca dupa bosonul lui Higgs vom descoperi si alte particule la nivel subatomic si de acolo se vor deschide si alte porti inca necunoscute. Si vom vedem ca si in stiinta exista un determinism. Si daca vom vedea ca miscarea browniana este haotica doar in aparenta.....si daca........
Oare ce ar fi daca am vedea ca il avem in noi si pe Dumnezeu sub forma unei gene. Sa zicem o gena a religiozitatii. Asta ar mai lamuri oare lucrurile sau le-ar incurca mai tare.
Pot spune cu siguranta ca dupa aproape 200 de ani de descoperiri galopante in stiinta si tehnica, cand genetica si ingineria au ajuns pe varfuri considerate cu numai 50 de ani in urma ca apartinand domeniului științifico-fantastic, noi de fapt sa fi descoperit doar partea vizibila a aisbergului.
Unii au mare nevoie sa creada fara sa cerceteze. Altii au mare nevoie sa cerceteze fara sa creada. Oare un drum de mijloc nu exista???
In viata mea apropierea de Divinitate nu s-a facut usor. Si drumul a fost lung si anevoios. Dar au fost momente cand singura explicatie pentru trairile mele nu putea fi decat existenta LUI!
Si eu chiar cred. Poate intr-un  mod eretic dar nu distructiv si rauvoitor. Poate ma apropii mai mult de Toma decat de altii.
Dar stiu sigur ca viata asta, asa cum este ea, merita sa fie traita cu Dragoste si cu Lumina. Nu cu intuneric si cu ura.
Eu nu vrea sa strivesc corola de minuni a lumii. Eu nu vrea nici sa supar pe cei care au certitudini si  nu au intrebari.
Eu pur si simplu vreau sa ma regasesc pe mine si mai ales sa il gasesc pe EL. Si tot ceea ce reprezinta EL:
DRAGOSTEA.
Caci EL este CALEA, ADEVARUL si VIATA!
In luna decembrie nu se naste un Mantuitor. In luna decembrie de fapt ne nastem toti.
Asa cum in luna ianuarie ne botezam toti.
Si de Paste murim odata cu EL ca sa renastem odata cu EL.
Si cei mai fericiti dintre noi sa ne inaltam.
Caci pentru mine cea mai importanta sarbatoare este Inaltarea!
Cam asta am inteles eu din religie!
Si cred  ca poate voi mai intelege si altele!