Povestea mea incepe cu 3 ciobanei. Nu, nu cei din Mioritza, altii de data asta care sunt chiar frati.
Asadar! Trei frati ciobani pe muntele Haemus undeva in sudul Bulgariei de azi. Intru intr-o zona foarte evitata de istoriografia romana. Romania sud-dunareana, sau poate mai exact romanii sud-dunareni.
Cei trei frati aveau grija de turmele lor si mergeau cu ele din zona Haemusului pana hat departe in Bucegi. Pe drum aveau si doua mari targuri de oi, adica viitoarele orase Targoviste, din Romania si din Bulgaria (de azi). Treceau Dunarea si aveau un loc special de adapost in mijlocul codrilor Vlasiei. Undeva pe marginea unei ape curgatoare la stana ciobanului Bucur. Aici era o oprire obligatorie spre targul de oi de la Targoviste si mai departe la pasunile extraordinare de pe platoul Bucegilor. cei trei frati facusera drumul asta de zeci de ori, la fel ca si tatii lor, la fel ca si bunicii lor. Venisera peste ei slavii, venisera turanicii de pe Volga, venisera si cumanii si pecenegii, dar viata lor nu se schimbase. Plateau in continuare impozit imaratului romeilor de la Tarigrad. Ei insusi erau denumit in cronicile bizantine, romani. Pentru invadatorii cei trufasi oieritul era o meserie degradanta. Iubeau branza si laptele vlahilor dar pe undeva ii dispretuiau si se considerau superiori.
Comunitatiile romanesti sud si nord dunarene erau bogate si oarecum izolate de noii stapani ai armelor care venisera toti din rasarit. Isi munceau pamantul linistit isi vorbeau limba derivata din latina si se rugau la Dumnezeu tot in limba romana (proto).
Teritoriul pe care traiau era foarte mare si Dunarea nu era o granita pentru ei. Pamantul lor, desi ocupat de migratori (halal migratori, din turanici s-au slavizat) tinea de la Haemus pana la Nistru , Tisa si Marea Neagra. Vorbeau aceasi limba (romana), credeau in Iisus Hristos si se deplasau constant in acest vast teritoriu in care au rasarit orase cu noii stapani, dar talpa tarii, cei care ii hraneau pe toti erau romanii.
Intr-o zi se afla vorba despre o nunta. Basileul de la Tarigrad avand nevoie de un aliat puternic pentru a face fata incursiunilor cruciatiilor cere de nevasta pe fata regelui maghiarilor. Dar pentru o astfel de nunta este nevoie de bani multi, care lipseau cu desavarsire. Cum singura solutie era marirea taxelor, acestia au aplicat-o. Cei mai loviti de soarta erau romanii, asa ca o delegatie de romani condusa de Ioan si Petru Asan merg la imparat la Tarigrad sa ceara milostivenie. Asa ceva nu se gaseste acolo, ci doar batjocura si umilinta.
Cei doi frati romani ciobani Ioan si Petru Asan se intorc la casa lor unde ii astepta mezinul preafrumosul Ionita (Caloian). Romanii se hotaresc sa puna mana pe arme impotriva maririi taxelor de catre Basileu. Incheaga o armata de romani la care se aliaza si bulgarii. Petru Asan se proclama rege al Imperiului Vlaho-Bulgar si declara razboi romeilor de la Tarigrad.
Luptele cu romeii nu sunt incununate de succes si asa cei doi frati trec Dunarea in nordul ei ca sa isi stranga fratii de acolo pentru a incepe o contra-ofensiva. La aceasta noua armata adera si cumanii si cu forte proaspete trec Dunarea si castiga luptele cu romeii.
Totul mergea bine pana ce boierii romani impreuna cu cei bulgari pun la cale asasinarea celor 2 frati. Asa ca istoria cu asasinarea domnitorilor si tradarea lor de catre boieri are ceva traditie in aceasta zona. Noroc ca mezinul Ionita Caloian reuseste sa dejoace lovitura boierilor si se inscauneaza el rege. Are chiar si sustinerea Papei de la Roma.
In aceasta perioada Frederik barbarosa tocmai ce se retragea din Tara Sfanta. Cruciada mersese prost si oamenii lui aveau nevoie de ceva victorii si jafuri. Asa ca Tarigradul i-a oferit posibilitatea sa isi ridice moralul.
Putin a lipsit ca Ionita Caloian sa nu cucereasca pentru el Tarigradul si sa devina Basileu. In cinstea acestiu eveniment si-a adaugat la titulatura de rege particula IO de la Ionita. IO Ionita Caloian rege al vlaho-bulgarilor. Acest obicei a fost perpetuat de fratii nord-dunareni pentru a-si etala descendenta din marele rege Ionita Caloian ROMANUL!!!
Pentru a fi in acord cu conlocuitorii bulgari Asanastii au fost de acord cu slavizarea slujbelor religioase si pentru romani. Si cu trecere la scrierea chirilica. Un pas inainte in uniunea vlaho-bulgara, un pas inapoi in definirea poporului roman.
Dupa ceva timp pentru a diferentia mitropoliile care aveau supusi romani cei nord dunareni au apartinut de Mitropolia Ungro-Vlahiei spre deosebire de cei sud- dunareni.
O poveste cu trei ciobanei care nu prea este spusa pentru a nu tulbura apele istoriografiei moderne.
Iata si doua poze de pe Wikipedia care cred ca sunt elocvente:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu