Am tot cautat pe net sa gasesc povestea verighetei si de ce se poarta ea pe al patrulea deget de la mana stanga.
Mai tot ce am gasit era o poza si o veche poveste chinezeasca copiata de la unul la altul.
Povestea mea despre verigheta incepe tot prin China dar acum 7000 de ani. Si ajungem la un dragon care isi manca coada. Aceasta fiinta primordiala apare dupa aceea peste tot in lume. Adica in Egipt, in Fenicia, in Grecia antica unde Platon ii consacra o poveste fascinanta, trece si pe la indieni, ajunge si pe la dacii nostri si chiar si la vikingi.
Acest dragon (sarpe) poarta si un nume :UROBORUS !!!
Cel care isi mananca coada. In timp din el a derivat si inn si yang si multe alte povesti.
Inele purtate pe al patrulea deget al mainii stangi au aparut se pare prima data in Egiptul antic. De acolo au fost aduse de oamenii lui Alexandru Macedon in Europa. La inceput erau din os, fildes, bronz, fier.
De abia in Roma antica dupa cucerirea Daciei a aparut moda inelelor de aur copiata dupa un inel dac.
Cum afacerea nu mergea prea bine marketingul roman a venit cu ideea ca verigheta din aur pozitionata pe al patrulea deget al mainii stangi stimuleaza o vena speciala care duce direct la inima si care face ca cei doi oameni care poarta aceste "verighete" sa se iubeasca nespus.
Asa a aparut termenul de VENA AMORIS!!! Verigheta pusa pe degetul inelar este cea care activeaza inima purtatorului. Asa aparea perechea primordiala fara de inceput si fara de sfarsit.
DRAGOSTEA reprezentata de UROBORUS!
Purtam verighete de aur pe al patrulea deget al mainii stangi pentru ca bijutierii romani au vandut ideea de vena amoris preluata apoi de intreaga lume.
Chiar si Sfantul Isidor din Sevillia povestea prin anii 500 despre vena amoris (fara sa o mentioineze clar).
Dar cine stie oare?
O spira de aur intr-un camp electro-magnetic chiar creeaza un mic curent electric. Si daca de acolo se stimuleaza dragostea asta inca ramane de vazut.
Eu stiu ca verigheta pe care o port acum este UROBORUS-ul meu si chiar imi aduce aminte in fiecare clipa de femeia pe care o iubesc nespus de mult.
Mai tot ce am gasit era o poza si o veche poveste chinezeasca copiata de la unul la altul.
Povestea mea despre verigheta incepe tot prin China dar acum 7000 de ani. Si ajungem la un dragon care isi manca coada. Aceasta fiinta primordiala apare dupa aceea peste tot in lume. Adica in Egipt, in Fenicia, in Grecia antica unde Platon ii consacra o poveste fascinanta, trece si pe la indieni, ajunge si pe la dacii nostri si chiar si la vikingi.
Acest dragon (sarpe) poarta si un nume :UROBORUS !!!
Cel care isi mananca coada. In timp din el a derivat si inn si yang si multe alte povesti.
Inele purtate pe al patrulea deget al mainii stangi au aparut se pare prima data in Egiptul antic. De acolo au fost aduse de oamenii lui Alexandru Macedon in Europa. La inceput erau din os, fildes, bronz, fier.
De abia in Roma antica dupa cucerirea Daciei a aparut moda inelelor de aur copiata dupa un inel dac.
Cum afacerea nu mergea prea bine marketingul roman a venit cu ideea ca verigheta din aur pozitionata pe al patrulea deget al mainii stangi stimuleaza o vena speciala care duce direct la inima si care face ca cei doi oameni care poarta aceste "verighete" sa se iubeasca nespus.
Asa a aparut termenul de VENA AMORIS!!! Verigheta pusa pe degetul inelar este cea care activeaza inima purtatorului. Asa aparea perechea primordiala fara de inceput si fara de sfarsit.
DRAGOSTEA reprezentata de UROBORUS!
Purtam verighete de aur pe al patrulea deget al mainii stangi pentru ca bijutierii romani au vandut ideea de vena amoris preluata apoi de intreaga lume.
Chiar si Sfantul Isidor din Sevillia povestea prin anii 500 despre vena amoris (fara sa o mentioineze clar).
Dar cine stie oare?
O spira de aur intr-un camp electro-magnetic chiar creeaza un mic curent electric. Si daca de acolo se stimuleaza dragostea asta inca ramane de vazut.
Eu stiu ca verigheta pe care o port acum este UROBORUS-ul meu si chiar imi aduce aminte in fiecare clipa de femeia pe care o iubesc nespus de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu