Mihail si Gavriil

Nu voi vorbi nici despre Tronuri, Serafimi sau Heruvimi. Nici despre Puteri, Stapaniri sau Principate. Nici despre mult mai cunoscutii Ingeri, Arhangheli sau Virtuti. Este o discutie prea complicata si deja "Despre Ingeri" s-au mai scris best seller-uri. Si acestea scrise de mari cunoscatori si initiati.
Eu personal nu cred ca in toiul unei lupte conteaza prea mult cine este generalul si cine este soldatul. Esenta este ca ei reprezinta o armata cat si o idee. Si ca fiecare este important in aceasta lupta si nu neaparat ierarhia.
Cu toate ca imi place sa scriu despre lucruri pe care le-am vazut, de data ma voi aventura sa descriu doar niste experiente traite de mine si care cu puterea rationalului nu le-am gasit o explicatie.
De multe ori la volan am fost neatent. Si totusi in ultima clipa inainte de a produce un accident eram trezit la realitate de ceva (cineva) care parca veghea asupra mea. Si nu doar la volan am simit aceasta prezenta.
Nu ma pot lauda ca am auzit voci sau am vazut prezente imateriale. Poate daca era asa cred ca  eram deja un om mult prea fericit sau mult prea inteles de societate si gazduit intr-un asezamant de linistire.
Dar cred sincer ca inca de la nastere fiecare om are o dublura imateriala care il insoteste prin drumul vietii. Si care ii da tarie cand are nevoie, ii vegheaza evolutia si uneori poate chiar si intervine subtil pentru a indrepta o situatie dezechilibrata.
Multi pot zambi la aceste randuri. Si chiar fi si malitiosi. Dar chiar si ei au un companion tacut si credincios. Acest lucru este unul din marile recompense divine. Cu toate ca multi nu cred si nu constientizeaza aceasta prezenta, ea exista. Poate nu permanent, dar in momente esentiale sigur.
Nu stiu sa comunic poate prea bine nici cu oamenii. Uneori sunt lipsit de intuitie si poate coplesit de pesimism. In aceste randuri nu am reteta comunicarii cu ingerii. Dar cred ca ea exista. Si mai cred ca poate oamenii ar trebui sa-si sacrifice putin timp zilnic nu neaparat sa comunice cu cineva anume ci sa aiba parte de o stare minima de contact cu divinitatea. Si asta poate printr-o rugaciune. Nici aici nu am o experienta deosebita. Nici nu cred ca stiu sa spun ca pe o poezie fara sa gresesc o rugaciune de la cap la coada. Dar cred ca important este ca totusi pe limba mea sa comunic intr-un fel cu divinitatea fie si pentru cateva clipe zilnic.
Asa ca ce am vrut sa spun este ca Mihail si Gavriil nu sunt doar doua nume venind din negura istoriei. Cred ca sub aceste nume se regasesc o intreaga armata de calauze tacute, sicere si iubitoare.
Si care merita un gand zilnic. Caci acesta in ultima instanta nu este destinat lor ci tot noua.