Aleph

Da. Il citesc pe Paulo Coehlo. De fapt am cumparat si citit tot ce s-a tradus in romana. Duminica am cumparat ultima lui carte aparuta in Romania. " Aleph". Si am inceput sa o citesc. Nu am devorat-o intr-o noapte. Am inceput domol si am savurat fiecare pagina. Pana la pagina 52. Unde am ramas fara aer!
Sa vedeti de ce:
           "Il stiu pe dinafara, desi nu-mi amintesc cina mi-a relatat povestea: un barbat care are nevoie de bani il roaga pe patronul sau sa-l ajute. Patronul il provoaca: daca va petrece o noapte intreaga in varful muntelui, va primi o mare recompensa, dar daca nu va reusi, va trebui sa lucreze pe gratis.
Textul continua:
"Iesind din pravalie, a vazut ca sufla un vant inghetat, l-a apucat frica si s-a hotarat sa-l intrebe pe prietenul sau cel mai bun, Aydi, daca nu era o nebunie sa tina pariul acela.
Dupa ce s-a gandit putin, Aydi a raspuns: Am sa te ajut. Maine, cand vei fi in varful muntelui, priveste inainte. Eu am sa fiu pe varful muntelui invecinat, voi petrece toata noaptea cu un foc aprins pentru tine. Uita-te la foc, gandeste-te la prietenia noastra, si asta il va tine aprins. Ai sa reusesti, si dupa aceea eu am sa-ti cer ceva in schimb.
Ali a trecut proba, a primit banii si s-a dus la prietenul sau acasa: Mi-ai spus ca vrei o rasplata.
Aydi a raspuns: Da, dar nu in bani. Promite-mi ca, daca vreodata un vant rece va trece prin viata mea, vei aprinde pentru mine focul prieteniei."

Cine nu a citit : http://adiatanasiu.blogspot.com/2011/10/puterea-unei-luminite.html poate o face acum.
Si asa m-am trezit cu ideea ca lumea va spune ca am plagiat. Si ce sanse ar fi sa fie altfel. Ca doar vorbim de Coelho. Si de o carte ce a aparut cu mult timp inainte ca eu sa scriu pe blog.

Acum 20 de ani eram fascinat de cultura chineza. Si am citit o carte de vechi legende chinezesti. Si acolo am gasit multe mostre de intelepciune si de profunzime si puritate. Una dintre ele mi-a ramas intiparita in minte. Cand am avut un moment mai greu in viata si am simtit langa mine (dar nu chiar langa mine) forta prieteniei mi-am adus aminte de randurile citite demult.
De fapt povestea in original este mult mai trista. Si nu este din cultura araba ci din cea chineza. Si intrebat cum a reusit sa supravietuiasca frigului noptii eroul nostru a recunoscut de focul vazut la mare departare. Si a fost pedepsit si el si prietenul sau. Au fost trimisi inapoi pe varful muntelui fara nimic asupra lor. Si asa au inghetat impreuna.
Acea poveste mi-a ramas intiparita in minte. Doar ca timpul si experienta de viata au mai modificat-o. Asa am inteles ca nimic pe lumea asta  nu este intamplator si ca nimic nu este mai puternic decat dragostea. Si ca nu trebuie sa o caut prin culturile si religiile lumii. Ea se afla chiar langa mine si a inceput odata cu afundatul meu in cristelnita.
Si ca niciodata nu suntem singuri. Focul arde langa noi mereu. Doar noi suntem uneori orbi si nu il vedem. Sau nu il simtim arzand, chiar dogorind. Caci EL este Calea, Adevarul si Viata.