Incerc sa va redau pe scurt povestea.
""Casa parinteasca a runelor se afla in fantana Urd. Iar runele nu se dezvaluie oricui. Doar celor care se dovedesc demni de a detine un secret atat puternic, mai intai trebuie sa treaca prin incercari extreme. Odin s-a spânzurat de o ramură de Yggdrasil (copacul vietii), s-a străpuns el însuși cu sulița și astfel spanzurat si ranit priveste în jos în apele întunecate ale fantanii Urd. Odin a interzis oricarui alt alți zei să-i acorde orice mana de ajutor,cum ar fi o gură de apă. Se uită el în jos spre profunzimea fantanii , se tot uită în jos și invoca runele.
El a supraviețuit în această stare, clatinandu-se pe marginea prăpastiei care separă pe cei vii de cei morți, pentru nu mai puțin de nouă zile și nopți. La sfârșitul celei de-a noua nopti ,a inceput sa perceapa forme care capatau inteles in adancimea fantanii : RUNELE! Runele au acceptat sacrificiul lui și s-au prezentat la el, dezvăluindu-se numai lui, nu numai prin formele lor, dar, de asemenea si prin secretele care stau în ele. După ce si-a insusit aceste cunoștințe în memoria lui formidabila, Odin a încheiat chinul său, cu un țipăt de bucurie.""
Ceea ce ma frapeaza la aceasta poveste sunt cateva elemente oarecum familiare:
a fi spanzurat de un copac (cruce?);
a fi intepat cu o sulita (Longinus?);
a fi la limita intre viata si moarte;
a sta fara hrana si apa mult timp.
Cine isi poate imagina in zilele noastre o astfel de metoda de a invata? Sau de a descoperi ceva?
Suntem atat de ancorati in metodele stiintifice de invatare incat nici nu concepem alte metode.
Experimetul in primul rand trebuie sa fieceva impersonal si repetitiv. Si aplicabil oricui,oriunde si oricand.
În lumea modernă, avem tendința să ne gândim că metoda științifică are un monopol pe cunoaștere. Acelasi lucru se intampla si cu biserica care susține că "în afara Bisericii nu există mântuire".
Mulți oameni, dacă nu majoritatea, cred ca în zilele noastre "în afara științei nu este cunoaștere ".
Mai exista credinta ca aceasta cunoastere este doar provizorie si oarecum ilegitima daca nu este dublata de un studiu stiintific.
Pentru stiinta (si in general pentru umanitate) doar metoda stiintifica este standardul suprem de cunoastere.
As spune ca si pentru biserica mantuirea nu poate fi accesata decat prin indrumare de specialitate.
Stau si ma gandesc ce reprezinta runele totusi : Cuvantul! Intr-o forma stilizata si artistica as spune.
Mai stau si ma gandesc cine mai este dispus la sacrificii in ziua de astazi pentru cunoastere. Sau pentru mantuire. Sau pentru a intelege Cuvantul pur si simplu?
Oare avem impresia ca adevarul este in posesia doar al unora. Si ca ajungerea la el se poate face intr-un singur fel?
O planeta mult prea mare pentru a putea fi inteleasa. O umanitate mult prea mica pentru a putea vedea ca mesajul este cam acelasi peste tot. Ne este greu sa aruncam privirea peste gard si sa vedem ca fundamentul este acelasi.
Traim in lumea noastra mica fericiti ca suntem in posesia unor adevaruri irefutabile.
Si ca stiinta ne dezvaluie lumina adevarului si fericirii.
Si ca noi nu trebuie sa mai facem nimic decat sa ascultam de altii.
Si sa ne diluam spiritul si personalitatea intr-o mare de mediocritati.
Asta da viata!
Putem si suntem dispusi sa ne sacrificam multora dar mai putin Sinelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu