Dupa 20 de ani!

Nu este nici romanul lui AluDuma, nici emisiunea de la PRO! Este pur si simplu timpul scurs de cand am capatat si eu diploma de inginer. Spun asta si nu spun ca tot atunci am devenit inginer. Inginer am devenit cu timpul si inca mai lucrez la asta. Pentru ca tot intelegand, de fapt realizez cat de putin intelesesem.
Ce sa zic de revedere. Pe scurt : emotionant! Din peste 120 de absolventi au raspuns prezenti pana in 60. Cativa au fost absenti motivati. Ceea ce este mai trist este ca deja cativa fosti colegi nu mai sunt pe lumea asta. De profesori ce sa mai vorbesc. O lista lunga de peste zece nume care ne-au parasit. In schimb cativa octogenari spre nonagenari aratau foarte bine.
In sala de festivitati fiecare a luat cuvantul si a spus in cateva cuvinte ceea ce i s-a parut important ca sa intamplat in ultimii 20 de ani. Profesional sau familial.
Am constatat ca multi nu au profesat. Deloc. Dar au venit totusi. Foarte frumos. Altii au ajuns prin strainatate dar tot au venit. Si mai frumos.
Multi s-au schimbat mult. Cativa au ramas neschimbati.
Atmosfera in sala de festivitati era ca dupa un examen. Ceva emotii, ceva glume si in aer un suflu tineresc.
A urmat revederea de la carciuma.
Meniu ca la nunta. Bisericute, bisericute, se tot comenta. Sa nu zic ca se barfea.
Si in final s-a rupt morga de oamnei maturi. Majoritatea redevenisera niste studenti la un chef. Bauti si cu pofta de dans!
Cinste lor organizatorilor. BRAVO!
Ma gandeam care ar fi rostul revederii de 20 de ani!
Dupa mine este cea mai importanta.
Pentru ca de abia acum Romania este pe mainile noastre partial.
Sa zic ca primii 10 ani intelegi despre ce este vorba. Dupa 15 ani iti faci un nume in bransa. Si la 20 de ani poti spune ca esti calare pe situatie.
Adica aici erau patroni de firme de executie in instalatii. Patroni de firme de proiectare. Patroni de firme de import echipamente de instalatii. De firme de service!
Adica o intreaga ramura se intalnea. Si nu erau niste pustani. Erau oameni care au derulat contracte de milioane de euro si care au schimbat fata Romaniei.
In bine sau in rau nu stiu sa va spun exact.
Dar ceea ce este sigur : Actuala generatie este cea care incepe sa-si ia partea leului.
La intalnirea de 30 de ani (oare o voi apuca????) vom fi cu totul altfel. Si munca noastra va fi alta. Vom fi deja doar niste experti in instalatii!
La momentul introductiv un venerabil profesor Costica Brandabur ne-a spus o mica poveste despre ingineri.
Si de rostul lor in societate. De la aceasta idee am extrapolat si eu putin.
A inceput prin a spune ca avocatii sunt cei care traiesc in urma starilor conflictuale din societate. La fel ca si politistii, procurorii si judecatorii. O societate mai buna teoretic nu ar avea nevoie de asa ceva. La fel si doctorii care traiesc in urma starilor conflictuale din organismul nostru declansate de dezechilibre de ordin metabolic, psihic sau genetic. O societate mai buna ar micsora considerabil aceste dezechilibre.
Functionarii publici traiesc in umbra unui aparat birocratic care se automentine in viata cu orice pret.
SAMD!
Inginerii sunt printre putinii care urmaresc latura creativa a naturii umane. Cea a ingeniozitatii, cea a curajului, cea a seriozitatii, cea a lucrului bine infaptuit!
Si cu asta am cam spus totul!
Eu inca nu ma consider pe deplin inginer. Mai am multe de invatat. Poate si pentru ca ma incapatanez sa cunosc si latura electrica si latura termica si latura hidraulica a ingineriei.
Nici macar blogger nu sunt!
Nici eu nu mai stiu ce sunt cu adevarat!
Sper macar ca un Tata bun sa fiu!