Sezonul amintirilor !

Urmeaza sa ma intalnesc cu fostii mei colegi de la Facultatea de Instalatii!
OK ! Asta am mai povestit.
Si acum doua zile primesc un comentariu pe blog de la o fosta colega de scoala generala!
Da! Am trecut si printr-o scoala generala. Mai exact Scoala Generala nr. 27 din  Bucuresti.
Si brusc m-au napadit amintirile. Au inceput sa-mi revina in minte nume si fetze pe care le credeam de mult uitate. Si scoala si clasele si terenul de sport. Si drumul pana la scoala. Asa de navalnic a venit peste mine totul, incat am simtit nevoia sa ma uit si eu putin pe internet. Si ce am vazut.
Ca exista un blog al scolii pe care il promovez acum ( din pacate inactiv de ceva vreme) http://cronicilescolii27.blogspot.ro
Mi-am reamintit ca au trecut 30 de ani de cand am terminat clasa a 8-a. O viata de om.
Mi-am adus aminte si de frigul pe care l-am indurat iarna in scoala. Si de programul redus si inghesuit. Si de cele 3 ture de ore pe zi. Si de sticle si borcane. Si de maculatura. Si de tabla clasei. Si de buretele (o carpa nenorocita) si de creta cea sfărâmicioasa.
Cum sa-i explic eu baiatului meu ce vremuri am trait eu! Fara internet, fara mobil fara Hi-Tech si fara multe altele.
Cum sa-i povestesc de matricola, de uniforma, de tunsoare, de geamuri sparte si de atatea altele.
Adevarul este ca nu mi-am adus aminte de multi dintre colegi sau colege. Pur si simplu "tabula rasa"!
Dar nici unul nu este insignifiant. Toti au fost colegii mei si imi pare sincer rau ca nu imi aduc aminte de ei.
Ce minte avea un baiat la varta aia? Si ce scara de valori avea el?
Si ce societate era atunci? Si ce viitor aveam atunci?
Mergeam 4 ore pe zi la scoala. Si totusi imi parea mult. Imi aduc aminte coperta de la caietele de matematica cu tabla inmultirii. Si de cate ori am scris-o! Doamne cum se invata pe atunci.
Cum se invata, cum nu se invata, am ajuns acum ca noi sa fim parintii si reperele morale intr-o tara fara repere! Si noi faurim viitorul prin educatia pe care o dam copiilor nostri!
Oare facem bine ce facem?
Mergand pe tulpina in jos spre radacina vad tot mai clar partea pe care credeam ca memoria mea a eliberat-o pentru a face loc altor amintiri. Dar nu! Ele sunt acolo ascunse asteptand a fi scoase la lumina!
Mi-am amintit si de baiatul floraresii Dinu Adrian si ce nebunii facea el! Mi-am amintit si de batausii cartierului si de fosti colegi ajunsi la un moment dat ministri in guvernul PNT-CD!
Tot ce aveam de facut era sa ma scol de dimineata sa ma duc la scoala si sa stau cuminte 4 ore! Si asta mi se parea greu pe atunci! Nici nu imi inchipuiam ce va urma!
Mi-am adus aminte ca am fost pionier. Si ca nu am fost facut UTC-ist decat in clasa a 9a, la liceu! Unde trebuia sa fim cu totii UTC-isti. Mi-am adus aminte de premiile primite. Si de Sefii de brigada , de detasament si de unitate. Parca aveau snurui rosii, galbene si albastre.
Si de mersul la parada de 23 August. Si de defilari si omagii!
Cum sa ii explic toate astea lui Andrei? Si sa nu ma creada un ciudat care am trait intr-o lume imposibila!
Da puiule! Eu am trait toate astea si sper din tot sufletul ca tu sa nu mai traiesti asa ceva niciodată!
Si ca lumea ta sa fie mult mai buna decat lumea mea!
Cel putin pentru asta lupt eu!