Actiunea si Reactiunea

Si nu vreau sa ma refer la ce a enuntat Newton in 1687. Asta tine de fizica elementara. Si doar la BAC nu se da asa ceva? Sau?
Si ce poate fi asa interesant in al treilea principiu al dinamicii?
Interesant este cum raspundem in viata de zi cu zi la orice actiune interumana cu care avem de a face.
Din start am observat ca pornind de la un raspuns natural de reactiune egala, omul din ziua de azi, raspunde cu o forta marita, chiar disproportionata aproape in orice situatie. Acesta se vrea a fi un sistem de autoaparare in fata amenintarilor. Constient omul isi perfectioneaza reactia spre virulenta, nelasand celuilalt loc de explicatii si clarificari. Cu o singura reactie vrea sa anihileze oponentul si sa termine cu orice interactiune umana ulterioara.
Si asa in loc sa avem o rezultanta nula la evenimentul Actiune-Reactiune reusim sa creem o denaturare a cursului firesc al naturii. Si nu spre o rezultanta pozitiva. Singuri reusim sa creem actiune negativa si sa ne inconjuram cu energia rezultata din aceasta.
Si daca intrebi de ce cineva are reactia asta, raspunsul este dezarmant de simplu:
Pai tu ai inceput primul!
Oare se mai poate pune problema de a raspunde cu o intensitate mai redusa?
Acesta sigur ar fi un semn de slabiciune si in nici un caz unul de intelepciune.
Sau de a nu reactiona de loc?
Acesta ar fi de-a dreptul mioritic. Si cine mai are timp de studiat semnificatia profunda a Mioritei?!
Prin actiunile sau reactiunile noastre reusim sa echilibram sau sa dezechilibram spatiul care ne inconjoara. Vazut sau nevazut. Si orice fapta a noastra ne poate schimba viata, poate nu imediat dar sigur la un moment dat.
Nu militez pentru oameni cu obrazul pregatit si pentru cealalta palma (sigur nu ar supravietui junglei in care traim) dar macar inainte de a reactiona sa stam sa judecam putin faptele si  vorbele premergatoare actiunii.
Caci ratiunea ne-a fost data chiar si pentru a nega legile naturii si fizicii. Caci din indoiala sa naste intrebarea si din intrebare se naste existenta.
Poate ca o existenta mai buna este aceea in care vectorul viata sa fie mereu pozitiv si suma actiunilor si reactiunilor noastre sa nu fie negativa sau nula.
Existenta umana reprezinta suma tuturor actiunilor sale. Suma gandurilor (bune sau rele) ramane necunoscuta posteritatii daca nu este materializata spre cunoastere.
Si ce ar mai fi daca si gandul ar avea MASA?
Asta pe alta data.