Traiesc intr-o lume plina de divorturi. Si in presa si intre cunoscutii mei parca este o epidemie. Nu se mai suporta om cu om si suflet cu suflet. Si atunci trebuie sa se rupa pisica in doua. Nu conteaza varsta, vechimea cuplului si eventualele victime colaterale (copiii). Sacul este plin, gusa si ea este plina si brusc dragostea este inlocuita cu ura. Si doar URA! O ura care iti incețoseaza rațiunea si iti stapaneste conștiința.
Oricum o relatie construita pe : daca acum a ramas insarcinata o sa o iau si de nevasta! sigur este din start o relatie ratata.
Sau a avea o serenitate in a privi urmarile divortului doar prin cuantumul pensiei alimentare sau al duratei de plata in functie de facultate imi da fiori reci pe sira spinarii!
Nu pot sa cred ca toate puntiile se rup brusc. Ca ce ai iubi odata si ai admirat brusc devine detestabil si de nesuportat.
Cred ca este doar o problema de comunicare si o abordare mult prea subiectiva a problemei. Nu mai conteaza NOI ci doar EU!
Daca esti asa de pornit sa reuseti din nou de ce nu vrei sa repari ceea ce ai stricat si sa însănătoșești ceea ce sufera. Preferi sa-ti consumi toata energia pentru a incepe un drum alaturi de un strain(a) si un necunoscut(a) in loc sa tamaduiesti relatia cu mama (tatal) copilului tau. Preferi sa schilodesti trei vieti in loc sa vindeci ura din sufletul tau.
Timpul ne devoreaza si trupul si spiritul. Esenta care a aprins flacara pasiunii inca este ascunsa in noi insine. Sa nu o stingem prin ura ci sa o alinam prin dragoste.
Nu ne mantuim prin divort ci doar transferam copiilor nostri incapacitatea noastra de a ne rezolva problemele. Si ii marcam pe viata.
Familia ramane din punctul meu de vedere raiul pe pamant. Sa nu il transformam in iad!
Arta compromisului este cheia unei casnicii perfecte!
Nu dati cu piciorul unei perioade din viata voastra. Pentru ca ea pana la urma va apartine si va reprezinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu