Romania este de ceva vreme intr-o confruntare ca in westernurile cu mexicani beti si inarmati pana in dinti. Si care fiecare isi apara cu ferocitate pozitia. Varianta romaneasca a problemei este cea cu varza, capra si cu lupul.
Astazi mai mult ca niciodata am simtit aceasta confruntare surda intre trei parti implicate sau uneori chiar doua parti aflate in conflict.
Varianta cu trei este : Presedinte (Putere) , Opozitie (Parlament) si Popor (Votanti).
Sa zicem Capra, lupul si cu varza.
Astazi Capra a anuntat ca varza o va duce mai bine incepand cu luna iunie. Ce imi plac coincidentele. Parca atunci sunt alegerile locale. Era un termen limita.
Capra spera ca aducandul pe iedul cel mic (MRU) in lumina reflectoarelor si umpland burta caprei sa omoare lupul. Lupul a tot incercat cu o voce mieroasa sa pacaleasca iedul cat timp capra era cu treburi dar nu a reusit. A reusit in schimb sa scarbeasca si varza de mirosul de lup.
Cert este ca cei trei nu pot fi niciodata prieteni, dar exista totusi o varianta ca toti trei sa treaca puntea crizei fara sa se manance intre ei. Asta poate doar in jocurile de logica si de strategie. In crunta noastra realitate asa ceva nu vad posibil. Se joaca doar la moartea unui dintre cei trei. Si pana acum a cam murit doar varza.
Tot astazi capra a vorbit in Parlament. Mieroasa a intrebat de lup. Si a spus ca il asteapta inapoi! HA HA HA! Saracul lup nu mai el nici el naiv. Vrea sange de capra. Sau macar sa moara o pasarica de Miss Romania pe motiv de fraudare a votului. Dar capra nu este dispusa sa mai sacrifice pe altcineva. Asa ca situatia ramane ca in timpul razboiului rece sau ca in literatura despre "conflict management".
O alta fata a "mexican standoff" este cea la o scara mult micsorata. Si se petrece intr-un coafor. Fortele sunt total dezechilibrate. Doua doamne au doar forta graiului si al reprosului si masculul feroce care are planul pregatit si glontul pe teava. Capra si cu varza au crezut ca pot face fata lupului. Care isi pusese blana de oaie si behaia a impacare. Dar sa te feresti de logoreea unei neveste ajutata si de colega de serviciu cu experienta in soti betivi. Adica casiera. Care nu de pomana a primit trei gloante si nu unul ca restul lumii.
Tot aici este o poveste veche de dragoste. El si ea se iubeau. Dar dupa un timp lucrurile nu mai mergeau prea bine in viata lor. El indragea bautura si incepuse sa se neglijeze Si ea plictisita de starea si prestatia lui incepe sa-l gratuleze cu apelativul "Paduchiosule". Dupa prima corectie fizica primita, ea nu inceteaza. Si seara de seara scenariul se repeta. El spune ca o iubeste dar nu suporta ceea ce aude. Ea nu gaseste alt scop in viata decat sa-i demonstreze cat de josnic este el. Si totul pana intr-o seara cand el hotaraste sa o omoare. Si o leaga si ii pune o piatra de gat si o arunca intr-o apa adanca. El plange sincer dupa ea, iar ea in timp ce se scufunda in adancuri cu mainile in afara apei mimeaza gestul de a scoate paduchi din parul cuiva. Un "Paduchiosule" mut si la limita agoniei inecului. A fost si un film pe tema asta " Razboiul familiei Rose" sau "http://www.imdb.com/title/tt0098621/ " .
Ceea ce s-a intamplat la coafor se poate intampla oriunde si oricand in Romania. Nu mai exista intelegere si psihoza poate imbraca orice chip. De la politicieni la oameni de rand.
Imi pun tot mai des intrebarea daca nu cumva viata in Romania nu este un timp irosit? Sau poate este o lectie care transcede puterea mea de intelegere actuala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu