Tabara draga!

Ce copil nu a fost in tabara?
Asa ca si baiatul meu de 8 ani si jumatate a gustat din farmecul taberei. A fost o tabara de karate. Impreuna cu colegii de la club a petrecut o saptamana la Tarlungeni. In Perla Ciucasului. Unde a dat si examen si este posesorul centurii galbene! Bravo!
Cu masina plina de bagaje, apa minerala (parca pleca in desert) si dulciurici ( interzise de sensei) am ajuns la poalele Ciucasului.
Complexul este frumos dar parca si aici criza si-a aratat coltii. Lucrurile au incremenit in timp la nivelul anului 2011 ( la fel ca si revizia liftului). Totul era frumos, dar nu prea. Singurul lucru autentic era charisma domnului Costel proprietarul. Care reusea sa binedispuna pe toata lumea. Un tip de treaba. Pacat ca nu tot personalul se ridica la inaltimea patronului.
Mancarea a fost buna (portiile cam mici) si servirea cam inceata. Dar erau si o groaza de copii. Produsele servite erau din ferma proprie. BRAVO! Bucatarul gatea niste ciorbe de vis. Pacat ca se mancau cu degetarul!
Pamant cat vedeai cu ochii. Terenuri de sport, bazin descoperit. Pacat  ca a plouat mai tot timpul.
Baietii karatisti erau la concurenta cu niste baieti cu 3 ani mai mari veniti la o tabara de tenis. Si cum hormonul era excitat un karatist a pocnit un tenismen (nu a fost Andrei) . Asa ca s-au strans doua cete cu muschii umflati. Noroc cu un parinte care a aplanat conflictul. Cred ca era carnagiu si nu tenismenii erau cei invingatori.
A urmat un frumos foc de tabara de peste 5 metri inaltime. Ce m-a uimit pe mine a fost locul ales de organizatori. La nici 6 metri de rezervoarele de Butan Gaz si la nici 8 metri de o frumoasa cabana din lemn. Noroc ca vantul a suflat moderat. Poate ajungeam la stirile de la ora 5.
A venit si ziua de examen si cu mari "emotii" am aflat ca toata lumea a luat examenul. Business is business!!!
Remarcatii au fost nepoteii senseiului si shihanul a stat incruntat la toata lumea. Dupa examen a si plecat ca o vijelie.
Ce nu am inteles a fost povestea hotelului de 5 stele acum lasat in paragina. Sau cum iti confisca banca bunul ipotecat. O poveste incalcita cu un credit de 9.000.000 euro, cu o spaga ceruta de 15.000 euro (si nedata) pentru suplimetarea creditului si in final un hotel gata 80% lasat sa se degradeze. Genialitatea lui dom' Costel a fost sa intabuleze fix terenul de sub imobil fara anexe si fara drum de acces. Asa ca banca este posesoarea unui teren fix cat ruina la care nu poate ajunge nimeni si nimeni nu il poate cumpara. Decat se poate rascumpara.
Dar nu ma indoiesc de profesionalismul celor de la banca? NU?
Asa ca toate reparatiile si intretinerea parca s-au oprit in timp. La momentul confiscarii ipotecii.
De atunci totul functioneaza pe "low energy". Si totul se degradeaza!
Si e pacat!
SINCER!!!
O tabara in alb si negru. Pentru un copil nu conteaza multe lucruri. Un parinte carcotas are alta scara de valori. Si alte comentarii.
Sa tabarati bine!